Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cassian Maria Spiridon pierde şi la apel procesul cu Alexandru Tacu Decembrie 15, 2014


TacuSpiridonApel1Am relatat pe acest blog despre cartea deţinutului politic ieşean Alexandru Tacu, care consideră că tot ce s-a scris referitor la încercările de pregătire a unui miting anticeauşist pentru 14 decembrie 1989 la Iaşi a fost o fraudă (linc), cît şi despre faptul că, urmare a acelei cărţi, Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu (linc), cît şi pe ziaristul ieşean Radu Părpăuţă, care relatase despre cartea lui Tacu. Ce am izbutit să lămuresc prin investigaţiile mele proprii (linc) este că în acea perioadă la Iaşi s-au făcut într-adevăr dosare penale pentru propagandă împotriva orînduirii socialiste pentru 3 persoane – Ştefan Pruteanu, Vasile Vicol şi Valentin Odobescu, dar că nici în arhivele securităţii nici în arhivele Procuraturii Militare nu a ajuns în decembrie 1989 vreun manifest prin care populaţia Iaşiului să fi fost chemată la un miting împotriva dictaturii comuniste. Abia la mulţi ani după revoluţie, asociaţia „14 Decembrie 1989” condusă de scriitorul Cassian Maria Spiridon a organizat nişte simpozioane în care a prezentat nişte manifeste care chipurile au fost împrăştiate în Iaşi în decembrie 1989, copii xerox după aceste manifeste fiind depuse în 2014 şi la Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În procesul dintre Cassian Maria Spiridon şi asociaţia „14 Decembrie 1989”, pe de o parte, şi Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă pe de altă parte, s-a finalizat faza apelului. Atît la prima instanţă – Judecătoria Iaşi, cît şi la apel – Tribunalul Iaşi, au cîştigat pîrîţii, adică Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă. Rermarc însă din motivarea instanţei că aceasta nu îşi propune să stabilească adevărul istoric despre 14 decembrie 1989 ci doar constată că Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă, în scrierile lor care contestă existenţa vreunei mişcări la Iaşi prin care s-ar fi încercat organizarea unui miting anticeauşist, nu au depăşit limitele acceptabile ale libertăţii de exprimare. Redau mai jos decizia Tribunalului Iaşi (linc), care a fost atacată cu recurs de Cassian Maria Spiridon şi asociaţia „14 Decembrie 1989”.

Dosar 6835/245/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAŞI, judeţul IAŞI
SECŢIA I CIVILĂ

Şedinţa publică din 24 februarie 2014
Preşedinte – Gabriela Culea
Judecător – Maria Samoil
Grefier – Nicoleta Encuţă

DECIZIA CIVILĂ nr. 135/2014

Pe rol pronunţarea apelului declarat de apelanţii Asociaţia 14 Decembrie 1989 şi Cassian Maria Spiridon împotriva sentinţei civile nr. 8768/23.04.2012 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 6835/245/2012 în contradictoriu cu intimaţii Tacu Alexandru şi Părpăuţă Radu, avînd ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

La apelul nominal lipsesc părţile.

Procedura este completă.

Cauza a rămas în pronunţare în şedinţa publică din data de 03.02.2014, susţinerile şi concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, cînd instanţa, pentru a da părţilor posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amînat pronunţarea pentru data de 10.02.2014, cînd, avînd nevoie de timp pentru a delibera, a amînat pronunţarea cauzei pentru data de 17.02.2014 şi pentru azi, 24.02.2014, cînd

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de faţă.

Prin sentinţa civilă nr. 8775/06.06.2013 [să fie eroare materială? remarc că e alt număr de sentinţă decît menţionat mai sus] pronunţată de Judecătoria Iaşi s-a admis excepţia netimbrării capătului de cerere avînd ca obiect obligarea pîrîţilor la plata de daune morale, formulat de reclamanta Asociaţia „14 Decembrie 1989”.

