Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Casian Maria Spiridon pierde irevocabil procesul cu Alexandru Tacu legat de revoluţia din Iaşi Decembrie 7, 2015


carteTacuAm relatat pe acest blog că, după apariţia cărţii lui Alexandru Tacu – „Revoluţia la negru. Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? – o fraudă!” (linc), în care fostul deţinut politic ieşean Alexandru Tacu numea „fraudă” afirmaţiile distribuite de asociaţia „14 Decembrie 1989” condusă de Casian Maria Spiridon, că revoluţia ar fi început la Iaşi în 14 decembrie 1989, domnul Spiridon l-a dat în judecată pe domnul Tacu (linc), cît şi pe Radu Părpăuţă, ziarist ieşean care a relatat despre cartea respectivă.

După ce a pierdut procesul la Judecătoria Iaşi şi apelul la Tribunalul Iaşi (linc), domnul Spiridon a pierdut şi recursul la Curtea de Apel Iaşi. Aşadar, acum procesul este încheiat irevocabil, pretenţiile de despăgubiri ale domnului Spiridon fiind respinse iar domnia sa fiind silit să plătească cheltuieli de judecată.

Remarc că instanța nu s-a pronunțat concret cine are dreptate cu privire la presupusele evenimente din 14 decembrie 1989 de la Iași, ci doar a constatat că prin cele scrise, domnii Alexandru Tacu și Radu Părpăuță nu au încălcat limitele acceptabile ale libertății de exprimare.

Redau mai jos hotărîrea Curţii de Apel Iaşi:

Tacu1Dosar 6835/245/2012

ROMÂNIA
Curtea de Apel Iaşi
Secţia civilă

Decizie nr. 423/2015
Şedinţa publică de la 17 iunie 2015

Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE Cristiana Angelescu
Judecător Viorica Olariu
Judecător Valeria Cormanencu-Stanciu
Grefier Ana-Maria Paraschiv

Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenţii ASOCIAŢIA 14 DECEMBRIE 1989 şi CASSIAN MARIA SPIRIDON în contradictoriu cu intimaţii TACU ALEXANDRU şi PĂRPĂUŢĂ RADU, împotriva deciziei civile nr. 135/24.02.2014 pronunţată de Tribunalul Iaşi, în dosarul avînd ca obiect acţiune în răspundere delictuală.

Dezbaterile cauzei au avut loc în şedinţa publică de la 27.05.2015, fiind consemnate înîncheierea de şedinţă de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă, cînd instanţa, pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise, a amînat pronunţarea cauzei la data de 10.05.2015, cînd pentru acelaşi motiv, a amînat pronunţarea pentru astăzi, cînd, în aceeaşi compunere, a hotărît:

CURTEA DE APEL

Asupra recursului civil de faţă:

Prin sentinţa civilă nr.8775 din 06.06.2013 a Judecătoriei Iaşi s-a admis excepţia netimbrării capătului de cerere avînd ca obiect obligarea părţilor la plata de daune morale formulat de reclamanta Asociaţia 14 Decembrie 1989. Anulează ca netimbrat capătul de cerere avînd ca obiect obligarea pîrîţilor la plata de daune morale, formulat de reclamanta Asociaţia 14 Decembrie 1989. Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia 14 Decembrie 1989 şi Cassian Maria Spiridon în contradictoriu cu pîrîţii Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă. Obligă pe fiecare dintre reclamanţi să plătească pîrîtului Alexandru Tacu suma de cîte 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că:

Reclamantul Cassian Maria Spiridon a publicat în anul 1994 volumul „Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române”, în cuprinsul căruia se prezentau date potrivit cărora Revoluţia Română a început la Iaşi, în 14 decembrie 1989. În anul 2000, la editura Cogito din Oradea, a fost publicat volumul „Iaşi 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române?”, ediţie îngrijită de Gh. Florescu şi Cassian Maria Spiridon, ce reunea o serie de articole apărute în presa din România în perioada 1990-1999, avînd ca temă sau făcînd referire la evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie 1989. În 2010, la editura 3D Arte a fost publicat volumul „Revoluţia la negru. Iaşi, 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? – o fraudă!”, avîndu-l ca autor pe pîrîtul Alexandru Tacu, care-şi propunea să demonstreze că nu au existat activităţi revoluţionare la Iaşi, la 14 decembrie 1989, invalidînd astfel versiunea asupra evenimentelor istorice prezentată de reclamant.

