Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Amintiri din viața mea de corporatist (1). Calea succesului într-o firmă multinațională Ianuarie 6, 2016

Filed under: Întîmplări,Timisoara — mariusmioc @ 8:01 am
Tags:

O să povestesc cîteva întîmplări din perioada cînd am fost corporatist. Am fost angajat de firma „Procter & Gamble” la scurt timp după ce aceasta cumpărase fabrica de detergenți din Timișoara (Detergenți S.A.), pe funcția de analist financiar. A trebuit să calculez costurile de producție pentru fabrica din Timișoara, să particip la ședințele în care se făceau planuri de reducere a costurilor, să evaluez impactul acestor planuri și să prevăd costurile viitoare, să evaluez costurile în eventualitatea schimbării rețetei de fabricație, să calculez rentabilitatea unor investiții, mai apoi am ajuns să fac și bugetul fabricii (care trebuia ulterior aprobat la centrul european Procter & Gamble de la Bruxelles). Am observat că în 2014 Procter & Gamble a renunțat la fabrica din Timișoara, pe care a vîndut-o (linc).

Procter & Gamble este una din cele mai mari firme multinaționale din lume, cu un buget pe plan mondial care depășește bugetul României. Își plătește bine angajații. În februarie 1996, cînd m-am angajat la ei, mi-au oferit o leafă de 800000 lei, foarte bine pentru vremea aceea și mai mult decît nădăjduiam cînd m-am prezentat la interviu. Anterior lucrasem ca inginer la Prompt SA cu leafă de 130000 lei. Adică ajunsesem să cîștig la Procter & Gamble de peste 6 ori mai mult decît înainte.

M-am angajat la Procter chiar înainte de a începe producția cu mărcile specifice acestei companii. A fost o perioadă de cîteva luni între cumpărarea de către Procter & Gamble a fostei fabrici comuniste și reînceperea producției, cînd nu s-a produs nimic, doar s-a amenajat locul și pregătit viitoarea producție. Nu s-a dorit continuarea producției vechilor detergenți comuniști, ci s-a mers pe ideea că se vor produce detergenți cu rețetele aparținînd Procter & Gamble. Chiar cînd s-a păstrat denumirea vechilor detergenți – cum a fost cazul cu „Perlan”, vremelnic păstrat ca denumire căci era cunoscut de consumatori, apoi s-a convertit în „Bonux” – rețeta de fabricație nu mai era cea veche ci una dictată de la Bruxelles. Eu am fost cel care a făcut primele calcule de costuri pentru noii detergenți.

După o vreme s-a început și producția înălbitorului „Ace”, și tot mie mi-a revenit sarcina de a face calculele de costuri. Trebuie spus că organizarea „Procter & Gamble” este foarte centralizată. Fabrica din Timișoara nu avea voie să facă nimic fără aprobarea Bruxelles-ului, deci și costurile noastre depindeau în mare măsură de ce ne impunea Bruxelles-ul să facem. Materiile prime ori materialele de ambalat aveam voie să le cumpărăm numai de acolo de unde ne spunea Bruxelles-ul, la prețurile pe care Bruxelles-ul le negociase pentru noi. Ce puteam face noi era doar să spunem la Bruxelles: „Uite, am identificat un furnizor care ne poate vinde materialul cutare la preț mai mic decît îl cumpărăm acum. Asta ne-ar aduce o economie de atîta pe unitatea de măsură și de atîta anual (astea erau calcule pe care le făceam eu). Ne aprobați să cumpărăm de la furnizorul ăsta?”. Atunci „experții” de la Bruxelles acceptau eventual să viziteze noul furnizor, să verifice ce produce acesta, și după o procedură de „calificare” care dura cel puțin cîteva luni puteam eventual primi aprobarea să cumpărăm de la noul furnizor. Motivația era că trebuie să se asigure că noul furnizor respectă standardele de calitate ale „Procter & Gamble”.

Cînd s-a început producția înălbitorului „Ace” ne-a venit de la Bruxelles și lista furnizorilor pentru fiecare material în parte. Flacoanele de 1 litru se puneau în cutii de carton de cîte 18 flacoane și pentru aceste cutii de carton ni s-a indicat un furnizor din Italia de unde să le cumpărăm. Noi de la Timișoara nu știam lista furnizorilor „calificați”, adică la care s-a constatat deja că respectă standardele de calitate „Procter & Gamble”, deci nu puteam decît să ne supunem poruncii de la Bruxelles.

