Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Radu Tinu despre revoluția română (video) Mai 13, 2016


AgendaRaduTinu1AgendaRaduTinu2

În 15 decembrie 2014 saitul pressalert (linc) l-a invitat pe Tinu Radu, fost adjunct al șefului securității Timiș în decembrie 1989, pentru a povesti despre revoluție. Prezint cititorilor acestui blog respectiva emisiune. Primele 3 minute 42 de secunde de la începutul înregistrării sînt „moarte”, vă îndemn să săriți peste ele. Reporterul se numește Dragoș Boța. Este de remarcat în acest interviu că reporterul face cîteva încercări de a pune la îndoială unele afirmații ale interlocutorului său, în contrast cu obiceiul răspîndit în presa dîmbovițeană ca atunci cînd sînt interviați foști securiști reporterii să joace doar rolul de curea de transmisie pentru mesajele acestora. Explicația e că reporterul e timișorean. Dragoș Boța este primul ziarist pe care-l cunosc care îi cere lui Radu Tinu explicații asupra neconcordanțelor dintre declarațiile sale din 1999, cînd spunea că revoluția de la Timișoara a fost spontană, și cele din 2004 începînd, cînd a vorbit despre agenturili străine. Eu semnalasem pe acest blog (linc) respectivele neconcordanțe cît și refuzul puzderiei de ziariști care l-au interviat pe Radu în legătură cu decembrie 1989 de a-l întreba pe interlocutor despre ele. Iată că după atîția ani în sfîrșit s-a găsit un ziarist care să-l întrebe despre asta. Se trece foarte repede peste subiect, dar faptul că subiectul a fost totuși atins e o premieră.

Domnul Boța, deși a făcut eforturi pentru a se documenta cu privire la invitatul său, încă dovedește multe lipsuri în documentare. De pildă, pare complet ignorant asupra celor scrise în agenda personală a lui Radu Tinu, agendă depusă ca dovadă la procesul în care acesta fusese inculpat, și despre care a scris și ziaristul Iosif Costinaș, cel mort în condiții ciudate (linc), în ziarul „Timișoara” (vezi mai sus scanarea respectivului articol). În respectiva agendă apar adnotări despre diferiți cetățeni români, spre exemplu „Mioc Marius – stud. TCM”, dar nimic despre implicare activă a agenturilor străine. Există doar o scurtă adnotare despre doi diplomați – Radu Tinu pomenește pe larg în interviu despre asta. Dar subiectul agendei personale a domnului Radu Tinu îl voi trata într-un articol separat pe acest blog. În continuare, dau transcrierea emisiunii-interviu cu Tinu Radu, în care am inserat cu litere cursive între paranteze drepte comentarii ale mele. Pentru înlesnirea urmăririi discuției am împărțit-o în capitole, al căror titluri le-am ales eu. Capitolele respective sînt:
– Pălăvrăgeli inițiale
– Securitate sau SRI e același lucru. Mi-am slujit țara
– Am fost victima unor procurori comuniști derbedei. Nu uit și nu iert. Mi-am făcut liste de dușmani. Mai am trei care trăiesc din listele astea
– Virgil Măgureanu a discutat cu cei din complet să fim eliberați. Cred că vorbise cu Iliescu sau cu Petre Roman
– Herta Muller a fost un produs al serviciilor de spionaj german
– Banii primiți de Laszlo Tokes
– Interviul dat de Tokes emisarilor din Canada
– Din nou despre banii primiți de Tokes
– Am găsit două poziții total diferite în declarațiile dumneavoastră
– Ați prins măcar un provocator? N-aveai cum atunci!
– Cele 40 de cadavre incinerate
– Vizita la Timișoara a lui Denis Curry
– Patria a priori. Instrucțiuni de folosire
– Informatorii securității din balconul operei
– Armele de la operă. Planul de atacare al operei
– Vă simțiți responsabil pentru ceea ce s-a întîmplat în 1989?

Transcriere înregistrare:
[Pălăvrăgeli inițiale]

0:03:42 Dragoș Boța: Bună seara. Sînt Dragoș Boța și ca de obicei vă spun bine ați venit la o nouă ediție Press Alert live de aici, din studioul HTV. Apune o epocă. Acum la 25 de ani de cînd pe străzile Timișoarei s-a murit pentru libertate dinozaurii politicii românești, dinozaurii comuniști, aș putea spune, pleacă din scenă unul cîte unul. Numai săptămîna trecută am mai avut cîteva plecări. Printre ele, celebrul de acum președinte al Consiliului Județean, Titu Bojin. Omul care aici, în acest studiou, spunea că este „ex clus”, din 2 cuvinte, să părăsească partidul, căci el predă cheia cînd își dorește. Iacătă că vremurile se schimbă și timpul nu mai are răbdare. Sau procurorii nu mai au răbdare, căci pentru toți acești dinozauri care au făcut ce au vrut cu societatea românească în ultimii 25 de ani, s-a găsit antidotul: dosarul penal și trasul la răspundere pentru furăciunile, mai mari sau mai mici. De obicei pică pe cele mici, că cele mari sînt prea greu de dovedit sau nu se încurcă nimeni. Ce contează? Important este că încet-încet se curăță scena politică. Nu știm pînă unde va fi. Cert este că noua generație, cea din stradă, cam dezbinată, și cea din politică, nu mai are răbdare. Și că se schimbă generația o dovedește ce se întîmplă chiar acum la București, și să venim tot cu un exemplu din Timiș: Sorin Grindeanu, președintele PSD Timișoara, ad-interim de acum și la filiala Timiș, ajunge pe la 41 de ani ministru în guvernul Ponta 4, ministru al comunicațiilor. Parcă zic că-i bine să avem miniștri care au crescut în libertate și au învățat ce înseamnă democrația. Măcar că, văd altfel lucrurile și sper doar atît: să n-aibă aceeași poftă de bani ca cei vechi, pentru că există lucruri mult mai importante decît maldărele de euro făcute de obicei prin furăciune, căci oamenii de afaceri serioși nu prea au timp de politică, sau n-au timp chiar deloc. În această seară nu vom discuta despre ce se întîmplă acum. Ne vom întoarce cumva înapoi, pentru că fără acel irepetabil decembrie 1989 această emisiune nu ar fi avut loc, cu siguranță. Sau nu în formatul acesta. Invitatul meu din această seară este unul cu totul special. Am ales să începem sesiunea din această săptămînă din press alert live cu un om care a fost în cealaltă tabără. În tabăra oamenilor care au vegheat, așa cum au știut, și aici vor fi multe de discutat, la ultimele zile ale regimului comunist. Un om care nu se sfiește nici acum să spună că a făcut parte din securitate, și o spune chiar cu mîndrie. Unul dintre puținii oameni care și-a asumat acest lucru. A stat încătușat, a fost judecat, a slujit apoi democrația, iar vine la press alert live să ne spună lucruri nespuse pînă acum despre acel decembrie ’89 aici în Timișoara. Invitatul meu din această seară este domnul Radu Tinu, fost prim-adjunct al securității Timiș în decembrie ’89. Bună seara domnule Tinu [de fapt numele de familie este Radu], bine ați venit la press alert live.

[Securitate sau SRI e cam același lucru. Mi-am slujit țara]
0:07:43 Tinu Radu: Bună seara. Am fost adjunct, nu prim-adjunct. Am fost doi adjuncți și noi ne-am considerat egali amîndoi.
0:07:47 Dragoș Boța: E, pe statul de funcții apăreați prim-adjunct. Domnul Atudoroaie era cel de-al doilea, nu?
0:07:51 Tinu Radu: Nu. Era mai mare în grad.
0:07:53 Dragoș Boța: Era mai mare?
0:07:54 Tinu Radu: În grad. Și ca vîrstă.
0:07:55 Dragoș Boța: Da, dar știți cum e, dar funcția bate.
0:07:58 Tinu Radu: Nu, nu. Eram pe aceeași…
0:08:00 Dragoș Boța: Adjunct atunci, ca să nu se supere domnul Atudoroaie. Cum vă simțiți, domnul Tinu, după 25 de ani de libertate, de democrație? Dumneavoastră ca om care ați fost om al securității.
0:08:16 Tinu Radu: Eu am fost om de informații. Eu am fost om al serviciului român de informații de atunci. Indiferent că-i spune securitate, că-i spune SRI, că-i spune siguranță, cam aceleași lucruri le face și cu aceleași metode și aceleași mijloace. Am fost, zic eu, un împătimit al muncii de informații, și mi-am slujit țara, că noi n-am slujit nici partidul, nici… Noi țara, pentru România, am făcut… Contraspionajul nu-l faci pentru un partid, pentru partid. Faci pentru țară. Că erau și probleme cu apărarea constituției, și acuma sînt. Atunci era valabilă, era votată de Marea Adunare Națională, de Ion Iliescu et co. Dacă-mi aduc bine aminte din primul CFSN erau o grămadă din cei, și dintre primii, din corifeii care s-au învîrtit în jurul lui Iliescu și au fost sateliți ai lui prin țară, tot foști membri în Marea Adunare Națională de mai devreme. Și noi, ca ofițeri de informații, respectam legile pe care ei le votau. Exact ca și acum. Ce votează sau dă Ponta ordin de guvern, sau cum îi zice, ogheu…
0:09:28 Dragoș Boța: Ordonanță de urgență.
0:09:29 Tinu Radu: Ordonanță de urgență, OU, da. OUG. Trebuie respectată. Așa făceam și noi. Că dacă n-o respectam încălcam legea.
0:09:36 Dragoș Boța: Revenim la întrebare.
0:09:37 Tinu Radu: Și mă simt mai bătrîn, din păcate. Eram foarte tînăr atunci. Deci eu în ’89 abia împlinisem 40 de ani. Ziceam eu că eram la apogeul realizărilor, și profesionale. Și eram unul din cei mai tineri ofițeri, din promoția mea, la 40 de ani, pe o asemenea funcție. Nu prea erau mulți în țară. Chiar deloc, cred că eram cel mai tînăr. Deci mă simt un pic mai expirat, așa, generația expirată, cum le place unora din colegii dumneavoastră să spună. Dar, ca om mă simt împlinit. Am copii, am nepoți.
0:10:18 Dragoș Boța: Vă priește în libertate?
0:10:21 Tinu Radu: Da. De ce nu? De ce nu? De ce nu?

[Am fost victima unor procurori comuniști derbedei. Nu uit și nu iert. Mi-am făcut liste de dușmani. Mai am trei care trăiesc din listele astea]
0:10:26 Dragoș Boța: V-aș cita, apropo de informații. Să spuneți dacă vă sună cunoscut. „În scopul reprimării revoluției inculpații au organizat activitatea de obținere de informații din rîndurile manifestanților cu privire la modul de organizare al acestora, identificarea celor care au inițiat și condus demonstrațiile precum și a persoanelor străine implicate în aceste acțiuni”.
0:10:52 Tinu Radu: Domnule, asta este o frază a unor procurori militari impotenți profesional, și intelectual, zic eu, în frunte cu generalul Dan Ioan, actualul general, atunci era colonel, care lupta și muncea și dădea înainte în procuratura militară din 1956. Dumneavoastră vă dați seama ce înseamnă asta? Ăsta era procuror militar în 1956, cînd a fost, după ’56, ’58-’59 din știința mea despre istoria securității a urmat un val de arestări la care acest domn Dan Ioan a fost, cum să vă spun, fruntaș în întrecerea socialistă. Dan Ioan a fost fruntaș în întrecerea socialistă și la Brașov, în 1987. El a condus ancheta muncitorilor de la Brașov, dacă vreți să știți. Și, precum mîța, cum zic bănățenii, în ’90 ne-a anchetat pe noi. Este o porcărie ce spune. Noi am făcut treaba, bineînțeles că trebuia să culegem informații despre ce se întîmplă. Orice serviciu de informații are datoria să informeze conducerea despre ce se întîmplă în țară, și, în primul rînd, al implicațiilor străinilor.
0:12:01 Dragoș Boța: Domnule Tinu!
0:12:02 Tinu Radu: Da.
0:12:03 Dragoș Boța: Dumneavoastră sînteți ofițer de informații…
0:12:05 Tinu Radu: Am fost.
0:12:05 Dragoș Boța: Eu sînt jurnalist.
0:12:06 Tinu Radu: Da.
0:12:07 Dragoș Boța: Aveți reflexele și sînteți foarte atent la detalii. În momentul în care v-am citit acest paragraf v-ați înroșit la față. V-ați enervat puțin.
0:12:15 Tinu Radu: Ooo. Bineînțeles.
0:12:17 Dragoș Boța: Și v-aș întreba un lucru. Vreți să-mi spuneți că sînteți victima unui procuror?
0:12:21 Tinu Radu: Da.
0:12:22 Dragoș Boța: Comunist?
0:12:22 Tinu Radu: Da, da, da.
0:12:23 Dragoș Boța: Dar dumneavoastră ați făcut parte…
0:12:24 Tinu Radu: A unor derbedei. Unor derbedei.
0:12:25 Dragoș Boța: …din acel sistem. S-a întors sistemul împotriva dumenavoastră?
0:12:29 Tinu Radu: Sistemul, știți cum e…
0:12:30 Dragoș Boța: Ați făcut parte din sistem.
0:12:31 Tinu Radu: În sistem sînt oameni și oameni. Oameni care și-au făcut datoria și oameni care au sărit dintr-o barcă în alta, nici n-au… Știți cum e aia cu al treilea cîntat al cocoșului, nu? Petru n-a așteptat să cînte cocoșul de trei ori și l-a trădat pe Isus. Cam așa au făcut și acest…
0:12:48 Dragoș Boța: Cred că spuneți că au trădat comunismul?
0:12:50 Tinu Radu: Nu comunismul, nu comunismul. Procurorii de la procesul Timișoara și-au trădat, să zic, în justiție n-ai un jurămînt a lui Hipocrate, dar ai un jurămînt al tău interior că trebuie să aperi dreptatea, că trebuie să faci dreptate. Ori acești derbedei, că nu le pot spune altfel, n-au făcut. Și nici acuma nu se știe exact ce s-a întîmplat în 89. Din cauza acestor indivizi: Dan Ioan, Dan Voinea, Bălan Romeo de la Timișoara și alții. Cel puțin ăsta a fost în Timișoara, a văzut tot ce s-a întîmplat.
0:13:21 Dragoș Boța: Îi urîți pentru că v-au purtat în cătușe și spuneați într-un interviu că v-ați simțit umilit prin gară, dumneavoastră, Radu Tinu?
0:13:30 Tinu Radu: Da, da, da.
0:13:32 Dragoș Boța: De aceea îi urîți atît de mult?
0:13:35 Tinu Radu: Nu-i urăsc. Eu nu-i urăsc, eu nu uit. Eu nu uit și nu iert. Pentru că acești oameni și-au bătut joc nu de Radu Tinu că l-au purtat încătușat. M-au purtat încătușat, am trecut peste toate. De asta eu n-am fost infractor să mă lege cu cătușe, să mă ducă în gară. Se uita lumea la noi, deși foarte mulți, pe mine m-au salutat. În blocul unde stăteam eu erau și niște ceferiști. M-au salutat respectuos, deci fără nici o problemă. Știți de ce îmi pare rău? Pentru că sîntem la 25 de ani și, nu știu cum se numește ăla de pe Calea Girocului, un copil al cărui tată a murit șu l-au dus în casă, îmi scapă acuma numele, nu știe cine i-a împușcat tatăl, domnule. Măcar atît, pentru istoria asta, ca acești oameni să știe, dom’le, ăla…
0:14:25 Dragoș Boța: Mariș, cumva? Mariș?
0:14:27 Tinu Radu: Nu, nu, altfel, cu nume moldovenesc, în Calea Girocului. Și copilul ăla era citat „tăticul meu, tăticul meu!” cînd a intrat în bloc. Îmi scapă acuma numele, îmi pare rău. Dar și nu numai ăla. Și alții. Și mama lui Leia Sorin de la catedrală, care a murit, nu știe cine i-a împușcat, deși Popa Victor, nu?, colegul dumneavoastră, a filmat din apartament, a fost dat pe post, pe nu știu cîte posturi au fost date imaginile alea, se vede clar cine a tras, că din TAB, și securitatea nu avea TABuri, și totuși acești oameni refuză să le spună celor rămași „domle, tatăl dumitale a murit în condițiile astea”. E vinovat, nevinovat, dar…
0:15:10 Dragoș Boța: Domnule Tinu. Aș cita o declarație a dumneavoastră că spuneați că nu îi urîți, ci doar că…
0:15:17 Tinu Radu: Nu uit și nu iert.
0:15:18 Dragoș Boța: … că nu uitați. Sînteți precum mafia.
0:15:20 Tinu Radu: Despre?
0:15:21 Dragoș Boța: Sînteți precum mafia. Mafia avea cu nu uită și iartă.
0:15:24 Tinu Radu: Nu. Eu sînt mai altfel un pic.
0:15:28 Dragoș Boța: V-aș cita o declarație de-a dumneavoastră dintr-un interviu: „Cîteodată sînt rău, să știți. Dar răutatea asta îmi vine nu din…, vine în primul rînd că am fost nedrept doi ani de zile dus”. Și spuneți: „Mi-am făcut și liste de dușmani. Și urmăresc să văd și mă bucură necazurile ăstora. Nu-i bine, să știți. Sînt conștient că nu-i bine, dar mă bucură necazurile acestora, să știți. Efectiv. Ah, la asta am ajuns, vedeți?”
0:16:02 Tinu Radu: Da, la asta am ajuns, din cauza acestora. La asta am ajuns.
0:16:04 Dragoș Boța: Mai aveți listele?
0:16:05 Tinu Radu: Da, bineînțeles. Și mai am trei care trăiesc de pe liste. Restul au trecut dincolo.
0:16:11 Dragoș Boța: Cine mai sînt cei care…?
0:16:12 Tinu Radu: Bădoiu
0:16:13 Dragoș Boța: Cine este domnul Bădoiu? Haideți să spunem…
0:16:14 Tinu Radu: Cornel Bădoiu este președintele completului.
0:16:16 Dragoș Boța: Al doilea?
0:16:18 Tinu Radu: Dan Ioan și Romeo Bălan, tînărul timișorean.
0:16:25 Dragoș Boța: Și ce așteptați? Ce vă doriți? Să moară?

