Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Klaus Iohanis i-a retras decoraţia „Steaua României” lui Laszlo Tokes. Scrisoarea lui Tokes – text integral Martie 7, 2016


Preşedintele Klaus Iohanis a emis un decret (linc) prin care retrage decoraţia Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de cavaler care fusese acordată domnului Laszlo Tokes.

În conferinţa de presă în care a abordat acest subiect, domnul Iohanis a precizat:

Astăzi mă voi referi în declarația pe care o voi face la cîteva chestiuni care sînt importante şi interesante pentru opinia publică.
Prima chestiune se referă la decoraţia domnului László Tőkés, care i-a fost atribuită în 2009 de către Preşedintele României şi, în urma unor declaraţii făcute de domnul Tőkés, Consiliul de Onoare al Ordinului „Steaua României” s-a sesizat şi a propus retragerea acestei distincţii.
Domnul Tőkés s-a adresat instanţelor, a contestat această decizie a Consiliului de Onoare şi instanţele au admis că acest Consiliu a avut dreptul să facă această propunere. În consecinţă, chestiunea a ajuns pe masa mea şi trebuie să iau o decizie. După părerea mea, trebuie să ținem cont de cîteva lucruri cînd analizăm această speţă: cel care acordă o distincție vrea să îl răsplătească pe cel distins, vrea să îi recunoască un merit; cel care primeşte şi care acceptă această distincţie trebuie să recunoască, evident, România şi Constituţia României. Trebuie să aprecieze valorile care stau la baza Constituţiei României. Avînd în vedere toate acestea, am decis să retrag Ordinul „Steaua României” domnului László Tőkés.

În aceeaşi conferinţă de presă preşedintele s-a referit şi la decretul de recunoaştere a unor revoluţionari cu rol determinant:

Și, în fine, a cincea și ultima temă, revoluționarii. Am constatat că există o preocupare intensă în acest domeniu și vreau să fac cîteva precizări, ca să nu fiu greșit înțeles. Legislația a fost modificată și a instituit o procedură de reverificare și reeditare a titlurilor de revoluționar, cu o titulatură puțin modificată. Legea prevede foarte clar că nimeni nu primește un titlu de revoluționar pe care nu l-a avut și pînă acum. Deci, toți care au fost trecuți în aceste anexe din decretele pe care le-am semnat au avut și înainte acest titlu. Este important de știut că Administrația Prezidențială, în această chestiune, nu are nicio atribuție de verificare sau prelucrare a unor contestații. Doar Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor și comisia parlamentară au dreptul să verifice – și au obligația să verifice – dosarele depuse, să decidă asupra lor, să decidă asupra contestațiilor. Legea, în această speță, îmi dă o singură atribuție: să iau act de aceste liste și să le validez prin decret. Aceste titluri în niciun caz nu sînt decorații conferite de Președinte, ci sînt titluri conferite în baza unei legislații foarte clare.

Laszlo Tokes primise decoraţia „Steaua României” în 17 decembrie 2009 (aniversarea a 20 de ani de la revoluţie), din partea fostului preşedinte Traian Băsescu.

În 20 noiembrie 2013 Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional „Steaua României” a hotărît, cu 5 voturi pentru şi o abţinere, să propună retragerea decoraţiei acordate lui Laszlo Tokes, ca urmare a faptului că acesta îi ceruse primministrului ungar Victor Orban să ofere un protectorat Transilvaniei, după modelul practicat de Austria cu Tirolul de Sud (regiune din Italia cu populaţie majoritar germană, unde prin înţelegere între guvernele italian şi austriac, limba germană poate fi folosită, alături de cea italiană, în şcoli şi administraţie). Laszlo Tokes a atacat în instanţă hotărîrea Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României”, dar Curtea de Apel Bucureşti, iar apoi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, au stabilit că propunerea Consiliului de Onoare al Ordinului „Steaua României” este legală. Hotărîrea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care a definitivat acest caz a fost dată în februarie 2016 (linc).

După hotărîrea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Laszlo Tokes a remarcat că numai preşedintele poate să-i retragă decoraţia (linc)„Din punct de vedere pur juridic, chiar şi o eventuală, dar nepotrivită, decizie prezidenţială de retragere a distincţiei poate fi atacată în contencios”, a mai adăugat domnul Tokes.

