Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

CEDO stabilește despăgubiri pentru luptători în revoluție nerăniți și nereținuți Noiembrie 10, 2014


BOSNIGEANU01În 4 noiembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat verdictul în cauza Bosnigeanu și alții împotriva României (linc). E vorba de reclamațiile a 34 de persoane care nu aveau calitatea de răniți, reținuți ori rude ale celor uciși la revoluție (în conferința de presă a asociației „21 Decembrie” din București – linc, domnul Mărieș spune că sînt 31 de persoane cu titlul de luptător remarcat în revoluție și alți 3 revoluționari fără certificat) și cărora CEDO le-a acordat despăgubiri de cîte 1350 euro pentru fiecare (ei ceruseră între 30000 și 500000 euro).

Cele 34 de cazuri fuseseră conexate într-un singur dosar pe criteriul ca să fie vorba doar de cererile unor persoane care nu sînt în categoriile urmași ai celor decedați, răniți sau reținuți în revoluție. Domnul Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”, a spus la conferința de presă sus-pomenită că în total au fost 112 reclamații la CEDO, restul (pentru care CEDO încă n-a dat hotărîre, dar va urma) fiind urmași, reținuți, răniți.

Pînă acum CEDO pronunțase deja condamnări ale României pentru ineficiența anchetei legate de decembrie 1989, dar numai în cazuri cu reclamanți răniți sau rude ale celor uciși în acea perioadă:
Cauza Șandru și alții împotriva României (linc)
Cauza Acatrinei și alții împotriva României (linc)
Cauza Asociația 21 Decembrie și alții împotriva României (linc)

„Pentru prima dată, luptătorii de la Revoluția din decembrie 1989 care nu au fost reținuți sau răniți sînt recunoscuți ca victime, motivul fiind acela că evenimentele tragice la care au participat au avut un puternic impact emoțional și psihic negativ asupra lor, lucru confirmat de expertizele individuale depuse la dosar”, consemnează Agerpres (linc) declarația domnului Teodor Mărieș, președintele asociației „21 Decembrie”.

Totuși, din textul hotărîrii CEDO vedem că despăgubirile s-au acordat nu pentru calitatea de victime ale revoluției, ci pentru calitatea de victime ale sistemului judiciar românesc care nu le-a rezolvat cererile într-un răstimp rezonabil. În ceea ce privește puternicul impact emoțional și psihic suferit de reclamanți, CEDO spune că expertizele de la dosar nu-l dovedesc și respinge acea parte din pretențiile reclamanților. În perioada septembrie – noiembrie 2008 acești luptători în revoluție care nu fac parte dintre cei răniți sau reținuți, s-au constituit părți civile spunînd că au suferit angoasă și panică ca urmare a participării la manifestațiile din decembrie 1989 care au fost reprimate violent (adică rele tratamente) și resimt și azi stări depresive și de anxietate. Puțin timp după constituirea ca părți civile, în perioada decembrie 2008 – ianuarie 2009, persoanele respective au depus plîngere la CEDO. Contrar afirmațiilor domnului Mărieș, CEDO nu spune că pretențiile lor ca părți civile sînt întemeiate, ci constată că reclamanții nu au adus nici un certificat medical care să dovedească pretențiile, dar acordă despăgubiri pentru faptul că ancheta a durat mai mult decît s-ar putea considera „răstimp rezonabil” (neexistînd la momentul de față vreo hotărîre a justiției cu privire la temeinicia sau netemeinicia pretențiilor).

De remarcat că și în hotărîrile precedente ale CEDO cu privire la revoluție, tot încălcarea „răstimpului rezonabil” al anchetei a fost motivul principal al condamnării României.

Hotărîrea CEDO în limba franceză e disponibilă pe internet (linc). O dau mai jos în tălmăcire proprie:

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA A 3-A

CAUZA BOSNIGEANU ȘI ALȚII ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(dosar 56861/08 și alte 33 de dosare)

Hotărîre

Strasburg
4 noiembrie 2014

Această hotărîre va deveni definitivă în condițiile definite de articolul 44 paragraf 2 al Convenției. Poate suferi modificări de formă.

