Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Literatura şi Arta combate anonimii agresivi August 29, 2014


Actualizare: traduceri expresii din rusă

Continui prezentarea pe acest blog a atmosferei existentă în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească în urmă cu un sfert de veac, cînd s-au adoptat legile despre decretarea limbii „moldoveneşti” ca limbă de stat şi revenirea la alfabetul latin.

Vezi articolele precedente de pe acest blog:

1989, Chişinău: “Timpul cere insistent decizii care ar întoarce irevocabil pagina cu semnăturile funeste ale lui Molotov şi Ribentrop” (I. Druţă, I. C. Ciobanu, Gr. Vieru, L. Lari, I. Hadîrcă, N. Dabija, A. Grăjdieru, M. CimpoiConvocare, în “Literatura şi Arta” din 24 august 1989)

Haralambie Moraru: Noi poporul care a stat de veacuri între Nistru şi Prut, sîntem puşi acum să aşteptăm. Pînă pe 29 august, chiar pe pămîntul nostru (Haralambie MoraruGrîul cît sabia şi spicul cît vrabia, în “Literatura şi Arta” din 24 august 1989)

1989: Sfîrşit de august la Chişinău. Comitetul ’89 (Ion BerlinschiSfîrşit de august la Chişinău, în “Tinerimea Moldovei” din 27 august 1989; Grupul de iniţiativă “Comitetul ’89”Declaraţie-apel, în “Tinerimea Moldovei” din 27 august 1989)

27 august 1989: Marea Adunare naţională de la Chişinău sau “Ziua ce va lumina un veac” (Boris VieruOra astrală a neamului, în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989; Virgiliu ZagaevschiSabotajul. Cronica “grevelor politice” din Tiraspol, Tighina, Chişinău ş.a., în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989; Aurelian LavricAdevărul la persoana I, în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989, Marea Adunare Naţională din 27 august 1989Documentul final “Despre suveranitatea statală şi despre dreptul nostru la viitor”, în “Literatura şi Arta” din 31 august 1989)

Marea Adunare Naţională de la Chişinău (video) (înregistrări video din arhiva lui Victor Bucătaru)

Reportaj de la Marea Adunare Naţională de la Chişinău din 27 august 1989 (Gheorghe Lupuşor, Nicolae Misail, I. SanduReportaj de la Marea Adunare Naţonală din Piaţa Victoriei, în “Tinerimea Moldovei” din 30 august 1989)

31 august 1989: Adoptarea legilor despre limba de stat şi grafia latină în RSS Moldovenească (Mircea Snegur, D. NidelcuLegea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti cu privire la revenirea limbii moldoveneşti la grafia latină, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Alecu ReniţăAcţiuni provocatoare, în “Literatura şi Arta” din 24 august 1989; Vasile RomanciucAlfabetul se-ntoarce acasă, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Vasile NăstaseJoi, 31 august 1989…, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; A. PasecinicUn examen al bunăvoinţei, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Cuvîntul de încheiere al deputatului M. I. Snegur, preşedintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldoveneşti, în cadrul şedinţei de seară din 30 august, în “Tinerimea Moldovei” din 3 septembrie 1989; Aurelian LavricDimensiunea prudenţei noastre, în “Literatura şi Arta” din 21 septembrie 1989; G. CiobanuPuncte fierbinţi pe harta republicii, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Tr. VasiliuNemulţămiri neargumentate, în “Tinerimea Moldovei” din 6 septembrie 1989; Virgiliu ZagaevschiArgumentul reteveiului, în “Literatura şi Arta” din 21 septembrie 1989)

Prefacerile respective au avut şi opozanţi, despre care aflăm din articolul lui Valeriu Matei „Despre anonimii agresivi”, din „Literatura şi Arta” din 24 august 1989. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