Tacu2
Cartea pîrîtului Alexandru Tacu a fost lansată la 12.11.2011 la Muzeul Mihai Eminescu din Iaşi, fiind prezentată şi de pîrîtul Radu Părpăuţă. Acesta din urmă este şi autorul articolelor „Să radem revoluţia radierelor” şi „Cum să facem o revoluţie de bălegar” publicate în Ziarul de Iaşi, ediţiile din 11.01.2011 şi 16.11.2011. Reclamantul Cassian Maria Spiridon şi reclamanta Asociaţia „14 decembrie 1989” consideră că publicaţiile celor doi pîrîţi, anterior menţionate, conţin afirmaţii cu caracter defăimător care aduc atingere demnităţii, onoarei, reputaţiei, prestigiului reclamantului Cassian Maria Spiridon, cît şi drepturilor nepatrimoniale ale Asociaţiei „14 Decembrie 1989”.

În analiza prezentei acţiuni instanţa nu-şi propune să stabilească adevărul istoric cu privire la evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi pentru a verifica dacă informaţiile pîrîţilor referitoare la aceste evenimente sînt reale, ci va analiza dacă, în cadrul disputei dintre părţi cu privire la aceste evenimente, astfel cum s-a concretizat prin cartea, respectiv articolele publicate de cei doi pîrîţi, aceştia au săvîrşit vreo faptă ilicită şi care sînt consecinţele în plan juridic decurgînd din aceasta.

Art. 30 alin. 1 din Constituţia României consacră libertatea de exprimare. De asemenea, potrivit art. 10 paragraful I CEDO „orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere”. Însă nici Constituţia României nici CEDO nu conferă un caracter absolut libertăţii de exprimare, care este susceptibilă de anumite limitări. Astfel, art. 30 alin. 6 din legea fundamentală arată că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”. De asemenea, paragraful 2 al art. 10 CEDO statuează că exercitarea acestei libertăţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrîngeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Aşadar, libertatea de exprimare exercitată de pîrîţi poate fi supusă unor restrîngeri în măsura în care modalitatea în care a fost valorificată a adus atingere reputaţiei, onoarei reclamanţilor. Însă, pentru a constata că încălcarea libertăţii de exprimare a îmbrăcat forma unei fapte delictuale şi a restrînge, astfel, această libertate, instanţa, în calitate de reprezentant al autorităţii statale, trebuie să se conformeze şi exigenţelor art. 10 CEDO, astfel cum au fost ele dezvoltate de jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg.

Principiile privitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească ingerinţele autorităţilor statale în exercitarea libertăţii de exprimare spre a fi compatibile cu dispoziţiile art. 10 paragraf 2 din Convenţie au fost sintetizate de Curte în hotărîrea sa pronunţată în cauza Fressoz şi Roire c. Franţei, reluate apoi în mod constant practic în toată jurisprudenţa sa ulterioară în materie: „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice. Sub rezerva paragrafului 2al art. 10 din Convenţie, ea se aplică nu numai pentru informaţii sau idei privite sau considerate inofensive sau indiferente, dar şi pentru cele care contrariază, şochează sau neliniştesc; acestea sînt imperativele pluralismului, toleranţei şi spiritului de deschidere fără de care nu există societate democratică. Presa joacă un rol esenţial într-o asemenea societate; dar dacă ea nu trebuie să depăşească anumite limite ţinînd, mai ales, de protecţia drepturilor şi reputaţiei altora, a necesităţii de a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale, precum şi a altor valori sociale enumerate de art.10 paragraf 2 din Convenţie, ea are îndatorirea de a comunica, cu respectarea îndatoririlor şi responsabilităţilor de rigoare, informaţii şi idei privitoare la toate problemele de interes general; aceasta presupune, de asemenea, posibilitatea de a recurge lao oarecare doză de exagerare şi chiar de provocare”.