BOSNIGEANU02În cauza Bosnigeanu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, secția a 3-a, într-un complet compus din:

Josep Casadevall, președinte

Alvina Gyulyuman, Dragoljub Popovici, Luis Lopez Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanela Moțoc, judecători

și Marialena Tsirli, grefier adjunct al secției,

după ce a deliberat în camera de consiliu în 14 octombrie 2014,

a adoptat hotărîrea care urmează:

PROCEDURĂ

1. Reclamanții sînt cetățeni români. Amănuntele cu privire la identitatea lor, reprezentanții lor, cît și datele preliminare ale cererilor se găsesc în tabelul anexă.

2. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul său, doamna C. Brumar, din ministerul afacerilor externe.

3. În 13 aprilie 2012 Curtea a comunicat guvernului reclamațiile privitoare la ineficiența anchetei penale, durata procedurii și absența unui recurs efectiv și a declarat inadmisibile restul cererilor.

4. Părțile au depus observații scrise.

ÎN FAPT

Împrejurările cauzei

5. Faptele, așa cum au fost expuse de către părți, se referă la același context istoric și aceeași procedură internă ca în hotărîrea „Asociația 21 Decembrie și alții împotriva României” (nr. 33810/07 și 18817/08, paragrafele 12-41, 24 mai 2011)

6. Reclamanții au participat la manifestațiile împotriva regimului comunist care au avut loc între 21 și 23 decembrie 1989 la București și în alte orașe din țară și care au dus la căderea regimului comunist.

BOSNIGEANU037. În cursul anului 1990, după moartea dictatorului și căderea regimului, parchetul militar a început din oficiu o anchetă referitoare la represiunea armată împotriva manifestanților din orașele București, Timișoara, Oradea, Constanța, Craiova, Bacău, Tîrgu Mureș și Cluj.

8. Rezultă din documentele de la dosar că toți reclamanții acestui caz au fost audiați de organele de anchetă în calitate de martori cu privire la represiunea armată împotriva manifestanților. Ca urmare, ei au depus plîngeri penale constituindu-se părți civile, plîngîndu-se de teroarea suferită în timpul represiunii armate a manifestațiilor la care au participat (vezi tabelul anexă). Certificatele medicale de la dosarul anchetei interne, făcute între septembrie și noiembrie 2008, indică că la data examinării reclamanții nu prezintă simptome care ar putea dovedi un diagnostic de traumatism, dar că, ținînd seama de caracterul tragic al evenimentelor la care au participat, nu este exclus că au suferit traumatisme la momentul producerii evenimentelor.

9. În ceea ce privește represiunea de la Timișoara, ancheta a dus la judecarea și condamnarea unor înalți responsabili ai regimului comunist (Șandru și alții împotriva României, nr. 22464/03, paragrafele 6-47, 8 decembrie 2009).

10. În ceea ce privește represiunea din alte orașe, ancheta este încă în curs în fața organelor de investigație. Principalele etape ale anchetei sînt rezumate în cauza Asociația 21 Decembrie și alții, citată mai sus (paragrafele 12-41). Apoi ancheta a cunoscut următoarele dezvoltări:

11. Prin ordonanța din 18 octombrie 2010, parchetul militar de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a emis o hotărîre de neurmărire cu privire la militarii anchetați, pe motiv de prescripție și lipsă de temei. Ancheta cu privire la gărzile patriotice, milițienii și personalul închisorilor a fost disjunsă și parchetul militar și-a declinat competența în favoarea parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție.

12. În 15 aprilie 2011, procurorul șef al parchetului de pe lîngă ÎCCJ a anulat ordonanța din 18 octombrie 2010 pe motiv că ancheta nu fusese finalizată, ceea ce n-a îngăduit identificarea ansamblului victimelor și autorilor faptelor.

13. Printr-o ordonanță din 18 aprilie 2011, parchetul militar și-a declinat competența în favoarea parchetului de pe lîngă ÎCCJ, pe motiv că ancheta trebuie să lămurească eventuala legătură între civili și militari la săvîrșirea faptelor.

14. În 9 martie 2012, ca urmare a deschiderii către public în 2010 a informațiilor clasificate pînă atunci drept secrete, anchetei i s-a atribuit un alt număr de dosar pentru a se putea reevalua faptele în lumina noilor informații disponibile.

BOSNIGEANU0415. Ancheta este încă în curs.

