Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Un sfert de veac de la revenirea scrierii cu alfabet latin în RSS Moldovenească. Numărul de gazetă cu alfabet latin „îl ţineam cu mîinile tremurînde şi, de emoţie, îmi curgeau lacrimile” August 27, 2014


LA240889_Donos_Renastereaconstiintei1LA240889_Donos_Renastereaconstiintei2În august 1989 Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti a adoptat legile despre decretarea „limbii moldoveneşti” ca limbă de stat a republicii şi revenirea la alfabetul latin. M-am mai referit pe acest blog la respectivele evenimente (vezi pagina RSS Moldovenească 1988-1990).

Voi prezenta acum, spre amintirea evenimentelor din urmă cu un sfert de veac, articolul „Renaştere a conştiinţei” publicat de Alexandru Donos în „Literatura şi Arta” din 24 august 1989, articol care relatează scrisorile primite la redacţie în urma publicării experimentale a săptămînalului „Literatura şi Arta” în alfabet latin. Am scanat articolul din 3 bucăţi, pot fi probleme grafice la îmbinarea pe pagina de blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Comentariul redacţiei: Restructurarea, transparenţa, democratizarea vieţii, pe care le trăim astăzi, au trezit poporul din somnul letargic al vremurilor de teroare, minciună şi stagnare. Acest fapt ni-l dovedeşte şi sumedenia de răvaşe sosite în ultimul timp la redacţie din satele şi oraşele Republicii. E destul să spunem că în primele 7 luni ale a[nului] c[urent] săptămînalul a primit 7466 de scrisori, adică de 5 ori mai mult decît în aceeaşi perioadă a anului trecut.

Astăzi vom răsfoi împreună cu Dvs. doar corespondenţa trimisă de cititori (în afară de cele 104 scrisori date deja publicităţii în numerele 26, 27 şi 28 ale gazetei noastre) cu ocazia apariţiei primelor numere în grafie latină. E mare torentul de răvaşe, dar ele sînt scrise din suflet, cu durere şi vă rugăm să luaţi cunoştiinţă de ele, ca să vă fie mai clară semnificaţia acestui eveniment istoric şi ceea ce a produs el în inimile oamenilor de bună credinţă. Rîndurile de mai jos am vrea să le citească şi deputaţii cu vot hotărîtor la apropiata sesiune a Sovietului Suprem al Republicii, pentru ca, înainte de a ridica mandatele, să se pătrundă de adevărul ce înseamnă grafia latină pentru poporul nostru.

Renaştere a conştiinţei

Apologeţii din perioada cultului stalinist şi cea a stagnării promovau pe diferite căi odioase politica de deznaţionalizare. Aici se avau în vedere procesul de scoatere din funcţia socială a limbilor naţionale, destrămarea pe cale oficială a datinilor şi obiceiurilor populare, precum şi alte acţiuni ce urmăreau uniformizarea particularităţilor naţionale, scopul final al cărora era contopirea naţiunilor. Acestor încercări a fost supus, fără a fi întrebat, şi poporul moldovenesc, căruia, în februarie 1914 [bănuiesc greşeală de tipar, probabil 1941] (în Moldova din stînga Nistrului – în 1938) [în Transnistria sovietică, unde se înfiinţase RASS Moldovenească în cadrul Ucrainei, „limba moldovenească” s-a scris iniţial cu litere chirilice, dar între 1932 şi 1938, în cadrul campaniei de latinizare prin care limbile mai multor popoare sovietice au trecut la alfabetul latin, s-a folosit şi acolo alfabetul latin], i-a fost luată grafia latină – veşmîntul firesc al limbii noastre. Iată de ce, după Congresul al XXVII-lea al P.C.U.S. [Partidul Comunist al Uniunii Sovietice], printre primele chestiuni de stringentă actualitate puse pe ordinea de zi,a fost şi statalitatea limbii şi revenirea la grafia latină. Importanţa socială şi vitală a rezolvării acestor chestiuni a fost sesizată la timp de către specialiştii şi organele diriguitoare ale Republicii, fiind creată Comisia interdepartamentală respectivă, în baza concluziilor căreia Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M. a hotărît ca săptămînalul „Literatura şi Arta” să fie tipărit, cu titlu de experiment, cu grafie latină. [Au existat numele ale săptămînalului care s-au tipărit în două ediţii, una cu grafie latină şi alta cu grafie chirilică] Apariţia primelor numere ale publicaţiei noastre în acest alfabet a produs o explozie neaşteptată a conştiinţei naţionale, dovedind încă o dată că grafia latină este un veşmînt organic al limbii moldoveneşti, supuse degradării în anii cultului stalinist şi neostalinist. Acest lucru ni-l demonstrează în modul cel mai elocvent sutele de scrisori autorii cărora ne informează ce impresie le-a produs şi cum au întîmpinat cele dintîi numere tipărite cu litere latine. Acest eveniment, atît de ordinar în aparenţă, a răscolit sufletele oamenilor, a făcut o adevărată revoluţie în psihologia lor.

