Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Concluziile mele scrise la procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS Februarie 25, 2016


În 22 decembrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti a dat verdictul la rejudecarea procesului legat de lămurirea colaborării cu securitatea a lui Gelu Voican Voiculescu. Conform portalului instanţelor (linc) cererea mea şi a lui Gregorian Bivolaru a fost respinsă. La ultima şedinţă de judecată am cerut audierea martorului Constantin Moisă, ofiţer de securitate care a avut direct în sarcină cazul Gelu Voican Voiculescu, dar instanţa a respins cererea. Inclusiv Gelu Voican Voiculescu a cerut respingerea cererii mele, deşi anterior el însuşi ceruse audierea acestui ofiţer de securitate (linc). Instanţa respinsese deja audierea acelui martor cînd cererea fusese formulată de Gelu Voican Voiculescu – este şedinţa de judecată din 9 iunie 2015 la care ajunsesem mai tîrziu datorită întîrzierii trenului de la Timişoara.

N-am primit încă sentinţa. Cînd o voi primi intenţionez să o public cu întreaga ei motivare. Deocamdată public concluziile mele scrise pe care le-am depus la dosar.

Domnule preşedinte

Subsemnatul, Mioc Marius (…), în calitate de reclamant în această pricină depun următoarele

CONCLUZII SCRISE

Solicit anularea adeverinţei nr. 1245/2010 emisă de pîrîta CNSAS şi constatarea de către instanţă a calităţii de colaborator al securităţii a pîrîtului Gelu Voican Voiculescu.

În subsidiar solicit modificarea adeverinţei nr. 1245/2010 emisă de CNSAS în sensul constatării calităţii de colaborator al securităţii a pîrîtului Gelu Voican Voiculescu.

ÎN FAPT:

Consider că trei sînt tipurile de informaţii furnizate de pîrîtul GELU VOICAN VOICULESCU care, conform prevederilor OUG 24/2008, dovedesc calitatea pîrîtului de colaborator al securităţii:

  • informaţii despre un cetăţean palestinian
  • informaţii despre numitul M.S.V., practicant yoga şi concurent a lui Gregorian Bivolaru
  • informaţii despre Gregorian Bivolaru
  1. Notele informative despre un cetăţean palestinian

Din materialul probator administrat în cauză rezultă că pîrîtul GELU VOICAN VOICULESCU a început să colaboreze cu Securitatea din 1977, cînd a furnizat o serie de informaţii despre un cetăţean palestinian, folosind în acea perioadă numele conspirativ „COSTEA”. Aceste informaţii se află la dosar sub forma unor note dactilografiate şi nesemnate (f. 104-125 vol. 1), motiv pentru care, la prima judecare a cauzei, instanţa a considerat că nu pot avea forţă probantă, fiindcă nu s-ar corobora cu alte dovezi.

De fapt aceste note informative se coroborează cu raportul din 27.12.1978 întocmit de ofiţerul Moisa Constantin în care se menţionează că pîrîtul Gelu Voican Voiculescu a fost sfătuit să continue relaţiile cu un cetăţean palestinian (f. 126-129 vol. 1). Ofiţerul a propus ca relaţiile pîrîtului cu palestinianul să continue fiindcă acestea existau anterior, cum se vede din notele respective.

De menţionat că pîrîtul nu a contestat niciodată paternitatea notelor informative respective.

În notele informative respective se demască atitudini politice ale cetăţeanului palestinian şi acţiuni de propagandă politică realizate de acesta, propagandă şi atitudini care în anumite aspecte erau potrivnice politicii regimului comunist din România. Intenţia este vădit aceea de a împiedica palestinianul respectiv şi oficiul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei să desfăşoare activităţi care nu se încadrează în politica guvernului român cu privire la Orientul Apropiat. În acest sens pîrîtul a dat şi sfaturi securiştilor (în acelaşi stil în care a dat sfaturi şi în cazul Gregorian Bivolaru) pentru punerea sub urmărire a unor cetăţeni palestinieni, ceea ce înseamnă îngrădirea unor drepturi şi libertăţi ale acestora. De pildă, în nota din 16.01.1978 sugerează ca pentru funcţia de secretară a oficiului Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei din Bucureşti să fie infiltrată o pesoană care „să cunoască limba arabă, dar fără ca acest lucru să fie cunoscut de personalul oficiului O.E.P.”. Este nerelevant şi în afara cadrului de apreciere al instanţei de judecată dacă politica regimului comunist privitoare la Orientul Apropiat era corectă sau nu.