După o vreme ne vine porunca să producem „Ace” nu numai pentru România, ci și pentru Ungaria. Cutiile de carton din Italia erau inscripționate în românește, pentru Ungaria trebuiau cutii scrise în ungurește. Furnizorul italian nu avea plăci tipografice pentru inscripționarea în maghiară, așa că tot Bruxelles-ul ne dă soluția: să comandăm cutiile de la alt furnizor, din Polonia.

La departamentul de finanțe, unde lucram, ne veneau facturile, atît din Italia cît și din Polonia. Observ cu surprindere că, deși era vorba de același tip de cutii de carton, de aceeași mărime, cu aceeași rezistență și aceeași calitate, singura diferență fiind că unele erau inscripționate în românește și altele în ungurește, prețul la cutiile din Polonia este semnificativ mai mic decît la cele din Italia. Vin cu ideea: nu putem comanda din Polonia și cutiile inscripționate în românește? Și da, s-a putut, nu s-a împotrivit nimeni de la Bruxelles, căci furnizorul polonez deja fusese verificat și aprobat de „experți” că produce la calitatea cerută de Procter & Gamble.

Noi de la Timișoara habar n-am fi avut de existența acelui furnizor polonez dacă nu ar fi venit comanda să producem pentru Ungaria. Dar Procter & Gamble avea la Bruxelles un „expert” care avea în sarcină negocierea achizițiilor de cutii de carton pentru fabricile Procter & Gamble din întreaga Europă. Expertul ăla ne și poruncea de unde să cumpărăm tot ce însemna cutii de carton și în mod sigur știa de existența furnizorului mai ieftin din Polonia. De ce nu ne-a îndemnat de la început către furnizorul mai ieftin?

Explicația pe care mi-am format-o este următoarea: într-o mare firmă multinațională cum e Procter & Gamble, planurile de afaceri se fac pe mai mulți ani înainte. Cînd se începe o producție nouă – cum a fost cu înălbitorul „Ace” la Timișoara, nimeni nu cere ca imediat să se înregistreze profit. E considerat acceptabil ca în primul an să fie pierderi, în al doilea an să se ajungă la zero și abia din al treilea an să se înregistreze profit.

Totodată exista la acești capitaliști o presiune continuă la toate nivelele pentru reducerea costurilor. Directorii de fabrici trebuie să raporteze că au găsit soluții de reducere a costurilor, „experții” de la Bruxelles – fiecare specializat pe cîte ceva – trebuie și ei să raporteze reduceri de costuri în domeniul lor de activitate. Dacă începi producția cu costuri mari, lesne găsești apoi soluții să le reduci. Dacă începi cu costuri mici, mult mai greu le mai reduci după aia și te critică șefii, eventual te concediază, pentru lipsa de rezultate.

După părerea mea, s-a început intenționat cu costuri mari la producția înălbitorului „Ace” la Timișoara, ca să fie apoi loc de raportări triumfaliste de reducere a costurilor. Firma a pierdut niște bani, dar erau oricum pierderi planificate, fiind producție abia începută. E o situație de tip „win-win” (toată lumea cîștigă): fabrica din Timișoara poate raporta apoi că a redus costurile, directorul fabricii este apreciat de șefi. „Expertul” specializat pe cutii de carton de la Bruxelles și el poate raporta că s-au redus costurile generale cu cutiile de carton din Europa și primește și el aprecieri, eventual măriri de leafă. Asta e calea succesului într-o firmă multinațională – să știi mereu să arăți șefilor niște realizări.

Mai citeșteProprietatea intelectuală și experiența mea de inginer

 