„Ziua de 15 iunie cînd am primit primul număr în grafie latină, ne scrie C. Mazilu din Coteşti, Cantemir, a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea, o zi de-o aleasă bucurie. Veşmîntul matern va ridica, fără îndoială, limba vorbită la nivelul celei literare, o va curăţi de orice impurităţi”. „N-am avut norocul să primesc primul număr în alfabet latin, ne comunică Samoil Bragă din Ulmu, Ialoveni. L-am primit pe al doilea. Îl ţineam cu mîinile tremurînde şi, de emoţie, îmi curgeau lacrimile. Gazeta trecea din mînă în mînă ca ceva vrăjit şi a fost nevoie doar de cîteva ore ca toţi ai casei s-o citească liber. Deci nu le daţi ascultare celor ce inventează cu această ocazie cheltuielile de milioane şi situaţie de analfabetism”.

Despre emoţiile şi lacrimile apărute la citirea celui dintîi număr tipărit cu caractere latine ne comunică şi alţi cititori: Elena Guşilă din Slobozia-Cremene, Soroca; Gheorghe Tropoţel din Bălţi; Ion Manole din Caşunca, Floreşti; Vlad Bogdan din Vărzăreşti, Nisporeni; Maria Caravalev din Criuleni; Vladimir Soroceanu din Văscăuţi, Camenca. iar Gheorghe Catargiu din Bender [Tighina] ni se destăinuie astfel: „Am citit primul număr şi, fără să vreau, am lăcrimat. În genere, n-am plîns niciodată, dar acum…”.