Există precedentul lui Corneliu Vadim Tudor, care în 2004 primise „Steaua României” de la preşedintele Ion Iliescu, iar în 2007 decoraţia îi fusese anulată de preşedintele Traian Băsescu. Domnul Tudor a dat în judecată Administraţia Prezidenţială şi a cîştigat procesul (Decizia 3165/2012 a ÎCCJ – linc), obţinînd anularea decretului prezidenţial prin care i se retrăsese decoraţia. Cînd Consiliul de Onoare al ordinului „Steaua României” a propus retragerea decoraţiei pentru Laszlo Tokes, fostul preşedinte Traian Băsescu a invocat anume „precedentul Vadim” pentru a amîna luarea unei hotărîri. „Trebuie să aştept decizia instanţei”a spus Băsescu (linc), referindu-se la faptul că Laszlo Tokes atacase în instanţă procesul verbal cu propunerea de a i se retrage decoraţia.

Acum decizia instanţei a venit – ea se referă doar la legalitatea propunerii de retragere a decoraţiei, nu impune această retragere. Hotărîrea aparţine preşedintelui, care între timp a devenit domnul Iohanis, şi acesta a hotărît să aprobe propunerea de retragere a decoraţiei.

Încă din decembrie 2013 Laszlo Tokes a predat decoraţia „Steaua României” bisericii reformate din Timişoara unde fusese preot în 1989, spunînd că cei care doresc să îi retragă decoraţia să meargă la Timişoara să o ia (linc).

În urma retragerii decoraţiei, Laszlo Tokes a adresat următoarea scrisoare preşedintelui Iohanis (text integral):

Stimate domnul preşedinte,

Deşi încă nu am primit nici un anunţ oficial din partea Administraţiei Prezidenţiale, ieri după masă am aflat cu tristeţe şi dezamăgire că aţi decis retragerea ordinului „Steaua României”, distincţie ce mi-a fost acordată de preşedintele Traian Băsescu. Mulţi am fost şi mulţi sîntem care am crezut că după Revoluţia de la Timişoara libertăţile fundamentale şi drepturile omului vor fi pe deplin respectate în România. Şi iată, acum sînt pedepsit exact pentru ce am fost persecutat înainte de decembrie ’89 – pentru libertatea de exprimare.

În 2009 am acceptat distincţia oferită de preşedintele de atunci, pentru că ştiam că prin aceasta nu eu, ci timişorenii au primit recunoştiinţă „în semn de înaltă apreciere a curajului şi demnităţii de care au dat dovadă”, declanşînd revolta istorică împotriva dictaturii comuniste. Iar acum retrageţi această distincţie, cu motivul că toţi cei care au vreo decoraţie trebuie să respecte Constituţia României.

În primul rînd, critica unor articole ale constituţiei într-un stat de drept nu înseamnă nerespectarea ei, ci este pur şi simplu uzul uni drept fundamental din constituţie, şi anume, a libertăţii de exprimare. Dar se iveşte de la sine întrebarea: toţi cei care au fost condamnaţi pentru corupţie şi au vreo distincţie din partea statului român au fost supuşi aceluiaşi procedeu? Veţi analiza sau nu faptele sau declaraţiile lor, dacă sînt conforme cu Constituţia României?

Domnule Preşedinte, ca fost lider al Forumului Democratic German din România, trebuie să ştiţi foarte bine că graniţele culturale ale naţiunilor şi graniţele politice ale ţărilor europene de obicei nu coincid. Am susţinut şi susţin şi acum, că asemenea poziţiei Austriei faţă de comunitatea de limbă germană din Italia şi asemenea României, care în mod just îşi ridică vocea pentru apărarea drepturilor comunităţii românilor din Moldova, din Ucraina sau din Serbia, şi Ungaria are dreptul – ba chiar obligaţia constituţională – să protejeze comunităţile maghiare de dincolo de graniţele ei.

Practica politică dusă de Austria, Croaţia, Suedia, Danemarca, Germania şi România trebuie să fie valabilă şi justă chiar şi în cazul Ungariei. Acest lucru l-am susţinut în repetate rînduri, şi îl susţin şi acum. Gestul dumneavoastră inspirat de demersul pornit de domnul Victor Ponta este nu numai contrar spiritului Timişoarei, ci şi un imens autogol politic şi diplomatic. Care va fi legitimitatea morală a demersurilor politicii externe româneşti vizavi de românii din Moldova, Ucraina, Serbia şi chiar Ungaria?

Sau doriţi şi Dumneavoastră continuarea practicii de standard dublu: ce este bine şi permis pentru români, este interzis pentru maghiari?

Stimate domnule Preşedinte, nu ştiu dacă aţi luat această decizie din proprie convingere, sau v-aţi lăsat ghidat şi supus presiunilor din partea lui Corina Creţu, Victor Ponta şi alţi socialişti, dar nici nu este important. Cu sau fără Dumneavoastră, cu sau fără distincţie, eu rămîn fidel idealurilor revoluţiei din Timişoara. În această regiune, românii şi maghiarii trebuie să-şi respecte reciproc libertatea celuilalt şi, dacă e cazul, trebuie să luptăm unindu-ne forţele pentru libertatea şi drepturile noastre. Aşa cum am făcut în decembrie 1989 la Timişoara.

