Am prezentat deja cititorilor acțiunea în justiție depusă de mine (linc) prin care am cerut anularea certificatului de revoluționar a lui Oană Marin, cît și întîmpinarea depusă de SSRMLÎRC (linc) în acest caz. Prezint acum și argumentele invocate de Oană în întîmpinarea depusă în proces, pentru respingerea cererii mele.
1. Excepția inadmisibilității acțiunii
Certificatul de luptător pentru victoria revoluțieiromâne din decembrie 1989 – luptător rănit, seria LRT-O nr. 00002, a cărui anulare o solicită reclamantul Mioc Marius Remus, nu face decît să dovedească titlul de luptător rănit, instituit prin Legea nr. 42/1990 și conferit în temeiul acesteia prin decret prezidențial.
În cadrul procesului deschis de mine la Curtea de Apel Timișoara, cu soroc de judecată 30 mai 2016, avînd ca obiect anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană, despre care am informat deja cititorii acestui blog (linc), SSRMLÎRC a depus o întîmpinare, iscălită de secretarul de stat Adrian Sanda, prin care cere respingerea acțiunii mele. Redau respectiva întîmpinare (am introdus prescurtarea SSRMLÎRC).
Către Curtea de Apel Timișoara
(…)
Domnule președinte,
Subscrisa SSRMLÎRC, cu sediul în Piața Presei Libere nr. 1, bl. Corp B, et. 3, sector 1 București (…) în calitate de pîrît reprezentată legal prin secretarul de stat, domnul Adrian Sanda, (…) formulăm următoarea
ÎNTÎMPINARE
În conformitate cu prevederile Codului de Procedură Civilă invocăm
Excepția Necompetenței Materiale
Un prim aspect pe care dorim să-l învederăm instanței este acela că reclamantul în mod greșit a promovat acțiunea la Curtea de Apel Timișoara. Potrivit art. 26 din Legea 341/2004 prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. 1 din legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 sau Comisia Parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond, de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția contencios adminsitrativ și fiscal a curții de apel. În acest sens solicităm instanței declinarea prezentei cauze Tribunalului Timișoara – Secția Contencios Administrativ. În cazul în care veți respinge excepția necompetenței materiale formulate de instituția noastră, invocăm:
Cititorii vechi ai acestui blog sînt deja la curent cu epopeea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană (locotenent-colonel în decembrie 1989), a cărui anulare am cerut-o de ani de zile în temeiul art. 8 din Legea 341/2004, pe motiv că acesta a avut acțiuni împotriva revoluției. La un moment dat, după o plîngere penală făcută de mine împotriva șefului SSPR de la acea vreme (linc), Adrian Viorel Nicolaescu (acum prefect de Constanța – linc), SSPR chiar a luat măsura anulării respectivului certificat iar președintele României (Traian Băsescu la acea vreme) a emis un decret de retragere a titlului de luptător în revoluție pentru respectivul (linc). Ulterior însă Marin Oană a atacat în justiție hotărîrea SSPR de anulare a certificatului, iar Curtea de Apel București i-a dat dreptate, constatînd că respectiva hotărîre a SSPR nu a fost motivată corespunzător (linc). Totuși, Curtea de Apel București a respins capătul de cerere prin care Marin Oană voia să fie obligat SSPR să propună Președinției reacordarea titlului de luptător în revoluție. Așadar, Marin Oană a rămas într-o situație ambiguă, avînd certificat de revoluționar valabil (căci anularea certificatului a fost anulată în justiție), dar neavînd titlul de luptător în revoluție, căci decretul prezidențial prin care i s-a retras acest titlu a rămas mai departe valabil.
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, dar eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
În următorul fragment prezint cele consemnate în rezoluția Parchetului despre Vînju Mare, județul Mehedinți. E vorba strict de o întîmplare petrecută în localitatea Vînju Mare, nu de isprăvile militarilor din Vînju Mare care au fost trimiși la Timișoara.
E cunoscut faptul că în decembrie 1989, prin intermediul TVR s-a iscat o întreagă isterie cu privire la „teroriștii lui Ceaușescu” care ar otrăvi apa în diferite orașe ale României. Domnul Richard Andrew Hall, cunoscut deja cititorilor acestui blog (vezi la pagina „Analize despre revoluția din 1989” unele studii ale sale) a publicat pe saitul dînsului un articol (linc) în care susține că ar fi putut exista vreun temei pentru respectivele zvonuri.
În 15 martie 2016 prim-ministrul Ungariei, Victor Orban, a ținut o cuvîntare critică la adresa Uniunii Europene, pe tema imigrației și a cotelor obligatorii de imigranți plănuite de UE. Mi se pare interesantă această cuvîntare, de aceea o prezint și cititorilor acestui blog, într-o înregistrare video cu subtitrare românească.