ÎN DREPT

I. Conexarea cauzelor

16. Ținînd seama de asemănarea cererilor cu privire la faptele și la problemele de fond pe care le pun, Curtea estimează că se impune conexarea și hotărăște să le examineze împreună printr-o singură decizie, conform articolului 42 din regulamentul său.

II. Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 6 paragraf 1 al Convenției

17. Reclamanții au denunțat durata procedurii în care s-au constituit parte civilă cu privire la pretinsele rele tratamente pe care le-au suferit în decembrie 1989. Ei invocă articolul 6 paragraf 1 al Convenției, care spune:

Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie examinată (…) într-un termen rezonabil, de un tribunal (…) care va hotărî (…) asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.

18. Guvernul s-a opus acestei teze. El a subliniat în special faptul că procedura a început la data la care reclamanții s-au constituit părți civile și că, ținînd seama de complexitatea cauzei, autoritățile au dat dovadă de diligență în derularea anchetei.

19. Curtea observă că reclamanții au depus plîngeri formale între septembrie și noiembrie 2008, cu constituirea ca părți civile pentru rele tratamente pe care pretind că le-au suferit în timpul manifestațiilor din decembrie 1989. Anchetarea acestor plîngeri adăugate anchetei penale legate de represiunea manifestațiile din decembrie 1989, care fusese deschisă din oficiu, e încă în curs (paragraful 15 de mai sus). În ceea ce-i privește pe reclamanți, procedura a durat așadar aproape 6 ani în fața organelor de anchetă.

A. Cu privire la admisibilitate

20. Curtea a constatat că reclamația nu este în mod vădit neîntemeiată în sensul articolului 35 paragraf 3 din Convenție. De asemenea nu există vreun alt motiv de inadmisibilitate. Ca urmare, reclamația e declarată admisibilă.

B. Asupra fondului

21. Curtea amintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază ținînd seama de împrejurările cauzei și criteriile consacrate prin jurisprudența sa, în particular complexitatea cazului, comportamentul reclamanților și al autorităților competente cît și miza litigiului pentru cei interesați (a se vedea, printre multe altele, Frydlender împotriva Franței [GC], nr. 30979/96, paragraf 43, CEDH 2000-VII).

22. Curtea a tratat în numeroase rînduri cazuri ridicînd probleme asemănătoare cazului de față și a constatat încălcarea articolului 6 paragraf 1 al Convenției (vezi Frydlender, citat mai sus, și Săileanu împotriva României, nr. 46268/06, paragraf 50, 2 februarie 2010).

23. După ce a examinat toate elementele care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul n-a expus nici un fapt sau argument care ar putea duce la o concluzie diferită în cazul de față. Ținînd seama de jurisprudența în materie, Curtea apreciază că în cauză durata procedurii litigioase este prea mare și nu răspunde exigențelor unui „răstimp rezonabil”.

Ca urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 paragraf 1.

III. Asupra pretinsei încălcări a articolelor 2 și 3 sub aspect procedural și art. 13 al Convenției

24. Reclamanții s-au plîns, invocînd articolele 2 și 3 ale Convenției, de absența unei anchete efective, imparțiale și diligente menită să ducă la identificarea și pedepsirea persoanelor vinovate de represiunea violentă a manifestațiilor din decembrie 1989, în cursul cărora pretind că au fost victime ale relelor tratamente. Ei estimează că n-au avut la dispoziție un recurs efectiv conform articolului 13 al Convenției, care să ducă la identificarea și pedepsirea persoanelor vinovate de relele tratamente pretins suferite. Dispozițiile invocate de reclamanți sînt:

Articolul 2

(1) Dreptul la viață al oricărei persoane e ocrotit de lege.

(2) Moartea nu se consideră provocată cu încălcarea acestui articol în cazul în care a rezultat din recurgerea la forță devenită absolut necesară:

a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane de o violență nelegală;

b) pentru a efectua o arestare legală ori pentru a împiedica evadarea unei persoane legal reținute;

c) pentru a reprima, în conformitate cu legea, o răscoală ori o insurecție

BOSNIGEANU06Articolul 3

Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante

Articolul 13

Toate persoanele a căror drepturi sau libertăți recunoscute în (…) Convenție au fost încălcate, au dreptul la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea a fost săvîrșită de persoane acționînd în exercițiul funcțiilor lor oficiale

Asupra admisibilității

1. Argumentele părților

25. Guvernul contestă competența Curții de a examina plîngerile ratione temporis. Evenimentele, cît și deschiderea anchetei, sînt anterioare ratificării Convenției de către România – 20 iunie 1994 – și adaugă în plus că multe decizii de neurmărire au fost date înainte de această dată. De asemenea, sprijinindu-se pe hotărîrea Multiplex împotriva Croației (nr. 58112/00, 10 iulie 2003), susține că Curtea nu este competentă să examineze încălcările articolelor 2, 3 și 13 ale Convenției.