Anulează ca netimbrat capătul de cerere avînd ca obiect obligarea pîrîţilor la plata de daune morale, formulat de reclamanta Asociaţia „14 Decembrie 1989”.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii Asociaţia „14 Decembrie 1989” şi Cassian Maria Spiridon în contradictoriu cu pîrîţii Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă.

Obligă pe fiecare din reclamanţi să plătească pîrîtului Alexandru Tacu suma de cîte 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut:

TacuSpiridonApel2Reclamantul Cassian Maria Spiridon a publicat în anul 1994 volumul „Iaşi, 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române”, în cuprinsul căruia se prezentau date potrivit cărora Revoluţia Română din 1989 a început la Iaşi, la 14.12.1989. În anul 2000, la editura Cogito din Oradea, a fost publicat volumul „Iaşi, 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române?”, ediţie îngrijită de Gh. Florescu şi Cassian Maria Spiridon, ce reunea o serie de articole apărute în presa din România în perioada 1990-1999, avînd ca temă sau făcînd referire la evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie 1989. În 2010, la editura 3D Arte a fost publicat volumul „Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? O fraudă!”, avîndu-l ca autor pe pîrîtul Alexandru Tacu, care-şi propunea să demonstreze că nu au existat activităţi revoluţiuonare la Iaşi, la 14 decembrie 1989, invalidînd astfel versiunea asupra evenimentelor istorice prezentată de reclamant.

Cartea pîrîtului Alexandru Tacu a fost lansată la 12.11.2011 la Muzeul Mihai Eminescu din Iaşi, fiind prezentată şi de pîrîtul Radu Părpăuţă. Acesta din urmă este şi autorul articolelor „Să radem revoluţia radierelor” şi „Cum să facem o revoluţie din bălegar” publicate în Ziarul de Iaşi, ediţiile din 11.01.2011 şi 16.11.2011. Reclamantul Cassian Maria Spiridon şi reclamanta Asociaţia „14 Decembrie 1989” consideră că publicaţiile celor doi pîrîţi, anterior menţionate, conţin afirmaţii cu caracter defăimător care aduc atingere demnităţii, onoarei, reputaţiei, prestigiului reclamantului Cassian Maria Spiridon, cît şi drepturilor nepatrimoniale ale Asociaţiei „14 Decembrie 1989”.

În analiza prezentei acţiuni instanţa nu-şi propune să stabilească adevărul istoric cu privire la evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi pentru a verifica dacă afirmaţiile pîrîţilor referitoare la aceste evenimente sînt reale, ci va analiza dacă, în cadrul disputei dintre părţi cu privire la aceste evenimente, astfel cum s-a concretizat în cartea, respectiv articolele publicate de cei doi pîrîţi, aceştia au săvîrşit vreo faptă ilicită şi care sînt consecinţele în plan juridic decurgînd din aceasta.

Art. 30 alin. 1 din Constituţia României consacră libertatea de exprimare. De asemenea, potrivit art. 10 parafraful 1 CEDO: „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”. Însă nici Constituţia României, nici CEDO nu conferă un caracter absolut libertăţii de exprimare, care este susceptibilă de anumite limitări. Astfel, art. 30 alin. 6 din legea fundamentală arată că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. De asemenea, paragradul 2 al art. 10 CEDO statuează că exercitarea acestei libertăţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

TacuSpiridonApel3Aşadar, libertatea de exprimare exercitată de pîrîţi poate fi supusă unor restrîngeri în măsura în care modalitatea în care ea a fost valorificată a adus atingere reputaţiei, onoarei reclamanţilor. Însă, pentru a constata că exercitarea libertăţii de exprimare a îmbrăcat forma unei fapte delictuale şi a restrînge, astfel, această libertate, instanţa, în calitate de reprezentant al autorităţii statale, trebuie să se conformeze şi exigenţelor art. 10 CEDO, astfel cum au fost ele dezvoltate de jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg.

