Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Acțiune în justiție pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană Mai 23, 2016


Cititorii vechi ai acestui blog sînt deja la curent cu epopeea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană (locotenent-colonel în decembrie 1989), a cărui anulare am cerut-o de ani de zile în temeiul art. 8 din Legea 341/2004, pe motiv că acesta a avut acțiuni împotriva revoluției. La un moment dat, după o plîngere penală făcută de mine împotriva șefului SSPR de la acea vreme (linc), Adrian Viorel Nicolaescu (acum prefect de Constanța – linc), SSPR chiar a luat măsura anulării respectivului certificat iar președintele României (Traian Băsescu la acea vreme) a emis un decret de retragere a titlului de luptător în revoluție pentru respectivul (linc). Ulterior însă Marin Oană a atacat în justiție hotărîrea SSPR de anulare a certificatului, iar Curtea de Apel București i-a dat dreptate, constatînd că respectiva hotărîre a SSPR nu a fost motivată corespunzător (linc). Totuși, Curtea de Apel București a respins capătul de cerere prin care Marin Oană voia să fie obligat SSPR să propună Președinției reacordarea titlului de luptător în revoluție. Așadar, Marin Oană a rămas într-o situație ambiguă, avînd certificat de revoluționar valabil (căci anularea certificatului a fost anulată în justiție), dar neavînd titlul de luptător în revoluție, căci decretul prezidențial prin care i s-a retras acest titlu a rămas mai departe valabil.

Dat fiind că instanța s-a pronunțat doar asupra modului deficitar în care SSPR a emis hotărîrea de anulare a certificatului de revoluționar a lui Oană, nu însă și asupra temeiniciei ori netemeiniciei propriei mele cereri, depuse în conformitate cu legea 341/2004, pentru anularea respectivului certificat, am revenit cu o adresă către SSRMLÎRC – continuatorul juridic al SSPR – pentru ca instituția să ia o nouă decizie, motivată de astă dată, prin care să rezolve favorabil cererea mea (linc). Fiindcă SSRMLÎRC nu mi-a răspuns la cerere, m-am adresat Curții de Apel Timișoara, chemînd în judecată atît SSRMLÎRC, cît și pe Oană Marin, căruia consider că trebuie să i se ofere dreptul la apărare. Cauza face obiectul dosarului 431/59/2016 (linc) cu primă ședință de judecată programată în 30 mai 2016. Redau mai jos chemarea în judecată:

Către Curtea de Apel Timişoara
Secţia de contencios administrativ

Domnule preşedinte

Subsemnatul, MIOC MARIUS REMUS, domiciliat în Timişoara (…), în temeiul Legii 554/2004 şi al Legii 341/2004 chem în judecată Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (numit mai departe SSRMLÎRC), cu sediul în Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr.1, corp B, etaj 3, sector 1, cît şi pe Oană Marin, domiciliat în Bucureşti (…), cerînd ca prin hotărîrea pe care o veţi dispune să anulaţi certificatul de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 – luptător rănit, seria LRT-O nr. 0002 emis de pîrîtă pe numele lui Oană Marin şi să-l obligaţi pe numitul Oană Marin să predea originalul certificatului şi legitimaţiei de luptător în revoluţie conform legii 341/2004 către pîrîta SSRMLÎRC.

ÎN FAPT:

Prin sesizarea înregistrată la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor (SSPR, al cărui continuator juridic este SSRMLÎRC) sub nr. 18/5738/21.04.2010 am cerut acestei instituţii, printre altele, anularea certificatului de luptător în revoluţie al numitului Oană Marin, în temeiul art. 8 din Legea 341/2004, deoarece acesta a avut acţiuni împotriva revoluţiei din decembrie 1989, fapt pentru care, la data respectivă, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) anulase deja avizul pentru preschimbarea acestui certificat. În răspunsul primit de la SSPR sub nr. 18/5738/05.05.2010 mi s-a spus că niciuna din persoanele menţionate de mine (deci nici Oană Marin) nu a primit certificat de revoluţionar.

Răspunsul a fost mincinos. În lista revoluţionarilor cu certificate preschimbate conform legii 341/2004, publicată în Monitorul Oficial 467 bis din 7 iulie 2010, am observat că Oană Marin figurează printre persoanele al căror certificat de revoluţionar a fost preschimbat.

Urmare a faptului că mi s-au comunicat informaţii false printr-o adresă oficială a SSPR, am făcut plîngere penală împotriva conducătorului de atunci al instituţiei, Adrian Viorel Nicolaescu.