[Virgil Măgureanu a discutat cu cei din complet să fim eliberați. Cred că vorbise cu Iliescu sau cu Petre Roman]
0:16:29 Tinu Radu: Domnule, nu-mi doresc să moară, dar îmi doresc să sufere și ei cît am suferit noi, să sufere copii lor cît au suferit copiii mei. Pentru că pe nedrept, dacă nu știți, în 1990 în septembrie, cînd deja era clar cine a tras, se știa la București cine a tras, la Timișoara a venit în iunie Măgureanu. Virgil Măgureanu. A venit în iunie, nu știu dacă a avut, cred că vorbise cu cineva, cu Iliescu sau cu Petre Roman, a venit direct și a discutat cu cei din complet, și a discutat cu Filip Teodorescu, cu mine, și urma ca în septembrie la reluarea procesului Filip Teodorescu, eu, Atudoroaie Gheorghe colegul meu și cu Anastasiu să fim judecați în stare de libertate [Frumoasă recunoaștere a faptului că Virgil Măgureanu, probabil în înțelegere cu Ion Iliescu și/sau Petre Roman, făcea presiuni asupra instanței de judecată]. Vreți să vă spun că Filip Teodorescu și-a adus, pentru că atunci era în decembrie, parcă avea haine de decembrie, a venit soția și i-a adus de la București aici la Timișoara haine pentru să fim eliberați în septembrie, și în septembrie acești, cum să le spun eu?, magistrați militari, haideți să folosesc termenul ăsta foarte elegant, au refuzat. Nu știu ce s-a schimbat, că bănuiesc că n-au făcut-o cu de la ei putere, au primit un ordin de sus. Pentru că știți ceva? Justiția militară este în armată ceva precum infanteria, tancurile, aviația, artileria. Ei primesc de la ministrul apărării bocanci, obiele, grade, salarii, și execută ordinele pe care le-au primit. Atuncea era Stănculescu acolo. Stănculescu participase aici direct și era cel mai mare în grad și în funcție și știa tot ce s-a întîmplat.
0:18:07 Dragoș Boța: Da. V-aș întreba un lucru.
0:18:08 Tinu Radu: Vă rog.
0:18:11 Dragoș Boța: Apărați, îi atacați pe procurorii militari, și ei, parte a sistemului comunist pînă în decembrie 1989. Dumneavoastră fiind omul care a făcut parte din securitate. Parte a sistemului comunist. Pe de altă parte, percepția publică, și discutăm de percepție publică și știți foarte bine cît de importantă este ea, este că securitatea a fost și cea care, pe lîngă a apăra țara, a prinde dușmanii, a făcut și poliție politică. Asta a fost una dintre chestiuni, pozițiile dumneavoastră apropo de Herta Muller sînt cunoscute, de exemplu, și ați spus că…

[Herta Muller a fost produs al serviciilor de spionaj german]
0:18:54 Tinu Radu: Da, e clar, Herta Muller. Ea a fost produs al serviciilor de spionaj german. Deci nu-i ceva…
0:19:00 Dragoș Boța: Ca și Laszlo Tokes, toți au fost spioni?
0:19:03 Tinu Radu: Doi. Nu-s mai mulți.
0:19:05 Dragoș Boța: Doi?
0:19:06 Tinu Radu: Trădători, nu…
0:19:07 Dragoș Boța: Stați puțin, Herta Muller a fost trădătoare?
0:19:09 Tinu Radu: Cine?
0:19:10 Dragoș Boța: Herta Muller?
0:19:11 Tinu Radu: Nu, nu. Ea a fost manipulată, dom’le. Herta este… Dumneavoastră nu ați văzut pozițiile ei după ce a luat premiul Nobel? Vizavi de România, vizavi de… N-ați văzut pozițiile ei? V-au plăcut?
0:19:22 Dragoș Boța: Nu, vă întreb, de ce spuneți că au fost, v-a scăpat, ați spus că au fost doi trădători.
0:19:27 Tinu Radu: Nu, nu. Am greșit la ea. Nu, ea a fost manipulată de serviciile de informații… nu știu.. germane. Pentru că, ea recunoaște undeva că se întîlnea cu atașatul cultural german în Pădurea Verde [pădure la marginea Timișorii]. Păi de ce te întîlnești domnule în Pădurea Verde, ascunsă de ochii lumii, cu un atașat cultural? Cu un atașat cultural mă pot întîlni oriunde [în regimul comunist, oricine se întîlnea cu un diplomat străin, fie și atașat cultural, fără să fie în misiune oficială a autorităților, automat era luat în vizorul securității].
0:19:49 Dragoș Boța: Domnule Tinu, v-aș întreba, dumneavoastră erați pe contrainformații. Știați de aceste întîlniri?
0:19:53 Tinu Radu: Bineînțeles.
0:19:55 Dragoș Boța: Există în arhivele securității documente?
0:19:59 Tinu Radu: La vremea respectivă au existat, fiți convins.
0:20:02 Dragoș Boța: Bănuiesc că n-a dispărut toată arhiva securității.
0:20:04 Tinu Radu: N-a dispărut toată, dar s-a mai umblat prin ea, din păcate. S-a mai umblat prin ea, s-a umblat bine.
0:20:10 Dragoș Boța: S-a umblat bine?
0:20:12 Tinu Radu: Bine, în sensul între ghilimele.
0:20:13 Dragoș Boța: A se distruge anumite dosare?
0:20:15 Tinu Radu: Sigur, sigur. Păi Berevoieștiul ce vă spune? Și cine a făcut Berevoieștiul? [în 1990, în localitatea Berevoiești s-au găsit aruncate la gunoi mai multe documente provenind din arhiva securității; cazul a fost dezvăluit de ziarul „România Liberă”]
0:20:21 Dragoș Boța: Nu știu, cine l-a făcut?
0:20:24 Tinu Radu: Măgureanu, cine? [adică exact persoana care făcea presiuni asupra instanței pentru eliberarea lui Tinu Radu și cel care apoi l-a angajat pe Tinu Radu în SRI]
0:20:26 Dragoș Boța: De ce? A primit un ordin?
0:20:27 Tinu Radu: Nu știu. Eu eram arestat, eram la Jilava, nu știu.

[Banii primiți de Laszlo Tokes]
0:20:30 Dragoș Boța: Da. Haideți să vorbim de la doilea personaj care e legat și de ’89. Laszlo Tokes. V-aș întreba un lucru punctual legat de Laszlo Tokes pentru că mai avem multe lucruri, și poziția dumneavoastră vizavi de Laszlo Tokes este mai mult decît cunoscută. Există un episod pe care l-ați povestit în acești ani, legat de faptul că Laszlo Tokes era monitorizat, și că două personaje care au fost în vizită la domnia sa au fost prinse la graniță și că s-au găsit la cei, acele persoane, o chitanță semnată de Laszlo Tokes care, pentru suma de 20000 de lei, dacă nu țin minte. Spuneți-mi ce vă aduceți aminte de acel episod, fiind omul care vă ocupați de contrainformații în Timiș. Și-l aveați, Laszlo Tokes era obiectiv. [Vezi chitanța respectivă și explicațiile lui Tokes în articolul „Cazul Laszlo Tokes: Chitanța de 20000 de lei (video, facsimile)” (linc); Amănunte despre una din persoanele care au adus banii și ce a spus aceasta presei maghiare imediat după ce revenise în Ungaria vezi în articolul „Astăzi la tribunalul București: proces deschis de Laszlo Tokes împotriva lui Filip Teodorescu, Ioan Talpeș, Mihai Gâdea și TV Antena 3” (linc)]
0:21:27 Tinu Radu: Dumneavoastră și majoritatea ziariștilor din generația dumneavoastră folosiți termeni care nu îi…, precum și aceștia de la CNSAS-ul ăsta, termeni pe care nu-i stăpîniți. Contrainformații înseamnă a…, peste tot în lume sînt contrainformații…
0:21:40 Dragoș Boța: Contraspionaj?
0:21:41 Tinu Radu: Nu, nici contraspionaj. Mă ocupam de niște probleme vizavi de, de, de, de, și, printre care, cei suspecți de iredentism din ăsta, major.
0:21:52 Dragoș Boța: A, deci vă ocupați de protecția constituției, nu vă ocupați de contrainformații?
0:21:55 Tinu Radu: Și de. Tot, tot, tot informații și acolo. Tot informații.
0:21:58 Dragoș Boța: Păi domnu Tinu, stați puțin. Că acuma și eu, ca ziaristul tînăr, vă întreb: Făceați sau nu făceați contrainformații? Contraspionaj.
0:22:07 Tinu Radu: Nu făceam. Făceam… orice informație…
0:22:08 Dragoș Boța: Păi dacă Laszlo Tokes era spion…
0:22:10 Tinu Radu: Nu era spion, era trădător. [conform definiției din codul penal, spionul e cetățeanul străin care culege informații secrete iar trădătorul e cetățeanul român care oferă asemenea informații]
0:22:12 Dragoș Boța: Trădător. Dar ăia care au venit la el erau spioni?
0:22:16 Tinu Radu: Erau ofițeri.
0:22:17 Dragoș Boța: Erau ofițeri. Deci spioni, da? Pentru că erau agenți (Radu: da, da) ai unui alt stat care acționau pe teritoriul statului român. Deci erau spioni. Păi și dumneavoastră, ca să-i prindeți, nu făceați contraspionaj?
0:22:26 Tinu Radu: Acuma, știți cum, în munca de informații se întrepătrund activitățile. Nu poți să spui că ai făcut numai, eu știu ce să zic, contrainformații în sectoarele economice. Petru că și sectoarele economice…
0:22:39 Dragoș Boța: Perfect. Haideți să revenim la, să revenim la povestea cu Tokes. Cine, cum s-a ajuns la capturarea celor doi și ce reprezentau acei bani?
0:22:48 Tinu Radu: Foarte simplu. El era monitorizat nu de 2 luni, de 3 luni. Era de cîțiva ani monitorizat pentru că el intrase din fragedă pruncie, din tinerețe, cum zic eu, în anturajul unora care aveau concepții iredentiste și care susțineau în cercurile lor exact ce susține Tokes acuma la Bruxeles. Și știți, și nu mai repet acuma. Și ați văzut unde s-a ajuns, că de ziua națională, în nu știu care oraș nu s-a arborat drapelele țării românești, ceea ce este inadmisibil. E, asta făcea, și atuncea el era monitorizat, ce să vă spun, așa cum trebuie, zic eu. Calificat.
0:23:33 Dragoș Boța: La sînge.
0:23:34 Tinu Radu: Nu la sînge, că eu nu l-am… Eu n-am stat niciodată de vorbă cu el. El pe mine nu m-a văzut niciodată tete-a-tete [față în față, în franceză], el n-a știut cine sînt eu. O fi auzit, dar niciodată nu m-a văzut.
0:23:43 Dragoș Boța: Erați șef, era normal să nu vă vadă, erați șeful…
0:23:45 Tinu Radu: Nici, nici pe ofițerul meu. Domnule, noi am avut un șef în ultimii ani ai securității, un român patriot, generalul Iulian Vlad. Și de multe ori am avut ocazia să-l surprindem, nu numai pe el, și pe alții, cu o serie de lucruri din astea, cum vin acuma, cu mascații peste el. Și generalul Vlad spunea că noi, ofițerii de informații, nu sîntem pompieri. Noi n-avem ce căuta în față. Noi tre’ să stăm în spate. Noi nu sîntem pompieri. Eu odată i-am propus ceva la o lucrare, am propus, și dînsul: „dragă, dumneata ești pompier?”. Și mi-am dat două palme după aia. Nu eram pompier. Eram ofițer de informații.