Principiile privitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ingerinţele autorităţilor statale în exercitarea libertăţii de exprimare spre a fi compatibile cu dispoziţiile art. 10 paragraf 2 din Convenţie au fost sintetizate de Curte în hotărîrea sa pronunţată în cauza Fressoz şi Roire c. Franţei, reluate apoi în mod constant practic în toată jurisprudenţa sa ulterioară în materie: „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice. Sub rezerva paragrafului 2 al art. 10 din Convenţie, ea se aplică nu numai pentru informaţii sau idei privite sau considerate inofensive sau indiferente, dar şi pentru cele care contrariază, şochează sau neliniştesc; acestea sînt imperativele pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere fără de care nu există societate democratică. Presa joacă un rol esenţial într-o asemenea societate; dar dacă ea nu trebuie să depăşească anumite limite ţinînd, mai ales, de protecţie drepturilor şi reputaţiei altora, a necesităţii de a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale, precum şi a altor valori sociale enumerate de art. 10 paragraf 2 din Convenţie, ea are îndatorirea de a comunica, cu respectarea îndatoririlor şi responsabilităţilor de rigoare, informaţii şi idei privitoare la toate problemele de interes general; aceasta presupune, de asemenea, posibilitatea de a recurge la o oarecare doză de exagerare şi chiar de provocare”.

Instanţa învederează că evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi, care ar fi putut marca începutul Revoluţiei române, sînt, categoric, un subiect de interes public. Asociindu-şi imaginea cu acest subiect de interes public reclamanţii s-au expus şi polemicii (inclusiv cea din presa scrisă şi din cărţi publicate) generate de acest subiect în spaţiul public, iar limitele criticii admisibile sînt mai largi decît în cazul cetăţenilor sau asociaţiilor obişnuite.

TacuSpiridonApel4Din analiza cărţii publicate de dl. Tacu rezultă că limbajul persiflator, acid, exaltat reprezintă on constantă în volumul în discuţie, care atinge apogeul în paginile în care autorul încearcă să demonstreze că scena interogatoriului la care a fost supus reclamantul de către organele Securităţii, astfel cum a fost reprodusă în cartea reclamantului, nu ar reflecta adevărul. Or, tocmai această constanţă în exprimarea acidă a pîrîtului Tacu Alexandru face ca elementele vexatorii reproduse de reclamant în cuprinsul acţiunii ca citate din cartea pîrîtului Tacu să-şi dilueze din severitate atunci cînd sînt privite şi raportate la ansamblul cărţii. Volumul publicat de pîrît îmbină într-o anumită măsură stilul jurnalistic (prin prezentarea unor informaţii obiective, cu posibilă relevanţă istorică) cu cel artistic (prin folosirea mai multor procedee literare). Aşa cum s-a arătat anterior, instanţa nu va evalua nici veridicitatea informaţiilor istorice, nici valoarea artistică a volumului, aspecte care exced obiectului cauzei. Însă tocmai datorită acestui conţinut literar-jurnalistic, care priveşte un subiect de interes public, fiind permisă astfel o anumită doză de exagerare, instanţa apreciază că prin afirmaţiile care pot leza onoarea d-lui Cassian Maria Spiridon nu s-a săvîrşit totuşi o faptă ilicită.

Potrivit art. 10 par. 2 CEDO, retrîngerea libertăţii de exprimare de către autorităţile statale trebuie să constituie o măsură necesară într-o societate democratică. Sintagma „necesară într-o societate democratică” a fost pentru prima oară explicată de Curte în cauza Handyside c. Marii Britanii, în sensul că adjectivul „necesar” nu este sinonimc cu „indispensabil”, dar nu are nici supleţea unor termeni precum „admisibil, normal, util, rezonabil sau oportun”. În concepţia Curţii, termenul de „necesar” implică existenţa unei nevoi sociale imperioase. Or, ţinînd cont de subiectul de interes public abordat, de valenţele artistice ale cărţii pîrîtului Tacu Alexandru, de faptul că publicarea textului s-a făcut la o editură mică, într-un tiraj redus, iar volumul nu se adresează decît celor în mod expres interesaţi de evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie 1989, instanţa apreciază că cenzurarea libertăţii de exprimare a pîrîtului Tacu Alexandru nu corespunde unei nevoi sociale imperioase.

