SSRMLÎRC anunță (linc) că pentru anul 2016 biletele CFR la care au dreptul revoluționarii, conform legii 341/2014, nu se vor distribui prin asociațiile de revoluționari ci direct de către inspectorii SSRMLÎRC, care se vor deplasa în teritoriu după următorul program:
DATA / Localitatea / Program / Inspector (more…)
Din cartea mea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost” prezint o nouă mărturie – aparținînd lui Ion Ghinea.
Ion Ghinea s-a născut în 17 martie 1952 în comuna Gorgota, sat Potigrafu (jud. Prahova). A fost împuşcat în piept şi braţul stîng în 17 decembrie 1989, cînd manifesta în zona Calea Lipovei din Timișoara. În 1989 era sudor la întreprinderea Alpha din Timișoara. În 1995 cînd am discutat cu el, era pensionat medical cu grad 2 de invaliditate.
16 decembrie 1989 era o zi frumoasă. Era ora 14 şi mă plimbam cu soţia avînd veşti că în zona Maria s-au adunat nişte oameni.
Nu ştiam pentru ce au făcut acel gest, eram curios mai ales că am văzut miliţieni care ne spuneau să circulăm. Curiozitatea m-a determinat să mă opresc şi să ascult ce se vorbea acolo în zonă.
Întîmplarea a făcut să mă întîlnesc cu un prieten pe nume Stanca Aurel, căruia i-am dat o sticlă de prenandez pentru a-şi repara încălţămintea copiilor. Miliţienii l-au întrebat de ce umblă cu sticla în mînă. Un miliţian l-a lovit cu bastonul, la care prietenul meu, cu o sinceritate nemaiîntîlnită în Ţara Românească, a ripostat lovind cu sticla în miliţian. A fost arestat şi legat cu sîrmă în loc de cătuşe, fiindcă nu erau destule cătuşe pentru acei oameni curaţi şi adevăraţi. (more…)
Prezint mai jos o situație actualizată a examinării de către SSRMLÎRC și CPRD a cererilor pentru acordarea titlului de luptător cu rol determinant, cît și ce a apucat CPRD să analizeze din aceste cereri. La rubrica „Observații” din deciziile SSRMLÎRC sînt date din care ne putem da seama unde au acționat revoluționarii respectivi în decembrie 1989 ori motivul respingerii cererii. Dacă locul de acțiune al revoluționarilor respectivi lipsea din decizia SSRMLÎRC, am completat dacă am putut cu informații din sintezele CPRD.
În mai scriam că sînt 6544 de cereri depuse pentru titlul de „luptător cu rol determinant” (linc), informație pe care o luasem de pe saitul SSRMLÎRC. Remarc acum că s-a corectat pe saitul secretariatului de stat numărul cererilor la 6546. Au apărut 2 cereri noi – cu numerele 6544 și 6545. Ele aparțin domnilor Eugen Nicolicea și Gheorghe Vâlsan, amîndoi acționînd în timpul revoluției la Turnu Severin, și amîndouă aceste cereri au fost aprobate. Turnu Severin este unul din orașele care abia cu întîrziere a fost declarat de SSRMLÎRC drept localitate unde s-au înregistrat victime înainte de fuga dictatorului, deci inițial revoluționarii din acest oraș nu puteau nădăjdui la recunoașterea rolului de determinant. (more…)
Tuturor cititorilor acestui blog le doresc un Crăciun fericit!
Mai jos puteți vedea niște filmări făcute de Crăciunul anului 1989 de către Andrei Iliescu, care fusese arestat la Jilava în timpul revoluției.
Conform ordonanței de urgență nr. 57/2015 (linc) emisă de guvernul Cioloș, indemnizațiile cuvenite revoluționarilor din 1989 – aceia care încă mai au dreptul la indemnizații, respectiv răniții, reținuții, urmașii de eroi martir și noua tagmă de „luptători cu rol determinant” introdusă prin OUG 95/2014, vor rămîne în anul 2016 la același nivel ca în decembrie 2015.