[Interviul dat de Tokes emisarilor din Canada]
0:24:27 Dragoș Boța: Bun. Revenind la…
0:24:28 Tinu Radu: Revenind la, așa. Foarte bine. El a fost monitorizat în ’89, dacă vreți să știți eu în ’89 trebuia să fiu plecat din Timișoara. Urma să fiu promovat în alt județ șeful securității. Și pentru că a început Tokes să dea din coate și…, am fost chemat și zice „te grăbești?”. „Nu mă grăbesc, că sînt tînăr”. Aveam 39 de ani. „Rămîi că dumneata cunoști cazul”. Și am rămas. Și am ajuns unde am ajuns. Deci din decembrie, ianuarie, februarie, martie ’89 Tokes deja era impulsionat non-stop să iasă în față, să facă, să dreagă, să spună, să… La el au venit prin, dacă-mi aduc aminte bine, au trecut 25 de ani și repet, am îmbătrînit, în aprilie, dacă nu mă înșel, doi emisari din Canada care i-au luat un interviu în biserică, noaptea, monitorizat ad-literam, cuvînt cu cuvînt. S-a plecat, au fost luați în filaj după ce au plecat de acolo, nu știu, au scăpat undeva și n-am reușit să intrăm în posesia casetelor.
0:25:44 Dragoș Boța: Au scăpat, deci aveau antrenament. Dacă au scăpat de filaj…
0:25:48 Tinu Radu: Știți ceva?
0:25:49 Dragoș Boța: Ca să scapi de filajul securității într-o țară…
0:25:50 Tinu Radu: Știți cum scăpai de filajul securității? Securitatea atunci, la filaj, avea oameni deosebiți. Așa am avut…
0:25:56 Dragoș Boța: Domnule Tinu, dar eu vă întreb o chestiune simplă. Au scăpat de filaj, în oraș, zic, sau în afară. Dar la graniță?
0:26:03 Tinu Radu: Păi ascultați un pic. Lăsați-mă să termin. Au ajuns la Cluj. Și la Cluj, bineînțeles că exista, ca și acum, un consulat. Consulul, Rudos Erno, dacă ați auzit de el, Rudos, Rudos, Rudos Erno, cam așa ceva, ofițer, coleg cu mine, cred că avea același grad, e de vîrstă cu mine. Și acolo au rămas cele 2 casete care s-au filmat și care au fost scoase cu valiza diplomatică. [Arpad Szoczi, activist al organizației ungurilor din Canada care a plănuit realizarea interviului cu Tokes, în cartea „Timișoara. Adevărata poveste a revoluției române” (linc), povestește pe larg cum ar fi trecut respectivele casete granița, pretinzînd că trecerea casetelor peste graniță s-a făcut de către colaboratori ai organizației, fără implicarea diplomaților statului maghiar]
0:26:32 Dragoș Boța: Deci nu mai aveați ce să faceți.
0:26:33 Tinu Radu: Chapeau! [jos pălăria!, în franceză] Deci noi în perioada aia aveam la filaj cinci mașini dacia 1300, citroenul era cel mai rapid dintre cele care le aveam.
0:26:45 Dragoș Boța: A plătit cineva, a fost cineva sancționat că i-au scăpat pe cei doi? De la filaj, că au scăpat obiectivul, cum se spune?
0:26:53 Tinu Radu: Nu, nu-mi amintesc, poate la Cluj. Ai mei, deci filajul meu mergea pînă la Arad, Aradul mergea mai departe, Bihorul mai departe, și cînd sînt mulți băgați nu ști pe cine…
0:27:03 Dragoș Boța: Să dai vina.
0:27:04 Tinu Radu: Să arăți cu degetul, știți. Ei, a scăpat, asta este.
0:27:06 Dragoș Boța: Bun, spuneți-mi ce s-a găsit atunci.
0:27:09 Tinu Radu: Deci el a fost dat la televizor, a fost făcut public. Deci nu mai puteai să iei măsuri, era deja o persoană publică, Europa Liberă vorbea de el, Vocea Americii vorbea de el, Vasarnapi Ujsag sau nu știu cum se numea emisiunea aia maghiară vorbea de el. Vedeți, cînd vrei să scoți pe cineva în față să nu se atingă de el, îl bagi în mass-media și îl faci erou. Cum e Becali, toată lumea cu Becali, vă amintiți.
0:27:29 Dragoș Boța: Lăsați, că Becali e la zdup.
0:27:30 Tinu Radu: E… Prea puțin pentru ce a făcut. Așa, și monitorizam pe cei care veneau. De obicei, deci după acel…
0:27:40 Dragoș Boța: După evenimentul…

[Din nou despre banii primiți de Tokes]
0:27:41 Tinu Radu: După evenimentul acela am pus la poartă la blocul acela unde stă, la biserică, acolo, un subofițer. Care controla de buletin pe toată lumea. Cei necunoscuți, nu locatari. Nu duminică la biserică, nu puteai să controlezi 200 de oameni care veneau la biserică. Și totdeauna printre ei veneau și oameni pe care noi îi luam de la graniță, ei veneau din Ungaria. Veneau din Ungaria, își lăsau mașina pe la Continental, pe la nu știu unde. Ei, atuncea cînd a fost această treabă, vă spun că a fost ceva foarte profi, pentru că dacă pînă atunci nu veniseră cu contrafilaj, atunci au venit cu contrafilaj. Deci aveau oameni care stăteau în spatele lor să vadă dacă ei sînt urmăriți. E, v-am spus că noi am avut un serviciu de filaj de foarte bună calitate. Maiorul Mavru, colonel la pensie acuma, un foarte bun specialist, a prins și un spion al CIA-ului, l-a prins. Un trădător care lucra pentru CIA, l-a prins așa, tete-a-tete, și ăla era și ofițer. A fost ofițer de la externe.
0:28:36 Dragoș Boța: Tot în 89?
0:28:38 Tinu Radu: În 88, în toamnă-iarnă. Timișorean. Da. Și Mavru era un superprofesionist. Deci au sesizat că sînt urmăriți de, de filajul maghiar. I-au lucrat cum trebuie și în momentul cînd au ieșit din biserică… Vreți să vă spun că la un moment dat, știți liniile alea de tramvai, stațiile de tramvai (Boța: da), e o balustradă. La un moment dat al nostru stătea și se uita la ieșirea din biserică. Și stătea cum stă filajul. Avea un țegher din ăla, nu știu ce acolo în el, cu o varză, nu știu ce, și sta și se uita acolo. Și lîngă el s-a așezat ungurul. Nu și-a dat seama că ăsta e al nostru. S-a așezat lîngă el. Și tot așa, să-i preia pe cei doi. I-am preluat, i-am dus pînă la frontieră, la frontieră li s-a desfăcut mașina, la Borș, și s-a găsit acea chitanță olografă a lui Tokes și o coală A4 cu întrebări și răspunsuri. Întrebările puse de serviciul maghiar și răspunsurile date de Tokes.
0:29:37 Dragoș Boța: Ce vreau să știe serviciul, adică ce scria pe acea hîrtie? Vă mai aduceți aminte ca și conținut?
0:29:43 Tinu Radu: Pe ce, pe?
0:29:45 Dragoș Boța: Pe documentul respectiv. Care erau erau întrebările pentru Laszlo Tokes?
0:29:48 Tinu Radu: Erau 10-12 întrebări, nu mi le mai aduc aminte pe toate, vă dați seama, a trecut atîta vreme, dar una care mi-a sărit în ochi imediat era ultima, care întreba „și totuși cînd credeți că se va întîmpla căderea lui Ceaușescu?”, ceva așa, din limba maghiară tradus în limba română, cam așa suna. Întrebare la care Tokes n-a răspuns. La restul a răspuns la toate. Nu-mi mai aduc aminte acuma care, dar se refereau la probleme care interesează de obicei un serviciu de informații: starea de spirit din…
0:30:16 Dragoș Boța: Dar de ce aveau nevoie să aibe informații de la Laszlo Tokes, de genul acesta, cînd puteau să-și trimită niște oameni care să se plimbe și să vadă. Și pe de altă parte, de ce să ai niște răspunsuri scrise?
0:30:28 Tinu Radu: Pentru că așa lucrează serviciile de informații, toate.
0:30:32 Dragoș Boța: L-au pus pe Laszlo Tokes să scrie de mînă?
0:30:34 Tinu Radu: Toate serviciile, toate serviciile de informații lucrează la fel. Nu e mare diferență între unul și altul. Deci dacă, contele de Maranchais vă spune ceva numele ăsta, a fost șeful contraspionajului și spionajului cred că vreo 3 președinți. Și a scris o carte, foarte interesantă, și ne spunea: Serviciile de informații nu sînt iubite în nici o țară din lume, dar sînt necesare. Așa și, exact ce făceau ei, facem și noi. Nimic nou sub soare, să zic așa.
0:31:08 Dragoș Boța: Da. Dincolo de imaginea asta așa, foarte idilică a serviciilor secrete, a serviciilor speciale, această imagine aproape de cinema, de James Bond…
0:31:20 Tinu Radu: Cinema, da.
0:31:21 Dragoș Boța: …aveți aceeași imagine. Dacă mă uit la un film cu James Bond și la ce-mi spuneți dumneavoastră, sîntem cam pe acolo. Toată lumea…
0:31:28 Tinu Radu: Păi cam așa a fost. Nu vă puteți imagina cam ce frumos…
0:31:31 Dragoș Boța: V-aș întreba eu un lucru.
0:31:32 Tinu Radu: …ce frumos este să fii implicat într-o treabă din asta.
0:31:34 Dragoș Boța: V-aș întreba eu un lucru.
0:31:35 Tinu Radu: Da.

[Am găsit două poziții total diferite în declarațiile dumneavoastră]
0:31:36 Dragoș Boța: Domnule Tinu, am căutat mai multe declarații de-ale dumneavoastră, referitoare la cum ați văzut dumneavoastră ce s-a întîmplat în decembrie ’89 la Timișoara. Și am găsit două poziții total diferite.
0:31:51 Tinu Radu: Da. Să vedem.
0:31:52 Dragoș Boța: Pe de o parte ați spus că a fost o revoltă populară spontană apărută pe fondul unor nemulțumiri, iar pe de altă parte ați spus „revoluția nu am făcut-o noi românii, ci doar am dansat pe muzica altor servicii de informații, step pentru CIA și calinca pentru KGB”. [exact ce semnalam în 2009 pe acest blog (linc)]
0:32:15 Tinu Radu: Exact. Dacă, dacă le analizați un pic pe amîndouă o să vedeți că se întrepătrund. Pentru că, vă dau exemplul pe care l-am discutat înainte de emisiune. Recent, pînă acuma n-am știut, și am întrebat și eu pe cineva, dumneavoastră ați știut de stenograma, de conținutul discuției între Iliescu, Roman și Tiajelnicov? Și mi-a spus că da. Eu n-am știut pînă acum, cînd a apărut pe net. V-am rugat s-o citiți. Ați citit-o, nu?
0:32:45 Dragoș Boța: Spune-ți-le și spectatorilor noștri cine era acela cu care discuta…
0:32:50 Tinu Radu: Nu e cazul.
0:32:51 Dragoș Boța: …Ion Iliescu. Nu, să înțeleagă lumea.
0:32:52 Tinu Radu: Da, Ion Iliescu discuta în 27 decembrie 1989 cu Tiajelnicov, ambasadorul Uniunii Sovietice a lui Gorbaciov la București. Și printre alte discuții despre energie, despre viitorul strălucit al democrației, al perestroicii în România, la un moment dat Tiajelnicov îi spune „tovarășe Iliescu, știți, v-am ruga să aveți, să dați dispoziție ca cetățenii noștri, care sînt pe la periferie, să fie protejați. Pentru că nu au documente asupra lor. Documentele lor sînt la ambasadă”. Poftim? Cine, ce țară, știi, cînd te duci în orice țară străină, mai ales atunci, trebuia să porți pașaportul la tine. Și acum, dacă mergi oriunde în lume, trebuie să ai un act cu care să te legitimezi. Ce căutau rusnacii ăia fără la periferie, ăsta a fost termenul. Și știți care a fost răspunsul lui Iliescu? Și Roman, amîndoi s-au completat. Cred că ați citit, nu? Zice „da, da, da, știți, armata va avea grijă de asta, pentru că am desființat securitatea. Securitatea nu mai există”. Deci noi eram cuiul lui Pepelea în toată treaba asta.