LA240889_anonagresivi1Despre anonimii agresivi

De la un timp încoace serviciul poştelor din Moldova începe să dea semne de oboseală. Vagoanele sînt supraîncărcate, maşinilor le plesnesc anvelopele de import, avioanele, de prea multă greutate, abia deşi mai pot lua zborul spre capitala URSS. Şi nu e vorba doar de numărul impunător al scrisorilor expediate, cît, mai ales, de greutatea şi gravitatea învinuirilor (la adresa poporului moldovenesc, a trezirii conştiinţei lui naţionale, a intelectualităţii şi, în special a scriitorilor moldoveni) pe care le conţin. Se trimit, la C.C. al P.C.U.S., la Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S., la Uniunea Scriitorilor din U.R.S.S. şi… numai unde nu se trimit saci întregi de scrisori, unele semnate cu nume fictive, altele cu adrese false ale expeditorilor, epistole individual-anonime şi anonim-colective. Scrisori calomnioase li se înmînează pasagerilor la gară şi la aeroport, sînt „uitate” pe la instituţiile publice din marile oraşe, într-un cuvînt, ce [se] face propaganda şi, dindărătul unor lacrimi de crocodil, se cere ajutor. Cine nu cunoaşte starea reală a lucrurilor, poate fi tentat să creadă că la noi toată lumea s-a pus pe scris plîngeri. Dar nu-i aşa. Ţăranii nu prea au timp să scrie, fiindcă e în toi campania agricolă, muncitorii oneşti au şi ei necazurile lor, intelectualii veritabili nu-şi văd capul de atîtea treburi şi probleme. Şi atunci, cine scrie? Scriu cei din raiale, adică raialiştii, adică interfrontiştii, care în numele unor „idealuri” fără nici un ideal spun minciuni sfruntate: de la vlădică pînă la opincă, adică de la „doctor în istorie” (A. Liseţki [Anatol Liseţchi, devenit deputat în 1990; răposat], V. Grosul [Vladislav Grosul, doctor în istorie, azi emigrat la Moscova, colaborator al Academiei de Ştiinţe din Rusia; fiu al academicianului sovietic moldovean Iachim Grosul] et co.) pînă la tinerii istorici îndoctrinaţi (gen V. Solonari [avea să devină deputat în 1990; azi, profesor asociat la University of Central Florida, orlando, SUA (linc)]).

Abia expediasem la redacţie articolul „Reîntoarcerea la raiale” („L.A.” 13.07.1989) în care vorbeam despre victoriile sinistre ale ziarului „Victoria” de la Bender şi despre ideciobanism (ca protoistorie a agramaţiei contemporane), cînd, printr-o coincidenţă demnă de un vis rău,, serviciul poştei aduse un teanc de scrisori anonime, care purtau ştampila celei dintîi raiale contemporane din Moldova – Bender, şi o alta, purtînd semnătura lui I. D. Cioban [lingvist sovietic moldovean originar din Transnistria, care a susţinut teoria limbii moldoveneşti separată de cea română şi a contribuit la trecerea „limbii moldoveneşti” la alfabetul chirilic]. Se vede că proletcultismul protoistoric şi agramaţia contemporană sînt într-un perfect sincronism. Raiaua şi ideciobanismul şi-au dat încă o dată mîna.

Epistolele individual-anonime şi anonim-colective de la Bender (autorii lor pretind că spre deosebire de extremiştii de la „Vatra” n-au recurs la strîngerea semnăturilor, ceea ce-i firesc fiindcă un singur individ a depus mai multe semnături false, aşa încît majoritatea scrisorilor sînt în mod evident scrise de aceeaşi mînă, sînt dactilografiate la una şi aceeaşi maşină, au drept ţintă principală de atac cuvîntarea scriitorului Ion Druţă la Congresul Deputaţilor din URSS. Se scrie în numele alegătorilor de la Bender – de parcă I. Druţă ar fi fost ales deputat la Tighina – că discursul destul de echilibrat al scriitorului nostru e, nici mai mult nici mai puţin, „antirusesc, antipartinic şi antirestructurist”. (Iarăși… „și anti…”). „Antirusesc” fiindcă I. Druță a supus unei critici aspre birocrația și politica de cadre promovată în Moldova de Stalin, Brejnev, Cernenko, Bodiul. „Antipartinic” – fiindcă a vorbit despre șoimii stagnării, care și-au desfăcut aripile pe pămîntul Moldovei, lăsînd să planeze asupra ei umbrele lor otrăvitoare. „Antirestructurist” fiindcă a vorbit despre „faima” pe care ne-au adus-o „marii strategi” Brejnev, Șciolokov, Cernenko, Trapeznikov ș.a. „El (I. Druță n.n.) și-a exprimat nemulțumirea față de birocrații din ierarhia de partid de sus pînă jos, afirmînd că birocrați sînt nu numai acei care se plimbă cu automobile. Și după atîta murdărie și clevetire la adresa poporului rus, el mai are cuvinte să-și exprime în mod fățarnic dragistea și stima față de reprezentantul unei nații, pe care el o respinge, față de prezidentul Gorbaciov?” – se întreabă anonimii de la Bender. Care-i atunci esența filorusă, propartinică și prorestructuristă a anonimilor de la Bender? „Poetul (?! – n.n.) Druță nu este altceva decît un Saharov moldovean”. Iată, de fapt, care-i mesajul epistolelor anonime – aversiunea față de restructurare și promotorii ei. Academicianul Saharov, în concepția lor este și el un… antirus. Toți informalii [membrii organizațiilor politice neînregistrate oficial, apărute în perioada gorbaciovistă în URSS], care „se știe ce reprezintă” sînt, în viziunea anonimilor, și ei niște antirestructuriști. „Nu degeaba neformalii din Republicile Baltice au văzut în persoana poetului moldovean (e vorba de I. Druță – n.n.) un adept al lor și l-au inclus în componența comisiei pentru afacerea Molotov-Ribentrop”.