În 15 decembrie 2014 saitul pressalert (linc) l-a invitat pe Tinu Radu, fost adjunct al șefului securității Timiș în decembrie 1989, pentru a povesti despre revoluție. Prezint cititorilor acestui blog respectiva emisiune. Primele 3 minute 42 de secunde de la începutul înregistrării sînt „moarte”, vă îndemn să săriți peste ele. Reporterul se numește Dragoș Boța. Este de remarcat în acest interviu că reporterul face cîteva încercări de a pune la îndoială unele afirmații ale interlocutorului său, în contrast cu obiceiul răspîndit în presa dîmbovițeană ca atunci cînd sînt interviați foști securiști reporterii să joace doar rolul de curea de transmisie pentru mesajele acestora. Explicația e că reporterul e timișorean. Dragoș Boța este primul ziarist pe care-l cunosc care îi cere lui Radu Tinu explicații asupra neconcordanțelor dintre declarațiile sale din 1999, cînd spunea că revoluția de la Timișoara a fost spontană, și cele din 2004 începînd, cînd a vorbit despre agenturili străine. Eu semnalasem pe acest blog (linc) respectivele neconcordanțe cît și refuzul puzderiei de ziariști care l-au interviat pe Radu în legătură cu decembrie 1989 de a-l întreba pe interlocutor despre ele. Iată că după atîția ani în sfîrșit s-a găsit un ziarist care să-l întrebe despre asta. Se trece foarte repede peste subiect, dar faptul că subiectul a fost totuși atins e o premieră.
Domnul Boța, deși a făcut eforturi pentru a se documenta cu privire la invitatul său, încă dovedește multe lipsuri în documentare. De pildă, pare complet ignorant asupra celor scrise în agenda personală a lui Radu Tinu, agendă depusă ca dovadă la procesul în care acesta fusese inculpat, și despre care a scris și ziaristul Iosif Costinaș, cel mort în condiții ciudate (linc), în ziarul „Timișoara” (vezi mai sus scanarea respectivului articol). În respectiva agendă apar adnotări despre diferiți cetățeni români, spre exemplu „Mioc Marius – stud. TCM”, dar nimic despre implicare activă a agenturilor străine. Există doar o scurtă adnotare despre doi diplomați – Radu Tinu pomenește pe larg în interviu despre asta. Dar subiectul agendei personale a domnului Radu Tinu îl voi trata într-un articol separat pe acest blog. În continuare, dau transcrierea emisiunii-interviu cu Tinu Radu, în care am inserat cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele. Pentru înlesnirea urmăririi discuției am împărțit-o în capitole, al căror titluri le-am ales eu. Capitolele respective sînt:
– Pălăvrăgeli inițiale
– Securitate sau SRI e același lucru. Mi-am slujit țara
– Am fost victima unor procurori comuniști derbedei. Nu uit și nu iert. Mi-am făcut liste de dușmani. Mai am trei care trăiesc din listele astea
– Virgil Măgureanu a discutat cu cei din complet să fim eliberați. Cred că vorbise cu Iliescu sau cu Petre Roman
– Herta Muller a fost un produs al serviciilor de spionaj german
– Banii primiți de Laszlo Tokes
– Interviul dat de Tokes emisarilor din Canada
– Din nou despre banii primiți de Tokes
– Am găsit două poziții total diferite în declarațiile dumneavoastră
– Ați prins măcar un provocator? N-aveai cum atunci!
– Cele 40 de cadavre incinerate
– Vizita la Timișoara a lui Denis Curry
– Patria a priori. Instrucțiuni de folosire
– Informatorii securității din balconul operei
– Armele de la operă. Planul de atacare al operei
– Vă simțiți responsabil pentru ceea ce s-a întîmplat în 1989?
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, dar eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
În acest fragment prezinte cele consemnate despre orașul Hațeg, jud. Hunedoara. Este un singur rănit din Orăștie trecut în ordonanța parchetului, iar ca dată a împușcării e trecută 17 decembrie, ceea ce mă face să mă întreb dacă nu e o greșeală materială, căci la acea dată din cîte cunosc nu începuseră evenimente revoluționare decît la Timișoara. Rănitul e din UM 0812 Orăștie, de la aceeași unitate militară mai există și alți răniți, dar la ei se precizează că au fost răniți cînd se aflau în Hunedoara, de aceea i-am trecut la capitolul despre Hunedoara. Mă întreb dacă nu cumva și acest rănit a fost împușcat tot la Hunedoara, alături de colegii săi de unitate militară, dar în lipsa unei precizări fără echivoc a parchetului despre un asemenea lucru am făcut pentru persoana respectivă un capitol separat cu revoluția din Orăștie.
Am prezentat deja cititorilor acțiunea în justiție depusă de mine (linc) prin care am cerut anularea certificatului de revoluționar a lui Oană Marin, cît și întîmpinarea depusă de SSRMLÎRC (linc) în acest caz. Prezint acum și argumentele invocate de Oană în întîmpinarea depusă în proces, pentru respingerea cererii mele.
Blogul lui Marius Mioc 