3 Responses to “Amintiri din viața mea de corporatist (1). Calea succesului într-o firmă multinațională”

  1. @Marius Mioc

    Deci v-au platit bine cei care au luat moca o fabrica romaneasca de la mafiotii care au pus dupa 1989 stapinire pe Romania, au luat moca bunuri care apartineau si apartin de drept statului si poporului roman. Dumneavoastra aveti prejudecata inoculata de ‘Europa Libera’ si propaganda occidentala ca statul nu poate fi un bun administrator. Statul roman a fost in anii de comunism un foarte bun administrator si a ingaduit Romaniei progrese imense intr-o perioada istorica de timp foarte scurta. De la o stare de subdezvoltare vecina cu Evul Mediu la care se afla Romania in 1945, la nivelul de tara industrializata in curs de dezvoltare la care ajunsese in 1989. La Produsul Intern Brut din 1989, care la acea vreme era una cu Produsul National Brut, s-a ajuns abia prin 2002 in conditiile in care, pe masura ce potentialul economic al tarii a fost distrus si instrainat, acest Produs Intern Brut realizat in Romania se calculeaza in cea mai mare parte la Produsul National Brut al tarilor sau multinationalelor care au colonizat Romania. De exemplu, veniturile obtinute de Renault sau Ford in Romania se calculeaza la Produsul National Brut al Frantei si S.U.A. Ceea ce ramine din Produsul Intern Brut de care se face mare tapaj propagandistic pentru a-i prosti pe romani reprezinta o valoare insignifianta din valoarea productiei din care deci romanii si Romania se aleg cu praful de pe toba. Din ceea ce ramine sub forma de taxe din acest Produs Intern Brut, adica praful de pe toba, este acoperit serviciul datoriei externe si din ce mai ramine nu pot fi acoperite nici macar cheltuielile statului, fiind necesare noi imprumuturi si noi si noi masuri de taxare, jefuire si umilire a cetateanului roman.

    Produsul National Brut:
    ‘În economie, produsul naţional brut (PNB) corespunde producţiei anuale de venituri (valoarea bunurilor şi serviciilor create – valoarea bunurilor şi serviciilor utilizate sau transformate în timpul procesului de producţie), create de o ţară, fie că producţia se realizează pe teritoriul naţional, fie în străinătate.’

    https://ro.wikipedia.org/wiki/Produs_Na%C8%9Bional_Brut

    Produsul National Brut in statul comunist care era Romania intra direct in visteria statului ca proprietate a intregului popor si servea acoperirii cheltuielilor statului si investitiilor tarii in infrastructura si dezvoltare. Asa au fost posibile realizarile exceptionale ale poporului roman din anii comunismului.

    China poseda un numar imens de obiective economice proprietate de stat:

    https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_government-owned_companies_of_China

    Cum este posibil ca statul chinez comunist sa poata gestiona in mod responsabil proprietatea tarii, iar statul roman devenit capitalist dupa 1989 sa nu poata gestiona in mod responsabil avutia nationala a poporului roman?

    Citeva exemple din nenumaratele obiective industriale chineze proprietae de stat:

    Dongfeng Motor

    http://www.dfmc.com.cn/product/CarsList_en.aspx?infoclass=C02

    http://www.dfmc.com.cn/product/CarsList_en.aspx?infoclass=ZHC

    Guangzhou Automobile Industry Group

    http://www.gagc.com.cn/

    http://www.gaig.com.cn/2011/english/cpzt/sCar.jsp?catid=885

    FAW Car Company

    http://www.fawcar.com.cn/product0.jsp?pro=h7

    FAW Automotive

    http://www.faw.com/product/products.jsp?pros=product_list.jsp&phight=1000&about=Commercial

    Zhuzhou Electric Locomotive Co., Ltd.

    http://www.csrgc.com.cn/g1689.aspx

    China National Aviation Corporation

    http://www.cnachk.com/cnacweb/companyIntra/index.html

    China National Aero-Technology Import & Export Corporation

    http://www.catic.com.cn/indexPortal/home/index.do?cmd=goToChannel&cid=740&columnid=1908&cpid=1645&columnType=102&likeType=list&ckw=TRANSPORT&language=US

    The Commercial Aircraft Corporation of China (COMAC)

    http://english.comac.cc/

    China unveils passenger aircraft to challenge Boeing and Airbus

    http://www.bbc.com/news/business-34701999

    • mariusmioc Says:

      Procter & Gamble nu a luat moca fabrica de detergenți de la Timișoara ci a plătit pentru ea. Cît anume, nu știu exact că nu m-am ocupat eu de contractul de privatizare. Comparativ cu alte fabrici care după privatizare s-au desființat, fabrica de detergenți de la Timișoara a continuat să producă detergenți și în timp și-a mărit și diversificat producția (înălbitori din cîte știu nu se produceau acolo pe vremea comunistă). Nu știu evoluțiile din ultima vreme, care au făcut firma Procter & Gamble să vîndă fabrica timișoreană. Am remarcat însă că Procter & Gamble a deschis o fabrică nouă la Urlați (pe care a construit-o de la zero) unde șefă a fost numită fosta mea colegă de la Timișoara Edith Raduly.
      Dv. vorbiți ca un activist de partid care nu are experiență în economia reală, dar a citit tot felul de cărți și articole din presă unde alți tipi fără legătură cu economia reală își dau cu părerea, critică și se smiorcăiesc cu privire la probleme pe care nu le înțeleg.

