Distribuirea biletelor CFR pentru revoluționari

SSRMLÎRC anunță (linc) că pentru anul 2016 biletele CFR la care au dreptul revoluționarii, conform legii 341/2014, nu se vor distribui prin asociațiile de revoluționari ci direct de către inspectorii SSRMLÎRC, care se vor deplasa în teritoriu după următorul program:

DATA    /  Localitatea     /   Program     /    Inspector

Nu erau destule cătușe pentru acei oameni curați și adevărați

Din cartea mea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” prezint o nouă mărturie – aparținînd lui Ion Ghinea.

Ion Ghinea  s-a născut în 17 martie 1952 în comuna Gorgota, sat Potigrafu (jud. Prahova). A fost împuşcat în piept şi braţul stîng în 17 decembrie 1989, cînd manifesta în zona Calea Lipovei din Timișoara. În 1989 era sudor la întreprinderea Alpha din Timișoara. În 1995 cînd am discutat cu el, era pensionat medical cu grad 2 de invaliditate.

16 decembrie 1989 era o zi frumoasă. Era ora 14 şi mă plimbam cu soţia avînd veşti că în zona Maria s-au adunat nişte oameni.

Nu ştiam pentru ce au făcut acel gest, eram curios mai ales că am văzut miliţieni care ne spuneau să circulăm. Curiozitatea m-a determinat să mă opresc şi să ascult ce se vorbea acolo în zonă.

Întîmplarea a făcut să mă întîlnesc cu un prieten pe nume Stanca Aurel, căruia i-am dat o sticlă de prenandez pentru a-şi repara încălţămintea copiilor. Miliţienii l-au întrebat de ce umblă cu sticla în mînă. Un miliţian l-a lovit cu bastonul, la care prietenul meu, cu o sinceritate nemaiîntîlnită în Ţara Românească, a ripostat lovind cu sticla în miliţian. A fost arestat şi legat cu sîrmă în loc de cătuşe, fiindcă nu erau destule cătuşe pentru acei oameni curaţi şi adevăraţi.

Situație actualizată a analizării cererilor de luptători cu rol determinant de SSRMLÎRC și CPRD

Prezint mai jos o situație actualizată a examinării de către SSRMLÎRC și CPRD a cererilor pentru acordarea titlului de luptător cu rol determinant, cît și ce a apucat CPRD să analizeze din aceste cereri. La rubrica „Observații” din deciziile SSRMLÎRC sînt date din care ne putem da seama unde au acționat revoluționarii respectivi în decembrie 1989 ori motivul respingerii cererii. Dacă locul de acțiune al revoluționarilor respectivi lipsea din decizia SSRMLÎRC, am completat dacă am putut cu informații din sintezele CPRD.

În mai scriam că sînt 6544 de cereri depuse pentru titlul de „luptător cu rol determinant” (linc), informație pe care o luasem de pe saitul SSRMLÎRC. Remarc acum că s-a corectat pe saitul secretariatului de stat numărul cererilor la 6546. Au apărut 2 cereri noi – cu numerele 6544 și 6545. Ele aparțin domnilor Eugen Nicolicea și Gheorghe Vâlsan, amîndoi acționînd în timpul revoluției la Turnu Severin, și amîndouă aceste cereri au fost aprobate. Turnu Severin este unul din orașele care abia cu întîrziere a fost declarat de SSRMLÎRC drept localitate unde s-au înregistrat victime înainte de fuga dictatorului, deci inițial revoluționarii din acest oraș nu puteau nădăjdui la recunoașterea rolului de determinant.

Crăciun fericit!

Tuturor cititorilor acestui blog le doresc un Crăciun fericit!

Mai jos puteți vedea niște filmări făcute de Crăciunul anului 1989 de către Andrei Iliescu, care fusese arestat la Jilava în timpul revoluției.

Ordonanță de urgență: Indemnizațiile revoluționarilor (cele care se mai acordă) vor fi plafonate și în anul 2016

Conform ordonanței de urgență nr. 57/2015 (linc) emisă de guvernul Cioloș, indemnizațiile cuvenite revoluționarilor din 1989 – aceia care încă mai au dreptul la indemnizații, respectiv răniții, reținuții, urmașii de eroi martir și noua tagmă de „luptători cu rol determinant” introdusă prin OUG 95/2014, vor rămîne în anul 2016 la același nivel ca în decembrie 2015.

