Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

O scrisoare deschisă care mi-a fost adresată de domnul Ioan Roşca August 24, 2015

Filed under: politica românească — mariusmioc @ 12:05 am
Tags: , , ,

Pe saitul domnului Ion Coja am găsit o „Scrisoare larg deschisă” (linc) a domnului Ioan Roşca, printre a cărei adrisanţi mă aflu şi eu. Ulterior am văzut că domnul Roşca mi-a trimis respectiva scrisoare şi prin e-mail.

Domnul Roşca este o veche cunoştiinţă a mea. Este administratorul saiturilor „Piaţa Universităţii” (linc) şi „Procesul Comunismului (linc). În cadrul saitului „Piaţa Universităţii” există şi un forum de discuţii care are un subforum despre revoluţia din 1989 (linc) la care domnul Roşca m-a făcut moderator. Subforumul despre revoluţia din 1989 era de altfel cea mai animată parte din întreg forumul domnului Roşca (avea mai multe mesaje decît în celelalte 31 de subforumuri adunate). După ce mi-am deschis acest blog personal mi-am rărit mesajele de la forumul „Piaţa Universităţii”. Am remarcat că de cînd am renunţat să fiu activ acolo, întreg acel forum lîncezeşte.

Pe saitul „Procesul Comunismului” domnul Roşca a avut amabilitatea să găzduiască şi unele cărţi ale mele despre revoluţia din 1989, în cadrul secţiunii numită „Colecţia Marius Mioc” (linc). Toate acestea se întîmplau înainte de a-mi face blog personal. De fapt, acest blog pe care l-am început în 2008 m-a făcut să-mi micşorez prezenţa pe saiturile domnului Roşca, resursele mele de timp fiind limitate.

În scrisoarea deschisă amintită (al cărei text îl reproduc integral la finalul acestui articol) domnul Roşca reproşează, mie dar şi multor altor persoane cunoscute din viaţa publică românească, faptul că am fi indiferenţi faţă de limitarea libertăţii de exprimare ca rezultat al OUG 31/2002, recent modificată prin Legea 217/2005.

Nu mă pronunţ cu privire la ceilalţi adrisanţi ai scrisorii domnului Roşca. În ceea ce mă priveşte însă, m-am pronunţat public împotriva OUG 31/2002 chiar din 2002, cu un articol în revista timişoreană „VIP în Banat” din mai 2002, reprodus şi în cartea mea „Libertatea şi politrucii” din 2003. Recent (4 august 2015), după redevenirea actuală a problemei, am reluat acel articol al meu şi pe acest blog: Corectitudinea politică se impune cu puşcăria (linc).

Tot în 2002, fiind invitat la o emisiune televizată care avea cu totul alt subiect decît OUG 31/2002, am găsit totuşi prilejul să amintesc despre acea ordonanţă contrară libertăţii de exprimare, arătînd caracterul discriminatoriu al acesteia: De ce această discriminare pe criterii etnice? De ce morţii români sînt mai puţin importanţi decît morţii albaneji sau morţii evrei? (video) (linc)

Nu sînt dintre cei care au aşteptat să vadă cum evoluează „raportul de forţe”, ci dintre puţinii care au luat atitudine împotriva OUG 31/2002 chiar atunci cînd a apărut, acum 13 ani. Precizez că nu sînt proprietar de trusturi mass-media, posibilităţile mele de a-mi face cunoscute opiniile sînt totuşi limitate. Rar sînt invitat la televiziuni (probabil tocmai datorită opiniilor mele incorecte politic pe care nu m-am sfiit să le exprim). Să mă duc la televiziuni să mă milogesc să mă invite nu-mi stă în caracter. După apariţia legii 217/2015 am luat atitudine pe unele grupuri facebook la care sînt membru, şi am readus în atenţie articolul meu mai vechi pe acest subiect pe saitul personal. Fiindcă încă din 2002 am spus ce aveam de spus pe acest subiect, nu văd nevoia de a scrie articole noi. Am observat că au apărut în 2015 destule articole bine argumentate împotriva legii, prin 2002 eram mult mai puţini cei care abordau acest subiect.

De altfel, unul din locurile unde mi-am exprimat opoziţia faţă de OUG 31/2002 este chiar forumul administrat de domnul Ioan Roşca. În 2007 acesta deschisese acolo o temă de discuţie despre OUG 31/2002 (linc), şi am fost SINGURUL care s-a alăturat dumnealui la acea discuţie, criticînd ordonanţa. Desigur, nici în 2007 opoziţia faţă de OUG 31/2002 nu s-a limitat la forumul domnului Roşca, care avea o audienţă limitată.