Instanţa învederează că evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi, care ar fi putut marca începutul Revoluţiei române, sînt, categoric, un subiect de interes public. Asociindu-şi imaginea cu acest subiect de interes public reclamanţii s-au expus şi polemicii (inclusiv cea din presa scrisă şi din cărţi publicate) generate de acest subiect în spaţiul public, iar limitele criticii admisibile sînt mai largi decît în cazul cetăţenilor sau asociaţiilor obişnuite.

Tacu3Din analiza cărţii publicate de d-l Tacu rezultă că limbajul persiflator, acid, exaltat reprezintă o constantă a volumului în discuţie, care atinge apogeul în paginile în care autorul încearcă să demonstreze că scena interogatoriului la care a fost supus reclamantul de către organele securităţii, astfel cum a fost reprodusă în cartea reclamantului, nu ar reflecta adevărul. Or, tocmai această constanţă în exprimarea acidă a pîrîtului Tacu Alexandru face ca elementele vexatorii reproduse de reclamant în cuprinsul acţiunii ca citate din cartea pîrîtului Tacu să-şi dilueze din severitate atunci cînd sînt privite şi raportate la ansamblul cărţii. Volumul publicat depîrît îmbină într-o anumită măsură stilul jurnalistic (prin prezentarea unor anumite informaţii obiective, cu posibilă relevanţă istorică) cu cel artistic (prin folosirea mai multor procedee literare). Aşacum s-a arătat anterior, instanţa nu va evalua nici veridicitatea informaţiilor istorice, nici valoarea artistică a volumului, aspecte care exced obiectului cauzei; însă tocmai datorită acestui conţinut literar-jurnalistic, care priveşte un subiect de interes public, fiind permisă astfel o anumită doză de exagerare, instanţa apreciază că prin afirmaţiile care pot leza onoarea domnului Cassian Maria Spiridon nu s-a săvîrşit totuşi o faptă ilicită.

Potrivit art. 10 paragraf 2 CEDO, restrîngerea libertăţii de exprimare de către autorităţile statale trebui să constituie o măsură necesară într-o societate democratică. Sintagma „necesară într-o societate democratică” a fost pentru prima oară explicată de Curte în cauza Handyside c. Marii Britanii, în sensul că „adjectivul necesar nu este sinonim cu indispensabil, dar nu are nici supleţea unor termeni precum admisibil, normal, util, rezonabil sau oportun”. În concepţia Curţii, termenul de „necesar” implică existenţa unor nevoi sociale imperioase.

Considerentele anterior expuse cu privire la rolul libertăţii de exprimare şi posibilitatea de a o restrînge se regăsesc, desigur, şi în ceea ce priveşte cele două articole publicate de pîrîtul Radu Părpăuţă. De altfel, din analiza acestorarticole rezultă că ele nu conţin elemente care să aducă atingere în mod obiectiv drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor. Pîrîtul s-a limitat la a prezenta punctul său de vedere cu privire la un subiect de interes public, folosindu-se, fără a abuza, de doza de exagerare şi provocare permisă jurnaliştilor atunci cînd abordează un astfel de subiect. De asemenea, d-l Părpăuţă uzează de imagini artistice, de pamflet, cum este cea a gîndacului de bălegar; o astfel de abordare din partea unui jurnalist nu poate constitui o faptă ilicită, chiar dacă textul publicat nemulţumeşte pe reclamanţi.