Uniţi în libertate: români, germani, maghiari.

Tokes Laszlo

Am adresat, prin e-mail, domnului Laszlo Tokes întrebarea dacă îmi poate indica textul exact al declaraţiilor făcute de dînsul la Balvanyos în 2013, care au pricinuit această retragere a decoraţiei. Citez din răspunsul primit de la consilierul său de presă, Laszlo Denes:

Despre motivul invocat – adică acele „declaraţii făcute la Balvanyos” – nu vă pot da nici un text „oficial”, întrucît nu există. Discursul dl. Tőkés din 26 iulie 2013 rostit la forumul popular din Băile Tușnad se găsește pe site-ul tokeslaszlo.eu, dar și pe Youtube, în lb. maghiară, dar el nu conține afirmațiile care i se impută. După discursurile „oficiale” au urmat întrebări și intervenții din rîndul publicului prezent, și atunci într-un context oarecare dl. deputat și-a permis să-i amintească premierului maghiar Orban, care stătea alături de el, că Ungaria are datoria să-i ajute și să-i protejeze pe maghiarii care – fără voia lor – trăiesc ca minoritari în statele învecinate cu țara-mamă. Această datorie este codificată expressis verbis în constituția actuală al Ungariei. Altfel spus: Ungaria trebuie să-și exercite „statutul de putere protectoare” asupra ungurilor din Ardeal – așa s-ar putea traduce mot a mot expresia originală „védhatalmi státus”, noțiune juridică provenită din dreptul internațional, și țintește asigurarea identității naționale al unor grupuri etnice care nu din voia lor au ajuns cetățeni ai altor state, ci prin anumite împejurări istorico-politice.
Apoi fiecare a înterpretat această intervenție cum a vrut. Nu am la îndemână vreun material de presă în lb. română care să ateste că cele spuse de dl. Tőkés au fost înțelese, interpretate corect. Căci ori de câte ori s-a invocat acest „statut de putere protectoare” s-a omis să se amintească: ea derivă din tratatul internațional de la Paris din 1946 care stipulează dreptul Austriei de a avea acest statut asupra austriecilor din Tirolul de Sud, regiune rămasă între granițele statului italian, tratat care în același timp garantează aceste granițe, deci integritate teritorială al Italiei, adică Austria recunoaște suveranitate Italiei asupra Tirolului de Sud. Deci a cere Ungariei ca să poarte grija ungurilor din România nu înseamnă a pune sub semnul întrebării suveranitatea și integritate statului român, sau a nu respecta constituția și legile țării.

M-am uitat şi pe saitul domnului Tokes unde am găsit un comunicat de presă din 21 august 2013 (linc) cu privire la declaraţiile de la Balvanyos. Citez din acel comunicat:

În data de 27 iulie, în cadrul Universităţii de Vară de la Băile Tuşnad, în calitate de invitat de onoare, Orbán Viktor, premierul Ungariei a ţinut un discurs, în principal despre diverse probleme europene. În calitate de gazdă, am avut onoarea să mă adresez și eu mulțimii. Nici discursul premierului Orbán Viktor, nici discursul meu nu a suscitat un ecou semnificativ în presa românească. Spre surprindere însă, o intervenție scurtă de-a mea – formulată ca răspuns la mai multe întrebări venite din partea publicului – a fost urmată de o reacție neaşteptat de promptă, dar din nefericire adversă. Întrucât timpul înaintase, răspunsul trebuia să fie cât se poate de scurt. Prin urmare, din grupajul de 6-7 întrebări m-am rezumat doar la acelea, care se refereau la autonomie. Am considerat oportun să evit aspectele teoretice şi mă rezum la un exemplu concret, la o autonomie implementată în practică, funcţională. Am ales – în mod instantaneu – cazul Tirolului de Sud din Italia: o autonomie teritorială funcţională, unanim apreciată, care din punct de vedere geografic se află destul de aproape de noi şi se aseamănă în anumite privinţe cu Ţinutul Secuiesc. Istoricul acestei autonomii, procesul ei de formare şi consolidare este deosebit de instructiv. O semnificație deosebită poartă, în primul rând, rolul decisiv pe care l-a jucat dialogul constructiv dintre Italia şi Austria, recunoaşterea de către Austria a frontierelor impuse de către puterile ieşite învingătoare din cele două războaie mondiale, dar şi recunoaşterea de către Italia a dreptului Austriei de a supraveghea discret tot ceea ce se întâmplă în Tirolul de Sud (evitând astfel suspiciunile). Avându-l lângă mine pe Orbán Viktor, premierul Ungariei, căruia i se potriveşte zicala nemţească „ein Mann, ein Wort”, mi s-a părut firesc să-i sugerez, să-l rog (nu pentru prima dată de altfel), să încerce construirea unui mecanism similar sau asemănător cu cel al Tirolulului de Sud – evident împreună cu România, în interesul ambelor țări, inclusiv al maghiarilor din România. Dacă Franţa şi Germania, Italia şi Austria au reuşit performanţa istorică de a trece peste controversele lor anterioare, de ce să nu reuşească şi Ungaria cu România? Mai ales prin această modalitate: prin adaptarea la condiţiile româno-maghiare a unui model experimentat şi verificat, apreciat în mod unanim. Astfel am fi scutiţi de truda pe care o presupune orice inovație şi am economisi cheltuielile parcurgerii unui drum necunoscut, anevoios.

