Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ziarul „Adevărul”: „Marius Mioc, cel mai important documentarist despre perioada Revoluției din 1989” Ianuarie 12, 2015


Andreoiu

După 5 ani în care am criticat de nenumărate ori ziarul „Adevărul” pentru cele scrise despre revoluția română (vezi pagina Analize despre revoluția din 1989 – linc), ziarul „Adevărul” mă numește „cel mai important documentarist despre perioada Revoluţiei din 1989” (articolul lui Ștefan Both „23 decembrie 1989. Lovitura de stat de la București a adus teroriștii la Timișoara. Halucinanta poveste de la Poligrafie” – linc). Nu e prima oară cînd pățesc așa ceva. De pildă, am criticat aspru ce a scris Alex Stoenescu despre revoluție (vezi aceeași pagină „Analize despre revoluția din 1989), l-am numit „Teodor Brateșul mileniului 3” (linc), iar el a scris că din sute de cărți despre revoluția din Timișoara numai 3 autori se apropie de adevăr, printre care m-a pomenit și pe mine (Istoria loviturilor de stat din România – vol. 4 (I)”, Editura Rao, Bucureşti 2004, pag. 320).

Articolul din „Adevărul” se referă la întîmplările din noaptea de 22/23 decembrie 1989 de la Poligrafia din Timișoara, care era apărată de „teroriști” de o formațiune militară condusă de ofițerul Ilie Andreoiu. În cartea mea „Revoluția din Timișoara și falsificatorii istoriei” publicată în 1999 și din care cred că s-a inspirat ziaristul de la „Adevărul”, am povestit cum respectivul ofițer a împușcat 3 persoane (Mihai Drăgoi, Ion Șeitan și Ion Simion) la viaductul de lîngă Poligrafie, avînd impresia greșită că aceștia sînt teroriști. Ștefan Both menționează convingerea mea că cei trei așa-ziși teroriști împușcați de Andreoiu era Drăgoi, Șeitan și Simion și faptul că în sinteza Parchetului General despre revoluție, din 1994, se susține aceeași ipoteză. Ceea ce nu spune Both, e că după apariția cărții mele Ilie Andreoiu a fost osîndit la 4 ani închisoare pentru vătămare corporală a celor 3 persoane. Deci nu e vorba doar de părerea mea și a parchetului, ci de o situație de fapt confirmată și prin hotărîre judecătorească (Sentinţa nr. 223 din 22 decembrie 1999 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, rămasă definitivă după Decizia nr. 111 din 4 octombrie 2000 a Curţii Militare de Apel şi Decizia nr. 1093 din 1 martie 2001 a Curţii Supreme – secţia militară).

AndreoiuTM170794

Cazul Andreoiu l-am dezvăluit public prima oară în articolul „O confuzie în timpul revoluţiei” din ziarul „Timişoara” din 17 iulie 1991. În acel articol pomeneam numai despre unul din cei trei împuşcaţi la poligrafie – Ion Şeitan.

AndreoiuRealitatea281197Ulterior, în ziarul timişorean (azi dispărut) „Realitatea” din 28 noiembrie 1997, apare articolul lui Ovidiu Oanţă „Căpitanul (r) Ilie Andreoiu acuză armata de represalii împotriva revoluţionarilor timişoreni”. În articol, Andreoiu, care fusese între timp trecut în rezervă, acuză diferiţi comandanţi militari că au dat ordine de reprimare a revoluţiei în decembrie 1989 – inclusiv în dimineaţa de 22! (să nu fie totuşi confuzie cu data de 20?)

„În data de 22 decembrie 1989, ora 8, am primit ordin de la col. Nicolae Predonescu şi lt. col. Constantin Zeca să intru în dispozitiv cu un pluton de 22 de militari în termen în Piaţa 700, cu misiunea de a nu permite accesul demonstranţilor pe linia de tramvai spre Piaţa Libertăţii… Pe str. Alba Iulia era amplasat un TAB cu mitraliera de 14,5 mm, iar în faţa Operei şi a magazinului Materna era un detaşament de militari conduşi de maiorul (acum general de brigadă) Paul Vasile, comandantul UM 01140 Lugoj”. În jurul orelor 10,45, susţine cpt. (r) Andreoiu, plutonul cu cei 22 de militari ai săi s-a retras, după ce au fost încercuiţi de demonstranţi. „Eu am părăsit ultimul Piaţa Operei şi cînd toţi militarii au fost îmbarcaţi în camioane, am ordonat deplasarea la cazarma Oituz (pe str. Popa Şapcă). La sosirea detaşamentului în unitate, în jurul orei 11, am fost întîmpinat de comandantul unităţii, mr. Constantin Popescu, şi secretarul de partid, cpt. Ioan Dumitrescu, şi am fost făcut trădător, că nu respect şi aplic politica P.C.R. şi că o să-mi găsesc sfîrşitul în lanţuri, în puşcărie”.