[Ați prins măcar un provocator? N-aveai cum atunci!]
0:34:01 Dragoș Boța: Domnule Tinu, tot citind de chestiunea asta cu securitatea, cu agenții. A fost o chestiune din interogatoriul care vi s-a luat…
0:34:12 Tinu Radu: Da.
0:34:13 Dragoș Boța: …o chestiune povestită de dumneavoastră, pusă în gura dumneavoastră și cred că așa a fost, o să-mi confirmați dacă așa este sau nu, care pe mine m-a frapat. Povesteați că în momentul în care erați în sediul securității Timiș, cu colegii dumneavoastră, afară se trăgea.
0:34:29 Tinu Radu: Da.
0:34:30 Dragoș Boța: Că ați auzit armament de infanterie de diverse calibre. Și ați spus un lucru care pe mine m-a șocat. Și o să vă explic de ce. Spuneați: nu știu cine a fost, cine a tras, pentru că noi toți, din securitate, eram în birouri. Întrebarea mea este în felul următor: Dacă securitatea era organul statului care se ocupa de culegerea de informații, într-o situație de criză, într-o situație neîntîlnită pînă în acel moment în Republica Socialistă România în ultimii 20 de ani, într-o situație de cod roșu dacă vreți, în situația actuală…
0:35:05 Tinu Radu: Folosim termenul, da.
0:35:07 Dragoș Boța: …să folosim termenul acesta mai actual, de ce securitatea, ofițerii de informații, în loc să fie pe străzi erau în…
0:35:16 Tinu Radu: Deci, deci, deci, deci, monșer. Monșer…
0:35:19 Dragoș Boța: …clădire? Erau în sediu!
0:35:20 Tinu Radu: Nu. Eram în clădire, toți. Filajul era afară. Monșer…
0:35:24 Dragoș Boța: Vă întreb și eu.
0:35:26 Tinu Radu: Deci asta este luată în timpul procesului Timișoara. Domnule, eu și ceilalți colegi ai mei am simțit care este tonul. Și dacă spuneam că a tras armata mă întreba Bădoiu: probe? Ce probe puteam eu să dau din birou? Îmi spuneți mie?
0:35:44 Dragoș Boța: Nu, eu vă întrebam altceva.
0:35:46 Tinu Radu: Asta vă spun eu.
0:35:47 Dragoș Boța: Eu vă întrebam de ce în momentul respectiv…
0:35:49 Tinu Radu: Aveam oameni, nu vă faceți probleme…
0:35:51 Dragoș Boța: Nu, vă întrebam de ce ofițerii, de ce oamenii nu erau pe teren. Că așa reiese de acolo.
0:35:55 Tinu Radu: Monșer, nu e, nu. Deci generalul Vlad, datorită căruia cred că mai trăiesc eu și alții, a spus: „strada nu este a noastră. Strada nu este a noastră. A altora. Voi vă vedeți de treburile voastre”. Și noi am cules informații. Pe stradă aveam filajul. Și aveam atunci vreo 18-19 inși la filaj.
0:36:19 Dragoș Boța: Ce însemnau 19 oameni la ce însemna Timișoara?
0:36:21 Tinu Radu: Suficient, că-i aveam în locuri unde s-a tras. Deci dacă vreți, am, sînt materiale în dosarul Timișoara, că după aia ăștia făceau scris, frumos, la mașină.
0:36:31 Dragoș Boța: Da, da, da. Rapoarte.
0:36:32 Tinu Radu: Da, sigur.
0:36:33 Dragoș Boța: Rapoarte de filaj.
0:36:34 Tinu Radu: Filajul e exact ca și camera de luat vederi.
0:36:36 Dragoș Boța: Notează ora, minutul, secunda.
0:36:37 Tinu Radu: Vede și înregistrează ora, descrie cum era îmbrăcat, tot, tot. Ei. De exemplu în Calea Girocului, cînd a fost blocat primul tanc, mi-aduc acum aminte că am încercat de cîteva ori să-i spun lui Bădoiu și tot timpul m-a trimis la, la, m-a amenințat că mă dă afară din sală, că să citească materialul de filaj în care spunea: „doi, trei cetățeni robuști, așa, așa, vin cu o rangă…”. Domnule, eu dacă vă rog acuma pe dumneavoastră, că sînteți aici în studio că în zece minute, sau în cinci minute, că vine tancul, îl vedem acolo la colțul străzii, îmi găsiți o rangă ca să blocați tancul? Eu asta vă întreb pe dumneavoastră. Asta. Băi toți cît sîntem aici, cinci, dacă tancul apare la colțul străzii aici la dumneavoastră, hai să-l blocăm. Găsiți o rangă cu care puteți bloca tancul? Eu asta vă întreb pe dumneavoastră. Ăia au găsit imediat. Au avut de unde. [În decembrie 1989 n-a fost vorba de 2 oameni care trebuiau să găsească o rangă în 5 minute ci de un cartier cu mii de locuitori dintre care cîțiva au găsit răngi; în apropiere era și un șantier de construcții; modul cum pune problema Tinu Radu arată limpede lipsa sa de profesionalism, neînțelegerea unor aspecte elementare de psihologia mulțimilor]
0:37:26 Dragoș Boța: Eu v-aș întreba altceva. Îmi dați apă la moară mie. Știți, nu? Păi eu vă întreb altceva. Continuînd pe logica dumneavoastră, că ați avut filajul acolo care au identificat trei băieți robuști care au venit cu ranga. Păi și eu stau și mă întreb în continuare. Avînd în vedere atribuțiile securității, nu era jobul securiștilor care apăra, apărau țara, să-i prindă pe băieții ăia, să-i identifice. Zic. Să-i urmărească…
0:37:53 Tinu Radu: Așa era. Aveți dreptate.
0:37:54 Dragoș Boța: Sau să vină mașina, volga neagră…
0:37:55 Tinu Radu: Da. Dați-mi voie..
0:37:57 Dragoș Boța: …exagerez acuma. Mașina să-i ia, să-i bage la colț, să-i umfle, să vadă cine… Nu știu, întreb.
0:37:59 Tinu Radu: Dați-mi, dați-mi, dați-mi voie să termin. Așa este. Dați-mi voie să termin. Deci filajul niciodată…
0:38:06 Dragoș Boța: Nu filajul intervine.
0:38:07 Tinu Radu: …filajul nu ia de gură, de guler, pardon.
0:38:09 Dragoș Boța: Corect.
0:38:09 Tinu Radu: Deci în momentul în care, am discutat, am mers și am discutat acolo. Peste cinci minute a început să tragă. Păi eu puteam să-l trimit pe locotenentul Dragoș, sau locotenentul major Dragoș Boța să se ducă acolo, cînd armata trăgea în toți?
0:38:23 Dragoș Boța: Eu în armată am fost doar sergent și cu Dragoș locotenent…
0:38:26 Tinu Radu: Nu, nu, nu, vorbesc, scuzați-mă. De la noi, de la securitate, scuzați-mă. Puteam eu să-l trimit pe Popescu, haideți să folosim numele, sau Ionescu, numele românesc, am zis numai așa ca să nu zică lumea că folosim numele. Îl punem pe al meu și pe al dumneavoastră. Puteam să îl trimit acolo cînd se trăgea? Inclusiv la filaj eu am ordonat atunci, șeful filajului era și prieten cu mine și fost coleg cu mine, i-am ordonat să se retragă fiindcă se trăgea. Pe Calea Girocului se trăgea, știți cum se trăgea. Și nu puteam să risc viața unui om cînd armata trăgea, și eu știu ce trăgeau ei acolo? Și de aia vă spun că atunci am zis, pentru că, de fiecare dată președintele: „Radu Tinu, ai, ai, de unde știi asta? Ai zis că ai fost în birou. Da. Și atunci de unde știi?”. Ce puteam să spun?
0:39:11 Dragoș Boța: Nu, vă întreb.
0:39:12 Tinu Radu: Deci vedeți dumneavoastră. Deci procesul…
0:39:13 Dragoș Boța: Întrebarea era legată…
0:39:14 Tinu Radu: Deci aia a fost exact în cadrul procesului Timișoara. Nu știu dacă l-ați urmărit și dacă ați văzut, unde nu știu de cîte ori am fost amenințat că mă dă afară din sală.

Adresă a parchetului militar Timișoara care precizează că în timpul revoluției au fost reținute 978 persoane

Adresă a parchetului militar Timișoara care precizează că în timpul revoluției au fost reținute 978 persoane

0:39:20 Dragoș Boța: Domnule Tinu, eu vă întrebam strict legat de faptul că ofițerii de securitate, care, spuneți dumneavoastră, aveau spioni, colcăia Timișoara de agenturi…
0:39:32 Tinu Radu: Nu colcăia, nu colcăia.
0:39:34 Dragoș Boța: Nu, că erau agenturile, că erau provocatori, nu? Care au venit…
0:39:36 Tinu Radu: 4-50, ajung. Ajung pentru o treabă ca asta.
0:39:39 Dragoș Boța: Păi zic, ați prins măcar unul?
0:39:41 Tinu Radu: N-aveai cum atunci.
0:39:42 Dragoș Boța: Nici unul?
0:39:43 Tinu Radu: N-aveai cum. N-aveai cum. [În decembrie 1989 au fost reținute la Timișoara aproape 1000 de persoane, inclusiv unele căutate ulterior acasă ori la serviciu pe baza informațiilor că ar fi participat la demonstrații; seninătatea cu care Tinu Radu pretinde că nu puteau fi reținute persoanele care s-au manifestat mai activ este uluitoare]
0:39:44 Dragoș Boța: De ce?
0:39:45 Tinu Radu: Deci, nu aveai cum, și dacă ne lăsa după 22 liberi și să ne facem treaba îi prindeam. Ascultați-mă pe mine. Dar pe noi ne-a arestat pe toți în 22 la ora 2, inclusiv femeile de serviciu au fost duse aici, pe Popa Șapcă [strada Popa Șapcă din Timișoara, unde se află închisoarea], nu pe Popa Șapcă, aici pe, unde-i asta, pe 2 Călărași sau cum se numește, și de acolo în penitenciar. Inclusiv femeile de servici! Înțelegeți? Și atuncea, cum să prinzi? Pe cine să prinzi?

[Cele 40 de cadavre incinerate]
0:40:08 Dragoș Boța: Pe cine prindeați dumneavoastră dintre agitatori sînteți convins că erau cetățeni ai altor state?
0:40:17 Tinu Radu: Mie să-mi spuneți doar atît, să-mi dați un răspuns dumneavoastră, că vin și eu cu o contraîntrebare. Din cei 40 de morți luați de la morgă și duși la, la București, 7 sînt și acuma neidentificați. Cine sînt ăștia? Credeți dumneavoastră că în condițiile în care un revoluționar are atîtea merite și atîtea drepturi și atîtea alea, nimeni nu-și aroga rudă de gradul 7, un asemenea om? [La ora actuală, numărul celor identificați ca fiind arși la crematoriu este exact 40. Lista lor o puteți vedea în articolul „Misterul celor 40 de cadavre” de pe acest blog (linc) – adăugați la cei 38 enumerați în articol pe Zornek Otto și Pisek Ștefan pe care îi trecusem în articol ca „dispăruți”, neexistînd la vremea aceea confirmarea oficială că ar fi printre cei arși; numărul de 7 neidentificați provine de la lista inițială pe care am dat-o publicității în 1991, cînd se scria la București că nimeni nu-i revendică pe cei arși la crematoriu; în acel an încă existau 7 neidentificați oficial, dar apoi cercetările parchetului legate de identificare au progresat; în ceea ce privește drepturile rudelor celor uciși, acestea se dau doar pentru părinți, copii și soții celor răposați, nicidecum pentru rude de gradul 7]
0:40:44 Dragoș Boța: Apropo, că mi-ați adus aminte. Astăzi s-a întîmplat un lucru care pe mine m-a șocat. Pe dumneavoastră, cu siguranță, nu. Președintele Traian Băsescu a mai scuipat o dată, spun eu, pe mormintele eroilor revoluției, dînd distincție unui om, unuia dintre cei care au dus cenușa oamenilor morți la revoluție și a aruncat-o în canal la București. Unui fost căpitan de miliție, actual colonel SPP, care a fost și înaintat la gradul de general. E bine, domnule Tinu? E bine?
0:41:22 Tinu Radu: Eu m-am obișnuit cu treaba asta. De ce nu, pentru dumneavoastră e o noutate? Păi Dan Voinea, în noaptea cînd, nu știu cînd i-au ars, Dan Voinea a fost la crematoriu, domnilor. Dumneavoastră știți că Dan Voinea a fost la crematoriu? Dan Voinea a venit pînă la crematoriu să vadă cum, pentru că de acțiunea de incinerare a știut procurorul general Popovici, a știut procurorul general adjunct Diaconescu care a fost la Timișoara și care în seara cînd s-au luat cadavrele de la morgă eu l-am găsit, că era nu știu pe unde, nu, nu răspundea la nici un telefon și l-am găsit cu ajutorul unui procuror, că mi-a zis că era undeva la o cunoștiință…
0:41:56 Dragoș Boța: Deci sursele…
0:41:58 Tinu Radu: Bineînțeles. Era la o cunoștiință…
0:41:59 Dragoș Boța: Deci aveați sifoane peste tot.
0:42:00 Tinu Radu: Era la o cunoștiință de sex feminin, era la o cunoștiință de sex feminin, a murit acuma, de morți numai de bine, și el a știut, a știut de treaba asta. Ori, el i-a împricinat pe cei ciocli cum le-am zis eu, pe cei de la miliție, și el a fost făcut general. De ce nu vedeți treaba asta?
0:42:21 Dragoș Boța: Traian Băsescu, care a condamnat comunismul, care, vorba aia, a fost la Timișoara condamnat comunismul…
0:42:26 Tinu Radu: Monșer. Președinții României de după ’90 n-au avut consilieri. Au avut tot felul de secretare, secretari.
0:42:34 Dragoș Boța: Haideți să ne întoarcem la ’89.
0:42:36 Tinu Radu: Am înțeles că una care a ajuns ministru a fost vînzătoare la aprozar. Ce mai vreți? Dansatoare la bară, madam Ridzi.