În aceeaşi notă din 16.01.1978 se vorbeşte că pîrîtul a avut numele conspirativ „COSTEA”, ceea ce vine în contradicţie cu susţinerea că niciodată n-a folosit nume conspirative în relaţia cu securitatea.

Motivul pentru care în dosarul numitului GELU VOICAN VOICULESCU nu se găsesc decît note dactilografiate cu informaţii despre cetăţeanul palestinian şi nu note olografe este că, după cum se arată în cartea „Informatorul – studiu asupra colaborării cu securitatea” de Mihai Albu (lucrător la Direcţia Investigaţii a CNSAS), editura Polirom 2008, la capitolul „Nota informativă”, pagina 107, practica standard a securităţii era:

„În cazul în care o notă olografă conţinea informaţii utile pentru mai multe sectoare de activitate ale Securităţii, sau dacă se referea la mai multe persoane avute în atenţie de către aceasta, nota se multiplica prin dactilografiere şi apoi era trimisă:
– direcţiilor, serviciilor, birourilor, unităţilor direct interesate (care supravegheau un anumit obiectiv sau o anumită problemă);
– la dosarele celor urmăriţi şi menţionaţi în notă;
– la mapa-anexă a dosarului celui care a dat nota informativă;
– la dosarele eventualilor informatori menţionaţi în notă, ca material de verificare.”

Aşadar, notele dactilografiate din dosar trebuie să fie copii ale unor note olografe originale ale numitului GELU VOICAN VOICULESCU alias „COSTEA” care trebuie să se afle în alte dosare ale Securităţii, cel mai probabil într-un dosar al palestinianului respectiv ori un dosar despre problema palestiniană.

  1. Denunţarea atitudinilor şi acţiunilor potrivnice regimului comunist ale numitului M.S.V. (Mario Sorin Vasilescu)

În nota informativă din 26.04.1984 referitoare la Gregorian Bivolaru (f. 161-169 vol. 1), pîrîtul scrie:

„Pt. mersul cercetării ar trebui confruntat cu MSV, fostul său “maestru”. La ora actuală ei se urăsc şi din contradicţiile dintre ei ar ieşi la iveală multe lucruri.

MSV este un individ şi mai periculos. Este un amestec de bolnav glandular şi impostor. Ţigan, plin de îndrăzneală, este la un nivel superior lui GB. Avînd studii incomplete de medicină şi un oarecare tupeu verbal MSV reuşeşte să impresioneze mult mai eficace. Mult mai prudent, se expune mai puţin, MSV este un veritabil escroc, în raport cu GB care chiar crede în ce face. MSV este în stare să vorbească [neciteţ] într-un ritm rapid, năucind auditoriul.

Din punct de vedere al competenţei este tot atît de nul. Spre deosebire [,,,] este un cinic, care înşeală cu bună ştiinţă urmărind obţinerea unor importante venituri băneşti.

MSV bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă.

Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa. Din confruntarea lor, din starea lor conflictuală vor reieşi multe aspecte, MSV fiind singurul concurent a lui [GB].

[GB] este cinstit, în sensul că realmente se crede un ascet şi un adevărat yoghin, pe cînd MSV este un simulant, un impostor care urmăreşte să înşele credulii şi naivii”.

Dacă-l considera pe MSV escroc, Gelu Voican Voiculescu ar fi putut merge la o conferinţă a lui MSV unde să-l demaşte bărbăteşte, în faţa discipolilor, dar a ales să-l demaşte în faţa securităţii, fără ca cel demascat să ştie asta.

La fila 26 a sentinţei se afirmă că în respectiva notă nu s-au denunţat activităţi sau atitudini împotriva regimului totalitar. Este o apreciere greşită, deoarece cînd pîrîtul informează Securitatea că Mario Sorin Vasilescu este un individ periculos, sensul în care trebuie înţeleasă această afirmaţie, după cum rezultă din întreg contextul, este că MSV prezintă pericol pentru societatea socialistă, nicidecum pentru o persoană anume.