„Unde dai și unde crapă” – zice românul. În decurs de câteva ore, Tirolul de Sud al zilelor noastre, la care m-am referit, a fost răstălmăcit aproape fără drept la replică sub forma protectoratelor lui Hitler şi a protectoratelor fostelor imperii coloniale. Nu-mi pot explica ce fel de metamorfoză ciudată, instantanee s-a produs pentru ca românul de rând să audă la radio, să vadă la televizor nu adevărul, şi anume că László Tőkés a propus spre adaptare o realizare italiano-austriacă de excepție, cu valoare de model, care poate fi observată, studiată şi verificată la fața locului de către oricine, şi care – în caz de implementare – ar servi atât binele României, cât și cel al Ungariei; ci ceva total diferit sau chiar opus spuselor mele: că László Tőkés vrea să rupă Transilvania de România, că vrea dictatul Ungariei, că vrea ca Transilvania să devină din pământ românesc protectorat al ungurilor.

Între situația Tirolului de Sud și cea a Transilvaniei există și diferențe însemnate, ignorate însă de domnul Tokes. După primul război mondial, cînd Tirolul de Sud a fost încorporat Italiei (în aceași perioadă în care Transilvania a fost încorporată României), germanii reprezentau 89% din populația regiunii. Astăzi ei continuă să fie majoritari, aproximativ 64% (linc). Adică este o regiune la granița italo-austriacă care a fost atașată Italiei deși populația de acolo a fost și încă este majoritar germană. Transilvania însă a avut atît în momentul încorporării în România cît și azi populație majoritar românească. Așadar, spre deosebire de Tirolul de Sud, în Transilvania nu există o discrepanță între apartenența statală și originea majorității populației.

Totodată acordurile dintre guvernele austriac și italian prin care s-a acordat autonomie provinciei nu au avut rezultate atît de idilice precum pare să considere domnul Tokes. Acțiuni teroriste au continuat (chiar dacă în ultima vreme nu sînt de actualitate) și vreo 3 partide separatiste, care au obținut la alegeri 10 din cele 35 de locuri în consiliul regional, acționează în zonă (linc). Probleme interetnice încă există în regiune. De pildă, în 2012 consiliul regional vota ca în școlile germane din provincie să nu mai fie obligatorie învățarea imnului italian, care ar reprezenta o ideologie care „disprețuiește omenirea” (linc).

Domnul Tokes preia exemplul italo-austriac de tratat între 2 țări care să se refere și la problema minorităților naționale. Între România și Ungaria există încă din 1996 un tratat bilateral (linc) care se referă inclusiv la drepturile minorităților naționale. Nu mi-este clar ce alt tratat, în afara celui deja existent între cele 2 state (semnat la Timișoara), ar dori domnul Tokes. În trecut guvernul ungar a făcut referire la acel tratat (linc) pentru a justifica intervențiile unor demnitari ai săi legate de drepturile cetățenilor români de obîrșie maghiară.