[Vizita la Timișoara a lui Denis Curry]
0:42:40 Dragoș Boța: Haideți să, haideți să vă citesc eu ceva.
0:42:44 Tinu Radu: Da. Vă rog.
0:42:46 Dragoș Boța: Ca orice ofițer de informații, să nu spun securist, deși pe dumneavoastră nu vă deranjează…
0:42:51 Tinu Radu: Termenul ăsta nu mă deranjează, dar este…
0:42:53 Dragoș Boța: E un sens peiorativ, nu?
0:42:55 Tinu Radu: Peiorativ. În limba română nu există. Există tractorist, există…
0:42:57 Dragoș Boța: S-a inventat și securist. Folosiți foarte bine noile tehnici de comunicare și mijloace de comunicare, unul dintre ele fiind facebook-ul. Citesc un mesaj al dumneavoastră.
0:43:07 Tinu Radu: Da.
0:43:09 Dragoș Boța: De zilele trecute. Eu, Radu Tinu, care nu mi-am negat niciodată calitatea de fost ofițer de informații al României, aflu cu stupoare că serviciul de informații al Statelor Unite, adică C.I.A., serviciu al cărui reprezentant în România din decembrie 15 1989 s-a confruntat cu mine în direct în Piața Maria din Timișoara, mai precis secretarul 3 al ambasadei Statelor Unite, un anumit Denis Curry. Cine este acest Denis Curry și cum v-ați confruntat cu el?
0:43:41 Tinu Radu: Ofițer CIA, domnule. Ca să vă dați…
0:43:44 Dragoș Boța: Cum v-ați confruntat cu el direct?
0:43:46 Tinu Radu: Monșer. Ca să vă dați seama ce se întîmpla la Timișoara. Noi n-am avut, trebuie înțeleasă treaba, eu am mai spus-o de multe ori. Noi în Timișoara, în România, n-am avut dizidenți autentici, oameni care să polarizeze în jurul lor 20, 30, 40, 50. În afară de mișcarea aia a lui Goma, care a polarizat ceva, nu știu, prin ce an, prin ’75, ’76, ’77. ’77, la cutremur, a scris și o poezie Goma. Cînd a fost cutremurul, în ’77, nu?
0:44:14 Dragoș Boța: Eram mic.
0:44:15 Tinu Radu: Da. În ’77, a scris și o poezie Goma, care mi-a și plăcut atunci, care a polarizat în jurul lui 20-30 de oameni, noi n-am avut un individ cum au avut polonejii pe Walesa, mare agent KGB, cum l-au avut ăștialalți pe Havel. Noi n-am avut așa ceva. Și atunci au încercat prima dată pe…, să mizeze declanșarea, fiindcă era ultimul, domnule, România era ultima țară în care nu se întîmplase nimic atunci în ’89. Și în ’89 a fost un fel de uvertură a primăverii arabe, dacă vreți s-o luați așa. Uvertură pe partea de Europa de Est, și a urmat primăvara arabă peste 25 de ani, cînd s-au copt, eu știu, condițiile. Și gîndiți-vă dumneavoastră că la primăvara arabă, să zic așa, au sacrificat inclusiv oameni deosebiți, cum a fost Mubarak, acum am văzut că i-au făcut dreptate. Dar acolo unde nu s-au înțeles cei doi mari, la Siria, ați văzut că a rămas în coadă de pește doi ani și acuma gata, s-a terminat. Ăia au plecat, finanțați de americani și CIA au plecat și se bat prin Irak, acolo, își fac țară în Irak. Atunci în ’89, cei doi mari, la Malta, și-au dat mîna și au zis: pe toți! Și Ceaușescu era numărul unu care trebuia dat jos, mă înțelegeți? Ei, și acest Denis Curry a venit în 15, deci se cocea. Vedeți dumneavoastră, ieșenii acuma serbează, ei au fost în 12, nu în 15, nu? Așa zic ieșenii că au vrut să iasă. Acolo era Dan Petrescu, nu știu cine, așa o bîlbîială de așa zis dizidență, n-a ținut. Și rămăsese Timișoara în care era acest om care era foarte, era Tokes, care era mediatizat de Europa Liberă, de Vocea Americii, de posturile de radio maghiare, inclusiv sîrbii, prietenii noștri, l-au mediatizat. Da. Și atuncea, ca să vadă, mă întrebați de ce…
0:46:07 Dragoș Boța: Și cum v-ați confruntat cu…?
0:46:09 Tinu Radu: Domnu, păi imediat vă spun. Denis Curry s-a deplasat la Timișoara contrar tuturor, nici eu n-am înțeles de ce a făcut-o. Probabil n-aveau informații verificate de aici. Atunci prinsesem încă un trădător, un agent maghiar, care, am făcut atuncea noi o schemă mai puțin ortodoxă și el s-a speriat și a dat telefon direct, n-a mai ținut cont și a dat telefon la secretarul cu probleme economice al ambasadei ungare.
0:46:33 Dragoș Boța: Da la București?
0:46:34 Tinu Radu: Da, la București. Și eram foarte bucuros. Eu îl bănuiam pe ăla. Îl simțeam, dar nu, nu… Și am prins discuția la telefon. A dat un telefon aiurea dar era interceptat de București telefonul acolo. Ei, Denis Curry a venit aici. Nu vă spun că în timpul congresului [Congresul al 14-lea al PCR, desfășurat în noiembrie 1989, în care Ceaușescu a fost reales secretar general al partidului] au mai venit vreo 3-4 așa-ziși ziariști, să încerce să ajungă la Tokes. Noi aveam deja măsuri acolo. Ei, în ziua în care a venit Denis Curry, vă dați seama că atunci, pe americani, ca acum probabil pe ruși și pe ceilalți, cînd ieșea din ambasadă era gata, coada după el. Nu se discuta. Ei, Denis Curry s-a dus la aeroport, se știa din alea de zbor că are zbor de Timișoara, la Timișoara l-au preluat băieții noștri de la filaj. A venit, s-a dus la Continental, a băut o cafea, și de acolo a plecat per pedes, făcîndu-și contrafilaj să vadă dacă e urmărit, direct către Piața Maria. Șeful filajului, Mavru, era și șeful serviciului în teren, al lor, care se ocupa de treaba asta, Mavru, repet era și fost coleg cu mine și prieten cu mine, m-a sunat și zice: Dacă nu vii tu aicea, după aia să nu mă critici că am greșit cu ceva. Vino tu aici, că ăsta-i al dracului, zice. Eu îl văd cum merge, a luat-o de la Continental, s-a mișcat pe străzile alea din, de la Piața Libertății, alea mici, cu sens unic, ca să vadă dacă e contrafilat, că așa se face, mergi pe o stradă cu sens unic, nepopulată, vezi dacă, în vitrină, te uiți dacă te urmărește cineva, deci meseriaș, nu amator. Și Mavru, simțind treaba asta, zice domnule vino tu aici că dacă greșesc să nu mă critici după aia. Dacă greșesc, să luăm măsura amîndoi. Și am venit în teren. Bine, eu cînd ieșeam din birou, numai cînd mergeam undeva cu treabă eram cu cravată, dar în rest umblam, așa, mai, fără să fiu cunos…, e, cunoscut, că nu mă cunoștea multă lume în Timișoara din cei de jos, clasa muncitoare. Restul…
0:48:24 Dragoș Boța: Erați în elită, acolo.
0:48:25 Tinu Radu: Da. E, dar intelectuali nu erau pe stradă atunci. Și am venit aici în Piața Maria. Deci ăsta s-a cuplat pe drum cu o corespondentă de presă de la ambasada Angliei, care tot avea și aia sarcini, și amîndoi au încercat să vină către, către, nu locuința, către biserica reformată. Cînd au ajuns la intersecția aia de tramvaie, n-aveam ce face, am luat un subofițer de miliție care-l aveam în casă la Tokes, „să te duci în față la ăia și-i oprești, spui că, îi oprești pe toată lumea și spui să circule în partea cealaltă că s-a întîmplat ceva și miliția face cercetări”. Ăla s-a dus frumos și oamenii, oameni de rînd care au venit, au luat-o în drum pe linia de tramvai pe Doja, au trecut pe partea cealaltă. Următoarea stradă imediat ieșeau în… Ăștia nu, ăștia nu știau exact. Deși era pregătit, avea harta și avea, cred că ei aveau de atunci GPS-uri. N-a vrut să-l asculte pe săracul băiatul ăla, subofițerul. Și atunci eu care eram în preajmă și eram îmbrăcat, nu știu, aveam un jerseu pe gît, zic: „ce-i domnu plutonier, ce s-a întîmplat?”. „Păi domnul nu vrea să înțeleagă”. „Dom’le, dumneata nu auzi ce zice domnul ăsta? N-ai voie! Și ce mai vrei?”. Și ăla a scos pașaportul. „Și ce dacă ai pașaport? Uite acolo, Potomacul”. Era Bega. „Uite acolo, după Potomac, acolo ai voie. Hai, hai topi”. Așa m-am purtat, puțin… Pentru că, după aceea, au plecat, au mers pe Titulescu și după prima pe Berthelot, sau cum se?, Negoiu, fostă Negoiu, au luat-o să vină. Filajul era după ei. Și mi-au comunicat mie. Eu am ieșit în față pe partea asta, pe la linia de tramvai și le-am arătat „halo, ce facem, am vorbit o treabă”. De acolo au plecat…
0:50:03 Dragoș Boța: Dar dacă erau niște unii de la KGB, ce făceați domnule? Îi lăsați?
0:50:06 Tinu Radu: Același lucru. Același lucru făceam. Același lucru.
0:50:08 Dragoș Boța: Ei, lăsați.
0:50:11 Tinu Radu: Deci noi, noi, din 1968, același lucru făceam și cu americanii și cu KGB-ul și cu toată lumea. Să știți de la mine treaba asta. Dar KGB-iștii, față de americani, sînt mai experți în munca de informații „life” [pe viu]. Americanii s-au bazat foarte mult pe tehnică, ei n-au avut sursa de informații, ei n-au avut mari…
0:50:33 Dragoș Boța: Sînteți, ca să spun așa, mai fan al serviciilor secrete rusești decît al ceor americane?
0:50:41 Tinu Radu: Nu, al niciunuia. Din contră. Mosadul îmi place. Dar ăia lucrează pentru că au, pot să facă și ce vrea mușchii lor, pardon, între ghilimele. Ăștia mari…
0:50:52 Dragoș Boța: Au reguli? Vreți să spuneți că Mosadul n-au reguli?
0:50:54 Tinu Radu: N-au reguli. Nu, nu, nu. Acolo scopul scuză mijloacele. Și atuncea au plecat de aici, s-au dus înapoi pînă la urmă, s-au dus la Continental, la hotel, la Intercontinental, nu, Continental, așa, s-au așezat la masă. Bineînțeles că totul era pregătit, scrumiere cu microfoane, frapiere cu microfoane, deci totul era pregătit, deci nu, n-am dat greș. Și întreabă madam pe Curry: „Ce crezi că grad avea ăla? Era plutonier?”. Că eu am vorbit urît. „Nu, nu, nu. Ca mine cred că era, că e de vîrsta mea. Maior cred că era”.
0:51:26 Dragoș Boța: Deci v-a nimerit.
0:51:27 Tinu Radu: Bineînțeles.
0:51:30 Dragoș Boța: Ei, profesioniștii chiar s-au prins.
0:51:31 Tinu Radu: S-au dus, s-a dus… Da, noi ne respectăm între noi. S-a dus, a luat la telefonul public și a dat un telefon în București, nu la ambasadă, în care a vorbit nu știu ce banalități, după aceea „l-am văzut. Totul e în ordine”. Noi asta am urmărit. Asta…
0:51:48 Dragoș Boța: Domnule Tinu. Mai e un episod…
0:51:51 Tinu Radu: Atuncea putem să zicem că n-au fost implicați? Spuneți-mi dumenavoastră? Putem să zicem?
0:51:55 Dragoș Boța: Nu știu. Nu mi-ați spus de nici un agent străin care a dat foc la ceva. Mi-ați spus de niște băieți care au venit la vedere cu avionul și pe care în orice stat ar fi fost filați. Că erau dușmanii poporului.
0:52:07 Tinu Radu: Unde?
0:52:08 Dragoș Boța: În orice stat din lumea asta (Radu: da), într-o situație de genul ăsta într-un stat în care era dictatură, să ne lămurim…
0:52:15 Tinu Radu: Da, da, era.
0:52:16 Dragoș Boța: …că nu era democrație, orice diplomat ar fi avut, beneficiat, de aceeași atenție din partea serviciilor secrete. Dumneavoastră mi-ați spus pînă acum de spioni, spuneți dumneavoastră, de diplomați…
0:52:29 Tinu Radu: Diplomați… și ofițeri de informații, nu…

[Patria a priori. Instrucțiuni de folosire]
0:52:31 Dragoș Boța: Ofițeri de informații care au venit la vedere. Dar nu mi-ați spus că ați prins unul… Adică mi-i prindeți pe ăștia care vin frumos cu avionul, dar nici unul care a fost cu ranga…
0:52:40 Tinu Radu: Domnule, este foarte dificil…
0:52:41 Dragoș Boța: …sau care a dat cu molotovul…
0:52:42 Tinu Radu: …deci, mă înțelegeți?
0:52:43 Dragoș Boța: …n-ați prins unul!
0:52:44 Tinu Radu: N-aveai cum.
0:52:45 Dragoș Boța: Păi cum, domnule Tinu?
0:52:46 Tinu Radu: În situația dată, domnule dragă…
0:52:48 Dragoș Boța: Stați să vă spun, o secundă…
0:52:49 Tinu Radu: Eu aș fi fost cel mai, cel mai…
0:52:50 Dragoș Boța: Stați să vă spun un lucru. După mine, cum văd lucrurile. Păi dumneavoastră îmi spuneți că erați mama și tata lor, la filaj, că aveați oameni, că erau în frapiere, peste tot, microfoane, că aveați filaj, pentru vremurile acelea, suficient ca să…
0:53:07 Tinu Radu: Profesionist.
0:53:08 Dragoș Boța: … profesionist și ăsta. Domnule, din toți nenorociții ăia de imperialiști care voiau să distrugă comunismul lui Ceaușescu, n-ați prins unul? Aveți o fotografie cu un astfel de instigator?
0:53:19 Tinu Radu: Păi fotografii sînt. Auziți, fotografii au fost făcute, fotografii. Ăia au fotografiat atuncea. Dar…
0:53:25 Dragoș Boța: Unul. Să luați de pe stradă…
0:53:26 Tinu Radu: Dragul meu drag. Dragul meu drag…
0:53:27 Dragoș Boța: Întrebarea mea era simplă: Păi dacă l-ați oprit pe domnul ambasador [de fapt, secretar 3 al ambasadei], păi pe băiatul ăla care era cu ranga, nu veneau trei băieți și îl luau pe sus și îl băgau în mașină? Și gata?
0:53:35 Tinu Radu: Deci, ascultați-mă.
0:53:37 Dragoș Boța: Vă întreb.
0:53:38 Tinu Radu: În momentul în care erau cu ranga în mînă, dacă eu îl trimeteam, repet, pe locotenentul Popescu și pe căpitanul Ionescu să se ducă la filaj și să-i arate filajul „uite ăla”, dumneavoastră știți ce era acolo, în…? La noi, la români, am văzut și la alții, și la turci, cînd ies în stradă, și la belgieni am văzut acuma. Spiritul de turmă este foarte…, deci violent. Deci în momentul în care sînt 40 care țipă și te duci să-l iei pe unul din ei, ceilalți te linșează.
0:54:11 Dragoș Boța: Da, dar nu atuncea.
0:54:12 Tinu Radu: Cine îți dă dreptul să riști viața unui om?
0:54:13 Dragoș Boța: Nu, dar eu vă întreb după aia. Cu filajul. Păi aveați metode speciale.
0:54:15 Tinu Radu: Păi după aia ne-a arestat, domnule. Eu ce vă spun?
0:54:17 Dragoș Boța: Păi nu, nu, nu. Păi atuncea, seara. Venea filajul, stătea, îl luai pe ăla noaptea cînd pleca…
0:54:20 Tinu Radu: Seara? Seara, atunci? Păi dumneavoastră știți ce a fost seara atunci? Întrebați pe cineva din Calea Girocului care a fost acolo.
0:54:26 Dragoș Boța: Păi s-a tras, dar dumneavoastră îmi spuneți… Acuma, scuzați-mă, știți… Domnu Tinu, cu tot respectul, să înțelegem că securitatea i-a fost frică să, i-a fost frică de gloanțele armatei și a stat la…?
0:54:38 Tinu Radu: Nu. N-am riscat să trimitem oameni care să fie împușcați. Cum să trimit eu, să vă trimit pe dumneavoastră, „băi, ia mergi acolo și vezi ce-i”, cînd acolo se trăgea. Pe ăla de la filaj, și cel de la filaj mi-a spus: „se trage, nimeni nu știe din ce parte. Din toate părțile”. Cum să trimit eu un om acolo?
0:54:55 Dragoș Boța: Domnule Tinu, v-aș da un răspuns…
0:54:57 Tinu Radu: Vă rog.
0:54:59 Dragoș Boța: …citînd actualul slogan al SRI-ului: „Patria a priori” [patria înainte de toate]. Păi pentru dumneavoastră patria a priori atunci era? Sau era totul pînă…?
0:55:07 Tinu Radu: Nici chiar așa, că nu era…
0:55:09 Dragoș Boța: A, deci nu era cazul să…
0:55:11 Tinu Radu: Patria a priori este. A fost și este. Dacă vreți să știți, eu, unde am fost?, am fost în Cambodgia anul trecut, și am fost într-un restaurant din ăsta care e pe National Geografic, unde merg…, în cărțulia aia, National Geografic, unde merg majoritatea turiștilor. Care merg, merg să mănînce acolo, pentru că e National Geografic. Și e o cameră, cam de două ori cît studioul dumneavoastră, și pe toți pereții sînt salutări din Canada, salutări din nu știu care, și eu am pus și eu, pe noi cei patru care am fost, am făcut tricolorul, am pus numele și am pus „Patria România. Patria a priori” și am lipit-o așa, acolo sus pe…, în Cambodgia.
0:55:46 Dragoș Boța: Da. Să vă dea domnii, să vă dea domnul Maior [directorul SRI] o distincție la următoarele…?
0:55:50 Tinu Radu: Nu, nu am nevoie. Mulțumesc. Eu sînt român. Dar nu s-a putut…
0:55:56 Dragoș Boța: Stați, ce-ați vrut cu eu sînt român?
0:55:59 Tinu Radu: Înțelegeți-mă că atunci nu, nu au fost condiții, nu s-a putut. Că dacă ne lăsa după 22 liberi, după 22 liberi, să ne vedem de treabă, să facem…
0:56:09 Dragoș Boța: Și după 22 s-a tras. Și după 22 s-a tras.
0:56:11 Tinu Radu: Dragul meu drag. Dar noi am fost arestați toți. Deci după 22 dacă securitatea rămînea sub conducerea generalului Vlad și se ordona „analizați pozele de alaltăieri. Unde îl găsim pe ăsta?”, îi găseam, domnule. Dar noi toți am fost arestați, dragii mei. Și femeile de serviciu. De ce nu vreți să mă înțelegeți?
0:56:26 Dragoș Boța: Da. Haideți că mai e un episod extrem de important…
0:56:29 Tinu Radu: Deci, răspunsul dat de Iliescu lui Tiajelnicov eu am crezut că vă spune tot. Securitatea nu mai există, așa a spus tovarășul Iliescu.
0:56:38 Dragoș Boța: Pentru că dumneavoastră spuneați, înainte de Iliescu, că a fost o revoltă populară. Ce-ar fi făcut agenții ăștia…?
0:56:44 Tinu Radu: Pe revolta populară s-a sprijinit. Dacă nu era revolta s-a sprijinit. Dacă nu era nemulțumirea, nu făceau nimic. Nu făceau nimic.
0:56:47 Dragoș Boța: Asta vă întreb. Dacă nu era fundamental…
0:56:50 Tinu Radu: Dacă nu era nemulțumirea, dacă nu era nemulțumirea maselor, nu făceau nimic.