Avînd în vedere cele anterior expuse, instanţa constată că nu s-a săvîrşit, de către pîrîţi, vreo faptă ilicită prin publicarea textelor la care fac referire reclamanţii, astfel că acţiunea reclamanţilor urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.c. reclamanţii, care se află în culpă procesuală, vor fi obligaţi să plătească, fiecare, pîrîtului Tacu Alexandru, cîte 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentînd onorariu de avocat dovedit prin chitanţa depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii Casian Maria Spiridon şi Asociaţia 14 Decembrie 1989, criticînd-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivat de faptul că în mod greşit s-a respins acţiunea formulată, fără a analiza în mod concret faptele şi cu ignorarea probatoriului formulat în cauză, instanţa de fond, sub pretextul respectării dreptului la liberă exprimare al pîrîţilor şi printr-o interpretare proprie a jurisprudenţei Curţii Europene în materie, le-a încălcat dreptul la reputaţie şi imagine protejat de art. 8 din CEDO.

Prin decizia civilă nr. 135 din 24.02.2014 a Tribunalului Iaşi, Secţia I Civilă, s-a respins ca nefondat apelul formulat de Asociaţia 14 Decembrie 1989 şi Cassian Maria Spiridon împotriva sentinţei civile nr. 8775 din 6.06.2013 a Judecătoriei Iaşi, pe care o păstrează. Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimaţi.

Tacu4Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că:

Prin cererea adresată Judecătoriei Iaşi reclamanţii Asociaţia 14 Decembrie 1989 şi Cassian Maria Spiridon au solicitat, în contradictoriu cu pîrîţii Alexandru Tacu şi Radu Părpăuţă, pronunţarea unei hotărîri prin care:

a) să se constate caracterul ilicit al faptelor săvîrşite prin afirmaţiile cu caracter defăimător exprimate de Alexandru Tacu în volumul „Revoluţia la negru. Iaşi, 14 decembrie 1989 – începutul revoluţiei române? O fraudă” şi de Radu Părpăuţă în articolele „Să radem revoluţia radierelor” şi „Cum să facem o revoluţie de bălegar” publicate în Ziarul de Iaşi din 11.01.2011 şi 16.11.2011;

b) să se dispună obligaţia pîrîţilor la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor şi interzicerea pentru viitor a publicării şi distribuirii volumului menţionat şi interzicerea publicării de articole denigratoare la adresa reclamanţilor;

c) obligarea fiecărui pîrît la plata daunelor morale în valoare de 150000 lei pentru fiecare reclamant;

d) obligarea pîrîţilor să publice în două ziare locale de mare tiraj, în trei numere consecutive şi pe prima pagină hotărîrea de condamnare. S-au solicitat şi cheltuieli de judecată.

În drept s-au invocat prevederile art. 998-999 din Codul civil anterior, art. 253-257 din actualul cod civil.

Potrivit art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă peacela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara. Textul de lege nu face distincţie cu privire la natura patrimonială sau nepatrimonială a prejudiciului, de asemenea distincţia vizînd chestiunea în discuţie nu se deduce nici din economia textului art. 999 Cod civil, impunîndu-se interpretarea că şi acest text legal se referă la orice fel de prejudiciu, adică atît patrimonial cît şi nepatrimonial.

Prejudiciul nepatrimonial constituie, ca şi prejudiciul patrimonial, un element structural al răspunderii civile delictuale alături de fapta ilicită, de culpa autorului şi de raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Ca atare, pe tărîm delictual instanţa are a analiza în cauză întrunirea celor patru cerinţe anterior arătate ce se desprind din reglementarea legislativă.

Astfel, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesar a fi întrunite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul.

Or, în speţă, instanţa de apel reţine că nu s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare pentru atragerea răspunderii civile delictuale a pîrîţilor.

În primul rînd Tribunalul îşi însuşeşte motivarea instanţei de fond, care a stabilit corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi a analizat judicios materialul în cauză.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că nu s-a dovedit în cauză săvîrşirea de către pîrîţii intimaţi a unei fapte ilicite.

Disputa dintre reclamanţi şi pîrîţi îşi are izvorul în interpretările diferite pe care aceştia le dau evenimentelor din decembrie 1989 desfăşurate la Iaşi materializate în cele două cărţi aparţinînd reclamantului Cassian Maria Spiridon şi pîrîtului Alexandru Tacu şi în articolele publicate de pîrîtul Radu Părpăuţă.