Considerentele anterior expuse cu privire la rolul libertăţii de exprimare şi posibilitatea de a o restrînge se regăsesc, desigur, şi în ceea ce priveşte cele două articole publicate de pîrîtul Radu Părpăuţă. De altfel, din analiza acestor articole rezultă că ele nu conţin elemente care să aducă atingere în mod obiectiv drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor. Pîrîtul s-a limitat la a prezenta punctul său de vedere cu privire la un subiect de interes public, folosindu-se, fără a abuza, de doza de exagerare şi provocare permisă jurnaliştilor atunci cînd abordează un astfel de subiect. De asemenea, dl. Părpăuţă uzează de imagini artistice, de pamflet, cum este cea a gîndacului de bălegar; o astfel de abordare din partea unui jurnalist nu poate constitui o faptă ilicită, chiar dacă textul publicat nemulţumeşte pe reclamanţi. Avînd în vedere cele anterior expuse, instanţa constată că nu s-a săvîrşit, de către părţi, vreo faptă ilicită prin publicarea textelor la care fac referire reclamanţii, astfel că acţiunea reclamanţilor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. TacuSpiridonApel5

În baza art. 274 al. 1 Cpc pîrîţii, care se află în culpă procesuală, vor fi obligaţi să plătească, fiecare, pîrîtului Tacu Alexandru, cîte 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentînd onorariu de avocat dovedit prin chitanţa depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia „14 Decembrie 1989”, criticînd-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Se arată în motivele de apel că în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea formulată, fără a analiza în mod concret faptele şi cu ignorarea probatoriului administrat în cauză.

Prima instanţă, sub pretextul respectării dreptului la liberă exprimare a pîrîţilor şi printr-o interpretare „proprie” a jurisprudenţei Curţii Europene în materie, a încălcat dreptul reclamanţilor la reputaţie şi imagine protejat de art. 8 din CEDO.

O examinare reală a jurisprudenţei Curţii Europene în materie ar fi trebuit să conducă la concluzia că motivele invocate în cererea de chemare în judecată sînt pertinente şi suficiente pentru admiterea acţiunii.

Prima instanţă a apreciat că în acest proces „cenzurarea libertăţii de exprimare a pîrîtului Tacu Alexandru nu corespunde unei nevoie sociale imperioase”. Susţin recurenţii că judecătorul nu are competenţa de a cenzura marja de apreciere a statului în stabilirea existenţei unei nevoi sociale imperioase printr-o reglementare de rang constituţional (art. 30 alin. 6 din Constituţia României) şi prin dispoziţiile Codului Civil. Instanţa avea obligaţia de a stabili situaţia de fapt şi de a aplica legea.

Indiferent de rolul esenţial pe care îl au presa sau autorii de cărţi într-o societate democratică, totuşi nu trebuie să se depăşească anumite limite referitoare la protecţia reputaţiei şi drepturilor celorlalţi.

Utilizarea unor cuvinte sau expresii, a unui titlu virulent, a unor termeni duri, a anumitor termeni pentru a califica viaţa privată a unei persoane nu este justificată de interesul public şi constituie o depăşire a limitelor admise pentru exprimarea unei opinii.

Cartea şi articolele publicate de pîrîţi abundă în afirmaţii cu caracter defăimător, redate în conţinutul cererii de chemare în judecată, afirmaţii care afectează atît personalitatea reclamantului Cassian Maria Spiridon prin atingeri ilegale aduse demnităţii, onoarei, reputaţiei, prestifiului şi dreptului la imagine, cît şi drepturilor patrimoniale ale persoanei juridice.

Libertatea de exprimare nu înseamnă că pot fi acceptate, fără a avea şi responsabilitate, atacurile ofensatoare la persoană, la demnitatea, imaginea şi reputaţia ei.