Ideile domnului Tokes sînt după părerea mea greșite, dar aceste idei erau cunoscute în momentul în care a primit decorația „Steaua României” și pot fi încadrate în ceea ce se numește libertatea de exprimare (la fel cum, chiar dacă ideile monarhiste sînt contrare constituției, susținerea lor nu trebuie interzisă). În 2013 la Balvanyos Laszlo Tokes n-a spus în esență nimic nou față de ceea ce susținuse deja de nenumărate ori anterior, și nu a cerut schimbarea granițelor. Retragerea decorației este de fapt o soluție mai rea decît dacă decorația nu i s-ar fi dat niciodată, căci lasă impresia unei neseriozități a statului român, care se joacă cu decorațiile sale de nivel înalt – ba le acordă, ba le retrage. În plus, în rîndul multor cetățeni români de naționalitate maghiară, inclusiv a unora care nu-l simpatizează pe Tokes (dînsul a avut destule conflicte și în propria sa comunitate, la un moment dat UDMR acționa împotriva sa la Bruxelles – linc) retragerea decorației este interpretată ca o ostilitate a statului față de comunitatea maghiară. Deja presa maghiară din România aproape unanim condamnă gestul președintelui Iohanis, deși nu era deloc unanimă în aprecieri față de Tokes. Nu este în interesul României crearea de impresii nefavorabile față de stat în rîndul cetățenilor de obîrșie maghiară. Faptul că aceste impresii sînt subiective și provin de la gesturi simbolice, nu de la fapte care ar afecta viața zilnică a respectivilor cetățeni, nu schimbă esența că impresiile apar și nu slujesc intereselor românești. De aceea oportunitatea politică a gestului președintelui Iohanis mi se pare îndoielnică.

Există precedente pe plan internațional cînd diferite decorații au fost retrase. În 24 decembrie 1989 Marea Britanie a retras decorația pe care o acordase lui Nicolae Ceaușescu (linc). Acest lucru a fost făcut nu datorită unor vorbe ale lui Ceaușescu, ci pentru fapta sa de a porunci reprimarea revoluției, care a pricinuit un mare număr de morți și răniți.

Mai citește:
O propunere neavenită a domnului Raymond Luca

 

3 Responses to “Klaus Iohanis i-a retras decoraţia „Steaua României” lui Laszlo Tokes. Scrisoarea lui Tokes – text integral”

  1. Magyari Erno Says:

    O analiza buna, dar totusi ati iesit din context la un anumit moment !.
    „cazul Tirolului de Sud din Italia: o autonomie teritorială funcţională, unanim apreciată, care din punct de vedere geografic se află destul de aproape de noi şi se aseamănă în anumite privinţe cu Ţinutul Secuiesc” -Tokes Laszlo. Dumneavoastra. faceti comparatii cu privire la Transilvania : ” Între situația Tirolului de Sud și cea a Transilvaniei există și diferențe însemnate …” .

    • mariusmioc Says:

      Consilierul de presă al domnului Tokes mi-a scris că la Balvanyos Laszlo Tokes s-a referit la ideea de protectorat al Ungariei asupra întregii Transilvanii, ceea ce corespunde cu ce au relatat alte mijloace de informare în masă. De aceea am făcut comparaţia cu întreaga Transilvanie.
      Şi în tratatul dintre România şi Ungaria se vorbeşte despre minoritatea maghiară din întreaga ţară, nu e singularizat „Ţinutul Secuiesc”.
      Eu cred că discuţii despre exemplul Tirolului de Sud sînt acceptabile în cadrul libertăţii de exprimare, dar nu e obligatoriu să ajungem la aceleaşi concluzii optimiste ca domnul Tokes. Situaţia nu e numai roză acolo. Pînă la acordul italo-german populaţia nemţească din Tirolul de Sud era complet lipsită de drepturi, statul italian nu asigura nici măcar şcoli primare în limba germană. În România statul a asigurat şcoli în limba maghiară şi înainte de semnarea tratatului dintre România şi Ungaria, nu a fost necesar acel tratat ca să apară şcoli în limba maghiară.

  2. simion ion Says:

    sunt roman din caransebes si traiesc in cloaca asta de bucuresti de 48 de ani ,asa ca nimic nu ma mai impresioneaza .ACOLO la BANAT , strabunicul meu era ungur (mecanic de mocanita pe ruta ruschita )si am fost alaptat (mama nu mai avea lapte ) de O SASOAICA CARE ERA SI JIDANCA PEDREASUPEA.,dar sa vedeti dracovenie :::::::tata era evreu si tigan I iar bunica a cam conceputo pe maicamea cu un italian care avea niste treburi cu marmura de ruschita chiar atunci pe vremea lui stalin..(si pentru ca vorbeam de marmura de ruschita –-CE MAI FACE PETRE ROMAN –da ati inteles bine ) in concluzie ;cer presedintului romaniei( SPECIAL cu litere mici)i sa-mi ridice medalia de luptator in revolutie decernata prin posta de ion iliescu BAAA dati tinutul secuiesc ungariei si sa se spele cu el pe cap ,tragrti gard ,nu mai dati bani romanasii nostri se descurca –trec carpatii si vin aici la bucuresti unde umbla –-coada


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s