LA240889_anonagresivi2Epistolele anonime vădesc o totală neînțelegere a problemelor lingvistice care sînt la ordinea zilei în Republică și o aversiune față de destinul limbii materne a moldovenilor. Cheltuielile de milioane cu care ne-au speriat și ne sperie „experții” de la noi se transformă aici în sume fabuloase („100.000.000 milioane”); „instruirea în instituțiile de învățămînt superior și medii – scriu ei –  numai în limba moldovenească”; proiectele de legi elaborate de foruriule superioare ale Republicii „au un caracter vădit naţionalist”, „se introduc obiceiuri lingvistice româneşti”, „pentru realizarea ambiţiilor naţionaliste nu le este jale nici de milioanele de ruble ale poporului”, „a cheltui pentru limbă milioane e crimă de stat”, ” pentru a alunga ruşii din Moldova nu le este jale nici de milioanele de ruble” ş.a.m.d. Şi iarăşi de vină sînt informalii, „poetul -român I. Druţă” [Druţă e prozator, nu poet] care „nici nu merită să fie membru al Uniunii Scriitorilor din URSS” şi, e de la sine înţeles (după o campanie oficială de lungă durată), scriitorii care „au hotărît deja toate problemele şi pentru a aţîţa naţionalismul nu le este jale de banii poporului”.

Drept dovadă că cele afirmate de ei sînt adevărate, anonimii de la Bender au alăturat la unele scrisori articole decupate din ziarul local „Victoria” (spre regretul nostru fără a indica datele apariţiei). Argumentele faimoasei publicaţii de la Bender, care poartă pecetea vădită a redactorului şef, au rămas aceleaşi: „sînt din rîndul celora care-s împotriva introducerii grafiei latine – scria A. Vinaru. Mai degrabă din cauza sărăciei care domneşte în învăţămîntul public”. Nu-i „mobilă, săpun, detergent” ş.a.m.d. După asemenea „dovezi” e logic să urmeze „argumentul suprem”: „Eu sînt de naţionalitate moldoveancă, cunosc puţin limba moldovenească”. De ce să nu scrie comsomolista A. Vinaru, şefă de grupă la o grădiniţă de copii, adevărul: „Sînt în temei de naţionalitate mancurtă şi un pic de naţionalitate…”. [mancurt – nume dat celor care-şi uită obîrşiile naţionale]

Inspiraţi de reportajul V. Antonova (din „Victoria”) de la întîlnirea locuitorilor din Bender cu deputaţii N.V. Osipov şi N.A. Kostîşin, care a avut loc după Congres şi la care deputatul Kostîşin, precum ne relatează ziarista de la Bender, afirma cu mîndrie că el e printre cei care au semnat o adresare către Prezidiul Congresului şi cererea ca în republicile unionale statutul de limbă de stat să fie conferit şi limbii ruse, dar a refuzat să semneze „telegrama adresată patriarhului Pimen la iniţiativa scriitorilor deputaţi moldoveni, în care se cerea să fie înlăturat de la conducerea eparhiei Chişinăului mitropolitul Serapion, care nu cunoaşte limba moldovenească”, anonimii de la Bender au pornit de-a valma să-i jelească pe „nedreptăţitul” mitropolit Serapion. Scriitorii „vor să-l alunge pe mitropolit doar din cauză că acesta nu ştie să vorbească moldoveneşte” (în original „ne znaet govoriti po-moldavski”) iar cererea înlăturării lui e „naţionalistă” şi e „amestec în treburile bisericii”. Probabil tot scriitorii moldoveni l-au pus pe mitropolitul fugar să jecmănească sfintele biserici din Moldova, să fie şovin şi lipsit de principii morale şi la plecarea sa din Moldova să fure bunurile episcopiei. Care sînt argumentele pe care anonimii, şi nu numai ei, le pot aduce în apărarea bizarului combinator Serapion?