AndreoiuRealitatea041297Văzînd noua postură a domnului Andreoiu – de dezvăluitor neînfricat al adevărurilor revoluţiei, am trimis ziarului „Realitatea” un fax în care le povesteam că acesta a împuşcat 3 oameni nevinovaţi în noaptea de 22/23 decembrie 1989. Ca urmare, în „Realitatea” din 4 decembrie 1997 a apărut articolul „Acuzatorul este acuzat! Revoluţionarul Marius Mioc îi aminteşte căpitanului (r) Ilie Andreoiu că în noaptea de 22/23 decembrie 1989 a provocat rănirea prin împuşcare a trei civili”. În faxul respectiv îmi exprimam părerea că răspunderea penală a domnului Andreoiu este anulată prin decretele de amnistie postrevoluţionare. Era o convingere greşită, datorată faptului că, deşi informasem Parchetul Militar despre faptul că Andreoiu este vinovat de împuşcarea domnilor Mihai Drăgoi, Ion Simion şi Ion Şeitan, nimic nu se mişcase pe plan juridic. Pînă la urmă, Andreoiu a fost totuşi trimis în judecată şi condamnat pentru vătămare corporală. Mai sus este copia extrasului de pe sentinţa de condamnare, primit de mine de la domnul Mihai Drăgoi (fost preşedinte al asociaţiei 17 Decembrie).

În 1999, deşi era deja inculpat, Ilie Andreoiu a primit titlul de luptător în revoluţie remarcat prin fapte deosebite, prin decret iscălit de preşedintele Emil Constantinescu (Monitorul Oficial 568 bis din 22 noiembrie 1999, pagina 16). Nu apare în lista revoluţionarilor din Monitorul Oficial din 7 iulie 2010, de unde deduc că nu şi-a mai preschimbat certificatul de revoluţionar după apariţia noii legi 341/2004.

Mai citeşte:
Alex Mihai Stoenescu s-a transferat de la “Jurnalul Naţional” la “Adevărul”
Iliescu apare, măcelul dispare – diversiuni ale ziarului “Adevărul”
Dezinformare în ziarul “Adevărul”
Minciuni neruşinate (şi plagiat) la ziarul “Adevărul”
Gulgute proaspete ale lui Stănculescu, la B1TV şi în ziarul “Adevărul”
Psihoza turiştilor sovietici, similară cu cea despre terorişti răspîndită în 1989
Samoşchin: “Cartianu minte de îngheaţă apele”. Evacuarea sovieticilor din Bucureşti în decembrie 1989
Sergiu Nicolaescu falsifică istoria Congresului 12, cu intervenţia lui Pîrvulescu
“Să plece tăticu’, vrem să vină Nicu!”, sau noi minciuni ale ziarului “Adevărul”
Certitudini dubioase despre Sibiu în ziarul “Adevărul”
O iniţiativă corectă a ziarului “Adevărul”: Jos plăcuţele cu Milea!
Cu întîrziere, ziarul “Adevărul” recunoaşte că a minţit despre la tancul sovietic care, în decembrie 1989, s-ar fi pregătit să treacă graniţa la Galaţi
Complicitatea lui Ion Iliescu, Petre Roman şi Cazimir Ionescu cu diversioniştii de la Galaţi. Frecuşurile dintre Brăila şi Galaţi din decembrie 1989 şi imaginaţia reporterilor de la Adevărul
Grigore Cartianu e supărat
Propagandă în ziarul “Adevărul”: Eroul Ceauşescu a împiedicat alipirea Deltei la URSS
Ion Ioniţă, redactor şef adjunct la “Adevărul” combate teoriile redactorului şef Grigore Cartianu: “În ziua de azi e mai profitabil să distrugi psihic un popor”
Ziarul “Adevărul” îl ponegrește pe Ion Caramitru

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s