Art. 12 alin. 2 din OUG 57/2015 prevede: (more…)
La invitația Universității „Constantin Brîncuși” din Tîrgu Jiu am fost prezent ieri la un simpozion despre revoluție cu titlul „Adevăr și manipulare”. Au mai fost prezenți acolo Grigore Cartianu, Laurențiu Ciocăzanu (colaborator a lui Grigore Cartianu, au scris împreună cartea „Miracolul din noiembrie” despre alegerea lui Iohanis ca președinte), procurorul pensionar Dan Voinea, profesor universitar Adrian Gorun (din partea Universității Brîncuși – organizatoare), Grigore Haidău (a povestit despre fiul său Cătălin Haidău, ucis în decembrie 1989 la Brașov unde era ostaș), Flavius Marcău (cercetător științific la Institutul de Politici Publice de sub egida Universității Brîncuși; a scris și o carte despre revoluție), Gheorghe Caralicea-Mărculescu (dacă am înțeles bine, fost primar al Tîrgu Jiului, care a povestit despre evenimentele din decembrie 1989 de la Tîrgu Jiu).
Cu excepția mea, toți invitații prezenți erau gorjeni.
Iată anunțul despre simpozion apărut pe saitul gorjeanul (linc), cu mențiunea că Radu Moraru, care fusese de asemenea invitat, nu s-a prezentat: (more…)
O altă declarație din cartea „Revoluția din Timișoara așa cum a fost”, aparținînd lui Liviu Lefter.
Liviu Lefter s-a născut în 22 aprilie 1950. În 1989 era șofer la IJTL (Întreprinderea Județeană de Transport Local) Timiș. A fost arestat și bătut în timpul revoluției.
În ziua de 17 decembrie 1989 în jurul orei 18.00 am mers cu bicicleta în Calea Aradului la un frate pentru a‑i povesti cele întîmplate în oraş sîmbătă seara, dar aici, afară era zarvă mare. Auzindu‑se trăgînd în oraş, am plecat acasă. Am luat‑o cu bicicleta pe Calea Aradului cu gîndul de a merge pe str. Cîmpina la Complex unde locuiesc eu, în spatele acestuia. Dar cum mergeam cu bicicleta cîntînd „Deşteaptă-te Române”, în faţa ITT (Întreprinderea Textilă – n.n.) am fost somat de un cordon de soldaţi care barau strada zicînd „Stai, dacă nu stai tragem”. M‑am oprit de îndată ce am fost somat cu puştile spre mine. Mi s‑a ordonat: „Lasă bicicleta şi pune mîinile după cap”. Aşa am făcut, s‑au apropiat de mine, unul de o parte altul de cealaltă parte, mi‑au sucit mîinile la spate şi au început să mă boxeze cu pumnii în stomac, ficat, piept zicîndu‑mi „De ce cîntai, nu‑ţi convine regimul?”. Apoi m‑au băgat la poarta ITT, m‑au căutat în buzunare, m‑au scos în curtea ITT, lîngă poartă spunînd să stau cu faţa la perete fiind păzit de o gardă de vreo 4 soldaţi care patrulau mereu pe lîngă mine. La poartă era o femeie probabil portăreasă, un cetăţean ce stătea permanent la telefon şi mai cineva cred că ofiţerul de serviciu plus gardienii în haină militară. Precizez că o parte din aceşti soldaţi se deosebeau de ceilalţi prin faptul că erau mai în vîrstă şi mai cruzi deşi nu aveau grade dădeau ordine la ceilalţi să fie atenţi şi să patruleze. Eu apelam la aceştia să‑mi dea drumul să merg acasă că mă aşteaptă cel mic. Nici nu mă băgau în seamă. Femeia aceea le făcea cafele şi le căra sticle cu vin. (more…)
Comentarii recente