Totodată, la momentul respectiv Securitatea ştia deja că Gregorian Bivolaru este unul din principalii promotori ai mişcării yoga din România. Demascîndu-l pe Mario Sorin Vasilescu ca „singurul concurent a lui Gregorian Bivolaru”, pîrîtul arată securităţii că şi în perioada întocmirii acelei note informative, adică aprilie 1984, Mario Sorin Vasilescu se ocupă cu yoga. Cum activitatea yoga fusese interzisă din 1982, a te ocupa cu yoga în 1984 reprezintă o activitate potrivnică regimului comunist.

Este exclusă interpretarea că demascarea lui Mario Sorin Vasilescu drept „singurul concurent a lui Gregorian Bivolaru” se referea la ocupaţia de paznic de noapte a lui Bivolaru!

Această demascare a numitului Mario Sorin Vasilescu a fost făcută de pîrît din proprie iniţiativă, fără vreo presiune a securităţii, şi a urmărit ca autorităţile să-i limiteze acestuia unele drepturi, precum şi acela de a practica yoga.

În plus, afirmaţia că „MSV bîntuie prin Bucureşti în diverse medii, conferenţiind despre orice cu o neobosită siguranţă”, coroborată cu afirmaţia că „MSV este un individ şi mai periculos”, denotă intenţia pîrîtului ca securitatea să ia măsuri împotriva lui MSV, în sensul restrîngerii dreptului acestuia de a ţine conferinţe (adică dreptul la liberă exprimare). Totodată, pîrîtul cunoştea că activitatea yoga fusese interzisă, deci arătînd că MSV era „singurul concurent” a lui Bivolaru, ştia că astfel securitatea poate lua măsuri pentru interzicerea activităţii yoga a lui MSV.

Nu trebuie aşteptat ca în notele informative ale colaboratorilor securităţii să apară îndemnuri explicite de tipul „arestaţi-l”, pentru a se concluziona că informatorul respectiv a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. Asemenea îndemnuri explicite foarte rar apar în notele informative, fiindcă informatorii securităţii nu erau în poziţia de a porunci sau a da indicaţii ofiţerilor de securitate (Gelu Voican Voiculescu, care totuşi dă uneori asemenea indicaţii, este un rar contraexemplu; dar securiştii nu apreciau această atitudine a sa tupeistă). Simpla descriere într-o notă informativă a unor activităţi sau atitudini despre care informatorul ştie că nu sînt pe placul regimului comunist este suficientă pentru a concluziona că a existat intenţia îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

În cazul acesta particular intenţia de îngrădire a unor drepturi şi libertăţi ale lui MSV este exprimată limpede prin cuvintele: „Sub un pretext oarecare poate fi implicat în cazul [GB]. Se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa”. Pîrîtul ştia că cazul Gregorian Bivolaru era de natură penală, şi că Bivolaru fusese arestat. Îndemnînd securitatea ca să-l implice şi pe Mario Sorin Vasilescu în acest caz penal „sub un pretext oarecare”, se vede intenţia vădită de limitare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale lui MSV, fiind nerelevant dacă securitatea a urmat sau nu îndemnurile pîrîtului. Practic, Gelu Voican Voiculescu, ştiind că securitatea doreşte să distrugă mişcarea yoga din România prin înscenarea unui dosar penal, atrage atenţia securităţii: nu e destul că l-aţi arestat pe Gregorian Bivolaru, aveţi grijă şi de Mario Sorin Vasilescu! Chiar dacă se semnalează doar la modul general activitatea yoga a acestuia prin afirmaţia că este „singurul concurent” a lui Bivolaru, afirmaţia „se vor găsi dovezi suficiente şi împotriva sa” este practic un îndemn adresat securităţii de a-l pune sub urmărire pe MSV pentru a se găsi dovezi cu care ar putea fi băgat la închisoare (coroborat şi cu afirmaţia despre periculozitatea acestuia).