Intimaţii au formulat întîmpinări prin care au solicitat respingerea apelului şi păstrarea sentinţei pronunţate de Judecătoria Iaşi.

TacuSpiridonApel6În recurs nu s-au adminsitrat probe noi.

Analizînd actele şi lucrările dosarului prin prisma recursului formulat şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul reţine că recursul este nefondat pentru considerentele cu vor fi expuse în cele ce urmează:

Prin cererea adresată Judecătoriei iaşi reclamanţii Asociaţia 14 Decembrie 1989 şi Cassian Maria Spiridon au solicitat, în contradictoriu cu pîrîţii Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă, pronunţarea unei hotărîri prin care:

a) să se constate caracterul ilicit al faptelor săvîrşite prin afirmaţiile cu caracter defăimător exprimate de Alexandru Tacu în volumul „Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? O fraudă!”, şi de Radu Părpăuţă în articolele „Să radem revoluţia radierelor” şi „Cum să facem o revoluţie de bălegar” publicate în Ziarul de Iaşi din 11.01.2011 şi 16.11.2011;

b) să se dispună obligarea pîrîţilor la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor şi interzicerea pentru viitor a publicării şi distribuirii volumului menţionat şi interzicerea publicării de articole denigratoare la adresa reclamanţilor;

c) obligarea fiecărui pîrît la plata daunelor morale în valoare de 150000 lei pentru fiecare reclamant;

d) obligarea pîrîţilor să publice în două ziare locale de mare tiraj, în trei numere consecutive şi pe prima pagină hotărîrea de condamnare. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată. În drept, s-au invocat prevederile art. 998-999 din Codul civil anterior, art. 253-257 din actualul Cod civil.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Textul de lege nu face distincţie cu privire la natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului, de asemenea distincţia vizînd chestiunea în discuţie nu se deduce nici din economia textului art. 999 Cod civil, impunîndu-se interpretarea că şi acest act legal se referă la orice fel de prejudiciu, adică atît patrimonial cît şi nepatrimonial.

Prejudiciul nepatrimonial constituie ca şi cel patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale alături de fapta ilicită, de culpa autorului şi de raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Ca atare, pe tărîm delictual instanţa are a analiza în cauză întrunirea întrunirea celor patru cerinţe anterior arătate ce se desprind din reglementarea legislativă.

Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul.

TacuSpiridonApel7Or, în speţă, instanţa de apel reţine că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pîrîţilor.

În primul rînd Tribunalul îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond, care a stabilit corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a analizat judicios materialul probator administrat în cauză.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu s-a dovedit în cauză săvîrşirea de cătrte pîrîţii intimaţi a unei fapte ilicite.

Disputa dintre reclamanţi şi pîrîţi îşi are izvorul în interpretările diferite pe care aceştia le dau evenimentelor din decembrie 1989 desfăşurate la Iaşi materializate în cele două cărţi aparţinînd reclamantului Cassian Maria Spiridon şi pîrîtului Alexandru Tacu şi articolele publicate de pîrîtul Radu Părpăuţă.

În cartea publicată de pîrîtul Tacu Alexandru, limbajul folosit este maliţios persiflator, acid, care atinge apogeul în paginile în care autorul încearcă să demonstreze că scena interogatoriului la care a fost supus reclamantul de către organele securităţii, astfel cum a fost reprodusă în cartea reclamantului, nu ar reflecta adevărul. Datorită acestui conţinut literar-jurnalistic, care priveşte un subiect de interes public, fiind permisă astfel o anumită doză de exagerare, instanţa apreciază că prin afirmaţiile care pot leza onoarea d-lui Cassian Maria Spiridon nu s-a săvîrşit totuşi o faptă ilicită.

În jurisprudenţa CEDO, libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile primordiale ale progresului său şi al dezvoltării tuturor. Sub rezerva paragrafului 2, ea este valabilă nu doar pentru informaţiile sau ideile receptate favorabil sau indiferent, dar şi pentru cele care ofensează, şochează sau neliniştesc.

Evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi, care ar fi putut marca începutul Revoluţiei române sînt, fără îndoială, un subiect de interes public, iar părţile din prezenta cauză, asociindu-şi imaginea cu acest subiect de interes public s-au expus şi polemicii (inclusiv cea din presa scrisă şi din cărţi publicate) generate de acest subiect în spaţiul public, iar limitele criticii amisibile sînt mai largi decît în cazul cetăţenilor sau asociaţiilor obişnuite.

Aşa fiind susţinerea apelantului că nu este un politician sau o persoană publică astfel încît limitele criticii nu pot fi lărgite nu este fondată.

Avînd în vedere subiectul de interes public abordat, valenţele artistice ale cărţii pîrîtului Tacu Alexandru, faptul că publicarea textului s-a realizat la o editură mică, într-un tiraj redus, iar volumul nu se adresează decît celor în mod expres interesaţi de evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie 1989, în mod corect instanţa de fond a apreciat că cenzurarea libertăţii de exprimare a pîrîtului Tacu Alexandru nu corespunde unei nevoi sociale imperioase. TacuSpiridonApel8

În ceea ce priveşte pe pîrîtul Radu Părpăuţă din analiza articolelor publicate de acesta rezultă că ele nu conţin elemente care să aducă atingere în mod obiectiv drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor. Acesta s-a limitat la a prezenta punctul său de vedere cu privire la un subiect de interes public, folosindu-se, fără a abuza, de doza de exagerare şi provocare permisă jurnaliştilor atunci cînd abordează una stfel de subiect. De asemenea, dl. Părpăuţă uzează de imagini artistice, de pamflet, iar oa stfel de abordare din partea unui jurnalist nu poate constitui o faptă ilicită, chiar dacă textul publicat nemulţumeşte pe reclamanţi.

În considerarea celor expuse, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge apelul şi a se păstra sentinţa Judecătoriei iaşi ca legală şi temeinică.

Cererea intimaţilor privind obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă întrucît nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii Asociaţia 14 Decembrie 1989 şi Cassian Maria Spiridon împotriva sentinţei civile nr. 8768/23.04.2012 pronunţată de Judecătoria Iaşi în dosarul nr. 6835/245/2012, sentinţă pe care o păstrează.

Respinge, ca nefondată, cererea de acordare a cehltuielilor de judecată formulată de intimaţii Părpăuţă Radu şi Tacu Alexandru.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată n şedinţă publică, azi 24.02.2014.

PREŞEDINTE G.C.       JUDECĂTOR M.S.       GREFIER N.E

Judecător fond – Ştefan Andrei Popa

Mai citeşte:
Propunere legislativă: Iaşiul – oraş iniţiator al revoluţiei din 1989. Un articol al meu din 2004 despre această problemă
Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
CNSAS nu cunoaşte existenţa vreunui dosar cu privire la pregătirea unei manifestaţii în 14 decembrie 1989 la Iaşi. Noul meu proces cu CNSAS
CNSAS pierde procesul cu mine legat de comunicarea informaţiilor despre pretinsa pregătire a unui miting anticomunist la Iaşi în 14 decembrie 1989
CNSAS: “Au fost efectuate verificările pentru identificarea eventualei existenţe a unui manifest prin care populaţia municipiului Iaşi era chemată, în ziua de 14 decembrie 1989, la un miting împotriva dictaturii, însă pînă în prezent nu am putut identifica acest document”
Deşi deja mi-a răspuns la cererea mea de informaţii privitoare la manifestul prin care ieşenii au fost chemaţi la miting anticeauşist pentru 14 decembrie 1989, CNSAS a declarat recurs la hotărîrea care îl obliga să-mi răspundă
Parchetul Militar nu a primit în decembrie 1989 manifeste prin care s-ar fi încercat organizarea unui miting anticeauşist în 14 decembrie 1989 la Iaşi

 

One Response to “Cassian Maria Spiridon pierde şi la apel procesul cu Alexandru Tacu”


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s