Acum eu, care m-am împotrivit OUG 31/2002 chiar din momentul apariţiei, sînt trecut propagandistic în tagma persoanelor dubioase, care pot fi bănuite că ar susţine pe ascuns legea ori, în cel mai bun caz, sînt laşi care aşteaptă să vadă cum evoluează „raportul de forţe” înainte de a-şi exprima poziţia. Numai ăia care au descoperit subiectul limitării libertăţii de exprimare în 2015 sînt luptătorii „autentici”.

Prima mea carte (ediţia 1 - 1994, ediţia 2 - 1995), în care-l numeam pe preşedintele Ion Iliescu "falsificator al istoriei"

Prima mea carte (ediţia 1 – 1994, ediţia 2 – 1995), în care-l numeam pe preşedintele Ion Iliescu „falsificator al istoriei”

Am o senzaţie de „deja vu” în legătură cu asta. În 1989 fostele slugi ale lui Ceauşescu (alde Ion Iliescu ori Teodor Brateş), anticeauşiştii apăruţi abia după fuga lui Ceauşescu din Comitetul Central PCR, au fost prezentaţi ca „luptătorii autentici” împotriva lui Ceauşescu. Noi care nu avusesem funcţii în vechiul regim şi ne ridicaserăm împotriva lui Ceauşescu cînd acesta era încă la putere, eram nişte dubioşi, dacă nu cumva mai rău, impostori.

În perioada preşedinţiei lui Ion Iliescu am luat de multe ori atitudine împotriva lui. După ce Iliescu a ieşit la pensie au apărut ca ciupercile după ploaie antiiliescienii „autentici” (unii avuseseră funcţii înalte în regimurile Iliescu) a căror principală preocupare e să şteargă din istorie pe antiiliescienii vechi, care erau anti-Iliescu încă din 1990, cînd asta nu era la modă (85% din români votau Iliescu, în unele zone puteai fi agresat fizic dacă vorbeai de rău pe Iliescu). A numi „impostori”, „fesenişti” ori chiar susţinători ai lui Iliescu pe antiiliescienii vechi e o tactică propagandistică a „antiiliescienilor autentici”, apăruţi după ieşirea la pensie a lui Iliescu. Am păţit-o chiar eu în diferite dispute (spre exemplu, pe saitul „În Linie Dreaptă” al autodeclaraţilor conservatori români, eram mereu apelat „tovarăş”, asta pînă cînd mi s-a interzis complet să mai comentez acolo – linc). Cărţile mele (chiar din prima mea carte îl numeam pe Iliescu „falsificator al istoriei”), zecile de articole critice scrise cînd Iliescu era preşedinte, faptul că n-am primit niciodată vreo funcţie în stat (nici de la FSN-işti, nici de la antifesenişti) nu mă feresc de asemenea acuzaţii.

Acum, cînd după 13 ani de împotrivire a mea la OUG 31/2002, afirmată public, mă văd pus pe lista celor care refuză să lupte împotriva OUG 31/2002, nu pot decît să remarc: „toate-s vechi şi nouă toate”.

Redau mai jos „scrisoarea larg deschisă” a domnului Ioan Roşca:

Scrisoare larg deschisă, către:
Gabriela Adameşteanu, Erwin Albu, Alexandru Alexe, Sorin Alexandrescu, Dragos Paul Aligica, Victor Alistar, Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Andreescu, Sorin Antohi, Liviu Antonesei, Vartan Arachelian, Brânduşa Armanca, Alexandru Arşinel, Radu Banciu, Daniel C. Barbu, Tudor Barbu, Petre Mihai Băcanu, Ilie Bădescu, Teodor Baconski, Mircea Badea, Cristian Bădiliţă, Andrei Bădin, Victor Bârsan, Traian Băsescu, Radu Beligan, Oscar Berger, Mihnea Berindei, Ana Blandiana, Alexandru Bogdan, Lucian Boia, Stefan Bosomitu, Doru Braia, Ilie Bratu, Nicolae Breban, Oleg Brega Emil Brumaru, Augustin Buzura, Cosmin Budeancă, Nicolae Caranfil, Ion Caramitru, Matei Calinescu, Mircea Cartarescu, Cristian Campeanu, Birianna Caradja, Matei Cazacu, Florin Călinescu, Magda Cârneci, Mariana Celac, Remus Cernea, Ruxandra Cesereanu, Bogdan Chiriac, Dorin Chirtoacă, Dan Ciachir, Livius Ciocârlie, Daniel Ciobotea, Adrian Cioflâncă, Adrian Cioroianu, Alexandru Cistelecan, Mihai Ciubotaru, Victor Ciutacu, Mugur Ciuvică, Radu Câmpeanu, Andrei Codrescu, Emil Constantinescu, Constantin Corduneanu, Andrei Cornea, Doina Cornea, Dorana Cosoveanu, Mircea Coşea, Claudiu Crăciun, Mihai Creanga, Dan Cristea, Radu Calin Cristea, Ion Cristoiu, Vlad Cubreacov, Sorin Cucerai, Grigore L. Culian, Rodica Culcer, Nicolae Dabija, Nicuşor Dan, Mircea Daneliuc, Cristi Danileţ, Daniel Dăianu, Nicolae Dărămuş, Dennis Deletant, Mircea Diaconu, Mircea Dinescu, Dumitru Dincă, Neagu Djuvara, Dorin Dobrincu, Mircea Dogaru, Camelia Doru, Mircea Drug, Horaţius Dumbravă, Sorin Dumitrescu, Răzvan Dumitrescu, Smaranda Enache, George Epurescu, Vasile Ernu, Sabina Fati, Radu Filipescu, Gabriela Firea, Radu Gabrea, Tom Gallagher, Călin Georgescu, Ondine Gherguţ, Marius Ghilezan, Mihai Ghimpu, Dinu C. Giurescu, Mihai Gîdea, Vasile Gogea, Radu Golban, Sanda Golopenţia, Armand Goşu, Dana Grecu, Dan Grigore, Gh Grigurcu, Raluca Grosescu, Stere Gulea, Cosmin Guşă, Moise Guran, Ionel Haiduc, Dan Hăulica, Alexandru Herlea, Mihai I de Hohenzollern- Sigmaringen, Bogdan I Hossu, Ovidiu Hurduzeu, Ion Ianoşi, Florin Iaru, Ilie Ilaşcu, Ion Iliescu, Sorin Ilieşiu, Marie-France Ionesco, Cazimir Ionnescu, Sorin Ioniţă, Mugur C. Isărescu, Andrei Ivanţoc, Doina Jela, Marco M. Katz, Thomas Kleininger, Alexandru Lăzescu, Ion Bogdan Lefter, Nica Leon, Gabriel Liiceanu, Serban Madgearu, Adrian Majuru, Mircea Maliţa, Alexandru Mamina, Norman Manea, Nicolae Manolescu, Solomon Marcus, Aurel Sergiu Marinescu, Sorina Matei, Dumitru Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Silviu Mănăstire, Doru Mărieş, Dan C. Mihailescu, Liviu Mihaiu, Florian Mihalcea, Ilie Mihalcea, Octavian Mihaescu, Mircea Mihaies, Mariana Mihuţ, Marius C. Mina, Marius Mioc, Ioan T. Morar, Maia Morgenstern, Herta Muller, Alina Mungiu, Cristian Mungiu,  Lelia Munteanu, Marian Munteanu, Alin Mureşan, Stelian Neagoe, Adrian Neacşu, Mihail Neamţu, Bujor Nedelcovici, Virgil Nemoianu, Victor Neumann, Basarab Nicolescu, Cornel Nistorescu, Eric Nussbaum, Andrei Oişteanu, Stejarel Olaru, Gheorghe Onişoru, Leonard Oprea, Dan Oprescu, Train Orban, Sabin Orcan, Anca Oroveanu, Rodica Palade, Şerban Papacostea, Toader Paleologu, Horia-Roman Patapievici, Vitalia Pavlineco, Cristian Pătrasconiu, Dan Pavel, Ovidiu Pecican, Dan Perjovschi, Dragoş Petrescu, Horatiu Pepine, Zoe Petre, Alexandru Petria, Florin Piersic, Lucian Pintilie, Andrei Pippidi, Cristian Pîrvulescu, Mircea Platon, Andrei Pleşu, Antonie Popescu, Cristian Tudor Popescu, Silviu Octavian Popescu, Stela Popescu, Andreea Pora, Radu Portocală, Tudorel Postolache, Cristian Preda, Nicolae Prelipceanu, Dan Puric, Nestor Rates, Victor Rebengiuc, Victor Roncea, Cristina Roman, Petre Roman, Petre Romoşan, Marilena Rotaru, Liviu Rotman, Romulus Rusan, Adriana Saftoiu, Traian Severin, George Simion, Ovidiu Simonca, Adriana Săftoiu, Dinu Săraru, Willie Schuster, Claudiu Secaşiu, Eugen Simion, Sergiu Simion, Ovidiu Simonca, Cassian Maria Spiridon, Lavinia Stan, Oana Stancu, Ioan Stanomir, Sorin Roşca Stănescu, Valeriu Stoica, Alex Mihai Stoenescu, Valeriu Stoica, Liviu Ioan Stoiciu, Serban Sturdza, Lavinia Şandru, Ilie Şerbănescu, Tia Şerbănescu, Mihai Şora, Cristian Tabară, Mihai Tatulici, Stelian Tănase, Virgil Tănase, Dan Tapalaga, Vladimir Tismaneanu, Alin Teodorescu, Oreste Teodorescu, Răzvan Theodorescu, William Totok, Marius Tucă, Radu Tudor, Dorin Tudoran,  Robert Turcescu, Dan Turturică, Dumitru Ţepeneag, Cristian Ţopescu, Andrei Ujică, Mihai-Răzvan Ungureanu,  Traian Ungureanu, Doina Uricariu, Adrian Ursu, Lucian Vasile, Eugen Vasiliu, Ion Vianu, Sorin Vieru, Daniel Vighi, Matei Vişniec, Ştefan Vlaston, Eugenia Vodă, Dan Voinea, Sever Voinescu, Varujan Vosganian, Smaranda Vultur, Renate Weber, Dinu Zamfirescu, Vlad Zografi, Alexandru Zub – şi cei care pe care i-am uitat…
 