În sentinţa de la prima judecare s-au reţinut (pag. 21) ca valabile susţinerile pîrîtului că acesta a încercat să-l ajute pe Bivolaru. Să presupunem, de dragul argumentării, că este adevărată această interpretare. Este nerelevant dacă Gelu Voican Voiculescu a dezvăluit securităţii „periculozitatea” (din punctul de vedere al regimului comunist) lui MSV mînat de nobile simţăminte de prietenie faţă de Gregorian Bivolaru, ştiind că MSV şi Bivolaru „se urăsc”, dorind să-l ajute pe prietenul său Bivolaru să scape de concurenţă. OUG 24/2008 prevede constatarea calităţii de colaborator al securităţii pentru toţi cei care au furnizat securităţii informaţii de natură să contribuie la îngrădirea unor libertăţi sau drepturi ale omului, fiind nerelevantă motivaţia intimă a furnizării de informaţii securităţii (adică dacă este vorba de credinţă în comunism, interese personale sau simţăminte de prietenie faţă de Gregorian Bivolaru).

Este relevantă deasemenea împrejurarea că acesta consideră acceptabilă implicarea lui MSV în cazul penal deschis de securitate cu privire la mişcarea yoga, nu neapărat pe baza unor fapte reale, ci şi pe baza unui „pretext oarecare”.

Obţinerea de „importante venituri băneşti” de către MSV, nu în calitate de salariat al statului ci prin conferinţe pe diferite subiecte este de asemenea o activitate potrivnică regimului comunist demascată cu intenţie de pîrît, acel regim neacceptînd libera iniţiativă.

  1. Denunţarea unor activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist ale lui Gregorian Bivolaru

În aprecierea notelor informative legate de Gregorian Bivolaru sentinţa de la prima judecare afirmă că nu se poate reţine că s-au denunţat activităţi potrivnice regimului comunist ale lui Gregorian Bivolaru fiindcă, deşi activitatea yoga devenise potrivnică regimului comunist după interzicerea acesteia în 1982, „pîrîtul nu a indicat că reclamantul Gregorian Bivolaru ar fi practicat yoga şi după ce această activitate a fost suspendată” (pag. 24 a sentinţei).

Afirmaţia nu este adevărată, prin notele informative date de pîrît acesta confirmă că în data de 17.04.1984, cînd s-a efectuat percheziţia la care a fost martor, Gregorian Bivolaru desfăşura activitate yoga împreună cu un grup de discipoli. Este o declaraţie care a fost utilă autorităţilor în pregătirea procesului penal împotriva lui Bivolaru, acesta fiind incriminat inclusiv pentru desfăşurarea fără autorizaţie a cursurilor yoga. Chiar dacă Securitatea ştia de activitatea yoga a lui Bivolaru, pentru proces avea nevoie de dovezi, iar domnul Voiculescu a oferit o asemenea dovadă. Este adevărat că în procesul penal al lui Bivolaru nu a mai fost citat ca martor Gelu Voiculescu, ci numai persoana care l-a însoţit în data de 17.04.1984 (Zina Sabău), declaraţia lui Voiculescu fiind redundantă. Existenţa acestei declaraţii a ajutat însă autorităţile comuniste la strîngerea probatoriului şi convingerea altor martori să depună mărturie pentru că „oricum se ştie”.

Dacă în cazul dezvăluirii activităţii yoga a reclamantului se invocă faptul că pîrîtul a considerat că securitatea oricum ştia despre asta, nu la fel stau lucrurile cu privire la dezvăluirea legăturii lui Bivolaru cu secta „Meditaţia Transcedentală”. Într-o notă informativă Gelu Voican Voiculescu scrie: „în afara anchetei de rutină privind analiza faptelor sale pentru a stabili dacă întrunesc condiţiile care întrunesc obiectul unei infracţiuni, G.B. trebuie examinat de ofiţeri de securitate specializaţi în probleme de “meditaţie transcedentală” şi familiarizaţi cu problematica”.

După cum a arătat reclamantul Gregorian Bivolaru, Securitatea considera secta „Meditaţia Transcedentală” ca avînd caracter duşmănos, unul din motivele pentru care s-au luat măsuri împotriva sa fiind şi caracterizarea sa drept „element fanatic, care a făcut parte din Meditaţia Transcedentală” (pag. 6 a sentinţei). Pretextul cu care securitatea a convins conducerea partidului să interzică yoga a fost tocmai pretinsa periculozitate a yoghinilor pentru regim, ca urmare a legăturilor cu secta „Meditaţia Transcedentală”. Atrăgînd atenţia securităţii ca Gregorian Bivolaru să fie anchetat suplimentar de ofiţeri specializaţi în problema „Meditaţiei Transcedentale”, pîrîtul nu numai că a vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor acestuia, ci chiar a realizat-o, fiindcă legăturile lui Bivolaru cu secta „Meditaţia Transcedentală”, poate chiar mai mult decît practicarea yoga, au fost motivaţia regimului totalitar pentru întemniţarea lui Bivolaru.

