Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

În starea de spirit în care eram, nu-mi venea să stau acasă Noiembrie 4, 2014


copertarcumafostDin cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost”, tipărită în 1997, redau declaraţia lui Ioan Chiorean, împuşcat în zona străzii Ialomiţa (actuala Divizia 9 Cavalerie, unde sînt centrele comerciale Euro şi Kappa).

Ioan Chiorean s-a născut în 26 octombrie 1953 la Sîmbenedic (jud. Alba). În 1989 era lăcătuş-sudor la TAGCMT (Trustul de Antrepriză Generală şi Construcţii Montaj Timişoara). În 1995 era pensionat cu grad 2 de invaliditate. A fost împuşcat în mîna stîngă.

În 16 decembrie am auzit de la un coleg de servici (Jurcă) despre manifestările din Piaţa Maria.

Duminică dimineaţa am aflat despre ce se întîmplase în seara precedentă. Pe la prînz am plecat spre Centru să văd ce e în oraş. La ora respectivă nu am văzut nici o manifestaţie.

M-am întors acasă şi, pe la 16,30-17 am plecat iar spre Centru. Aici erau grupuri răsfirate de manifestanţi, din care unii strigau lozinci anticeauşiste. După vreo oră am plecat iar acasă. Pe la orele 20, ieşind în faţa blocului (strada Pomiculturii) am auzit de departe strigîndu-se lozinci. M-am dus pe Calea Lipovei şi acolo m-am ataşat unui grup de vreo 100 de manifestanţi care cred că veneau dinspre Centru şi se îndreptau spre capătul Căii Lipovei. Scopul manifestanţilor era să adune cît mai multă lume din blocurile din zonă. Se striga „Români veniţi cu noi!”, „Nu fiţi laşi!” şi altele.

Cînd grupul de manifestanţi a ajuns în dreptul primei alimentări din Calea Lipovei, au apărut cîţiva miliţieni. La văzul acestora manifestanţii au început să spargă geamurile alimentarei.

Apoi am mers mai departe cu manifestanţii, pînă după intersecţia Căii Lipovei cu strada Borzeşti. Fiind lîngă unitatea militară, pe lîngă „Jos Ceauşescu!” sau „Români veniţi cu noi!” strigam „Armata e cu noi!”. Cînd am ajuns lîngă alimentara aflată vizavi de unitatea militară, aceasta a fost spartă şi cîţiva băieţi au intrat înăuntru şi au scos zahăr, ulei şi au împărţit la oamenii care treceau pe stradă.

Din unitatea militară s-a deschis focul, în special asupra demonstranţilor care erau pe strada Lotusului. Eu mă aflam atunci în colţul străzii Borzeşti, şi n-am văzut oameni împuşcaţi, dar am auzit după aceea că au fost morţi şi răniţi dintre cei care erau pe strada Lotusului.

Grupul de manifestanţi în care eram s-a întors pe Calea Lipovei, spre Centru. Auzind vorbe că şi în Centru se trage, am intrat, tot grupul, pe strada Pomiculturii. Deja unii se împrăştiaseră, rămăseserăm doar vreo zece inşi. Printre noi era unul care ne îndemna să mergem roată către strada Borzeşti şi să spargem alimentările de acolo. Circula zvonul că respectivul era miliţian. M-am întors acasă şi mi-am schimbat hainele fiindcă bănuiam că pe Calea Lipovei s-a filmat şi nu voiam să fiu recunoscut. Am plecat apoi iar în oraş, căci în starea de spirit în care eram nu-mi venea să stau acasă. Pe Calea Lipovei, lîngă bibliotecă, m-am întîlnit cu un grup de vreo 10 inşi care fuseseră şi ei la manifestaţie. Din unitatea militară se trăgea pe mijlocul şoselei, se vedeau scîntei sărind din asfalt.

Stînd noi de vorbă, a venit un cetăţean care ne-a zis că dacă vrem să facem ceva nu trebuie să stăm aici, fiindcă în Centru au murit oameni. Dinspre Calea Aradului se auzeau manifestanţi strigînd lozinci. Am plecat pe strada Liniştei, pe lîngă cimitir, ca să ne întîlnim cu ei. Manifestanţii, în număr de vreo 200 printre care erau unii cu steaguri cu stema tăiată, o luaseră tot pe strada Liniştei, către Calea Lipovei. Am ajuns iar pe Calea Lipovei şi ne-am îndreptat spre Centru. Era cam ora 1-1,30. Se strigau lozinci precum „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”.

La intrarea în intersecţia cu strada Ialomiţa am auzit o voce de bărbat („Plecaţi acasă că vă împuşc pe toţi!”). În stînga intersecţiei spre strada Ialomiţa am observat un grup de militari. La observarea militarilor s-a strigat „Armata e cu noi!”. Trei sau patru manifestanţi s-au îndreptat cu steagurile spre militari strigînd lozinci ca „armata e cu noi!”, după care militarii au început să tragă asupra manifestanţilor.

După ce manifestanţii s-au împrăştiat pe străzile alăturate, eu am rămas singur în intersecţie, retrăgîndu-mă spre colţul cimitirului unde la 2 metri de gardul cimitirului am fost împuşcat.

Lipindu-mă de zidul cimitirului am observat un om căzut jos şi militari îndreptîndu-se în fugă pe o stradă paralelă cu Calea Lipovei.

După ce am fost împuşcat am plecat la spitalul Clinicile Noi.

Dimineaţa a venit la spital un ins îmbrăcat civil care mi-a spus că e din Bucureşti şi care m-a anchetat despre cum am fost împuşcat. Eu i-am spus că mă întorceam de la cumnată-mea.

12 februarie 1993 (partea referitoare la momentul cînd a fost împuşcat) – 8 aprilie 1995 (restul)

Mai citeşte alte mărturii din revoluţia timişoreană la pagina Revoluţia timişoreană (mărturii).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s