Nici prin tonalitate, nici prin conţinut, răvaşul lui I. D. Cioban nu se deosebeşte de epistolele anonime de la Bender. Atît doar că „doctorul în filologie” Cioban îşi începe scrisoarea într-o manieră savantă şi o încheie într-o manieră nostalgic-dictatorială. Zice tov. Cioban că atunci cînd scriitorii din Moldova s-au încadrat cu entuziasm în procesul de restructurare a vieţii noastre „el a susţinut şi a participat la această mişcare” (dacă cineva ştie ceva despre activitatea restructuristă [restructurare se numea politica iniţiată de Gorbaciov] a lui I. D. Cioban din anii 1985-1989, îl rugăm din toată inima să descrie aceste pagini eroice şi să le predea Muzeului revoluţiei sau, în cel mai rău caz, Muzeul de literatură. Deocamdată, putem însă presupune că în perioada respectivă a cîntat doar cîntece revoluţionare… în gînd). Dar curînd – ce tragedie, Doamne! –  el a fost nevoit să se dezică de mişcare, dat fiind faptul că „colegii” lui „au început să nege în mod brutal grafia moldo-slavonă”. Ei, „scriitorii din RSSM, împreună cu savanţii filologi, în prezent, cer fără nici o bază să restabilim în Moldova alfabetul latin, care a fost introdus cu forţa în Basarabia de autorităţile româneşti (1918-1940) şi la fel, în mod forţat, în R.A.S.S.M. [Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească, înfiinţată de URSS în Transnistria, ca parte componentă a RSS Ucrainene] în 1932″. Tot ei, scriitorii şi savanţii, „au distrus originala limbă literară moldovenească, întemeietorul căruia a fost cunoscutul poet moldovean Al. Mateevici (?! – n.n.) şi au introdus limba literară română”. Sărmanul Mateevici, dacă ar şti că I. D. Cioban vrea să-i atribuie sinistra sa invenţie – limba „Cuvîntelnicului orfografic moldovenesc”, limba diareică a opurilor ideciobaniste, pe care un om întreg la minte auzind-o are impresia că aiurează, zic dacă ar auzi cele afirmate de I. D. Cioban, s-ar întoarce în mormînt. Iată o mostră de limbă originală ideciobanistă: „Şe gînduri preţoase purtă în capu lui Ăzop? Da Socrat? (Notă în subsolul paginii: Ăzop – un scriitor vestit de  basne din Greţiea antică, Socrat – un filosof vestit din Greţiea antică. Amîndoi era tare urîţi”). Mai mult broască nică n-a auzit, da tot atîta e jumătate n-a înţeles. Studenţii s-au dus pe drumu său, da broasca s-a dus dela nevoe – dela banca cu spirt.

– Şi ei deasămenea grăe despre tiatra scumpă, a zis broasca. – Diene, că eu n-o am, de nu n-aş mai scăpat eu de nevoe.

Pe acoperiş iară au trăsnit clanţurile. Cucostîrcu-tata şti o lecţie cilenilor familiei sale, da aşela prăje  tiorîş la aşei doi studenţi, care se primbla prin legumărie.

Nu-i pe pămînt fiinţă mai fodulă decît omu – spuse cucostîrcu. Auziţi, cum clănţăesc ei?”.

LA240889_anonagresivi3Această limbă clănţănită e, la concepţia lui I. D. Cioban, „limba norodnică moldovenească”, cît despre limba pe care o vorbim noi astăzi şi pe care poporul a vorbit-o totdeauna „savantul” zice: „Nu poţi să nu te miri cînd auzi din gurile acestor ‘activişti’ (adică din gurile scriitorilor şi savanţilor – n.n.) că toate acestea (e vorba de acţiunle de însănătoşire a limbii noastre materne – n.n.) sînt un rezultat al reînoirii şi al noii mentalităţi… Şi iată, scriitorii şi savanţii vor să dea în R.S.S.M. statut de limbă de stat acestei, de fapt, limbi româneşti. Nu e nevoie să gîndeşti mult, ca să înţelegi că această poziţie ne va întoarce la ceea ce a fost pînă în 1940 în „Basarabia ocupată pe timpul regelui român”.