Revenirea la grafia latină se manifestă ca un fenomen social care a readus la viaţă sufletele oamenilor, înscriindu-se ca o adevărată sărbătoare naţională a poporului moldovenesc. Aceasta o desprindem din răvaşele semnate de Dumitru Neaga din Bălţi, Nicolae Bălan din Chişinău, Susana Proţic din Pîrîita, Ungheni, Grigore Pisică din Chişinău, Ion Aftani din Tănătari, Căuşeni; Vasile Mocanu din iarova, Soroca. Totodată, primele numere ale „Literaturii şi Artei” apărute în grafie latină constituie pentru cititorii noştri „o frumoasă izbîndă” (Vitalie Munteanu din Tacsobeni, Făleşti), „o cucerire din cele multe pe care urmează să le avem” (Tamara Conea din Glavan, Drochia), „o bucurie, mîngîiere, întărire sufletească, o înviere a limbii” (Vasile Căpăţînă din Bălţi), „flori pe pămîntul renăscut al Moldovei” (Elisabeta Cristalov din Chiperceni, Orhei), „salvatorul sufletelor noastre” (C. Ciobănică, în numele tuturor abonaţilor din satul Roşu, Cahul; Teodor Mălai din Saharna, Rezina), „adevăratul şi eternul veşmînt al limbii noastre” (Dumitru Dodiţă din Teleneşti), „una dintre cele mai luminoase zile a renaşterii conştiinţei şi demnităţii noastre” (Vladimir Cornescu din Chişinău), „o regăsire a comorii veşnice şi legăturii genetice între limba şi scrisul nostru” (Nicolae Vlad din Vălcineţ, Călăraşi), „un gest legat organic de firea noastră” (Petru Pîslăraş din Vărvăreuca, Floreşti), „Lumină ce ne-a trezit din somnul adînc…” (Elena Radu din Chişinău), „clipă ce nu-mi vine a crede că a sosit, îmi pare că e un vis” (Nicolae Gotcă din Olăneşti, Suvorov; Ion Chicu din Horodişte, Călăraşi). Iată o expunere mai mult sau mai puţin poetizantă a sentimentelor profunde, pline de bucurie şi dragoste pentru acest mult aşteptat eveniment. Astfel, Ioan jardan din Rădeni, Călăraşi, ne scrie: „Trăiască! Trăiască! Trăiască! Cînd am văzut primul număr cu caractere latine am rostit cuvintele scrise în evanghelie şi adresate fiului rătăcitor: mort au fost şi au înviat, pierdut au fost şi s-au aflat”. Ana Copacinschi, din Moara de Piatră, Drochia: „Voi păstra acest număr pentru urmaşi ca pe o făclie de lumină de la început de cale”. Anatolie ciubotaru din Cosăuţi, Soroca: „Ni s-a întors una din comorile furate”. Virgiliu Găină, din Chiţcanii Vechi, Teleneşti: „De la 15 iunie încoace codrii îmi par mult mai frumoşi”. Vitalie Chiveri din Bahrineşti, Floreşti: „ura! Înseamnă că poporul nu va pieri, va exista peste milenii”.

Familia Bălţatu din Chişinău, Iulia Corotînschii din Roşcana, Anenii Noi, ne relatează că primul număr al săptămînalului tipărit cu caractere latine îl vor păstra „ca pe o scumpă relicvă, ca pe o icoană”, iar Valentina Ursu din Şirăuţi, Briceni, scrie: „Ştiam şi înainte că limba noastră este muzicală, dar cînd vedeam cuvintele scrise pe hîrtie nu prea simţeam acest lucru. Acuma, privind-o îmbrăcată în veşmîntul matern, m-am convins de aceasta pe de-a întregul”.

LA240889_Donos_Renastereaconstiintei3De menţionat că revenirea la grafia latină a răvăşit, în sensul frumos al cuvîntului, sufletele tuturor oamenilor, dar mai ales pe ale celor în etate, cărora le-a evocat clipe din tinereţe, le-a reînviat frumoase amintiri din copilărie. Acest eveniment i-a scos din amorţirea în care se aflau, i-a făcut să pună mîna pe condei şi să-şi deschidă inima în faţa lumii. „Mă simt cea mai fericită că am avut zile să ajung pînă astăzi şi să văd cu ochii mei alfabetul pe care l-am învăţat cînd eram mică” (Parascovia Bolduratu din Suseni, Orhei); „Primul număr al săptămînalului în grafie latină mi-a evocat un frumos moment din copilărie, cînd, la sfîrşitul anilor ’50, aflîndu-mă la orfelinatul din satul Hagi-Abdul (azi Suvorov) educatorul Serghei V. Vîntu mi-a dat o carte de poezii ale lui Eminescu tipărite cu alfabet latin (Toader Ciobanu din Cocieri, Dubăsari); „Am 65 de ani şi cînd am văzut alfabetul latin parcă l-am văzut pe Dumnezeu” (Leon Efros din Măgdăceşti, Criuleni); „Am învăţat acest alfabet în clasa a II-a. Ceea ce intră în suflet în copilărie nu se uită niciodată (Ion Bondarenco din Jura, Rîbniţa); „Nu m-am gîndit niciodată că va veni vremea să-mi revăd scrisul latin al tinereţii mele. Acel număr al săptămînalului a umblat prin sat din casă în casă, l-au citit toţi, că tocmai i s-au ros literele” (Maria Iorga din Vadul lui Isac, Vulcăneşti); „Am 70 de ani. Sînt bolnav. Şi n-am visat că o să ajung la această zi. Vă mulţumesc. Acuma mă simt mai puternic” (Gheorghe Căpăţînă din Pîrliţa, Ungheni); „Citind ‘Literatura şi Arta’ în alfabetul copilăriei mele am întinerit cu 50 de ani” (Ieremia Bulhac din Floreşti, Ion Mălai din Briceni, Ion Beşeti din Pohorniceni, Orhei, Alexandra Mărăndici din Chişinău); „La vîrsta mea de 70 de ani mi-era lehamite de viaţă. Dar cînd am văzut ziarul tipărit cu litere latine am zis: nu mai vreau să mor. Vreau să trăiesc aceste clipe de renaştere naţională, de întinerire şi lumină (Boris Zaporojanu din Gîsca, Căuşeni).

