Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Retrageţi-vă că trag! Decembrie 20, 2015


copertarcumafostDin cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (editura Brumar, 1997), redau declaraţiile lui Daniel şi Rozalia Mariş despre felul cum a fost ucis tatăl respectiv soţul lor, Ştefan Mariş.

Ştefan Mariş s-a născut în 24 august 1949 în comuna Bogdan Vodă (judeţul Maramureş). În 1989 era mecanic de utilaj greu la Întreprinderea nr. 7 Construcţii Timişoara (după revoluţie botezată Metcoms). Avea 2 copii.

Soţia, Rozalia Mariş, s-a născut în 9 aprilie 1948 la Dumbrava (judeţul Maramureş). În 1995 cînd am discutat cu ea era muncitoare la „Filty” S.A.

Fiul, Daniel Mariş, s-a născut în 28 iunie 1976 la Timişoara. În 1995 era student la Universitatea Banatului.

Mariş Daniel (fiu): Încă înainte de 16 decembrie 1989 auzisem zvonuri de la prietenii mei că trebuie să se întîmple ceva.

În seara de 16, pe cînd ne uitam la film la sîrbi, s-a auzit o rumoare pe Calea Girocului. Am ieşit pe balcon să vedem despre ce-i vorba, după care tata s-a îmbrăcat şi a ieşit în stradă. Nouă nu ne-a dat voie să ieşim din casă. Am rămas pe balcon şi ne-am uitat la coloana de demonstranţi care strigau: „Veniţi cu noi!”, „Laşilor!”, „Jos Ceauşescu!” ş.a.

Peste cîteva minute tata a revenit în casă. A doua zi dimineaţă (duminica) tata s-a dus la servici (lucra 12 ore cu 24).

Mariş Rozalia (soţie): Pe la prînz soţul meu s-a întors acasă să mănînce, a stat puţin să se odihnească. Între timp am văzut tancurile trecînd spre oraş. Ştefan a spus: „Vai doamne dumnezeule! Trec tancurile prin oraş ca-n vreme de război!”. S-a îmbrăcat şi a plecat la servici. Acolo poarta era închisă aşa că s-a întors iar acasă (deja se înserase). Pe Calea Girocului era multă lume adunată, se făcuse o baricadă.

M.D.: În 17 decembrie am fost pînă în centru pentru a vedea ce se întîmplă în oraş, împreună cu cîţiva prieteni. Pe străzi era multă lume, nu circula nici un mijloc de transport. Ajuns în Piaţa Operei am văzut şi aici multă lume. La un moment dat, din mulţime s-a început să se arunce cu pietre în vitrine. Cînd am văzut ce se întîmplă am vorbit cu prietenii să părăsim piaţa. Ne-am întors spre casă. Începuse să se întunece dar nu era încă întuneric cînd am ajuns în Calea Girocului. Aici era multă lume răsfirată. Nu se striga nimic, dar oamenii păreau că aşteaptă ceva.

M.R.: Soţul meu s-a dus şi el în stradă, printre oamenii care strigau şi huiduiau. Din cînd în cînd mai venea acasă ca să-mi spună ce se întîmplă afară. Eu nu am ieşit din casă fiind bolnavă, dar mă mai uitam de pe balcon. Am văzut un tanc blocat pe Calea Girocului. Manifestanţii au atacat tancul.

M.D.: Eram în stradă. Pe Calea Girocului erau 4-5 tancuri blocate. Se făcuse o baricadă din troleibuze. Dintr-unul din tancuri a ieşit un militar care a fost lovit cu pietre. Unul din cetăţeni l-a ocrotit de furia mulţimii ducîndu-l într-un apartament.

S-au spart butoaiele de combustibil ale tancurilor. Cineva a dat foc la motorină. Alţii au strigat să se oprească focul, fiindcă se puteau produce pagube. S-a intervenit pentru a se limita extinderea focului.

2-3 manifestanţi s-au suit pe un tanc şi umblau la mitralieră. Nu ştiu ce voiau să facă cu ea, dar n-au izbutit să facă nimic. Unul dintre cei suiţi pe tanc a fost strigat de o femeie (probabil maică-sa): „Coboară de acolo! Vrei să ajungi iar la închisoare, că numai luna trecută ai ieşit?”.

După cîtva timp, s-au spart vitrinele de la magazine. S-au forţat uşile, s-a intrat înăuntru, fiecare însuşindu-şi din bunurile aflate acolo. Am intrat şi eu în librărie, unde am luat nişte pungi cu cărţi (era obiceiul să se vîndă la pungă cîte o carte bună şi una proastă). Cînd m-am întors acasă tata mi-a spus să arunc cărţile la gunoi, ceea ce am şi făcut.

Pe la ora 21-21,30 dinspre unitatea militară au venit nişte soldaţi urmaţi de un TAB. Mulţimea s-a speriat şi s-a retras spre străzile laterale. Soldaţii au deschis focul. Eu am intrat în casă şi am privit din balcon ce se întîmplă, alături de mama şi de fratele meu. După un timp mama a spus că tata a căzut.

M.R.: Am auzit gălăgie mare în stradă şi am ieşit pe balcon fiind îngrijorată din cauza soţului şi copilului. Am văzut lumea retrăgîndu-se din strada principală şi aşteptam să-l văd şi pe soţul meu că se îndreaptă spre scară. Vecinii se adunaseră lîngă intrarea în bloc şi apoi l-am văzut şi pe Ştefan îndreptîndu-se spre grupul de vecini. Am auzit un strigăt: „retrageţi-vă în scări că trag!”, dar nimeni nu s-a mişcat din loc. S-au auzit cîteva împuşcături şi apoi din nou somaţia: „retrageţi-vă că trag!”, iar apoi l-am văzut pe Ştefan căzînd la pămînt. Am ieşit afară şi împreună cu vecinii l-am adus pe Ştefan în casa scării. Daniel s-a dus după salvare, dar n-a venit nici o salvare. Un vecin (Petrin Vucomir) l-a transportat pe soţul meu la spital.

Am izbutit să-l mai văd pe Ştefan în zilele de 21 şi 22 decembrie, după ce făcuse o operaţie. Era paralizat (glonţul îi secţionase măduva spinării) şi nu putea să vorbească. Pe 23 decembrie începuse iar să se tragă şi nu mi s-a mai dat voie să intru în spital. La fel s-a întîmplat şi în 24 dimineaţa, cînd am fost oprită de cordonul de militari şi civili care înconjurau spitalul. Am rugat un cetăţean să se intereseze de soţul meu. Acela avea voie să intre în spital fiindcă se zicea că „luptase pe baricade”. Cetăţeanul respectiv, cînd s-a întors mi-a zis că n-a putut ajunge pînă la Ştefan. Întorcîndu-mă acasă am găsit o telegramă de la spital din care am aflat că soţul meu murise.

26 februarie 1995

Mai citește alte declarații ale participanților la revoluția din Timișoara la pagina Revoluția timișoreană (mărturii).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s