În cartea publicată de pîrîtul Alexandru Tacu limbajul folosit este maliţios, persiflator, acid, care atinge apogeul în paginile în care autorul încearcă să demonstreze că scena interogatoriului la care a fost supus reclamantul de către organele Securităţii, astfel cum a fost reprodusă în cartea reclamantului, nu ar reflecta adevărul. Datorită acestui conţinut literar-jurnalistic, care priveşte un subiect de interes public, fiind permisă astfel o anumită doză de exagerare, instanţa apreciază că prin afirmaţiile care pot leza onoarea d-lui Cassian Maria Spiridon nu s-a săvîrşit totuşi o faptă ilicită.

Tacu5În jurisprudenţa CEDO, libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile primordiale ale progresului său şi al dezvoltării tuturor. Sub rezerva paragrafului 2, ea este valabilă nu doar pentru informaţiile sau ideile receptate favorabil sau indiferent, dar şi pentru cele care ofensează, şochează sau neliniştesc.

Evenimentele din 14 decembrie 1989 de la Iaşi, care ar fi putut marca începutul Revoluţiei române, sînt, fără îndoială, un subiect de interes public, iar părţile din prezenta cauză, asociindu-şi imaginea cu acest subiect de interes public s-au expus şi polemicii (inclusiv cea din presa scrisă şi din cărţi publicate) generate de acest subiect în spaţiul public, iar limitele criticii admisibile sînt mai largi decît în cazul cetăţenilor sau asociaţiilor obişnuite.

Aşa fiind susţinerea apelantului că nu este un politician sau o persoană publică astfel încît limitele criticii nu pot fi lărgite nu este fondată.

Avînd în vedere subiectul de interes public abordat, valenţele artistice ale cărţii pîrîtului Tacu Alexandru, faptul că publicarea textului s-a realizat la o editură mică, într-un tiraj redus, iar volumul nu se adresează decît celor expres interesaţi de evenimentele de la Iaşi din 14 decembrie 1989, în mod corect instanţa de fond a apreciat că cenzurarea libertăţii de exprimare a pîrîtului Tacu Alexandru nu corespunde unor nevoi sociale imperioase.

În ceea ce-l priveşte pe pîrîtul Radu Părpăuţă din analiza articolelor publicate de acesta rezultă că ele nu conţin elemente care să aducă atingere în mod obiectiv drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor. Acesta s-a limitat la a prezenta punctul său de vedere cu privire la un subiect de interes public, folosindu-se, fără a abuza, de doza de exagerare şi provocare permisă jurnaliştilor atunci cînd abordează un astfel de subiect. De asemenea, d-l Părpăuţă uzează de imagini artistice, de pamflet, iar o astfel de abordare din partea unui jurnalist nu poate constitui o faptă ilicită, chiar dacă textul publicat nemulţumeşte pe reclamanţi.

În considerarea celor mai sus expuse, în baza disp. art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge apelul şi a se păstra sentinţa Judecătoriei Iaşi ca legală şi temeinică.

Cererea intimaţilor privind obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată urmează a fi respinsă întrucît nu s-a făcut dovada cuantumului acestor cheltuieli.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia 14 Decembrie 1989 criticînd-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivat de faptul că instanţa de apel, ca şi prima instanţă, sub pretextul respectării dreptului de liberă exprimare al pîrîţilor, le-a încălcat dreptul la reputaţie şi la imagine protejat de art. 8 şi 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, deşi, o examinare reală a jurisprudenţei CEDO ar fi trebuit să ducă la concluzia că motivele pe care le-au invocat în cererea de chemare în judecată sînt pertinente şi suficiente pentru admiterea acţiunii, mai ales că prin acţiunea formulată nu au solicitat cenzurarea libertăţii de exprimare a pîrîţilor, ci au solicitat ca instanţa să acorde protecţie drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor care au fost încălcate prin expresiile defăimătoare utilizate de pîrîţi pentru exprimarea unor opinii, iar prin soluţiile adoptate de cele două instanţe nu numai că li s-a refuzat protecţia drepturilor lor nepatrimoniale, dar li s-a autorizat pîrîţilor dreptul de a se exprima în continuare în acelaşi fel şi de a li se încălca în continuare dreptul la reputaţie şi imagine.