Pîrîtul a mai denunţat faptul că cărţile găsite de securitate la Mircea Rădulescu aparţin lui Gregorian Bivolaru şi că acesta reprezintă o sursă de cărţi

În nota informativă olografă din 30 aprilie 1984 (f. 178-179 vol. 1), Gelu Voican Voiculescu dezvăluie securităţii faptul că acele cărţi care fuseseră găsite şi confiscate de la locuinţa lui Mircea Rădulescu aparţin lui Gregorian Bivolaru.

Anterior, prin nota olografă din 26.04.1984 (f. 161-162 vol. 1) pîrîtul atrăsese atenţia securităţii că Bivolaru reprezintă o sursă de cărţi pentru multe persoane.

În Sentinţă (pag. 26) se afirmă că deoarece nu există nici o referire la natura cărţilor, nu se poate deduce că s-a vizat îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.

Nici nu era nevoie să facă pîrîtul referiri la natura cărţilor. Acestea fiind deja confiscate şi aflîndu-se în posesia autorităţilor, natura lor nu era o taină pentru autorităţi. Ceea ce avea nevoie securitatea pentru dosarul penal a lui Bivolaru era dovada că acele cărţi care fuseseră confiscate aparţineau lui Gregorian Bivolaru şi nu altora (de pildă persoanei în locuinţa căreia fuseseră găsite). Exact această dovadă necesară securităţii o furnizează Voiculescu. Ştiind foarte bine că acele cărţi fuseseră confiscate de securitate, după cum rezultă din conţinutul notei informative (f. 178 vol. 1), pîrîtul îşi dădea seama că respectivele cărţi erau considerate necorespunzătoare de către regimul comunist (altfel n-ar fi fost confiscate şi securitatea n-ar fi cerut informaţii despre proprietarul lor).

Se ştie că Gregorian Bivolaru a fost condamnat, printre altele, şi pentru „difuzare fără autorizaţie legală a unor materiale cu caracter mistic” şi „răspîndire de material obscen” (pagina 6 a Sentinţei), condamnare care după revoluţie a fost apreciată de instanţele judecătoreşti ca avînd caracter politic. Răspîndirea de cărţi de diferite feluri, inclusiv unele apreciate drept „mistice” sau „obscene”, face parte dintr-un drept fundamental al omului – libertatea de exprimare.

Prin informaţiile date, Gelu Voiculescu a contribuit direct la incriminarea lui Gregorian Bivolaru, deci la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor acestuia. Arătînd că Bivolaru e proprietarul cărţilor care fuseseră găsite la Mircea Rădulescu şi că era o „sursă de cărţi” pentru multe persoane, acesta a ajutat autorităţile să dovedească capetele de acuzare în temeiul cărora a fost întemniţat Bivolaru.

Pîrîtul a propus trimiterea lui Gregorian Bivolaru la muncă silnică

În nota informativă olografă din 26.04.1984 pîrîtul sugerează securităţii: „Dacă va fi condamnat [Bivolaru – nota mea], detenţia va trebui asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă (gen săpături) sub o supraveghere continuă, ar putea fi eventual reeducat”. Aceasta înseamnă practic îndemnul ca Bivolaru să fie supus la muncă silnică, ceea ce reprezintă o încălcare a drepturilor omului.

Este adevărat că această sugestie este făcută doar în ipoteza condamnării reclamantului, dar inclusiv pentru deţinuţi trimiterea la muncă forţată este o încălcare a drepturilor omului. De aceea, deţinuţii nu pot fi scoşi la muncă împotriva voinţei lor şi li se oferă avantaje (precum reduceri de pedeapsă) în cazul în care sînt dispuşi să muncească.

  1. Alte note informative date de pîrît

Declaraţiile date de pîrît în 1977 referitoare la Mărgăritescu Alexandru au fost date sub presiunea securităţii, pîrîtul însuşi fiind bănuit de intenţie de trecere nelegală a graniţei.