Fireşte, „marele expert” Cioban nu putea să stea cu mîinile în sîn cînd a văzut toate acestea: „Eu, e natural, am început să iau atitudine, să votez la adunări împotriva acestor metode străine (?! – n.n.) care aţîţă vrajba între naţionalităţile locuitoare în RSSM şi divizează populaţia moldovenească de pe malul stîng şi de pe malul drept al Nistrului”. De aici încolo I. D. Cioban se plînge că pentru aceste „păreri independente” el a început să fie „ponegrit, insultat”, învinuit că şi-a aus contribuţia la insultarea scriitorilor din R.A.S.S.M. „Toate acestea – afirmă savantul – nu corespund realităţii”. Poate că sînt ireale acele faimoase articole ale lui I. D. Cioban din „Moldova Soţialistă” de la 3 ianuarie şi 23 octombrie 1939 înc are scria: „Duşmanii norodului măscîndu-se sub masca de ‘scriitori’ mulţi au dăunat pe frontu literaturii. Ei îngunoeşă literatura moldovenească cu cuvinte străine neînţelese pentru norod truditor, nu da putinţa creşterii talentelor tinere. Ei vra să rupă norodu moldovenesc dela marele norod rus şi ucrainean”, şi respectiv: „Fruntele naţionalizmului burjuaznic în frunte cu Madan, Chior şi alţii care vroia să rupă Moldova Sovietică de la întreaga Uniune Sovetică”?

În concepţia „doctorului” Cioban aceasta nu e altceva decît „duhul partidului” pe care dînsul îl susţinea. „Astăzi eu condamn aceste tendinţa antinorodnice” – zice el. N-am prea auzit de nici o intervenţie a tov. Cioban în care el să-şi fi condamnat propria activitate în anii terorii staliniste. Ba dimpotrivă, continuă cu încăpăţînare să susţină „duhul” stalinismului şi proletcultismului. Lamentările savantului cum că organele de presă nu-i oferă spaţiu pentru „a se apăra” n-au nici un temei. Atît „Învăţămîntul Public” cît şi „Literatura şi Arta” i-au dat posibilitate să-şi expună atît elucubraţiile „ştiinţifice” cît şi „obiecţiile” sale la cele afirmate într-un interviu de poetul Nicolae Costenco. Nu-şi dă seama I. D. Cioban că timpurile s-au schimbat puţin şi cererea lui ca Uniunea Scriitorilor din URSS „să influenţeze asupra organizaţiei scriitoriceşti din Moldova” e încă o dovadă a faptului că dînsul e stăpînit de o profundă nostalgie pentru vremurile de dictat?

Persoane cointeresate „uită” pe la instituţii publice sau le înmînează pasagerilor veniţi din alte părţi scrisori şi alte materiale calomnioase la adresa intelectualităţii şi a poporului moldovenesc. „Informaţia” cu caracter provocator demascată de către ziarul „Moldova Socialistă” la 27 aprilie a.c. a fost decupată de persoane „binevoitoare”, fără nota redacţională şi fără comentariile scriitorului Iurie Grekov, dar, însoţită de o notă „Vot şto pişet organ ŢK KPM Moldova Socialistă” [iată ce scrie organul Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova] a fost difuzată în diferite oraşe ale URSS. N-a rămas în afara atenţiei anonimilor agresivi nici poezia lui Grigore Vieru „13 strofe despre mancurţi”. Tradusă în mod arbitrar, cu titlul schimbat – „Antiruskoe”, ea a fost larg difuzată nu numai în Republică, ci şi în afara hotarelor ei. Să se asocieze oare în minţile anonimilor cuvîntul „mancurt” cu numele „rus”? Cărui popor i se aduce un prejudiciu mai mare? Pe cine insultă?

Nu se sfiesc anonimii să scrie în numele „muncitorilor, colaboratorilor ştiinţifici ai întreprinderilor de subordonare unională” sau chiar al „locuitorilor oraşului Chişinău”. Două asemenea adresări au fost trimise pe adresa lui M. Gorbaciov şi a Sovietului Suprem al URSS. Sînt aduse învinuiri grave intelectualităţii din Moldova, scriitorilor, conducerii Republicii, Frontului Popular din Moldova, ziarelor „Literatura şi Arta” şi „Învăţămîntul Public”.