Recursul este nefondat.

Verificînd actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine că:

Prin cererea introductivă de instanţă reclamanţii au chemat în judecată pîrîţii pentru a se constata caracterul ilicit al faptelor săvîrşite prin afirmaţiile cu caracter defăimător exprimate de pîrîtul Tacu Alexandru în volumul „Revoluţia la negru. Iaşi, 14 decembrie 1989, începutul revoluţiei române? O fraudă” şi de pîrîtul Părpăuţă Radu în articolele „Să radem revoluţia radierelor” şi „Cum să facem o revoluţie de bălegar” publicate în”Ziarul de Iaşi” din 11 ianuarie 2011 şi 16 noiembrie 2011, să se dispună obligarea pîrîţilor la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamanţilor şi interzicerea pentru viitor a publicităţii şi distribuirii volumului susmenţionat şi interzicerea publicării de articole denigratoare la adresa reclamanţilor, obligarea fiecărui pîrît la plata de daune morale în sumă de 150000 lei pentru fiecare reclamant (capăt de cerere la care reclamanţii au renunţat ulterior), obligarea pîrîţilor de a publica în două ziare locale de mare tiraj, în trei numere consecutive şi pe prima pagină hotărîrea de condamnare şi obligarea pîrîţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Tacu6Cum corect a reţinut şi tribunalul, disputa dintre reclamanţi şi pîrîţi îşi are izvorul în interpretările diferite pe care aceştia le-au dat evenimentelor din decembrie 1989 desfăşurate la Iaşi, materializate în cele două cărţi aparţinînd reclamantul Cassian Maria Spiridon şi pîrîtului Tacu Alexandru şi în articolele publicate de pîrîtul Părpăuţă Radu.

Ambele instanţe corect au reţinut că pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală a unei persoane în raport de prevederile art. 998-999 cod civil trebuie să fie întrunite cumulativ mai multe elemente: existenţa faptei ilicite a pîrîţilor, existenţa prejudiciului în patrimoniul reclamanţilor, vinovăţia pîrîţilor, să existe raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Referitor la aspectele semnalate de reclamanţi cu privire la faptele pîrîţilor, ambele instanţe au apreciat că acestea nu reprezintă o denaturare cu caracter ilicit a adevărului cîtă vreme evenimentele respective – Revoluţia din decembrie 1989 din România – au făcut şi anterior obiectul unor apariţii de volume de cărţi şi articole de presă, fiind un subiect de interes public.

Nu poate fi reţinut caracterul ilicit al faptelor împotriva pîrîţilor, întrucît demersul acestora s-a realizat în cadrul exprimării dreptului la liberă exprimare garantat de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, nu poate fi reţinută o exercitare abuzivă a acestui drept, cele mai multe dintre faptele prezentate de pîrîţi în acea lucrare sau în articole fiind aduse la cunoştiinţa publicului anterior.

Art. 10 din Conveţie prevede că „orice persoană are dreptul la liberă exprimare. Acest drept include libertatea de opinie, libertatea de a primi sau comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.

Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţă publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.

Prin urmare, paragraful 1 al art. 10 din Convenţie consacră existenţa dreptului la liberă exprimare, iar paragraful 2 permite restrîngerea exercitării acestui drept, restricţii ce pot fi controlate prin aplicarea unor principii de interpretare, în scopul realizării echilibrului ce trebuie să existe între exerciţiul dreptului la liberă exprimare şi protecţia intereselor sociale şi ale drepturilor individuale.

În ceea ce priveşte exprimarea privind subiecte de interes general, aprecierea în concret a regimului protecţiei oferite de art. 10 implică o dublă calificare, calitatea autorului discursului incriminat pe de o parte şi cea a părţii lezate sau natura valorii apărate.