[Informatorii securității din balconul Operei]
0:56:52 Dragoș Boța: Domnule Tinu, haideți să vă întreb un lucru.
0:56:54 Tinu Radu: Da.
0:56:55 Dragoș Boța: De fapt, încep cu un lucru… Nu, încep cu lucrul acesta și apoi o să trec la un alt episod care vreau să-l lămuresc, zic eu, pentru istorie. Căci această emisiune o consider una…
0:57:05 Tinu Radu: Încercăm.
0:57:06 Dragoș Boța: …care va rămîne așa. Pentru istorici zic că am scos cîteva lucruri de la dumneavoastră interesante.
0:57:12 Tinu Radu: Ce vor spune cei de la TP [?] pentru dumneavoastră. Pentru mine mai puțin. Sau UNTR, UNPR sau cum se numesc ăia, alea al realizatorului ăla de televiziune. Poate luați vreun premiu.
0:57:20 Dragoș Boța: Să știți că nu. Nu, nu. Nu iau premii, nu mă interesează premiile. Mă interesează să fac meseria de jurnalist. Spuneți-mi, între oamenii care au fost în balconul Operei, ’89, 18, 20 [de fapt, doar din 20 decembrie 1989 a fost ocupat balconul Operei de revoluționari], securitatea a avut vreun informator?
0:57:34 Tinu Radu: Bineînțeles. Bineînțeles.
0:57:38 Dragoș Boța: Unul sau mai mulți?
0:57:39 Tinu Radu: Dar n-au fost trimiși. Nu contează. N-au fost trimiși, s-au dus de unul singur sau s-au dus de unii singuri acolo.
0:57:45 Dragoș Boța: Și ați primit informații?
0:57:47 Tinu Radu: Bineînțeles. Bineînțeles.
0:57:50 Dragoș Boța: Există probe, rapoarte informative sau alte documente care să vă susțină afirmațiile? pentru că, spun eu, făcînd pe avocatul celor care au fost atunci acolo, că vreți să întinați idealurile revoluției…
0:58:06 Tinu Radu: Nu, nu. Nu întinez…
0:58:07 Dragoș Boța: …și ale oamenilor care au strigat „jos Ceaușescu!”.
0:58:09 Tinu Radu: Nu întin. În primul rînd că aveam tehnică la telefonul ăla care l-au folosit ei acolo, întîmplător. Nu era pentru ei. Era pentru altcineva. Și era de mult acolo.
0:58:18 Dragoș Boța: Pentru cine era? Au trecut 25 de ani.
0:58:19 Tinu Radu: Nu contează.
0:58:20 Dragoș Boța: Încă rămîne secret?
0:58:21 Tinu Radu: Nu contează.
0:58:22 Dragoș Boța: Mai trăiește persoana respectivă?
0:58:24 Tinu Radu: Da.
0:58:25 Dragoș Boța: Și de aceea nu-i dați numele?
0:58:26 Tinu Radu: Poftim?
0:58:27 Dragoș Boța: De aceea nu spuneți pentru cine era?
0:58:29 Tinu Radu: Nu. Nu contează. Deci aveam tehnică acolo, asta să-nțelegeți. Era mai demult.
0:58:32 Dragoș Boța: Tehnică în telefonul…
0:58:34 Tinu Radu: În telefonul pe care l-au folosit ei pe acolo, l-au plimbat în toate părțile, avea tehnică.
0:58:39 Dragoș Boța: Adică microfoane, ca să fim mai…
0:58:41 Tinu Radu: Da. Microfon. Și unde puneai telefonul, auzeai tot ce se discută, și în jur, și la telefon. Deci nu numai la telefon, și ce se discuta în jur.
0:58:48 Dragoș Boța: Și ambiental, ca să folosim termenul…
0:58:50 Tinu Radu: Și ambiental. Ambiental e afară.
0:58:52 Dragoș Boța: Și înăuntru cum e?
0:58:53 Tinu Radu: Înăuntru, complex se spunea. Pe vremea noastră se spunea ICDT [?], interceptarea convorbirilor complexe, sau așa ceva.
0:59:00 Dragoș Boța: Am înțeles.
0:59:01 Tinu Radu: Da. Dar nu… Unu. Doi. Nu mai, nu contează. Știți cum e. Ei, dacă, n-are rost să, să-i, și așa sînt dezbinați, revoluționarii. Oamenii de acolo le-a fost frică. Ei au fost acolo, le-a fost frică tot timpul.
0:59:21 Dragoș Boța: Era normal. Erau singuri…
0:59:22 Tinu Radu: Era foarte normal.
0:59:23 Dragoș Boța: …împotriva unui sistem care omorîse oameni.
0:59:24 Tinu Radu: Era foarte normal. Deși, deși rețineți că mijloacele de, de comunicare, de, cum se zice asta, difuzoare și astea, îmi scapă acuma, au fost montate din ordinul, nu știu, lui Ion Coman, sau nu știu cine, sau primul secretar. Deci, undeva, se, clar, era clar, din 20 cînd au ieșit uzinele, oamenii din fabrici, era clar că nu se mai poate nimic, gata. [Regimul comunist voia să organizeze o adunare populară de condamnare a „huliganilor” de felul celei organizată la București în 21 decembrie 1989; ăsta e motivul pentru care se montaseră difuzoare la operă]
0:59:47 Dragoș Boța: Haideți să ne… Stați că nu scăpați de mine așa ușor.
0:59:50 Tinu Radu: Mă rog, dar de ce nu?
0:59:53 Dragoș Boța: Nu, nu, nu. Eu cunosc stilul omului care vrea să, să scăpați ușor.
0:59:57 Tinu Radu: Nu, nu. Deloc.
0:59:58 Dragoș Boța: Apropo de informatori.
1:00:00 Tinu Radu: Da.
1:00:00 Dragoș Boța: Care spuneați că s-au dus fără… Deci cum, informatori ai securității s-au dus ei fără misiune și au ajuns în balconul operei?
1:00:07 Tinu Radu: Domnule, au ajuns acolo. Important este că au ajuns acolo.
1:00:09 Dragoș Boța: Vă întreb: Au avut misiune?
1:00:11 Tinu Radu: Deci n-au fost numai ai mei.
1:00:13 Dragoș Boța: Ai securității.
1:00:14 Tinu Radu: Vă dați seama că noi aveam, eram, eu coordonam niște servicii, Gelu Atudoroaie [celălalt adjunct al șefului securității Timiș] altele, Sima Traian [șeful securității Timiș] altele.
1:00:20 Dragoș Boța: Deci [neînțelegibil]
1:00:21 Tinu Radu: Au ajuns acolo. Important este că au ajuns acolo.
1:00:24 Dragoș Boța: Ați avut informatori, deci securitatea a avut informatori în balcon.
1:00:27 Tinu Radu: Da. Da, da, da, da.
1:00:28 Dragoș Boța: Printre oamenii care strigau „jos Ceaușescu!”.
1:00:30 Tinu Radu: Da, da, da, da. Nu mai spun, ce să mai spun.
1:00:32 Dragoș Boța: Nu, vă întreb eu altceva.
1:00:33 Tinu Radu: Ce?
1:00:34 Dragoș Boța: Și v-au dat și informații în timp real?
1:00:35 Tinu Radu: Bineînțeles. Bineînțeles.
1:00:37 Dragoș Boța: Păi și cum? Coborau, vorbeau cu securistul doi…?
1:00:40 Tinu Radu: Vă amintiți că era un telefon public lîngă operă? Acolo, imediat în dreapta, pe strada Alba Iulia? Nu știi, că erai mic atunci, tînăr.
1:00:46 Dragoș Boța: Eram tînăr, da. Să știți că asta o consider o calitate.
1:00:48 Tinu Radu: Era un telefon, era un telefon acolo.
1:00:51 Dragoș Boța: Și de acolo se duceau și raportau la unitate, cum ar veni?
1:00:53 Tinu Radu: Da. Da. Sunau pe ofițerul de legătură.

