Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Uniunea Europeană renunță la una din tîmpeniile sale Martie 16, 2015


În 2005, înainte de intrarea României în UE, am scris un articol despre una din multele idei tîmpite pe care Uniunea Europeană urmează să o impună României: cotele de lapte. Eram printre cei foarte puțini români care îndrăzneau la acea vreme să critice UE. Iată articolul meu din 1 iunie 2005, de pe saitul altermedia (linc):

COTELE DE LAPTE, O NECESITATE” scrie Andrei Zombori în “Jurnal Bãnãţean” din 28 mai 2005, explicîndu-ne una din fericirile care ne aşteaptã dupã aderarea la Uniunea Europeanã. Cota de lapte “reprezintã cantitatea maximã pe care o poate produce o exploataţie pentru comercializare prin vînzare”. Cei care ar produce mai mult decît cota repartizatã nu ar avea dreptul sã vîndã prisosul.

“Cota de lapte reprezintã un bun cîştigat, care se poate moşteni, transmite, închiria sau vinde” mai aflãm din “Jurnal Bãnãţean”. Cîte chestii am cîştigat noi românii în negocierile de aderare la U.E., şi de care habar n-aveam! Ţãranii nu vor moşteni numai case, pãmînturi şi vaci, ci şi nişte cote de lapte, pe care la nevoie le vor putea vinde. Prevăd că din 2007 firmele multinaţionale vor cumpãra de la ţãranii români cotele respective de lapte, stabilindu-şi astfel monopolul. Iar ţãranii vor fi fericiţi: vor încasa bani pe ceva care, dacã n-ar fi fost Uniunea Europeanã, nici nu le-ar fi trecut prin minte cã ar putea vinde. E practic o pomanã pe care Uniunea o face ţãranilor români!

“În U.E. preţul mediu de vînzare este 1 euro/kg lapte (Olanda 2,2 euro, Austria 1,2 euro, mai scãzut în ţãrile nou intrate)” observã autorul una din slãbiciunile României în calea ei spre integrare europeanã. În materie de aliniat preţuri la nivel european am fãcut progrese la benzinã, gaze, electricitate, dar la lapte am rãmas în urmã. Ruşine sã ne fie!

Noroc cu politicienii, care vor avea grijã sã ne europenizãm şi în acest domeniu. Atunci cînd în preţul laptelui nu va intra doar munca ţãranului şi costul furajelor, ci şi preţul cumpãrãrii sau închirierii acestor “cote de lapte”, probabil ne vom apropia de standardele europene. Creşterea preţurilor (exprimate în euro) e şi o metodã de creştere a PIB-ului.

În 1989 îmi închipuiam cã orînduirea capitalistã înseamnã libertate economicã şi stabilirea preţurilor nu prin sistemul birocratic, ci prin legea cererii şi ofertei. În Uniunea Europeanã însã, capitalismul e înţeles altfel. Prin sistemul birocratic, se limiteazã oferta, astfel încît sã se pãstreze anumite preţuri. Politicienii voteazã legi menite nu sã scadã preţurile, ci sã le creascã. În România, de pildã, mulţi ar putea produce lapte sub preţul european de 1 euro/litru. Funcţionarii statului, plãtiţi din banii contribuabililor, vor interzice acestora sã-şi vîndã laptele. Se va invoca demagogic cã ţãranii nu se spalã pe mîini cînd mulg vacile, iar juridic se va invoca lipsa cotei de lapte. Pe piaţã vor rãmîne doar puţine firme (unii baroni locali români şi multinaţionalele, care vor cumpãra cotele de lapte atribuite iniţial ţãranilor neştiutori). Acestora le va conveni creşterea preţului, cãci asta înseamnã şi creşterea propriilor venituri. Eliminarea de pe piaţã a marii majoritãţi a actualilor producãtori se va face nu prin eficienţã economicã (cel care produce mai ieftin şi de calitate cîştigã) ci prin mecanisme birocratice de alocare a “cotei de lapte”.

Dacã economia americanã este mai dinamicã decît cea europeanã, e tocmai fiindcã birocraţia bruxelezã nu şi-a extins puterile şi peste ocean. Deocamdatã diferenţa dintre America şi Europa nu se lãrgeşte, fiindcã americanii îşi cheltuie resursele pe prostii de tipul rãzboiului în Irak, dar iluziile pe care şi le fac unii cã Europa va deveni o contrapondere a Americii sînt deşarte. Nu mi-ar pãsa de asta dacã n-aş şti cã, din pãcate, birocraţia bruxelezã e pe cale sã înşface România.

De la 1 aprilie, Uniunea Europeană va renunța la sistemul cotelor în domeniul lactatelor, anunță saitul economica.net (linc). Înainte de intrarea României în UE (2007) am fost cam singurul care s-a pișat împotriva vîntului, criticînd ideea cotelor de lapte deși venea de la Bruxelles. Este o satisfacție pentru mine să văd cum, după 9 ani, ideile mele sînt acceptate de Uniunea Europeană.

Sigur că nu puteau birocrații de la Bruxelles să accepte eliminarea birocrației într-un domeniu fără să creeze altă birocrație în loc – căci birocrații nu trebuie să rămînă fără loc de muncă. Citesc pe același sait: „eliminarea sistemului de cote pentru lapte în 2015 va presupune schimbări, iar pentru ca statele membre să se poată adapta mai uşor, Comisia a gândit încă din 2012 o serie de politici pe care le-a comasat într-un aşa-numit „pachet pentru lapte”. Documentul a fost publicat în mai 2012, a intrat pe deplin în vigoare la 3 octombrie 2012 și se aplică până la 30 iunie 2020. Concret, urmare a introducerii în vigoare a unor noi reglementări, după eliminarea cotelor producătorii locali vor fi obligaţi să  încheie contracte de livrare a laptelui crud, între producător şi prim cumpărător, să creeze organizaţii şi asociaţii care să negocieze contracte pentru producătorii membri ai acestora”. Eu nu zic că-i rău ca producătorii să creeze organizații și asociații care să negocieze contracte, dar nu înțeleg de ce „vor fi obligați” să facă așa ceva? Adică un producător care nu e înscris într-o organizație a producătorilor nu va avea voie să vîndă legal laptele? Deci vom avea nevoie mai departe de birocrați care să vegheze la vînzarea legală a laptelui, să facă controale ca nu cumva să apară pe piață lapte care nu provine de la asociațiile de producători și pentru care nu s-au întocmit contracte legale? Vînzarea laptelui crud către primi cumpărători nu se va putea face doar pe bază de factură întocmită pe loc în momentul livrării ci doar dacă există și un contract? Nelucrînd direct în domeniu nu știu toate amănuntele. Încurcate sîn căile Uniunii Europene, și greu răzbat prin ele ideile libertății economice!

Mai citește:
Zadarnicele proteste ale lăptarilor
Uniunea Europeană interzice libera concurenţă
Mişcă? Impozitează-l! Încă mai mişcă? Reglementează-l! Dă faliment? Subvenţionează-l!

 

One Response to “Uniunea Europeană renunță la una din tîmpeniile sale”

  1. Marius, din cate ma duce pe mine mintea, „obligatia” respectiva forteaza omu’ de rand sa faca lucruri pe care nu le intelege – acele organizatii(birocratie) cu care organizatia mama de la soare apune va dezvolta o sinergie de tip „cum trag mustele la .. miere”.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s