Ulterior plîngerii mele penale, a fost înaintată către Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor (CPRD) o contestaţie legată de preschimbarea certificatului de revoluţionar a numitului Oană Marin (deşi respectiva comisie deja îşi retrăsese avizul pentru preschimbarea certificatului, deci contestaţia era oarecum fără obiect), iar apoi printr-un proces verbal din data de 19.11.2010 SSPR a dispus anularea respectivului certificat şi a propus preşedintelui României retragerea titlului de luptător în revoluţie al numitului Oană Marin.

Preşedintele României, prin decretul 237/28.02.2011, a retras titlul de luptător în revoluţie al numitului Oană Marin.

La acel moment puteam considera că cererea mea a fost soluţionată favorabil.

Numitul Oană Marin a atacat în instanţă hotărîrea SSPR de anulare a certificatului său. Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa nr. 6182 / 31.10.2012, a respins cererea numitului Oană Marin, dar în recurs, prin Decizia 2986 / 10.04.2014 admite parţial acţiunea lui Oană Marin, pe motive procedurale, constatînd că hotărîrea SSPR de anulare a certificatului său de revoluţionar nu a fost motivată, însă respinge capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună Preşedinţiei României reacordarea titlului. Totodată, deşi CPRD era parte în proces şi Oană Marin ceruse şi obligarea CPRD la acordarea avizului pentru preschimbarea certificatului, Curtea de Apel Bucureşti nu a obligat CPRD la acest lucru.

După respectiva hotărîre judecătorească situaţia lui Oană Marin a rămas ambiguă: pe de o parte are un certificat de revoluţionar valabil, căci hotărîrea SSPR de a-i anula certificatul de revoluţionar a fost anulată de Curtea de Apel Bucureşti, pe de altă parte, titlul de luptător pentru victoria revoluţiei i-a fost retras printr-un decret prezidenţial care a rămas valabil, şi instanţa a refuzat să oblige SSPR să propună preşedinţiei să reacorde acel titlu. Deci Oană Marin are un certificat (valabil) care atestă un fapt neconform realităţii – anume că ar beneficia de titlul de luptător în revoluţie, titlu de care de fapt nu dispune. Pe baza acestui certificat numitul ar putea să obţină diferite drepturi prevăzute de legea 341/2004.

Aflînd despre această hotărîre judecătorească, am depus o cerere la SSRMLÎRC (urmaş juridic al SSPR) prin care am cerut SSRMLÎRC să emită o nouă hotărîre, motivată de data aceasta, prin care să se anuleze certificatul de revoluţionar al numitului Oană Marin. Alătur respectiva cerere cît şi confirmarea poştală de primire care atestă primirea ei la SSRMLÎRC în 19.01.2016.

SSRMLÎRC nu a răspuns la cererea mea, ca urmare, în temeiul art. 7 şi 8 din Legea 554/2004 introduc această acţiune în justiţie.

Invoc excepţia de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea 554/2004, respectiv faptul că preschimbarea certificatului de luptător în revoluţie a numitului Oană Marin a fost de la început nelegală, fiind contrară art. 8 din legea 341/2004.

Solicit ca pîrîta SSRMLÎRC să prezinte instanţei toate documentele care au stat la baza aprobării preschimbării certificatului seria LRT-O nr. 0002 emis pe numele lui Oană Marin, cît şi toate documentele legate de anularea (anulată la rîndul ei) acelui certificat.

La Curtea de Apel Bucureşti nu s-a judecat cererea mea de anulare a certificatului lui Oană Marin, ci cererea lui Oană Marin de anulare a hotărîrii SSPR de anulare a certificatului său de revoluţionar. Hotărîrea SSPR a fost anulată pe motive strict procedurale, care nu îmi pot fi imputabile. Instanţa a observat, foarte corect, că „obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice, fiind necesară justificarea raţiunilor de fapt şi de drept care au stat la baza adoptării lui”. Însă, tot Curtea de Apel Bucureşti a constatat, prin Sentinţa 6182/2012 (paginile 4-5):  „Din înscrisul depus de CPRD (fila 98), extras din Registrul istoric al UM 01210 Bucureşti rezultă că lt. col. Oană Marin la acel moment a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989. Împrejurarea că, pînă la sfîrşitul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 forţele militare din care a făcut parte şi reclamantul au fost de partea manifestanţilor nu înlătură încadrarea acţiunilor iniţiale ale reclamantului în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, din moment ce legea prevede „sub orice formă” şi nu menţionează excepţii de la interdicţia de a beneficia de această lege instituită pentru cei care au întreprins asemenea acţiuni”.