[Armele din operă. Planul de atacare al operei]
1:01:01 Dragoș Boța: Și atunci, vă întreb…
1:01:02 Tinu Radu: Da.
1:01:03 Dragoș Boța: …un lucru. Apropo de acel plan despre care s-a vorbit. Există o declarație, tot în cadrul procesului în care ați fost judecat, în care se spune că, una din acuzații era că ați oferit informații celor de la Ministerul Apărării, parașutiștilor trimiși de la București, care aveau ca obiectiv ocuparea balconului operei. Și că sînteți cel care v-ați opus la planul armatei, spunînd că ar fi pînă la 200 de victime. Însă niciunde nu am găsit informația exactă despre ce vroiau să facă parașutiștii…
1:01:43 Tinu Radu: Deci, deci.
1:01:45 Dragoș Boța: O secundă. Parașutiștii ministerului apărării naționale și ce, cum vroiau să ocupe. De dumneavoastră ca ofițer…
1:01:51 Tinu Radu: Ei nu vroiau, ei nu vroiau. Vă pot spune imediat cum. Deci, asta era 21 seara. Nu? 21 seara, către 22. În 21, nu știu pe unde s-a mișcat, sau în 20, 20 cînd au venit Bobu și Dăscălescu, generalul Stănculescu umbla gardat de doi, nu știu ce erau, ofi, soldați, subofițeri, de la unitatea de aviație sau ce era, antiaeriană de pe Lipovei, care erau îmbrăcați civil dar care avea asupra lor automate calașnicov. Ei nu aveau din aceleacu pat rabatabil, cum aveam noi, și cînd s-au dus prin mulțime au simțit armele la ei. Și le-au luat armele. Deci în 20…
1:02:34 Dragoș Boța: Nu le dădeau mai bine niște pistoale? Că erau mai ușoare.
1:02:36 Tinu Radu: Deci așa au fost ei, ce să spun? Așa a umblat Stănculescu, cum a umblat și ăla, Voican, după aia, cu trei automate după el. Da. Au luat cele două pistoale mitralieră calașnicov și, în data de 17, la CEC, era un subofițer care păzea CEC-ul pe vremea aia, a fost dezarmat. A venit mulțimea, l-a luat la bătaie, i-au luat pistolul. Aceste trei arme erau în operă.
1:03:01 Dragoș Boța: Stați o secundă. Că, dacă tot ați avut informatori acolo. Cine a ținut armele respective? haideți că trebuie să știți.
1:03:06 Tinu Radu: Acuma, acuma credeți că mai țin minte? Unul era Oprea. Oprea și mai nu știu cum. Oprea care era… [E vorba de fapt de Sorin Oprea, revoluționar despre care am scris pe blog (linc)]
1:03:11 Dragoș Boța: Beni Oprea? [alt revoluționar care a fost prezent în clădirea Operei, despre care deasemeni am pomenit (linc)]
1:03:12 Tinu Radu: Cum?
1:03:12 Dragoș Boța: Beni Oprea?
1:03:13 Tinu Radu: Unul Oprea. Nu Beni, nu, nu. Unul Oprea, care era, ce să spun eu, un băiat…
1:03:19 Dragoș Boța: Bun.
1:03:20 Tinu Radu: Era infractor din minorat. Din minorat era infractor.
1:03:21 Dragoș Boța: Deci el avea, avea una dintre arme. Și nu știți celelalte două?
1:03:26 Tinu Radu: Nu mai țin minte.
1:03:26 Dragoș Boța: Am înțeles. Și atunci…
1:03:28 Tinu Radu: Vă dați seama că acuma… Atunci am știut, dar acum nu mai țin minte. Plus că pregătiseră, ascultați-mă, pregătiseră o grămadă de, de cocteiluri molotov, erau acolo, erau pregătite. Și, scopul atacării operei nu a fost atît să îi aresteze pe Fortuna și cine mai era pe acolo, ci ca să recupereze armele. Că le era teamă să raporteze la București că arme ale armatei române au ajuns la ei.
1:03:53 Dragoș Boța: După ce trăseseră, armata trăsese și omorîse oameni pe străzi.
1:03:58 Tinu Radu: Da, le era teamă să spună treaba asta. Și atuncea Ion Coman i-a spus lui Gușă: Gușă, recuperează-ți armele, că eu nu pot să raportez lui tovarășu’ că ăia au arme. Vedeți? Și în 21 seara Coman – Gușă a spus „da, eu fac acolo, dar eu n-am, nu știu configurația operei”, clădire mare, holuri, camere, etc., etc. Și Coman zice, Coman a sunat la noi la securitate și a vorbit cu generalul Nuță. „Băi Nuță, voi aveți un plan al operei?”. Pentru că acolo, de acolo se țineau cuvîntările lui Ceaușescu cînd venea la Timișoara. Și normal, pentru oriunde merge un șef de stat, există planul al fiecărei încăperi, fiecare ungher care există acolo, și care se controlează înainte ca șeful statului să urce la bină acolo, pe bină cum zice bănățeanul, la tribună. Noi n-aveam așa ceva. 21 seara. Și l-a chemat, cine are ăsta, cine? ă, ă? a chemat pe cel de la USLA. Și pe șeful serviciului de la USLA, pe, era lent-colonel, Popescu. L-a chemat pe Popescu. Biroul meu era vizavi de biroul inspectorului șef, unde se afla Nuță și ăștia. Nu știu cine m-a pus pe mine să ies atunci afară din birou. Că am ieșit din birou, nu știu, să beau apă, nu știu ce să fac.
1:05:13 Dragoș Boța: Sfînta întîmplare.
1:05:14 Tinu Radu: La întîmplare. Cînd ăștia erau în ușă: Nuță, Macri și cu Popescu. „Popescule, clar, iei dosarul!”. Dosarul era un dosar din ăsta, un biblioraft. „Te duci și aia merge acolo, te așteaptă la intrarea în spitalul militar te așteaptă nu știu cine și îi dai dosarul. Popescule, mai ai nevoie de ceva?” Și Popescu a arătat și m-a văzut pe mine și „păi să vină și tovarășul Radu cu mine”. Deși eu nu eram șeful lui Popescu și, dacă înainte el…
1:05:39 Dragoș Boța: Bun. Ce s-a întîmplat? Ați ajuns, v-ați întîlnit cu cei de la armată?
1:05:43 Tinu Radu: Stați un moment. Un moment să vă spun. Ei, în momentul ăla ne-am…, eram îmbrăcat, nu eram cu cravată, cum sîntem în haine, ne-am mbrăcat, am luat actele, am luat…, fără armament, și am plecat cu mașina. Cu mașina mea, că aveam număr, nu știu, mare. 2 TM nouă mii nu știu cît, nu știu ce [pe vremea comunistă, șefii de partid aveau deseori numele mici la mașină – de ordinul sutelor, iar în condițiile din decembrie 1989 o mașină cu număr mic putea trezi bănuieli din partea populației]. Cu șofer. Eram eu, Popescu și, cred…
1:06:08 Dragoș Boța: Știți ce e interesant?
1:06:09 Tinu Radu: …un ofițer, încă.
1:06:10 Dragoș Boța: Știți ce e interesant?
1:06:11 Tinu Radu: Ce?
1:06:11 Dragoș Boța: Nu vă aduceți aminte șa cine au stat două arme, dar vă aduceți aminte și numărul de la mașină.
1:06:17 Tinu Radu: Nu, nu. Păi era mașina mea, umblam cu ea de atîta vreme. De atîta vreme umblam cu ea.
1:06:20 Dragoș Boța: Om de informații. Țineți minte toate detaliile.
1:06:23 Tinu Radu: Știu că era cu 2 TM nouă mii și… Mai mult nu știu.
1:06:24 Dragoș Boța: Am înțeles. Haideți să, am depășit spațiul de emisie…
1:06:26 Tinu Radu: Și, vă spun. Ascultați-mă. E interesantă. În 21 seara am venit, am intrat pe aicea, pe la…
1:06:32 Dragoș Boța: Bun. V-ați întîlnit cu cei de la armată.
1:06:34 Tinu Radu: Nu.
1:06:34 Dragoș Boța: Nu?
1:06:35 Tinu Radu: Nu. Am intrat de la piața Mărăști, și deja la intrarea în, în piața Libertății erau blocate tramvaie, era multă lume pe acolo. Și eu am zis „mă, ce-i asta? Nu se poate!”. Eu mă gîndeam la cu totul altceva. Mă gîndeam, știam că sînt nu știu cîte zeci de cocteiluri molotov, știam că în operă e recuzita care e uscată, și care numai așa, să-i dai un, un, ziceți, un muc de țigară, și ia foc și arde tot. Și vă dați seama ce înseamnă, acuma că…
1:07:01 Dragoș Boța: Dar cu cine ați discutat de la armată? Și care era planul armatei?
1:07:03 Tinu Radu: N-am discutat, domnule! Stai un pic. Și ne-am întors înapoi. Deci la ora 10 și ceva seara ne-am întors înapoi. Și era… Eu cu Nuță nu puteam să vorbesc, dar Mihalea, care era adjunctul lui Nuță, a fost șeful poliției la, miliției de la Teleorman. Și eu eram cu el la, așa, prieten. Mai în vîrstă era ca mine, era general. Zic „băi nea Velicule”, „poate dumnealor. Să-și facă ăia de la armată, e treaba lor, îs armele lor”. Nuță dormea. „Bine. Bine, mă, bine. Lasă, nu-l mai trezim pe tovarășul Nuță”. Ne-am dus și ne-am… Era 11, 12 noaptea, ne-am culcat pe acolo. Dimineața la 7 jumate a venit Nuță. „Ați dus alea?”. Și am raportat: nu. „Păi ce?”. „Păi știți că…?”. „Înapoi!”. Cu ele înapoi, m-a sunat tovarășul Coman să le duceți înapoi”. Și am plecat în aceeași formație: eu, Popescu, și nu mai știu, a mai fost încă unul, nu mai țin minte ce. Și ne-am dus. Am intrat, pe la, așa, am intrat divizia 18, am dat mîna cu generalul, generalul Gușă, cu Zeca. Cel de, comandantul parașutiștilor era unul, era un, șeful de stat major de la Caracal cu care eu în tinerețea mea, cînd eram locotenent…
1:08:12 Dragoș Boța: Ați făcut parașutism.
1:08:13 Tinu Radu: Am făcut parașutism. Și l-am cunoscut. „Băi Gogonțea, ce-i cu tine aicea?”. „E, vai de capul vostru”. Și le-am dat acel dosar. În care erau…
1:08:21 Dragoș Boța: Planurile…
1:08:22 Tinu Radu: …planul.
1:08:24 Dragoș Boța: Ce voiau ei să facă?
1:08:25 Tinu Radu: Ei voiau să, exact să intre, să-și recupereze armele. Repet: nu să-i captureze pe ăia, să-și recupereze armele. Ăsta a fost scopul.
1:08:31 Dragoș Boța: Bun, dar ca să intre acolo trebuia să intre în forță.
1:08:33 Tinu Radu: În forță, bineînțeles. Și atunci au făcut două planuri. Planul, ăia care au făcut planul – generali, imediat au fost avansați generali, unul Ionescu de la Marele Stat Major și nu mai țin minte cine. Și au făcut planul în varianta A, în varianta B. Eu am ieșit, și am ieșit din piață. M-am dus în piață, am căscat gura pe acolo, să mai văd și eu. L-am văzut pe Fortuna, pe… Că toată lumea zicea că-i decanul de la Electrotehnică în, în balcon. Cînd colo, era Fortuna [conferențiar la facultatea de Electrotehnică, nu decan] și cu Ivan. De la Universitate. Am venit înapoi, și am venit înapoi înainte cu un sfert de oră înainte să moară Milea. Și atuncea am stat de vorbă cu Gogonțea. Am discutat așa: „băi, s-a dus dracului”.
1:09:08 Dragoș Boța: Deci planul era făcut în 22, da?
1:09:11 Tinu Radu: 22 dimineața.
1:09:12 Dragoș Boța: 22 dimineața.
1:09:12 Tinu Radu: de la 9 pînă la 10 și ceva.
1:09:13 Dragoș Boța: De atacare a operei, practic. Nu neapărat a balconului. Și care era planul? Să intre în forță cu parașutiști care să tragă în mulțime, sau cum?
1:09:19 Tinu Radu: Să intre în forță. Nu să tragă în mulțime. Deci erau două variante. Una: să vină cu două elicoptere deasupra pieței, la joasă înălțime, să facă, eu știu, o demonstrație de forță. Și fugea lumea. Vă dați seama dacă erau, erau elicoptere. Sau, a doua, să vină cu tancurile, să vină cu tancurile pe două străzi, pe Alba Iulia și pe asta, și ăștia să intre în, în operă și să facă ordine în interior, să-și recupereze armele. Astea erau variantele. Două. Una cu elicopterele și una cu tancurile. În momentul cînd…, mergea televizorul, s-a anunțat că s-a împușcat Milea. Gușă, parcă-l văd și acuma, s-a încheiat la veston și „rămîneți aicea, nu faceți nimic pînă nu vin eu”. Și Gușă a plecat cu mașina la comitetul județean de partid unde a vorbit cu Coman et co. A venit peste 20 de minute înapoi și a spus „gata. Nimic nu se mai face, fiecare mergeți la unitățile voastre”. Ne-a pus aia…
1:10:16 Dragoș Boța: Planurile în brațe.
1:10:17 Tinu Radu: Nu planurile. Ale noastre dosarul nostru. Și nu știau ce să facă cu acea foaie. Și eu, voi regreta toată viața ce am făcut, nu, așa…
1:10:29 Dragoș Boța: Era planul pe care era desenat… schema
1:10:31 Tinu Radu: Da, da. Scris totul. Totul pe aia. Exact, cu cine participă, cine conduce, unde atacă, unde, cum, grupa întîia, grupa a doua, grupa a treia. Era simplu să iei o brichetă să-i dai foc. Ei, atît de bulversată a fost toată lumea acolo că nu au știut ce să facă cu planul ăla. Și eu „dați-l la mine, că-l ard eu la birou”.
1:10:48 Dragoș Boța: Și l-ați ars?
1:10:49 Tinu Radu: Mi l-am pus pe spate, cu scoci. Sub jerseu, aveam un jerseu de ăla cu guler. Și am plecat cu el, domnule. Am plecat cu el la birou. Și l-am ars la mine la birou. Nu eram eu băiat deștept dacă-l țineam și-l fluturam în fața lui…? N-am știut ce va urma. Eu l-am ars, să știți de la mine [Frumoasă recunoaștere a săvîrșirii infracțiuni de distrugere de înscrisuri; Tinu Radu nu a fost inculpat pentru această infracțiune, care este acum prescrisă]. Da.
1:11:06 Dragoș Boța: Regretați?
1:11:07 Tinu Radu: Foarte mult. Știți de ce regret? Pentru că în momentul în care careul ăla de ași, adică hîrtia aia, probabil se termina cu…, nu ne mai ținea doi ani în pușcărie.
1:17:17 Dragoș Boța: Ați mai spus cuiva? Lucrul ăsta, că l-ați ținut la spate?
1:11:20 Tinu Radu: Dar i-am spus lui Bădoiu! [președintele completului de judecată în procesul revoluției din Timișoara, în care a fost inculpat Tinu Radu]
1:11:22 Dragoș Boța: Și ce v-a spus?
1:11:23 Tinu Radu: „Arată-mi planul!” (rîde) „Cine știe treaba asta?”. „Zeca” [Constantin Zeca, locotenent-colonel în decembrie 1989, promovat apoi general]. L-ați văzut pe Zeca martor în procesul Timișoara, cumva?
1:11:33 Dragoș Boța: Armata a protejat? Și-a protejat oamenii?
1:11:38 Tinu Radu: Eu v-am spus. Justiția militară, justiția militară este o secție a armatei. Cum e infanteria, cum e tancurile, cum sînt…