Art. 12 alin. 2 din OUG 57/2015 prevede:

22 decembrie 2015: Am fost la Tîrgu Jiu la un simpozion despre revoluție

La invitația Universității „Constantin Brîncuși” din Tîrgu Jiu am fost prezent ieri la un simpozion despre revoluție cu titlul „Adevăr și manipulare”. Au mai fost prezenți acolo Grigore Cartianu, Laurențiu Ciocăzanu (colaborator a lui Grigore Cartianu, au scris împreună cartea „Miracolul din noiembrie” despre alegerea lui Iohanis ca președinte), procurorul pensionar Dan Voinea, profesor universitar Adrian Gorun (din partea Universității Brîncuși – organizatoare), Grigore Haidău (a povestit despre fiul său Cătălin Haidău, ucis în decembrie 1989 la Brașov unde era ostaș), Flavius Marcău (cercetător științific la Institutul de Politici Publice de sub egida Universității Brîncuși; a scris și o carte despre revoluție), Gheorghe Caralicea-Mărculescu (dacă am înțeles bine, fost primar al Tîrgu Jiului, care a povestit despre evenimentele din decembrie 1989 de la Tîrgu Jiu).

Cu excepția mea, toți invitații prezenți erau gorjeni.

Iată anunțul despre simpozion apărut pe saitul gorjeanul (linc), cu mențiunea că Radu Moraru, care fusese de asemenea invitat, nu s-a prezentat:

Mi-am pierdut bicicleta

O altă declarație din cartea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost”, aparținînd lui Liviu Lefter.

Liviu Lefter s-a născut în 22 aprilie 1950. În 1989 era șofer la IJTL (Întreprinderea Județeană de Transport Local) Timiș. A fost arestat și bătut în timpul revoluției.

În ziua de 17 decembrie 1989 în jurul orei 18.00 am mers cu bicicleta în Calea Aradului la un frate pentru a‑i povesti cele întîmplate în oraş sîmbătă seara, dar aici, afară era zarvă mare. Auzindu‑se trăgînd în oraş, am plecat acasă. Am luat‑o cu bicicleta pe Calea Aradului cu gîndul de a merge pe str. Cîmpina la Complex unde locuiesc eu, în spatele acestuia. Dar cum mergeam cu bicicleta cîntînd „Deşteaptă-te Române”, în faţa ITT (Întreprinderea Textilă – n.n.) am fost somat de un cordon de soldaţi care barau strada zicînd „Stai, dacă nu stai tragem”. M‑am oprit de îndată ce am fost somat cu puştile spre mine. Mi s‑a ordonat: „Lasă bicicleta şi pune mîinile după cap”. Aşa am făcut, s‑au apropiat de mine, unul de o parte altul de cealaltă parte, mi‑au sucit mîinile la spate şi au început să mă boxeze cu pumnii în stomac, ficat, piept zicîndu‑mi „De ce cîntai, nu‑ţi convine regimul?”. Apoi m‑au băgat la poarta ITT, m‑au căutat în buzunare, m‑au scos în curtea ITT, lîngă poartă spunînd să stau cu faţa la perete fiind păzit de o gardă de vreo 4 soldaţi care patrulau mereu pe lîngă mine. La poartă era o femeie probabil portăreasă, un cetăţean ce stătea permanent la telefon şi mai cineva cred că ofiţerul de serviciu plus gardienii în haină militară. Precizez că o parte din aceşti soldaţi se deosebeau de ceilalţi prin faptul că erau mai în vîrstă şi mai cruzi deşi nu aveau grade dădeau ordine la ceilalţi să fie atenţi şi să patruleze. Eu apelam la aceştia să‑mi dea drumul să merg acasă că mă aşteaptă cel mic. Nici nu mă băgau în seamă. Femeia aceea le făcea cafele şi le căra sticle cu vin.

Din curtea UTT-ului a ieşit un ofiţer care a tras

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (tipărită în 1997) prezint o altă mărturie – a lui Cristian Rusu.

Cristian Rusu s-a născut în 20 aprilie 1975. A fost împuşcat în picior. Era elev în timpul revoluţiei.

Am adăugat în carte şi adaug şi aici fragmentul din Sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, care se referă la evenimentele din Calea Aradului din Timişoara.