După arestarea sa în 1985 pîrîtul a dat informaţii despre mai multe persoane. Deşi condamnarea sa a fost pentru fapte de drept comun, care au fost realmente săvîrşite de pîrît, după cum se arată prin hotărîrea penală definitivă, cu autoritate de lucru judecat, depusă la dosar, hotărîre confirmată şi după revoluţie prin procesul civil deschis de pîrît în temeiul legii 221/2009, apreciez că în faza iniţială ancheta a avut şi un caracter politic, pîrîtul fiind bănuit de propagandă împotriva orînduirii socialiste. Chiar dacă s-a renunţat la această incriminare, iar după expertiza făcută de Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste pîrîtului i-a fost înapoiată colecţia bibliografică confiscată anterior, apreciez că între momentul arestării şi momentul înapoierii colecţiei bibliografice, a existat şi un caracter politic al anchetei.

Din acest motiv consider că declaraţiile date de pîrît în 1977 referitoare la Mărgăritescu Alexandru, cît şi declaraţiile date după arestarea sa din 1985 nu trebuie reţinute ca dovezi ale colaborării cu securitatea, în înţelesul OUG 24/2008.

ÎN DREPT: OUG 24/2008

Mai citeşte despre evoluțiile de pînă acum din procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS:
Yoghinul Gregorian Bivolaru, descris pentru Securitate de Gelu Voican Voiculescu
Decizia CNSAS legată de Gelu Voican Voiculescu, atacată în instanţă din 2 părţi diferite
Evenimentul Zilei relatează despre contestarea în justiţie a adeverinţei CNSAS despre Gelu Voican Voiculescu
Urmările pe care le-au avut turnătoriile lui Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 1 martie
Dosarul Gregorian Bivolaru contra CNSAS a fost conexat la dosarul Marius Mioc contra CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu
Apărarea lui Gelu Voican (1). Lipsa calităţii procesuale active a lui Marius Mioc
Apărarea lui Gelu Voican (2). Lipsa calităţii procesuale pasive a lui Gelu Voican
Apărarea lui Gelu Voican (3). Lipsa calităţii de reprezentant a lui Bivolaru a avocatei Mîţu şi lipsa discernămîntului lui Gregorian Bivolaru
Apărarea lui Gelu Voican (4). Fondul chestiunii
Instanţa a rămas în pronunţare pe excepţii
Instanţa a respins excepţiile şi se va trece la judecarea fondului
Gelu Voican Voiculescu recuză judecătorul la procesul cu CNSAS. Procesul celor 748000 euro – amînat pe 21 noiembrie
Scor 6-0. Cererea de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu a fost respinsă
Motivarea respingerii excepţiilor ridicate de Voican Voiculescu
Cererea de recuzare şi respingerea ei
Gelu Voican declară fals contractul avocaţial a lui Gregorian Bivolaru, obţinînd astfel o nouă amînare a procesului său
Cererea de înscriere în fals depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Deasemeni, respinsă cererea mea pentru prezentarea restului filelor de la dosarul lui Gelu Voican
Gelu Voican Voiculescu cere suspendarea procesului legat de colaborarea cu securitatea. CNSAS refuză să-mi dea acces la dosarul original a lui GVV
Cererea de suspendare respinsă. Voican Voiculescu a depus o nouă cerere de recuzare
A 2-a cerere de recuzare depusă de Gelu Voican Voiculescu – respinsă. Ce alte procese a mai avut GVV
A 3-a cerere de recuzare a judecătorului Ionel Radu
Gelu Voican Voiculescu, amendat cu 700 lei. Cererea de recuzare – respinsă
Motivele amendării lui Gelu Voican Voiculescu, cel care era cît p-aci să ajungă secretar de stat la SSPR
Instanţa a amînat pronunţarea pe 11 septembrie
Nouă amînare în procesul cu Gelu Voican şi CNSAS: 25 septembrie
Concluziile mele scrise şi soluţia primei instanţe
Sentinţa din procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
Recursul în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS – reprogramat pentru 4 martie 2014
Interviu despre procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS (video)
Recursul lui Gregorian Bivolaru în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pentru 16 septembrie. Cerere de intervenţie a unor asociaţii
Procesul cu Gelu Voican Voiculescu și CNSAS – trimis spre rejudecare
ÎCCJ: Stabilirea calităţii de colaborator al securităţii necesită administrarea unui probatoriu complet
Gelu Voican Voiculescu cere revizuirea deciziei ÎCCJ din procesul legat de colaborarea sa cu securitatea
Dovezile a căror înfăţişare a fost dispusă de instanţă
Am mai primit 3,8 kg documente din dosarul de securitate a lui Gelu Voican Voiculescu
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie respinge cererea de revizuire formulată de Gelu Voican Voiculescu
Procesul cu CNSAS şi Gelu Voican Voiculescu – amînat pe 22 septembrie. S-a cerut audierea ca martor a ofiţerului de securitate Moisă
Nouă amînare în procesul cu Gelu Voican Voiculescu şi CNSAS

