Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Din curtea UTT-ului a ieşit un ofiţer care a tras Decembrie 21, 2015


copertarcumafostDin cartea mea „Revoluţia din Timişoara aşa cum a fost” (tipărită în 1997) prezint o altă mărturie – a lui Cristian Rusu.

Cristian Rusu s-a născut în 20 aprilie 1975. A fost împuşcat în picior. Era elev în timpul revoluţiei.

Am adăugat în carte şi adaug şi aici fragmentul din Sinteza Parchetului Militar despre revoluţie, alcătuită în 1994, care se referă la evenimentele din Calea Aradului din Timişoara.

În 16.12.89 am fost la şcoală, pînă la ora 14.00. În drum spre casă m‑am oprit în centru, pentru a vedea ce se petrece. Cu tatăl meu, după ce a fost acasă, m‑am întors în centru, apoi (în jurul orei 16‑16.30) am ajuns la podul de la Maria, spre casa pastorului Tokes. Nu erau decît 2‑300 inşi şi am plecat din nou acasă. În 17.12.89, pe la ora 10‑11 m‑am dus din nou în centru cu tata. Am intrat în mulţime scandînd alături de ei diferite lozinci (la ora 12). În drum spre casa pastorului, la librăria de la Sinaia erau cărţi arse. Am ajuns în locuinţa pastorului, printre miliţieni. Pe coridor erau alţi copii mai mici. I‑am întrebat unde‑i locuinţa pastorului şi unul mi‑a arătat. Am pus mîna pe pat, era cald… Tata a aflat că nu mai este… Apoi am plecat, dar manifestanţii au mai rămas pe loc (vreo 500 pe la ora 13‑13.30). În centru m‑am întors împreună cu tata pe la ora 14, pe la Continental spre casă. Unii veneau dinspre complexul studenţesc pe str. K. Marx spre Muzeul Banatului. Un miliţian era între manifestanţi care‑i cereau să strige „Jos Comunismul, Jos Ceauşescu” iar el striga… În drum spre operă un grup se îndrepta spre Casa Armatei, pe str. Alba Iulia (era după 16.30). În piaţa Libertăţii în acel moment am auzit că se trage şi m‑am dus acasă. Înapoia magazinului Bega pe la CEC‑ul mare, nişte militari ne‑au cerut buletinele, după care au cerut şi ţigări… Tata le‑a dat, militarii au cerut să le arunce jos, pentru a nu fi văzuţi de superiori. Cu troleul 17 am plecat acasă. Pe la 17.30‑18 în stradă se scandau lozinci şi am ieşit afară. În Calea Aradului lîngă Complexul alimentar (peste drum), unii spărgeau geamurile, magazinele erau devastate (textile, alimentară, librărie, aprozar).

Au incendiat obiecte scoase din magazine în mijlocul drumului. Erau mulţi (peste 1000). Prin zonă a trecut o Dacie Combi crem, urmată de trei camioane ale armatei, cu militari şi bărbaţi îmbrăcaţi în haine militare. Camioanele şi maşina au intrat în UTT. S‑a zvonit că studenţii erau înconjuraţi de militari şi că nu li se permite ieşirea în oraş. Ne‑am îndreptat spre cămine, am ajuns lîngă librăria Tudor Arghezi, la colţ şi am văzut că s‑a format un cordon de militari în termen, dar şi din oameni deghizaţi în militari, înarmaţi, în poziţie de tragere. Din curtea UTT‑ului a ieşit un ofiţer în haine kaki, care a tras fără somaţie, după care au tras şi militarii. A fost ucis (în cap) un tînăr (Carpîn Dănuţ – n.n.) care a căzut peste mîna mea şi a tatălui meu, după care am căzut şi eu rănit în gambă, peste acel mort. M‑am rotit pe jos pînă după clădire, apoi l‑am chemat pe tata în ajutor. Un vecin care mă cunoştea, m‑a luat pînă la o scară de bloc la adăpost. Aici a mai fost un tînăr rănit în maxilar (Grama Alexandru). Tata a sosit împreună cu mama m‑au legat la picior într‑o locuinţă, cu un cearceaf.

Au găsit o maşină, şoferul nu a vrut, dar cu sila prin intermediul manifestanţilor, ne‑a dus la Clinicile Noi pe tata, pe mine şi pe Grama. Pe Grama, cu care am vorbit, era conştient, avea hemoragie, l‑au pus pe masa de operaţie. L‑au anesteziat, după care au încercat să‑l opereze, dar a murit pe masă după 30 minute. Grama nu era însoţit de nimeni. Tata mi‑a spus că Grama a murit, el a ajutat la căratul răniţilor şi l‑a dus pe Grama la morgă, împreună cu un brancardier (Petre) mai în vîrstă. A doua zi, după ce mi‑am revenit, nişte miliţieni sau securişti au încercat să ne interogheze, erau civili. Eu eram încă anesteziat şi nu am putut discuta. În salon am fost împreună cu un ziarist francez Jack, Diţoiu Iulică, …în total 6 paturi.

Medicii au fost buni. S‑a permis vizitarea noastră, în fiecare zi. S‑a instituit garda, de către civili şi nu au permis ca morţii să fie duşi, deşi a venit un camion militar cu militari să‑i ducă pe morţi. Camionul a rămas pe loc. Soldaţii au fost îmbrăcaţi în pijamale şi duşi într‑o încăpere (dispoziţie dată de prof. Rădulescu). Armele militarilor au fost folosite pentru pază şi apărarea răniţilor. Nu au fost folosite aceste arme, ele au fost restituite militarilor în 22.12.89.

(declaraţie din arhiva asociaţiei „Memorialul Revoluţiei”)

Sinteza Parchetului Militar despre revoluţie: „Dosarul nr. 252/P/1992 – privind evenimentele ce au avut loc în 17 decembrie 1989 pe Calea Aradului din Timişoara.

În seara zilei de 17.12.1989, un detaşament de 50 militari de la UM 01008 Timişoara comandat de maiorul Surdu Dănuţ şi maiorul Negovan Petrică, au primit ordin să asigure paza Întreprinderii Textile Timişoara. Misiunea a fost ordonată de comanda UM 01024 Timişoara, la solicitarea conducerii întreprinderii.

În jurul orelor 22 o coloană de manifestanţi s-a deplasat pe Calea Aradului, spre ieşirea din oraş. Cînd coloana s-a apropiat la circa 100 metri de poarta întreprinderii, militarii, care nu au cunoscut intenţiile demonstranţilor, au somat prin voce şi foc de avertisment. Demonstranţii s-au refugiat spre imobilul la parterul căruia se află librăria „Tudor Arghezi”.

Pe fondul deschiderii focului de către militari, din spatele coloanei de demonstranţi, persoane neidentificate aflate într-un autoturism ARO au tras împotriva manifestanţilor. Acest aspect este confirmat de martorii oculari şi de 3 dintre răniţi.

În zonă au fost împuşcate mortal 2 persoane şi rănite 9.

Martorul ocular Mosiesei Petru declară că cei doi decedaţi au fost împuşcaţi de persoane necunoscute ce se aflau în acel ARO. Martorul Vidican Mihai, fost ofiţer de securitate, declară că în prezenţa sa, un lucrător M.I. a afirmat că a tras dintr-o maşină pe Calea Aradului în 17.12.1989″.

Mai citește alte declarații ale participanților la revoluția din Timișoara la pagina Revoluția timișoreană (mărturii).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s