[Vă simțiți responsabil pentru ceea ce s-a întîmplat în 1989?]
1:11:45 Dragoș Boța: Da. Cred că am depășit deja timpul alocat cu vreo 20 de minute. Domnule Tinu, cred că ar fi multe de povestit. Sînt convins. Eu v-aș pune, v-aș pune o ultimă întrebare.
1:11:58 Tinu Radu: Și după aia îmi dați voie și mie una. Scurt.
1:12:00 Dragoș Boța: Da, dar vă spun ce spuneam și primarului Robu aici [Nicolae Robu, primarul Timișorii]. În emisiunea… Primarului Robu îi spuneam că în emisiunea asta eu pun întrebările.
1:12:08 Tinu Radu: Am înțeles. Dar nu, eu nu pun întrebare, pun în discuție o problemă. Atît. Nu.
1:12:11 Dragoș Boța: Perfect. V-aș întreba un lucru. Timișoara ’89, în care dumneavoastră ați fost șef al securității…
1:12:19 Tinu Radu: Adjunct.
1:12:20 Dragoș Boța: …adjunct, parte a sistemului dictatorial. Așa a fost atunci.
1:12:24 Tinu Radu: Da, a fost.
1:12:25 Dragoș Boța: Asta este.
1:12:26 Tinu Radu: Noi ne-am născut cu el. Eu m-am născut cu el.
1:12:28 Dragoș Boța: Asta este.
1:12:29 Tinu Radu: Da.
1:12:32 Dragoș Boța: A însemnat moartea unor oameni. Unii oameni au fost și arși.
1:12:39 Tinu Radu: Așa este. Din păcate.
1:12:41 Dragoș Boța: Vă simțiți, acum după 25 de ani, responsabil pentru ce s-a întîmplat atunci?
1:12:54 Tinu Radu: Eu nu am. Eu nu am nici o contribuție. Responsabilitatea incumbă participare. Eu nu am participat nici la împușcarea oamenilor, nici la arderea lor, nici la ardere. Deci eu nu am. Îmi pare foarte rău de cei care au murit, îmi pare foarte rău, dar îmi pare rău și de următoarea problemă pe care o pun în discuție: Eu de 25 de ani, de cînd vine decembrie, eu și Ștefan Hrușcă. Ștefan Hrușcă cu colinde și eu la Timișoara, cu revoluția. Sau pe la București, pe la început mă chemau și Tucă, și, cum îl cheamă, ăla, Dan Diaconescu cînd era, nu era pe televiziunea lui, era la nu știu ce televiziune. Deci Hrușcă și eu eram prezenți acolo, și mai trei. Nu știu, Voican, cine mai era pe acolo. Dar, eu pun alta, pun problema, domnilor: De ce nimeni nu vrea să știe adevărul? De ce? Uite, îl pun pe Orban Traian [președintele asociației Memorialul Revoluției din Timișoara, asociație care gestionează și un muzeu al revoluției]. Orban Traian a fost împușcat în primele momente cînd s-a deschis focul. În el au tras cei care au ieșit din garnizoana militară, de unde era fanfara militară. De ce Orban, care e mare revoluționar și director, custode de muzeu, a făcut multe acolo, muncește, se zbate, nu zic asta. Nu-l interesează să spună „domnule, lămuriți-mă și pe mine, cine m-a împușcat, domnilor?”. Repet: părinții celor morți, frații celor morți, de ce nu se duc? Bun, pe Calea Girocului, cine a tras, domnilor? Sau acel domn Bînciu… [Ion Bînciu, vicepreședinte al asociației Memorialul Revoluției din Timișoara, văduv în urma revoluției]
1:14:12 Dragoș Boța: Bînciu.
1:14:13 Tinu Radu: Bîciu, Bîciu, de la…
1:14:13 Dragoș Boța: Bînciu care este…
1:14:15 Tinu Radu: Vicepreședinte, nu știu ce-i pe acolo.
1:14:17 Dragoș Boța: Trebuie să vă spun, întîmplător, una dintre fiicele domniei sale mi-a fost colegă de clasă în clasele 1-4.
1:14:23 Tinu Radu: trei, trei copii au rămas orfani, domnule. Deci acolo, la podul Decebal, toată lumea știe că a fost un pluton de la nu știu care… Și ai numele. În procesul…
1:14:35 Dragoș Boța: Domnul Tinu…
1:14:36 Tinu Radu: În procesul, în procesul Timișoara, eu am găsit undeva, că ăștia de la procuratură, vă spun, deci impotență profesională ca la ăștia mai rar am văzut, au uitat acolo o declarație olografă, că la început toată lumea a luat declarații, scrisă de unul din soldați. Nemeth și nu mai știu. Nemeth îl chema. Nemeth. Anton. Nemeth Anton. Și Nemeth Anton a spus: „am primit ordin să tragem, întîi am tras, am închis ochii și am tras tot încărcătorul”. Domnule, cînd ai o asemenea declarație, cînd ai, conduci pe ăia, maiorii, căpitanii…
1:15:04 Dragoș Boța: Domnu Tinu…
1:15:05 Tinu Radu: Deci, ce nu se duc să întrebe: domnilor, spuneți și mie cine mi-a împușcat soția, domnule? De ce?
1:15:09 Dragoș Boța: Vă întreb eu altceva.
1:15:10 Tinu Radu: Vă rog.
1:15:11 Dragoș Boța: Spuneați că nu regretați. Regretați ceva legat de acele zile din decembrie ’89, cu excepția faptului că ați ars acea hîrtie?
1:15:24 Tinu Radu: E foarte dificil de, de spus. Regret că au murit oameni. Pentru asta regret. Că nu trebuiau să moară oameni. Mă-nțelegeți? Asta regret. Că în rest, Ceaușescu oricum cădea. Dar nu trebuiau să moară oameni. E cel mai apăsător. Eu mă gîndesc la acei copii, la copiii lui Bînciu, la alții, la alții. Copii, că au murit cîțiva copii, nu au murit mai mulți, dar acuma… Au murit a lui cetățeanul ăla la…
1:15:51 Dragoș Boța: Doar dacă murea un om, conta. Adică…
1:15:54 Tinu Radu: Deci, eu n-am ce să-mi reproșez vizavi de, de, de morți și de altceva. Eu n-am făcut… Nici nu ne-am opus. Rețineți, noi nu ne-am opus. Noi n-am stat să oprim pe oamenii, n-am oprit oamenii să iasă din întreprinderi. [n-au fost capabili să-i oprească] N-am, ăăă, n-am făcut opoziție la participarea oamenilor. N-am bruscat, n-am arestat. Ce mi-aș putea eu reproșa? Dumneavoastră ce v-ați reproșa dacă ați fi fost în locul meu?
1:16:17 Dragoș Boța: Nu știu.
1:16:18 Tinu Radu: Păi și eu de aia vă spun. N-am avut…
1:16:20 Dragoș Boța: Nu știu pentru că n-am [neînțelegibil] să fiu.
1:16:21 Tinu Radu: N-am avut participațiune, n-am avut participațiune la… A, că am făcut parte din acest instituție, din această instituție? Asta a fost. Instituția a fost.
1:16:30 Dragoș Boța: V-ați împăcat cu dumneavoastră după 25 de ani?
1:16:33 Tinu Radu: Cu mine, da. Da, da. De ce nu? Eu mi-am făcut datoria, și îmi pare rău că s-a ajuns unde s-a ajuns. Vedeți că afară de libertate avem și, și, v-am auzit folosind termenul de furăciuni, nu? Furăciuni. De jargon, în jargon. Pe vremea noastră n-ar fi îndrăznit să fure deloc. Atît. [Apropo de furăciunile postrevoluționare: După revoluție și după părăsirea SRI, domnul Tinu Radu a fost angajat al omului de afaceri Ioan Niculae, din topul miliardarilor, fost ofițer de securitate. Respectivul a fost condamnat la 2 ani și jumătate închisoare în dosarul „Mită la PSD” (linc)]
1:17:00 Dragoș Boța: Regretați dictatura lui Ceaușescu?
1:17:03 Tinu Radu: Nu dictatura lui Ceaușescu. Nu dictatura. Modul cum funcționau instituțiile. [în calitatea sa de „securist cu capul în nori” (linc), Tinu Radu își închipuie sincer că pe vremea lui Ceaușescu instituțiile funcționau bine]
1:17:08 Dragoș Boța: Da, dar era dictatură.
1:17:09 Tinu Radu: Deci în momentul…
1:17:10 Dragoș Boța: Domnu Tinu, era dictatură.
1:17:12 Tinu Radu: Era dictatură, dar…
1:17:14 Dragoș Boța: Era dictatură.
1:17:15 Tinu Radu: Dar, repet…
1:17:16 Dragoș Boța: Regretați?
1:17:16 Tinu Radu: În momentul în care eu mergeam
1:17:17 Dragoș Boța: Regretați perioada de dinainte de ’89?
1:17:20 Tinu Radu: Da, că eram mai tînăr atunci. Eram foarte tînăr.
1:17:22 Dragoș Boța: Nu, lăsați acuma chestiunea personală. Acuma… Tot…
1:17:25 Tinu Radu: Nu, nu. Domnule, regret că…, probabil eu m-aș fi realizat mai bine înainte de ’89.
1:17:30 Dragoș Boța: Cu siguranță. Ați fi ajuns general de securitate. Ați fi fost în elita…
1:17:33 Tinu Radu: Nu general de securitate. Să vă spun altceva. Poate făceam altceva.
1:17:36 Dragoș Boța: N-aveați ce. Era soarta dumneavoastră. Ați spus, chiar dacă v-ați reîntoarce, tot asta ați face.
1:17:41 Tinu Radu: Da.
1:17:42 Dragoș Boța: Domnule Tinu, vă mulțumesc. Vă mai aștept, și poate discutăm o dată…
1:17:47 Tinu Radu: Puneți în discuție treaba asta cu…
1:17:49 Dragoș Boța: …și despre lucrurile de după ’89, căci cred că măcar pentru anii ’90 aveți să ne spuneți multe.
1:17:59 Tinu Radu: Da. Doi ani de temniță. Doi ani de temniță.
1:18:02 Dragoș Boța: Discutăm și de ei și de ce a fost de după temință.
1:18:04 Tinu Radu: Temnița. Sînt lucruri care se pot spune și lucruri care nu se pot spune. Nu?
1:18:09 Dragoș Boța: Eu îmi doresc să ne spuneți din cele care nu le-ați spus…
1:18:13 Tinu Radu: Da.
1:18:14 Dragoș Boța: …pentru că aveți o datorie apropo de țară. Zic eu.
1:18:19 Tinu Radu: Da.
1:18:20 Dragoș Boța: Și datoria ca oamenii să afle lucruri, ca să poată judeca cu creierul lor, nu cu mințile altora.
1:18:27 Tinu Radu: Ar trebui. Și vă spun, probema asta cu punerea, repunerea pe rol a dosarelor revoluției. Păi dacă tot, văd că individul ăla, care n-a avut carte de muncă înainte de ’89, cum îl cheamă?
1:18:40 Dragoș Boța: Un, niște nenorociți.
1:18:41 Tinu Radu: Mărieș. Mărieș. Mărieș.
1:18:42 Dragoș Boța: Toți au fost niște nenorociți, dar au strigat „jos Ceaușescu”.
1:18:44 Tinu Radu: Îi dă toată ziua cu Dan Voinea. Domnilor, Dan Voinea trebuie arestat și condamnat pentru, pentru ce a făcut în…
1:18:48 Dragoș Boța: Da. Domnu Tinu. Dacă oamenii ăia au ieșit în 20, în 21, în 16, și au strigat „libertate”, să știți că nu sînt cu nimic mai prejos decît cei care au avut nu știu cîte facultăți și s-au ascuns sub pat. Fără oamenii aceia…
1:19:05 Tinu Radu: Nu s-au ascuns.
1:19:06 Dragoș Boța: …fără prea multă… Domnu Tinu.
1:19:07 Tinu Radu: Așa este.
1:19:08 Dragoș Boța: Cu tot respectul.
1:19:09 Tinu Radu: Așa este, așa este.
1:19:10 Dragoș Boța: Pentru oamenii care și-au jertfit viața și și-au asumat să iasă în stradă…
1:19:14 Tinu Radu: Eu vă spun dumneavoastră doar atît. Dacă, dacă…
1:19:16 Dragoș Boța: Eu cred că trebuie să-i respectăm.
1:19:18 Tinu Radu: Îi respectăm.
1:19:19 Dragoș Boța: Indiferent că au avut carte de muncă sau nu înainte de ’89.
1:19:21 Tinu Radu: Bine, nu. Ăla, Mărieș, nu intră în categoria ăstora. Eu vă spun dumneavoastră. Dacă în 20 nu ieșeau oamenii de la ELBA, de la UMT, de la Electrotimiș, așa frumos cum au ieșit, fără nimic, mai rămînea Ceaușescu cîteva luni. Dacă nu ieșeau acești oameni. Pentru că era liniște. De-abia cînd au ieșit muncitorii din unitățile mari industriale, frumos, organizat, nu s-a mai spart nimic, nu s-a mai…, atunci au început să iasă și cei de la Arad…
1:19:45 Dragoș Boța: Ghinion.
1:19:46 Tinu Radu: …nu ieșiseră…
1:19:46 Dragoș Boța: Ghinion. Inclusiv pentru securitate. Ghinion.
1:19:49 Tinu Radu: De ce?
1:19:50 Dragoș Boța: Că a ieșit lumea frumos.
1:19:50 Tinu Radu: Nu, nu, nu.
1:19:52 Dragoș Boța: Doamnelor și domnilor…
1:19:52 Tinu Radu: Noi așteptam treaba asta.
1:19:55 Dragoș Boța: Securitatea aștepta să iasă lumea în stradă ca să se elibereze. Nu-i așa?
1:19:59 Tinu Radu: Pașnic. Nu să spargă.
1:20:00 Dragoș Boța: Pașnic. Să se elibereze. Da. Ce să vezi? După 25 de ani lucrurile nu sînt lămurite. Cine știe cînd vor fi lămurite? Pînă mîine seară vă spun ca de obicei, sînt Dragoș Boța, și nu uitați, cîinele de pază al democrației nu latră, sfîșie. O seară nebănuită.

Mai citește:
– Declaraţii securiste despre revoluţia din Timişoara. “Informaţiile obţinute … nu au pus în evidenţă nici lideri şi nici amestecul vreunei puteri străine în producerea evenimentelor de la Timişoara. Raportarea acestor date … generalului I. Vlad a produs iritare şi chiar supărare” (Emil Macri)
Un securist cu capul în nori: Radu Tinu
Securistul Radu Tinu în 1999: „La Timişoara a fost o revoltă populară spontană”
– Radu Tinu, critic literar pentru ziarul „Adevărul”
– Federaţia maghiară pentru drepturile omului şi revoluţia română
– Emisiune TV la care am fost prezent alături de Radu Tinu: Cu Sergiu Nicolaescu despre revoluţie (video). Un fenomen unic în istoria militară universală … Nu se cunoaşte în istorie un caz unde partea înfrîntă, respectiv aceşti terorişti, să nu fi lăsat nici un mort, rănit sau prizonier
– Culisele revoluţiei (4). Să ne spună domnul Radu Tinu dacă şi-a realizat visul de a-l lovi peste coaie pe cheferist (video) (altă emisiune TV la care am fost prezent alături de Radu Tinu)
– Astăzi la Tribunalul Bucureşti: proces deschis de Laszlo Tokes împotriva lui Filip Teodorescu, Ioan Talpeş, Mihai Gâdea şi TV Antena 3
Cazul Laszlo Tokes: Chitanţa de 20000 de lei şi ajutorul de la HEKS (deasemeni: înregistrare video cu explicaţiile lui Tokes)
Trupa de teatru în limba maghiară „Thalia” şi securitatea română. „Încercarea lui Tokes Laszlo de a atrage sub influenţa sa unii tineri de naţionalitate maghiară a fost contracarată”
– Cazul Iosif Costinaş. „Curiosity killed the cat” (video)

 

3 Responses to “Radu Tinu despre revoluția română (video)”

  1. Valeriu Mangu Says:

    @ Marius Mioc

    Felicitari pentru reproducerea dialogului.

  2. popiv 2004 Says:

    MODERATORUL…fraier…

    Un moderator ar trebuii sa „stoarca” cuvinte”si fapte….nu sa le estompeze….
    Fraier moderator…
    El nu a dorit sa scoata un daevar…A fscut jocul lui Tinu….NIMICA NU IESE DUPA 25 DE ANI… OARE CIND ?..

  3. Raluca Costinas Says:

    Ma bucur mult ca ati gasit articolul cu insemnarile din agenda securistului, consemnate la vremea respectiva de Iosif Costinas! Felicitari!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s