Vezi documente din dosarul de la CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu:
Gelu “748000 de euro” Voican: “Despre faptul că falsific deconturile, în afară de şeful meu, mai cunoşteau majoritatea colegilor mei”
“Inculpatul Voiculescu Gelu Voican a dat dovadă de sinceritate în timpul urmăririi penale”
Analiză a Securităţii: “Voiculescu Gelu solicită sarcini pe linie SLOMR, menţionînd pe un ton de reproş că dacă nu-l folosim cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări”
Gelu Voican Voiculescu, chemat la securitate pentru un presupus plan de părăsire a ţării: “Contactul avut m-a îmbogăţit în viziunea mea asupra unor realităţi sociale, resimţind că realmente există preocuparea de a se veghea asupra destinelor oamenilor”
Gelu Voican Voiculescu, amintiri despre un cetăţean dominican
Securitatea, bănuitoare faţă de Gelu Voican Voiculescu
Istoria lui Gregorian Bivolaru “în toată intimitatea devenirii sale existenţiale”, scrisă pentru securitate de Gelu Voican Voiculescu
Gelu Voican explică securităţii: Gregorian Bivolaru e greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar dur, făcut anume pentru a-l frînge, cu toate asprimile cîmpului de instrucţie la infanterie, l-ar putea lecui
Gelu Voican despre persoana care i-a adăpostit cărţi şi xeroxuri: “Discutînd pe marginea unor aspecte social-economice din ţară sau de ordin cultural, am reţinut că făcea unele aprecieri care puteau fi interpretate ca negative”
Paul Goma, în dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu
Securitatea despre Gelu Voican Voiculescu: “Se confirmă pe a treia linie că a deconspirat legătura cu organele de securitate”
Departamentul juridic al CNSAS a cerut declararea lui Gelu Voican Voiculescu drept colaborator al securităţii
Nota de constatare a CNSAS în cazul Gelu Voican Voiculescu
Raport al securităţii despre Gregorian Bivolaru
Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei
Spicuiri din dosarul CNSAS a lui Gelu Voican Voiculescu, despre Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (2)
Biblioteca lui Gelu Voican Voiculescu, confiscată şi apoi restituită de securitate
O zi din viaţa lui Gelu Voican Voiculescu
– Procesul Verbal Al Ședinței Colegiului CNSAS În Care S-A Discutat Cazul Gelu Voican Voiculescu

Alte articole despre Gelu Voican Voiculescu:
De aniversarea revoluţiei, Gelu Voican ne serveşte minciuni proaspete
Agenda Zilei: Un ziar care refuză să dea dezminţiri (între timp ziarul respectiv a dispărut de pe piaţă)
Gelu Voican Voiculescu: Gîndul meu se îndreaptă spre cei disimulaţi sub infracţiuni de drept comun. Să se revizuiască situaţiile judiciare! TVR decembrie 1989 (video)
Tribunalul Bucureşti confirmă că Gelu Voican Voiculescu a fost un borfaş de drept comun. Noi aberaţii conspiraţioniste în “Adevărul”
CPRD respinge contestaţia mea legată de Ion Iliescu şi amînă soluţionarea contestaţiilor legate de Gelu Voican Voiculescu şi Constantin Aldescu
Osîndirea lui Gelu Voican Voiculescu din 1985. „Inculpatul a falsificat deconturile prezentînd în 10 cazuri acte justificative nereale”
Hotărîrea Tribunalului Bucureşti cu privire la Gelu Voican Voiculescu, în procesul celor 748000 de euro

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s