Ţinînd cont de faptul că apariţia săptămînalului cu grafie latină se face cu titlu de experiment, cititorii nu uită să amintească şi despre problemele care apar în legătură cu această chestiune, spulberînd totodată opiniile greşite ale unora, precum că grafia latină va fi învăţată cu greu de populaţie şi că va necesita cheltuieli mari. Într-o serie de răvaşe, apărute deja în „L.A.” cititorii descriu cît de uşor deprind elevii din clasele primare literele alfabetului latin şi cititul. Ignat Mocanu din Selemet, Cimişlia, ne dă de ştire că, arătîndu-i nepoţelei sale Cezara, în vîrstă de 8 ani, cum se scriu literele latine,  ea chiar a doua zi i-a scris tăticului scrisoare folosind acest alfabet. iată de ce apar multe propuneri ca învăţarea alfabetului în clasele primare să înceapă chiar de la 1 septembrie a[nul] c[urent] (Nicolae Coşciug din Floreşti, Victoria Albot, Mihail Vizitiu din Chişinău, Leonid Botnaru din Gura Galbenei, Cimişlia, familia Sîrbu din Dubăsari, Neonila Duca din Cimişlia, familia Verstiuc din Budeşti, Criuleni).

Ajungînd aici, mă uit că am în faţă încă un clit de răvaşe – 84 la număr – sosite din diferite localităţi ale Republicii şi din întreaga ţară, începînd cu Ocniţa şi Vulcăneşti şi terminînd cu Murmansk şi Jigansk (Iacutia). Autorii acestor scrisori îşi exprimă aceleaşi sentimente de bucurie şi profundă recunoştiinţă pentru revenirea la veşmîntul matern al limbii noastre. Ce să fac cu aceste corespondenţe? Spaţiul rezervat pentru revista scrisorilor nu-mi permite să spicuiesc cele mai frumoase gîndur. Şi e păcat. nu-mi rămîne decît să le cer mii de scuze, mulţumindu-le tuturora pentru răvaşele trimise.

În încheiere am vrea să semnalăm un fapt semnificativ şi îmbucurător: animaţi de evneimentul revenirii la grafia latină, aproape toţi cei citaţi în acest material sînt cititori care au scris pentru prima dată redacţiei noastre. E un indiciu că alfabetul matern sporeşte activismul social al oamenilor muncii. Şi e bine. Să fie într-un ceas bun!

Alexandru Donos

Mai citeşte:
31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească
– Alte articole din presa din RSS Moldovenească din perioada gorbaciovistă în pagina RSS Moldovenească 1988-1990

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s