În 16.12.89 am fost la şcoală, pînă la ora 14.00. În drum spre casă m‑am oprit în centru, pentru a vedea ce se petrece. Cu tatăl meu, după ce a fost acasă, m‑am întors în centru, apoi (în jurul orei 16‑16.30) am ajuns la podul de la Maria, spre casa pastorului Tokes. Nu erau decît 2‑300 inşi şi am plecat din nou acasă. În 17.12.89, pe la ora 10‑11 m‑am dus din nou în centru cu tata. Am intrat în mulţime scandînd alături de ei diferite lozinci (la ora 12). În drum spre casa pastorului, la librăria de la Sinaia erau cărţi arse. Am ajuns în locuinţa pastorului, printre miliţieni. Pe coridor erau alţi copii mai mici. I‑am întrebat unde‑i locuinţa pastorului şi unul mi‑a arătat. Am pus mîna pe pat, era cald… Tata a aflat că nu mai este… Apoi am plecat, dar manifestanţii au mai rămas pe loc (vreo 500 pe la ora 13‑13.30). În centru m‑am întors împreună cu tata pe la ora 14, pe la Continental spre casă. Unii veneau dinspre complexul studenţesc pe str. K. Marx spre Muzeul Banatului. Un miliţian era între manifestanţi care‑i cereau să strige „Jos Comunismul, Jos Ceauşescu” iar el striga… În drum spre operă un grup se îndrepta spre Casa Armatei, pe str. Alba Iulia (era după 16.30). În piaţa Libertăţii în acel moment am auzit că se trage şi m‑am dus acasă. Înapoia magazinului Bega pe la CEC‑ul mare, nişte militari ne‑au cerut buletinele, după care au cerut şi ţigări… Tata le‑a dat, militarii au cerut să le arunce jos, pentru a nu fi văzuţi de superiori. Cu troleul 17 am plecat acasă. Pe la 17.30‑18 în stradă se scandau lozinci şi am ieşit afară. În Calea Aradului lîngă Complexul alimentar (peste drum), unii spărgeau geamurile, magazinele erau devastate (textile, alimentară, librărie, aprozar).

Retrageţi-vă că trag!

Din cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (editura Brumar, 1997), redau declaraţiile lui Daniel şi Rozalia Mariş despre felul cum a fost ucis tatăl respectiv soţul lor, Ştefan Mariş.

Ştefan Mariş s-a născut în 24 august 1949 în comuna Bogdan Vodă (judeţul Maramureş). În 1989 era mecanic de utilaj greu la Întreprinderea nr. 7 Construcţii Timişoara (după revoluţie botezată Metcoms). Avea 2 copii.

Soţia, Rozalia Mariş, s-a născut în 9 aprilie 1948 la Dumbrava (judeţul Maramureş). În 1995 cînd am discutat cu ea era muncitoare la „Filty” S.A.

Fiul, Daniel Mariş, s-a născut în 28 iunie 1976 la Timişoara. În 1995 era student la Universitatea Banatului.

Mariş Daniel (fiu): Încă înainte de 16 decembrie 1989 auzisem zvonuri de la prietenii mei că trebuie să se întîmple ceva.

În seara de 16, pe cînd ne uitam la film la sîrbi, s-a auzit o rumoare pe Calea Girocului. Am ieşit pe balcon să vedem despre ce-i vorba, după care tata s-a îmbrăcat şi a ieşit în stradă. Nouă nu ne-a dat voie să ieşim din casă. Am rămas pe balcon şi ne-am uitat la coloana de demonstranţi care strigau: „Veniţi cu noi!”, „Laşilor!”, „Jos Ceauşescu!” ş.a.

Peste cîteva minute tata a revenit în casă. A doua zi dimineaţă (duminica) tata s-a dus la servici (lucra 12 ore cu 24).

Declarații despre revoluție pe alt sait al meu – documente1989. Brateș, Kemenici, Isac

Pe alt sait al meu – documente1989.wordpress.com – am publicat noi documente legate de revoluția din 1989, și anume:

– Declarația lui Teodor Brateș despre revoluție (linc), dată în 26 februarie 2009 în fața procurorului Liviu Sutiman. Teodor Brateș, fiul lui Ștrul și Fanny, a condus emisiunea TVR din decembrie 1989, după fuga lui Ceaușescu. La pagina TVR în decembrie 1989 puteți găsi multe intervenții ale sale televizate din acea perioadă.