Există o importantă distincţie între afirmarea unor fapte şi cea a unor judecăţi de valoare, întrucît în privinţa faptelor li se poate impune, în mod legitim, persoanelor care afirmă să dovedească adevărul acestora, pe cînd judecăţile de valoare reprezintă opinii sau aprecieri personale ale individului, acestea fiind protejate de art. 10 cu condiţia ca ele să se bazeze pe fapte adevărate sau să fie susţinute de o argumentare logică a autorului lor.

Curtea nu va analiza fiecare informaţie, faptă, afirmaţie, cuvinte folosite în cuprinsul volumului şi articolelor de presă incriminate, astfel cum au fost structurate ca motive de recurs, ci va avea în vedere ansamblul acestora, ca o judecată de valoare.

Tacu7Prejudiciul invocat de reclamanţi prin încălcarea drepturilor nepatrimoniale cu privire la reputaţie şi imagine, în raport de maniera de exprimare editorial-jurnalistică a părţilor nu poate fi reţinut în cauză întrucît nu poate fi confundată imaginea reclamantului ca persoană fizică cu însăşi Revoluţia Română din 1989, chiar dacă acesta a fost angrenat şi a participat direct la acest eveniment.

Faptele pîrîţilor intimaţi de a transmite în mass-media, într-o altă manieră de interpretare a evenimentelor din 14 decembrie 1989 de la Iaşi, care ar fi putut marca începutul Revoluţiei Române, chiar şi prin folosirea unui limbaj maliţios, persiflator, acid, chiar pe alocuri violent, nu pot fi considerate că, prin maniera lor, limitele acceptabile ale libertăţii de exprimare au fost depăşite, întrucît cele prezentate reprezintă o apreciere personală a pîrîţilor intimaţi într-un tiraj redus şi în principal adresat celor interesaţi de aceste evenimente de la Iaşi.

Demersul pîrîţilor intimaţi a fost realizat în exercitarea dreptului de liberă exprimare, drept exercitat în limite legale şi rezonabile, chiar dacă s-a recurs la o anumită doză de exagerare sau provocare la adresa reclamanţilor.

Curtea constată că în cauză nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a intimaţilor pîrîţi conform art. 998-999 cod civil întrucît nu sînt îndeplinite elementele răspunderii civile delictuale, iar pe de altă parte, demersul pîrîţilor intimaţi s-a realizat în exercitarea dreptului la liberă exprimare conform art. 10 din Convenţia Europeană, în limite rezonabile ce nu se impun a fi cenzurate, cum corect a reţinut şi tribunalul, sub acest aspect criticile recurenţilor nefiind fondate.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, Curtea ca respinge recursul formulat de Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia 14 Decembrie 1989 împotriva deciziei civile nr. 135 din 24.02.2014 a tribunalului Iaşi, secţia I civilă, pe care o va menţine.

În temeiul art. 274 cod procedură civilă, urmează a obliga recurenţii să plătească intimatului Tacu Alexandru suma de 2000 lei şi intimatului Părpăuţă Radu suma de 2500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs reprezentînd onorarii de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge recursul formulat de Cassian Maria Spiridon şi Asociaţia „14 Decembrie 1989” împotriva deciziei civile nr. 135 din 24.02.2014 a Tribunalului Iaşi, Secţia I civilă, pe care o menţine.

Obligă recurenţii să plătească intimaţilor Tacu Alexandru suma de 2000 lei şi lui Părpăuţă Radu suma de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs – onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 17.06.2015.

Preşedinte Cristiana Angelescu
Judecător Viorica Olariu
Judecător Valeria Cormanencu-Stanciu
Grefier Maria Paraschiv

Mai citeşte
Alexandru Tacu despre frauda “revoluţiei” din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
Cassian Maria Spiridon l-a dat în judecată pe Alexandru Tacu pentru cartea sa în care contestă acţiunea din 14 decembrie 1989 de la Iaşi
Cassian Maria Spiridon pierde şi la apel procesul cu Alexandru Tacu
– alte articole despre evenimentele din 1989 de la Iaşi la pagina Revoluţia din Iaşi.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s