26. El invocă de asemeni neepuizarea căilor de atac interne și pretinde că unii reclamanți nu s-au alăturat deloc procedurii interne în calitate de părți civile ori au făcut-o cu întîrziere, în timp ce alții au apărut în fața organelor de anchetă doar în calitate de martori.

27. Cu privire la fond, Guvernul face cunoscut că o anchetă este în curs cu privire la represiunea armată a manifestațiilor anticomuniste din decembrie 1989 și că eficacitatea acestei anchete trebuie examinată în lumina complexității cauzei și mizei existente. În particular, durata anchetei se explică prin dificultatea de a stabili faptele. A apreciat totodată că reclamanții n-au avut o atitudine diligentă în derularea anchetei.

28. În ceea ce privește articolul 13, Guvernul consideră că reclamanții n-au prezentat în fața autorităților interne o reclamație argumentabilă cu privire la existența unui tratament interzis de articolul 3.

29. Reclamanții au arătat că au calitatea de victime cît privește absența unei anchete efective asupra folosirii forței mortale asupra manifestanților. Forțele militare desfășurate în număr mare au folosit nu numai gaze lacrimogene ci și armament și muniție de război, cît și vehicule blindate și tancuri, cu care au tras în mulțimea în care se aflau manifestanții, provocînd panică. Deasemenea, arată că au trăit un simțămînt profund de angoasă, căruia îi simt urmările, precum stări depresive și de anxietate, pînă azi.

BOSNIGEANU0730. Ei fac apoi cunoscut că n-au beneficiat de o anchetă efectivă cu privire la reclamațiile lor referitoare la articolele 2 și 3 ale Convenției, ținînd seama că ancheta este încă neterminată, la peste 23 de ani de la evenimente.

2. Apreciarea Curții

31. Curtea amintește că răul tratament trebuie să atingă un minim de gravitate pentru a cădea sub incidența articolului 3. Aprecierea acestui minim e în esență relativă; ea depinde de ansamblul datelor cauzei, și mai ales de durata tratamentului, de efectele sale fizice și mintale cît și, uneori, de sexul, vîrsta ori starea sănătății victimei (vezi, printre alte precedente, Jalloh împotriva Germaniei, nr. 54810/00, paragraf 67, CEDH 2006-IX; Idalov împotriva Rusiei, nr. 5826/03, paragraf 91, 22 mai 2012).

32. De pildă, fapte care nu ating fizic reclamanții precum distrugerea caselor lor, făcută chiar fără intenția de a-i pedepsi, au fost considerate rele tratamente. Mai mult, Curtea a considerat că un simțămînt de profundă angoasă a unei persoane, asociată cu disprețul autorităților la adresa sa, a atins nivelul de gravitate necesar pentru a cădea sub incidența articolului 3 (Mubilanzila Mayeka și Kanki Mitunga împotriva Belgiei, nr. 13178/03, paragraf 70, CEDH 2006-XI).

33. În toate cazurile, afirmațiile despre rele tratamente trebuie însoțite de elemente doveditoare corespunzătoare. Pentru aprecierea acestor elemente, Curtea aplică principiul „în afara oricărei îndoieli rezonabile”. Totuși, o asemenea dovadă poate rezulta dintr-un mare număr de indicii ori de prezumții necontestate, destul de grave, precise și concordante (Enea împotriva Italiei, nr. 74912/01, paragraf 55, CEDH 2009).