  2. @Marius Mioc

    Trebuie sa inteleg ca chinezii nu au experienta in economia reala si-ar trebui sa va angajeze pe dumneavoastra ca consultant? Sau poate pe Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Vacaroiu, Adrian Nastase, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Radu Vasile, Traian Basescu, Emil Boc, Victor Ponta?

    Gindti-va ce i-ar mai fi privatizat Occidentul pe chinezi si i-ar fi invatat ‘economia reala’ daca le reusea smecheria cu ‘revolutia’ din Piata Tienanmen!

    Corporatiile nu au nici un interes ca Romania sa aiba o economie proprie performanta in slujba si in proprietatea poporului roman. Corporatiile au nevoie de mina de lucru ieftina, materii prime ieftine si piete de desfacere. Mafia capitalismului planetar descurajeaza si distruge economiile nationale ale statelor vulnerabile. Mafia capitalismului planetar incurajeaza consumul pe datorie de marfuri, pe care le produce cu materii prime obtinute pe nimic si cu sclavi, a caror fabricatie nu o costa nimic. Mafia capitalismului planetar foloseste indatorarea ca si cal troian pentru acapararea politica si economica a tarilor vulnerabile si pentru jefuirea resurselor naturale a acestor tari.

    In plus statele europene occidentale au un mare deficit demografic acoperit cu influx de emigranti din zone de conflict si statele est-europene. Statele est-europene le furnizeaza noi locuitori de rasa alba (caucaziana) care este preferata altor rase. Prin marionetele pe care le-au instalat la putere in statele est-europene au distrus, instrainat sau debilizat economiile acestor state obligind un mare numar de locuitori sa caute locuri de munca si o viata mai buna in Occident.

    O analiza a tendintelor demografice si premiselor catastrofale pentru Europa:

    Deficitul demografic din statele occidentale se datoreaza alienarii populatiei prin promovarea individualismului si subculturii.

    Romania se afla si ea intr-un imens deficit demografic prin pierderea locuitorilor care parasesc tara si datorita alienarii prin subcultura si mizeriei care descurajeaza natalitatea!

    Reproduc un articol care prezinta situatia extrem de grava in care se afla tara:

    „PUSTIIREA României: în trei ani am pierdut peste jumătate de milion de oameni. Un român pleacă din ţară la fiecare 5 minute. CIFRELE dezastrului

    Faptul că România trece printr-o criză demografică nu mai este un secret pentru nimeni, poate mai puţin pentru politicieni.

    Academia Română atrăgea atenţia că în 15 ani, populaţia României va ajunge la nivelul atins după încheierea celui de-al doilea război mondial.

    De curând, PF Daniel, Patriarhul României, a afirmat că România este o ţară în care înmormântările au depăşit botezurile, din cauza natalităţii scăzute şi a creşterii necontrolate a avorturilor.

    Din păcate, ultimele cifre arată că situaţia se agravează pe zi ce trece. Astfel, conform datelor INS, la 1 iulie 2015, populaţia rezidentă a României este 19.535.841, în scădere cu 3% faţă de 2011, data ultimului recensământ.

    Concret, ţara noastră pierde un român la fiecare 3 minute şi 19 secunde. În România, cineva se naşte la fiecare 2 minute şi 42 de secunde, dar se moare o dată la 2 minute şi 3 secunde.

    Ca şi cum toate acestea n-ar fi de ajuns, migraţia externă îşi spune şi ea cuvântul. România pierde un rezident la fiecare 5 minute şi 27 de secunde. Principalii beneficiari ai acestei situaţii sunt Italia, unde trăiesc cu 5% mai mulţi români decât în 2014, dar mai ales Germania, unde numărul românilor a crescut cu 33%, faţă de anul trecut!

    Pe scurt, faţă de 2011, populaţia României a scăzut cu 585.000 de oameni, echivalentă cu dispariţia de pe faţa pământului a populaţiei unui judeţ de mărimea Bihorului !”

    http://www.stiri-extreme.ro/pustiirea-romaniei-in-trei-ani-am-pierdut-peste-jumatate-de-milion-de-oameni-un-roman-pleaca-din-tara-la-fiecare-5-minute-cifrele-dezastrului/#

    Gândeste România! Ascultă si dă mai departe!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s