Domnilor (doamnelor),
care aţi manifestat interes real pentru destinul României (implicîndu-vă în lupta pentru emanciparea ei), sau care care v-aţi complăcut în posturi civice convenabile (personalităţi, înţelepţi ai cetăţii, călăuze ale românilor, activişti civici, luptători pentru drepturile omului, dizidenţi anticomunişti, lideri ai rezistenţei antifeseniste, semnatari ai unor apeluri sau proteste colective, monopolizatori ai spaţiului public, profitori ai afacerii anticomuniste etc.),
nu aţi semnat încă Petiţia propusă de mine pentru abrogarea legii 217/2015, ca neconstituţională, nedemocratică, antilibertară, antijustiţiară şi antinaţională:
 
Dacă mai existaţi, de ce tăceţi acum, cînd noua formă a OUG 31/2002 (şi mai abuzivă şi inoportună decît cea dinainte), adoptată la comanda unor forţe lucrînd contra intereselor naţiunii şi adevărului, sugrumă libertatea de opinie, protejînd autorii genocidului comunist şi lovind din nou victimele lor? Sînteţi de acord cu legea pe care o contest? Vi se pare inutilă această formă de manifestare a revoltei? Vă e frică? Redevine periculoasă „disidenţa” faţă de puternicii zilei? Vă poate costa cine ştie ce cariere, sinecuri, burse, postamente, contracte, oportunităţi ? Sau v-aţi re-educat în spiritul corectitudinii politice, căreia i-aţi devenit „vector de opinie”? Sau- aţi renunţat între timp la implicarea publică, fără să o declaraţi explicit?
 
Poate că unii dintre dv. s-au pronunţat deja, în medii la care nu am avut acces, onorîndu-şi obligaţiile civice, sau o vor face în diverse contexte, de acum încolo. Nu sînteţi desigur obligaţi să răspundeţi provocării mele. Dar aţi da un exemplu tonifiant de unitate/solidaritate, combătînd intimidarea ce ne poate întoarce în 1989 (sau chiar în  1944)- dacă aţi semna şi dv. petiţia.
Dacă nu vă convine ceva din formularea ei sau nu consideraţi demersul ineficace, semnaţi ca să arătaţi că şi pentru dv. legea e nedreaptă şi neconstituţională. Sau, pronunţaţi-vă deschis în favoarea legii, ca să nu spuneţi mai tîrziu altceva, dacă raportul de forţe se răstoarnă. Sau dispăreţi discret de pe scena luptei pentru independenţa României şi demnităţii locuitorilor ei (de care depinde  sistemic şi bunăstarea lor).
Nu vă acoperiţi cu arabescuri juridice. Dacă Avocatul Poporului consideră că nu are ce face, dacă Parlamentul nu reacţionează şi Curtea Constituţională recidivează în a nu recunoaşte neconstituţionalitatea OUG 31/2002 (actualizată de legea 217/2015) atunci iese şi mai tare în evidenţă tirania camuflată cu aparenţe democratice în care rămîne captiv poporul român, parazitat de mafia internă care s-a pus la dispoziţia unui jaf colonial.
 