34. Curtea amintește deasemenea că obiectul și întinderea obligațiilor de natură procedurală pe care articolul 3, luat singur sau în combinație cu articolul 13 al Convenției, îl impune autorităților naționale, se referă la stabilirea faptelor și responsabilităților rezultate din acte sau omisiuni imputabile agenților statului. Interdicția absolută înscrisă în articolul 3 al Convenției, precum și cea care decurge din articolul 2 (Menson împotriva Regatului Unit, nr. 47916/99, CEDH 2003-V), implică pentru autorități datoria de a face o anchetă oficială efectivă atunci cînd o persoană susține, într-o manieră argumentabilă, că a fost victima unor fapte contrare articolului 3 și săvîrșite în împrejurări suspecte, oricare ar fi calitatea persoanelor puse în cauză. Reclamația referitoare la existența tratamentelor interzise trebuie să fie argumentabilă, nu aprecierile forțate, greșite sau întemeiate, făcute de victimă cu privire la identitatea „presupușilor responsabili”. O dată sesizate pe căile legale, este datoria instanțelor naționale de a supune faptele aduse la cunoștiința lor examenului celui mai scrupulos cerut de articolul 3, pentru ca faptele să fie lămurite și „adevărații” responsabili identificați (Ay împotriva Turciei, nr. 30951/96, paragrafele 59 și 60, 22 martie 2005, cu alte referințe).

BOSNIGEANU0835. Ca urmare, Curtea constată în primul rînd că plîngerile reclamanților se bizuie în principal pe ineficiența anchetei deschise cu privire la represiunea manifestanților împotriva regimului comunist la care au participat în 21 decembrie 1989 și zilele următoare și în cursul cărora pretind că au suferit rele tratamente.

36. Ea apreciază că este potrivită examinarea acestei cauze doar cu privire la articolul 3 al Convenției sub aspectul său procedural (Asociația 21 Decembrie și alții, citat mai sus, paragraf 157, Acatrinei și alții împotriva României, nr. 10425/09 și 71 alte reclamații, paragraf 37, 26 martie 2013).

37. În ceea ce privește argumentele Guvernului cu privire la lipsa de competență ratione temporis a Curții și de neepuizarea căilor de atac interne de către reclamanți, Curtea apreciază că nu e nevoie să dea verdict asupra acestor aspecte deoarece reclamația e oricum inadmisibilă pentru motivele care urmează.

38. În particular, reclamanții pretind că au fost supuși, în timpul participării lor la manifestații, la un risc serios asupra vieții lor și integrității lor fizice și psihice și că, datorită acestui fapt, au trăit un profund simțămînt de angoasă, care a lăsat urmări psihologice asupra lor.

39. Curtea notează însă că reclamanții n-au prezentat certificate medicale arătînd urmările psihice. Mai mult, rezultă din dosar că n-au sesizat autoritățile cu o plîngere penală însoțită de pretenții civile decît în 2008, adică după mai mult de 17 ani de la evenimentele denunțate.

40. Ținînd seama de absența dovezilor care să arate efectele fizice sau mintale ale faptelor denunțate asupra persoanei reclamanților, combinată cu tardivitatea plîngerii lor în fața autorităților naționale, Curtea apreciază că acestea din urmă n-au încălcat obligația procedurală decurgînd din articolul 3 al Convenției cu privire la ei (vezi de asemeni, Asociația 21 Decembrie și alții, citată mai sus, paragrafele 158-159).

41. Ca urmare, plîngerea e declarată inadmisibilă ca vădit neîntemeiată prin aplicarea articolului 35 aliniatele 3 și 4 din Convenție.

BOSNIGEANU09IV. Asupra pretinsei încălcări a articolului 14 al Convenției

42. Reclamanții invocă pe fond sau formal articolul 14 al Convenției combinat cu articolul 6 al Convenției, plîngîndu-se de un tratament discriminatoriu.

43. Ținînd seama de ansamblul elementelor de care dispune și atît cît este competentă să cunoască din afirmațiile formulate, Curtea nu constată nici o aparență de încălcare a acestor dispoziții.

44. Ca urmare această reclamație e vădit neîntemeiată și urmează să fie respinsă, prin aplicarea articolului 35 aliniat 3 și 4 al Convenției.

V. Asupra aplicării articolului 41 al Convenției

45. Conform articolului 41 al Convenției, „dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu îngăduie să se șteargă decît imperfect urmările acelei încălcări, Curtea acordă părții lezate o satisfacție echitabilă”.

A. Pagube

46. Reclamanții au cerut între 30000 și 500000 euro cu titlul de daune morale.

47. Guvernul a apreciat aceste pretenții ca excesive.

48. Curtea apreciază că reclamanții au suferit oarecari prejudicii morale. Hotărăște să acorde fiecărui reclamant 1350 euro cu acest titlu.