Este adevărat că prin Decizia civilă 2986/10.04.2014 a aceleiași instanțe, pronunțată la recurs, sentința a fost parțial modificată, însă partea în care se constată că Oană Marin „a acționat și a luptat contra manifestanților din decembrie 1989” nu a fost modificată. Așadar, respectiva constatare a instanței se bucură acum de autoritate de lucru judecat, opozabilă atît SSRMLÎRC, cît și numitului Oană Marin, care au fost parte în proces. Mie respectivele hotărîri nu îmi sînt opozabile, căci mi s-a respins la acel proces calitatea de intervenient în interes propriu, acceptîndu-mi-se doar calitatea de intervenient în interesul SSPR (motiv pentru care o serie de dovezi a căror administrare am cerut-o au fost respinse, nefiind susţinute de SSPR).

În decembrie 1989 Oană Marin a organizat acţiuni împotriva revoluţiei, anume, în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea unor trupe folosite ulterior la dispersarea manifestanţilor, intimidarea şi stînjenirea mişcărilor acestora, fiind şi autorul propunerii de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicată de demonstranţi pe bulevardul Magheru, propunere care a fost pusă în practică. Este nerelevant dacă faptele săvîrşite de acesta au avut sau nu caracter penal, art. 8 din Legea 341/2004 prevăzînd incompatibilitatea obţinerii certificatelor de revoluţionar pentru cei care au acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei (deci nu neapărat sub forma unor fapte penale; nu e necesar să fi dat personal ordin să se tragă împotriva manifestanţilor). Este de subliniat că la retragerea titlului de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 se discută de o simplă incompatibilitate, nefiind necesară constatarea vreunei vinovăţii a persoanei respective, iar retragerea acestui titlu nu are caracter de sancţiune (a nu beneficia de recunoştiinţa naţiunii prevăzută de legea „recunoştiinţei” nr. 341/2004 nu este o sancţiune; sînt milioane de cetăţeni care nu beneficiază de recunoştiinţa naţiunii, deşi unii dintre ei sînt chiar simpatici). O persoană care la un moment dat a acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei nu are dreptul să primească certificat de revoluţionar, indiferent ce acţiuni ulterioare ar fi avut în slujba revoluţiei şi cît de sincer a fost ataşamentul său ulterior la revoluţie.

În declaraţia olografă dată Parchetului Militar cu privire la activitatea sa din timpul revoluţiei Oană Marin relatează următoarele despre ziua de 21 decembrie 1989 (între paranteze drepte – comentariile mele):

„21.12.1989 orele 14,30-17,00

            Începe calvarul. O.S.R. [ofiţerul de serviciu pe regiment – nota mea] m-a anunţat că sînt sunat de M.Ap.N. [ministrul apărării naţionale] – G[ene]ral Milea, de la care am primit direct ordin, să pregătesc în vederea unei misiuni un B.I./TAB [batalion de infanterie cu transportoare amfibio blindate], un B.I./autovehicule şi un B.Tc. [batalion de tancuri], apoi a revenit şi a ordonat să mă deplasez în Piaţa Palatului numai cu B.I./TAB, începînd cu orele 16,00. (…)

            La orele 16,00 am început deplasarea către locul ordonat, iar începînd cu orele 16,45 m-am dispus în Piaţa Palatului, între Palatul Regal şi restaurantul Cina. (…)

            21.12.1989 orele 21,00-24,00 (…)

            Se discuta problema abordării „baricadei” de către cei doi generali, de către 4 tancuri simultan, pe întreg bulevardul.

            Am fost întrebat, mi-am spus punctul de vedere că este mai bine cu 3 tancuri, centru şi dreapta-stînga părţii carosabile a b-dului Magheru. A fost de acord.

            Iniţial pe tancuri erau infanterişti ca desant, legaţi cu curele de piele să nu cadă de pe ele. Am raportat că este bine să abordăm baricada fără desant.

            Către orele 23,30, dinspre Piaţa Universităţii se deplasa un autocamion-basculantă cu viteză mare, farurile fază lungă aprinse, chiar pe centrul bulevardului. Şoferul a sărit din aceasta, dar a tras şi de volan spre stînga. Maşina s-a oprit într-un copac aflat în dreptul intrării în parcajul [neciteţ]. Urmările impactului se văd şi astăzi la copac.

            S-a profitat de acest moment, tancurile au trecut peste baricadă, fără să se producă contactul cu manifestanţii, aceştia au început să fugă către ceasul din Piaţa Universităţii. O parte au intrat în staţia de metrou Universitate, iar alţii au continuat să fugă către Piaţa Rosetti şi Piaţa Unirii.