„Frontul Popular din Moldova – se zice acolo – făcînd joncţiune cu elemente criminale, tînjeşte după putere”, „adună prin raioanele Republicii în mod benevol-forţat sume fabuloase de bani şi plăteşte participanţilor la mitingurile de multe mii, pentru propagandă şi chiar, conform unor date neverificate, cumpără arme”.

Scriitorii şi intelectualii „seamănă în sufletul poporului neîncredere şi suspiciune faţă de armata noastră”, „singurul nostru apărător”, ei „au surescitat pînă la isterie întregul Congres al deputaţilor poporului în legătură cu cei cîţiva morţi la Tbilisi” [capitala R.S.S. Gruzine, unde o manifestaţie pentru independenţă a fost înăbuşită de forţele de ordine sovietice în 9 aprilie 1989] (iată o mostră de psihologie numerică stalinistă – n. n.) dar „sînt orbi şi surzi faţă de adevăraţii vinovaţi şi instigatori ai tragediilor naţionale care azi-mîine se vor declanşa în republicile baltice, Moldova, Transcaucazia, practic în toate periferiile naţionale ale Uniunii” (pentru tovarăşii intersfruntişti republicile unionale nu sînt decît nişte periferii naţionale – n.n.).

„Bunătatea naturală, blîndeţea şi umorul moldovenilor” au fost înlocuite de isteria L. Lari [la acea vreme, deputată în Sovietul Suprem al URSS; după revoluţie emigrată în România, deputată în parlamentul de la Bucureşti din partea PNŢCD, apoi PRM, răposată în 2011; vezi un articol al ei (linc)], muşcăturile ticăloase ale lui M. Cimpoi şi anecdotele obscene şi otrăvitoare ale lui I. Druţă” – susţin anonimii. Iar conducerea Republicii „s-a fîstîcit şi nu opune rezistenţă”.

Semnificativ pentru mentalitatea anonimilor sînt întrebările pe care inter-sfruntiştii le adresează lui M. Gorbaciov: „Cu cine veţi rămîne Dvs. cînd guvernele „naţionale” ale fostelor republici ale fostei Uniuni Sovietice vor începe să formeze state suverane şi „de rasă pură”? Cu Rusia săracă, plină de fugari înrăiţi?”; „Cine îi va ceda lui, acestui stat moldovenesc, teritoriul său pentru a ieşi în Europa?”

LA240889_anonagresivi4Inter-sfruntiştii, după noianurile de minciuni şi clevetiri mai înaintează şi „cereri concrete”: „să fie oprită adoptarea legilor despre limbile de stat în republicile unionale”, „să fie discutat în Sovietul Suprem al URSS, dacă acţiunile deputaţilor M. Cimpoi, L. Lari, G. Vieru, corespund statutului deputatului poporului” [respectivii erau deputaţi în Sovietul Suprem de la Moscova] etc. etc.

Şi în concluzie: „Unicul obstacol real în calea naţionaliştilor este acum armata şi forţele interne ale M.A.I.”, forţe „pe care deputaţii liberali vor cu insistenţă să le lege de mîini şi de picioare cu diferite legi”. Anonimilor şi inter-sfruntiştilor le-ar conveni mai mult ca armata şi miliţia să nu se conducă de nici un fel de legi, adică să poată oricînd comite fărădelegi, aşa cum a fost la Bender în ziua de 2 august a. c., cînd miliţieni în civil şi în uniformă au tăbărît asupra cenacliştilor de la „Vatra”, bătîndu-i şi supunîndu-i înjosirilor, eveniment despre care „Literatura şi Arta” a relatat în numărul din 10 august a.c. Grigore Duluţă, unul din cei care a suferit în ziua de 2 august la Tighina, ne relatează într-o scrisoare la redacţie:

„Acest măcel a fost bine gîndit şi pregătit în prealabil de conducătorii oraşului şi de lucrătorii miliţieni şi a fost condus nemijlocit de secretarul de partid al oraşului P. Ţîmai.

Probabil, conform planului preventiv, cenacliştii de la „Vatra” trebuiau să fie arestaţi încă în parcul de pe malul Nistrului. S-a mizat pe faptul că ei nu se vor supune şi nu vor voi să plece spre locul indicat de autorităţi. Mai tîrziu, procurorul oraşului a spus, în prezenţa a şapte arestaţi: „Miliţia a greşit că nu v-a luat de la Nistru, fără ca voi să ieşiţi pe străzile oraşului”.