B. Cheltuieli de judecată

49. Reclamanți n-au formulat nici o cerere cu acest titlu.

C. Dobînzi de întîrziere

50. Curtea consideră potrivit să se calculeze o dobîndă de întîrziere egală cu rata dobînzii de împrumut a Băncii Centrale Europene majorată cu 3 procente.

BOSNIGEANU10DIN ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA:

1. Hotărăște să conexeze cererile;

2. Declară cererile admisibile în ceea ce privește reclamația privitoare la durata prea mare a procedurii și inadmisibile în ceea ce privește celelalte aspecte;

3. Hotărăște că a avut loc o încălcare a articolului 6 paragraf 1 din Convenție;

4. Hotărăște

a) că statul pîrît trebuie să plătească fiecărui reclamant, în 3 luni de la ziua cînd hotărîrea va deveni definitivă conform articolului 44 paragraf 2 al Convenției, 1350 euro pentru daune morale, convertite în moneda statului la rata aplicabilă la data plății, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit;

b) că începînd de la expirarea susnumitului termen și pînă la plată, aceste sume vor fi majorate cu o dobîndă simplă egală cu dobînda de împrumut a Băncii Centrale Europene mărită cu 3%.

5. Respinge cererile de despăgubiri echitabile pentru rest.

Redactată în franceză, apoi comunicată în scris în 4 noiembrie 2014, conform articolului 77 aliniatele 2 și 3 din regulament.

Grefier adjunct Marialena Tsirli

Președinte Josep Casadevall

BOSNIGEANU11BOSNIGEANU12BOSNIGEANU13Lista persoanelor care figurează ca reclamanți în această cauză e prezentată în anexă. Reclamanții sînt: Ștefan Bosnigeanu, Petre Căpraru, Alexandru Clincea, Ion Cutuca, Ion Dumitru, Marian Firimiță, Nicușor Negoiță, Ion Oancea, Mihnea Niculae Paraschivescu, Nicolae Popescu, Gheorghe Purghel, Florian Telente, Elena Vasilescu (toți cu dosare depuse în 10 noiembrie 2008, reprezentați de Antonie Popescu), Gabriel Hîrtopanu, Decebal Mihail Ispas, Marin Ivașcu, Ion Minculete, Marin Neagoe, Dorel Popescu, Daniel Stoenescu, Lucia Albu, Monica Elena Anescu, Melania Cociobea, Ovidiu Marius Cojocaru, Valentin Derscaru, Bogdan Mihail Juncu-Lungulescu, Nicolae Pantazi, Nicolae Sfidiuc (toți cu dosare depuse în 22 decembrie 2008, reprezentați de Ionuț Matei), Nicolae Cenușe, Mihaela Gabriela Marinescu-Grigorescu, Marinela Rușeț (dosare depuse în 22 decembrie 2008, reprezentați de Antonie Popescu), Petra Cheluș, Ștefan Mihalcea (dosare depuse în 29 ianuarie 2009, reprezentați de Ionuț Matei), Ion Dragnea (dosar depus în 28 ianuarie 2009, reprezentat de Antonie Popescu). Majoritatea reclamanților domiciliază în București. Fac excepție Marin Ivașcu și Dorel Popescu din Pitești și Petra Cheluș din Prunaru, Teleorman.

Redau mai jos și conferința de presă cu subiectul acestei hotărîri CEDO de la asociația „21 Decembrie” din București.





Mai citește:
Procesul Stănculescu – Chiţac, CEDO şi greşeala lui Gyorgy Frunda
România condamnată la CEDO pentru tergiversarea procesului Chiţac-Stănculescu. Printre vinovaţi: Lidia Bărbulescu, propusă acum la şefia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
CEDO condamnă statul român la despăgubiri pentru tărăgănarea dosarelor revoluţiei şi pentru încălcarea vieţii private a domnului Mărieş
Moartea lui Nicuşor Vlase, eroul martir datorită căruia România a fost recent condamnată la CEDO
Generalul Florian Caba şi căpitanul Dando Carp scapă şi la CEDO pentru crimele din 1989 de la Cluj
Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
Nouă condamnare la CEDO pentru România, în cazul revoluţiei din Timişoara
Dosarul mineriadei: Audieri la CEDO

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s