Nu puteţi pretinde că nu înţelegeţi miza, că nu observaţi sensul provocării- dacă doriţi să fiţi lăsaţi pe socluri de intelectual. Dacă nu aţi studiat serios istoria contemporană, făceţi-o măcar acum sau încredeţi-vă în cei care au făcut-o obiectiv şi nu în cursurile (eventual scurte) ale Rollerilor de serviciu. Ştiţi bine că aproape tot ce s-a spus despre „fascişti” în România, de 70 de ani, este propagandă comunistă, întru justificarea tiraniei devastatoare instalate de ocupant (URSS). Poate nu aţi înţeles însă că şi ceilalţi Aliaţi, care au girat genocidul cu care s-a încheiat al doilea război mondial, au interes să ne închidă gura şi întunece minţile, ca să nu scoatem la iveală adevăruri dureroase, care pot zgudui din temelii axiologia (ideologia) politică mondială. Dacă pînă acum nu aţi sesizat efectul aservirii civismului postcomunist faţă de agenda noilor noştri stăpîni, modul în care ne-a fost băgată pe gît legea 217 ar trebui să vă trezească. Stăpînirea străină nu produce lumină, nici dacă vine de la Vest.
     
Nu ştiaţi? E timpul să aflaţi. Nu dezertaţi simulînd că nu înţelegeţi ce se întîmplă. Nu nostalgia faţă de legionari sau Ceauşescu e în joc acum, de fapt. Ci descurajarea sau încurajarea rezistenţei faţă de o dominaţie neocolonială care va secătui ţara de resurse, ucide autonomia României, transforma populaţia într-o turmă docilă de sclavi inconştienţi, sau chiar în carne de tun.
Nu vă deranjează/priveşte sau nu vă convine să vă pronunţaţi? Aşteptaţi să vedeţi cum se termină noua rundă din ciocnirea dintre imperii? Credeţi că puteţi continua jocul la toate capetele, luneca decurcăreţ şi chiar pretinde lauri, fără riscuri? Că veţi mai avea credibilitate, dacă tăceţi acum? Chiar şi după ce veţi recepţiona această provocare/ somaţie directă, personală, explicită?  Veţi susţine că problema pe care v-am pus-o nu trebuie tranşată pentru că e ceva în neregulă cu mine?
 Sau veţi trata acest mesaj ca o invitaţie la limpezirea apelor, ieşind la timp de pe lista tăcerii/ruşinii, reacţionînd onest şi demn, ca români şi ca oameni liberi. Şi mă voi pomeni că regăsesc pe lista semnatarilor petiţiei, aproape toţi destinatarii acestei scrisori deschise… Ceea ce, avînd în vedere capitalul de imagine de care încă vă bucuraţi, ar putea conta.
 
Ioan Roşca, 22 august 2015
 

One Response to “O scrisoare deschisă care mi-a fost adresată de domnul Ioan Roşca”

  1. Ioan Rosca Says:

    1 Dupa ce voi culege reactiile la scrisoarea mea, voi difuza o sinteza, in care desigur voi preciza faptul ca pozitia domnului Mioc a fost consecvent activa impotriva legii in discutie, care restringe libertatea de opinie. Uitasem colaborarea publica dintre noi pe aceasta tema si ma bucur ca mi le-a amintit si ca a semnat si petitia, ca o confirmare ca sintem pe aceeasi pozitie in aceasta problema.
    2. Domnul Mioc reduce – gresit – demersul meu la o demascare a celor care nu au luat pozitie pe subiectul legii 217. Eu am precizat in text ca imi propun limpezirea apelor, sperind ca vor fi cit mai multi de pe lista adresantilor care vor confirma ca apara libertatea de cuvint in Romania – admitind si ca poate nu sint la curent (sau iata-am uitat) cu unele luari de pozitie in media.
    3. Pe linga protestul individual, cred ca e bine ca promotorii a astfel de norme sa se pomeneasca in fata unor actiuni colective, deci continui sa indemn la semnarea petitiei mele sau ale oricaror altora cu acelasi obiectiv.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s