Fuseseră dinainte pregătite maşinile, adunaţi miliţienii în civil şi se aştepta doar comanda. Altfel cum ar fi reuşit ei în timp de 10-15 minute, cît au mers cenacliştii din parc pînă la casa de cultură Tkacenko să le facă pe toate…

…Cînd a sosit miliţia noi eram deja la casa de cultură. Că „operaţia” a fost din timp pregătită ne-o dovedeşte şi faptul că procurorul oraşului şi anchetatorul Smochină au asistat ca spectatori la aceste fărădelegi, dar n-au intervenit, probabil fiindcă „operaţia” era condusă de tov. Ţîmai… În timpul primei încercări de a-i aresta pe cenaclişti, cînd ei se deplasau spre casa de cultură Tkacenko, printre cele vreo cicncisprezece limuzine fără numere de înmatriculare era şi un automobil Volga de culoare albă, pe care l-am văzut mai apoi şi la intersecţia străzilor Lenin şi Suvorov.

Şeful interimar al miliţiei din Bender, maiorul Poiată, n-a fost prezent la locul acţiunii; el stătea la postul de emisie al miliţiei şi dirija grupul care a operat arestările. iată un dialog auzit la difuzoarele maşinilor miliţieneşti:

– Alo, am arestat cinci inşi.

– E puţin. Luaţi mai mulţi. Zece.

– Alo, am arestat zece.

– Luaţi mai mulţi. Cincisprezece.

Încă o dovadă că tov. Ţîmai a condus „operaţia” e şi faptul că imediat după aceea a avut loc şedinţa Comitetului orăşenesc de partid, care a îndreptăţit acţiunile miliţiei, iar tov. Ţîmai s-a grăbit să acorde un interviu ziarului „Sovietskaia Moldavia” în care de fapt se autoîndreptăţeşte.

Lucrătorii miliţiei ne insultau cu expresii de felul: „idiotî”, „nedobîtîe rumînî”, „faşistî”, „fasiştki flag” (despre tricolor), „gadî” [idioţi, români neucişi pînă la capăt, fascişti, steag fascist, şerpi], mai strigînd şi „Vas vseh rastrelivatî nado!” [Voi toţi trebuie să fiţi împuşcaţi], „Baranî, vas nujno na ostrov otpraviti” [Berbecilor, trebuie să vă trimitem pe toţi pe o insulă].

Aproape toţi cei arestaţi au fost bătuţi şi supuşi înjosirilor. La sediul miliţiei, fără martori, eu am fost lovit pe neaşteptate de cinci ori.  Cel mai crunt au fost bătuţi Grigore Vîrtosu, Ion Tudoreanu din Tiraspol şi Gheorghe Cibotaru. În cel mai josnic şi cinic mod a fost batjocorită Raisa Păduraru (a fost trasă de păr de către un miliţian în civil pe nume Oriol, ofiţerul Usatîi i-a smuls din piept insigna cu tricolorul, a fost numită cu cele mai murdare cuvinte). Cu deosebit curaj şi demnitate s-au purtat Elena Bodion, fapt pentru care a fost numită de cei arestaţi Ioana D’Arc.

Miliţienii înjurau, căutau să ne provoace ca cineva dintre noi să-i lovească pentru a avea motive de învinuire. „Bîl bî u menea avtomat ia bî vas rastrelival” [De-aş avea un automat, v-aş împuşca] – striga unul dintre ei, de parcă pistoalele pe care le purtau la şold nu erau îndeajuns ca să ne omoare. Iată cum s-au comportat miliţienii la Tighina.

…Cei care au comis fărădelegile de la Tighina trebuie să fie traşi la răspundere penală. E necesar să fie creată o comisie guvernamentală pentru cercetarea cazului”.

Subsemnez şi eu această cerere, în speranţa că astfel anonimii agresivi şi raialiştii îşi vor recăpăta chipurile lor concrete, altfel cum pot nişte umbre sinistre să tot scrie în numele locuitorilor cutărui sau cutărui oraş, sau chiar în numele poporului?

Valeriu Matei

Mai citeşte:

– Alte articole din presa basarabeană din perioada gorbaciovistă la pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s