Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

După furtul revoluţiei, urmează furtul luptei pentru adevărul revoluţiei Februarie 4, 2015


Evenimentul Zilei din 29-30 noiembrie 1997 cu relatarea conferinţei de presă în care am cerut destituirea lui Degeratu

Evenimentul Zilei din 29-30 noiembrie 1997 cu relatarea conferinţei de presă în care am cerut destituirea lui Victor Babiuc

Articol apărut şi pe saitul contributors (linc).

Victor Babiuc, fost ministru al apărării, condamnat la închisoare pentru matrapazlîcuri cu avuţia M.Ap.N. (a aprobat un schimb de teren între M.Ap.N. şi Gigi Becali, terenul statului fiind subevaluat), beneficiar în acest moment de reducere de pedeapsă, a declarat recent la România TV (linc) că în decembrie 1990 Ion Iliescu i-a cerut să tacă după ce făcuse o declaraţie cu privire la necesitatea anchetării celor vinovaţi de crimele revoluţiei. Declaraţia lui Babiuc a fost preluată apoi de multe alte mijloace de informare în masă din Bucureşti. Domnul Babiuc a mai explicat că dînsul nu avea la îndemînă mijloace administrative pentru a pune în mişcare ancheta despre revoluţie.

Nu ţin minte ce declaraţie a făcut Babiuc în decembrie 1990, dar ştiu că în acea lună la Timişoara se declanşase grevă în întreprinderi, cerîndu-se adevărul despre revoluţie (linc). Probabil e o declaraţie legată de acel eveniment, care a generat un pic de „lip service” printre politicieni, pe tema „vrem adevărul despre revoluţie”.

Victor Babiuc a fost ministru al apărării naţionale, în timpul guvernării CDR-PD, cînd s-a dat sentinţa în procesul Chiţac-Stănculescu. După condamnarea – de primă instanţă, deci nedefinitivă – a celor doi generali, Victor Babiuc a făcut următoarea declaraţie publică (vezi ziarul „Ziua” din 20 iulie 1999): „Hotărîrea de condamnare a celor doi generali nu este o simplă eroare judiciară, ci o gafă judiciară, cu pronunţat caracter politic, în care intenţia lăudabilă de aflare a adevărului este înlocuită cu un proces al Armatei Române”. O asemenea critică exprimată public prin mijloace de informare în masă (în contrast cu depunerea recursului la instanţă, care e o acţiune legitimă), făcută din înalta funcţie de ministru, a însemnat în fapt o presiune asupra justiţiei. Totodată prin asemenea luări publice de poziţie domnul Babiuc a încurajat în cadrul armatei o atmosferă de ostilitate cu privire la lămurirea crimelor din decembrie 1989 şi a încercat să timoreze acele cadre militare care nu erau de acord cu acoperirea crimelor. În timpul ministeriatului lui Babiuc la Ministerul Apărării Naţionale, generalul Constantin Degeratu, şeful Marelui Stat Major, a emis ordinul 522/1997 prin care cadrelor militare li se interzicea să se prezinte la parchet pentru cercetările legate de revoluţia din 1989 fără aprobarea ministrului. La momentul respectiv am participat la o conferinţă de presă a revoluţionarilor din Timişoara în care am cerut atît demisia lui Degeratu cît şi a lui Babiuc (am relatat pe acest blog despre acea conferinţă de presă – linc). Deci, dacă în 1990 domnul Babiuc nu a avut mijloace administrative să pună în mişcare ancheta despre revoluţie, în 1997, cînd devenise ministru al apărării naţionale, a folosit cît a putut mijloacele administrative care îi stăteau la dispoziţie şi care nu erau de neglijat, ca să îngreuneze ancheta.

Faptul că anume o persoană precum Babiuc ajunge să fie înfăţişată acum în mass-media de pe malurile Dîmboviţei drept „luptător pentru adevărul revoluţiei” (pe baza strict a propriilor sale declaraţii, făcute cu întîrziere de un sfert de veac) arată că, după ce în decembrie 1989 meritul răsturnării dictaturii a fost confiscat propagandistic de către nomenclaturişti comunişti care sprijiniseră dictatura pînă în ceasul al 11-lea, iar unii dintre ei chiar pînă în ceasul al 12-lea, şi lupta pentru adevărul despre decembrie 1989 se pregăteşte a fi confiscată propagandistic exact de persoane care s-au opus acestui adevăr. Istoria se repetă. Promovarea propagandistică în calitate de „luptători pentru adevăr” a unor persoane cu condamnări penale, cum e cazul lui Victor Babiuc, poate fi şi o metodă subtilă de a compromite însăşi ideea de dezvăluire a adevărului despre revoluţia din 1989. Cred că lui Ion Iliescu îi convine situaţia în care cei mai proeminenţi (propagandistic şi ca prezenţă în mass-media) critici ai săi sînt foşti puşcăriaşi.

Mai citeşte:
Eu şi Viorel Oancea despre cercetările legate de revoluţia din 1989 (video)
Generalul Constantin Degeratu şi ordinul 522 din 1997
– Politicienii şi revoluţia din 1989 (1, 2, 3, 4, 5, 6)
Apărătorul criminalilor din 1989, Constantin Dudu Ionescu, va fi numit consilier al preşedintelui Iohanis?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s