Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Timişoara, 1991: Revista „România Mare” în flăcări Septembrie 25, 2015


Ziarul "Timişoara" din 14 martie 1991

Ziarul „Timişoara” din 14 martie 1991

A murit recent Corneliu Vadim Tudor, cel care, profitînd de libertatea adusă de revoluţia din 1989, a înfiinţat revista „România Mare”. Cu privire la revoluţia care i-a dat posibilitatea să ajungă senator şi la un moment dat a avut o şansă să ajungă chiar preşedinte al României, revista lui Vadim Tudor a scris mai ales minciuni, situîndu-se pe poziţia de apărare a criminalilor din decembrie 1989 dintre care o parte erau arestaţi şi judecaţi. În acest scop, revista a susţinut teoriile lui Ceauşescu cu privire la implicarea agenturilor străine la Timişoara, realizînd astfel 2 direcţii de apărare a criminalilor din 1989: pe de o parte se sugera că nu din rîndul forţelor armate române s-a deschis focul asupra manifestanţilor din 1989, ci din rîndul agenţilor străini, deci cei trimişi în judecată sînt nevinovaţi; pe de altă parte se sugera că, chiar dacă s-a deschis focul de către forţe armate române, acţiunea a fost legitimă, căci era vorba de apărarea independenţei şi suveranităţii naţionale în faţa unei agresiuni străine.

În decembrie 1990, cînd Timişoara era un bastion al rezistenţei anti-FSN în care se desfăşura greva pentru adevărul despre revoluţie (linc), articolul „Timişoara, ruşinea României” apărut în „România Mare” era tras la xerox şi răspîndit sub formă de manifest, pentru a înfuria lumea şi a o determina să participe la grevă.

"Timişoara, ruşinea României", articol în săptămînalul "România Mare" în 1990, ilustrînd timişoreanofobia. Respectivul articol a fost xeroxat şi împrăştiat în Timişoara în decembrie 1990, în perioada grevelor pentru adevărul despre revoluţie, în cadrul unui manifest comun al Forumului Democratic Antitotalitar, Alianţei Civice şi Federaţiei Timişoara a Sindicatelor, cu scopul de a convinge populaţia despre necesitatea grevei. Din acel manifest l-am preluat eu, scuze pentru calitatea proastă a xeroxului.

„Timişoara, ruşinea României”, articol în săptămînalul „România Mare” în 1990, ilustrînd timişoreanofobia, fenomen apărut după 1989 şi avîndu-şi cauza anume în evenimentele din 1989. Respectivul articol a fost xeroxat şi împrăştiat în Timişoara în decembrie 1990, în perioada grevelor pentru adevărul despre revoluţie, în cadrul unui manifest comun al Forumului Democratic Antitotalitar, Alianţei Civice şi Federaţiei Timişoara a Sindicatelor, cu scopul de a convinge populaţia despre necesitatea grevei. Din acel manifest l-am preluat eu, scuze pentru calitatea proastă a xeroxului.

Vadim Tudor a încercat şi să atragă de partea sa unii revoluţionari din 1989. A promovat ca parlamentari prin partidul său pe preşedintele Blocului Naţional al Revoluţionarilor, Dorin Lazăr Maior, care avea să fie apoi osîndit la 7 ani închisoare (linc), şi pe Vasile Duţă, care avea să primească 5 ani închisoare (linc). Nu e vinovat Vadim de faptele altora, dar e de remarcat talentul său de a se înconjura cu escroci. În cazul în care ar fi ajuns la putere acest talent ar fi fost îngrijorător pentru România.

În 1991 la Timişoara s-a organizat o acţiune de ardere a unor exemplare din ziarul „România Mare”, despre care relatează Sorin Bogdan, în „Timişoara” din 14 martie 1991:

„România Mare” în flăcări

Un grup de timişoreni, exasperaţi de avalanşa de calomnii la adresa oraşului nostru apărută în „România Mare”, au dat foc ieri, în faţa Prefecturii, unui maldăr de exemplare din acest ziar, pe care l-au cumpărat de la vînzătorii ambulanţi.

„Gestul nostru vrea să fie simbolic şi fac apel la timişorenii adevăraţi să refuze în totalitate acest ziar” (ing. Gheorghe Imbrescu, 41 ani).

„Acest ziar nu mai trebuie să fie cumpărat, şi nici să mai apară în Timişoara” (dr. Tiberiu Arăzan, 44 ani).

„N-are ce să apară ziarul ăsta, ca să învrăjbească oamenii între ei” (Diaconu Costel, 20 ani)

„Nu permitem ca cineva să-şi bată joc de noi, la noi acasă… Ce-i asta „Vom fi iarăşi ce-am fost şi mai mult decît atît”? Petru Rareş le-a spus asta duşmanilor. Ei cui o spun, nouă? Noi sîntem duşmanii lor? Atunci şi ei sînt duşmanii noştri” (Gherlea Simion, tehnician veterinar) [de fapt Cherlea Simion, un revoluţionar timişorean pe care-l cunosc personal]

Sorin Bogdan

Personal, am încercat să stabilesc un dialog şi cu Vadim Tudor, nu însă din poziţie de subordonare cum au făcut unii lideri de structuri revoluţionare, ci ca să-i atrag atenţia că viziunea asupra evenimentelor din 1989 promovată de revista sa e greşită. I-am trimis cîteva scrisori pe adresa revistei, uneori a refuzat să le publice (de pildă, scrisoarea în care îi explicam că e minciună ceea ce a scris despre „Misterul celor 40 de cadavre” – linc), alteori le-a publicat (de pildă, în „România Mare” din 10 decembrie 2004 a publicat scrisoarea mea în care arătam că e o idioţenie ceea ce scrisese în revista din 3 decembrie 2004 românul american Gheorghe Tănăsescu, precum că în „vara lui 1989”, cînd Mihail Gorbaciov a fost în vizită la Bucureşti, a discutat cu Nicolae Ceauşescu lucrurile „convenite la Malta”, pentru că întîlnirea de la Malta a avut loc abia în decembrie 1989).

E de remarcat că viziunea asupra evenimentelor din decembrie 1989 răspîndită de revista lui Vadim Tudor a ajuns azi dominantă în mass-media bucureşteană. Răspîndirea ei s-a făcut nu atît prin Vadim Tudor cît prin gazetari pretins apropiaţi ai forţelor anticomuniste, cum ar fi Ion Cristoiu (linc), Alex Mihai Stoenescu (linc) ori Grigore Cartianu (linc). Ei evită în general exprimări insultătoare (totuşi Cartianu nu le evită, dar nu le adresează timişorenilor ci revoluţionarilor în general – linc, de oriunde ar fi), mimează obiectivitatea şi ocazional respectul faţă de cei care şi-au dat viaţa în revoluţie, pentru ca dezinformările strecurate să aibe mai multă credibilitate. Apreciez că şi în sufletul acestora clocoteşte aceeaşi timişoreanofobie care există în sufletul tuturor celor implicaţi în falsificarea istoriei revoluţiei din 1989 în interesul criminalilor din acea perioadă.

Mai citeşte:
Eliminarea Timişoarei din istoria revoluţiei române

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s