            Cele trei tancuri au ocupat poziţii, unul la Piaţa Universităţii şi două la Piaţa Rosetti.

            Forţele care erau în contact cu manifestanţii i-au urmărit, au blocat căile de acces în staţia de metrou mai puţin ieşirea spre Muzeul de Istorie. (…)

            22.12.1989 orele 00,00 – 04,00

            A început „evacuarea” manifestanţilor din staţia de metrou Universitate, aceştia au început să iasă prin intrarea-ieşirea neblocată. Cei care ajungeau la verticală erau „îmbarcaţi” în mocrobuze TV şi evacuaţi – duşi la Jilava. Ceilalţi erau aşezaţi – bătuţi lîngă gardul Muzeului de Istorie şi păziţi”.

Fapta numitului, care în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea de forţe de represiune din cadrul regimentului pe care îl comanda cu scopul ca aceste forţe să fie folosite pentru dispersarea manifestanţilor (cum au şi fost folosite), propunerile făcute de dînsul de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicate de manifestanţi (propuneri puse în practică), ceea ce a avut ca efect dispersarea manifestanţilor şi a înlesnit arestarea ulterioară a unora dintre ei, sînt acţiuni împotriva revoluţiei. În conformitate cu art. 8 din legea 341/2004, respectivele fapte îl fac pe domnul Oană Marin incompatibil cu dobîndirea certificatului de revoluţionar.

Arăt totodată că Sentinţa 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă definitivă în urma Deciziei 2986/2014 a aceleiaşi instanţe, reprezintă ceea ce art. 49 şi 49 indice 1 alin. 1 şi alin. 2 lit. b din HG 1412/2004, astfel cum a fost modificată prin HG 99/2015 numeşte “element de noutate”, respectiva sentinţă constatînd că Oană Marin “a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989”, fapt incompatibil cu eliberarea certificatului de revoluţionar, conform art. 8 din Legea 341/2004. Acest aspect l-am semnalat deja în petiţia mea către SSRMLÎRC, pe care o alătur. Vă cer să luaţi în considerare toate argumentele deja expuse în acea petiţie.

ÎN DREPT: Legea 554/2004, Legea 341/2004 (în forma din momentul eliberării certificatului de revoluţionar pentru Oană Marin şi în forma actuală), HG 1412/2004 modificată prin HG 99/2015, codul de procedură civilă.

SPRE DOVEDIRE:

  • Petiţia mea din 2016 către SSRMLÎRC şi copie a confirmării de primire din 19 ianuarie 2016 de la poştă
  • Mesaj de poştă electronică trimis de mine atît către SSRMLÎRC cît către adresa personală a secretarului de stat Adrian Sanda, în care aminteam nevoia de a mi se răspunde la petiţie.
  • Petiţia mea din 2010 către SSPR şi răspunsul primit
  • Scrisoare a CPRD referitoare la petiţia mea trimisă către SSPR
  • Sentinţa 6182/2012 şi Decizia 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti
  • Declaraţie olografă data de Oană Marin la Parchet cu privire la faptele sale din decembrie 1989
  • Acte, înscrisuri
  • Solicit ca SSRMLÎRC să prezinte toate documentele care au stat la baza eliberării iniţiale iar apoi preschimbării certificatului de revoluţionar pentru Oană Marin, cît şi pentru anularea ulterioară a certificatului (anulare anulată de instanţă).
  • Interogatoriul numitului Oană Marin.

Reclamant
Mioc Marius Remus

Mai citește, despre Marin Oană:
Generalul Marin Oană – relatare despre revoluția din București
Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial
Hotărîrea judecătorească referitoare la fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu
– SSRMLÎRC respinge cererea mea de a se anula certificatul de revoluționar a lui Marin Oană
– Nouă cerere pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană

Despre procesul deschis de Oană împotriva SSPR (actualul SSRMLÎRC) și CPRD, proces la care am avut calitatea de intervenient în interesul SSPR (fiindu-mi respinsă calitatea de intervenient în interes propriu, motiv pentru care hotărîrea nu îmi este opozabilă), citiți:
Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014
Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Oană cu SSPR
Generalul Oană invocă neconstituţionalitatea art. XXIII alin. 1-4 din Legea 134/2013. Procesul legat de certificatul său de revoluţionar – amînat pentru 20 martie
Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR
Generalul Oană cîştigă recursul în procesul cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească în cazul Marin Oană contra SSPR. „Obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui (…) Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului către reclamant, întrucît nu se poate stabili în acest moment dacă sînt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s