Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Întîmpinarea lui Oană în procesul legat de certificatul său de revoluționar. „Vă rog să respingeți acțiunea ca inadmisibilă, prematură, prescrisă, lipsită de interes sau, după caz, nefondată” Mai 30, 2016


IntimpOana1Am prezentat deja cititorilor acțiunea în justiție depusă de mine (linc) prin care am cerut anularea certificatului de revoluționar a lui Oană Marin, cît și întîmpinarea depusă de SSRMLÎRC (linc) în acest caz. Prezint acum și argumentele invocate de Oană în întîmpinarea depusă în proces, pentru respingerea cererii mele.

1. Excepția inadmisibilității acțiunii
Certificatul de luptător pentru victoria revoluțieiromâne din decembrie 1989 – luptător rănit, seria LRT-O nr. 00002, a cărui anulare o solicită reclamantul Mioc Marius Remus, nu face decît să dovedească titlul de luptător rănit, instituit prin Legea nr. 42/1990 și conferit în temeiul acesteia prin decret prezidențial.

Legea 341/2004 (…) împreună cu Normele metodologice de aplicare, modificate și completate prin HG 1707/2006, dispun asupra condițiilor în care SSPR poate preschimba certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de comisia pentru aplicarea legii 42/1990 (art. 9 din legea 341/2004).

IntimpOana2Totodată, cele două acte normative stabilesc și condițiile în care se vor soluționa contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, respectiv, că, potrivit art. 20 alin. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG 1412/2004 și modificate prin HG 1707/2006 „persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile legii 341/2004 sau ale prezentelor norme metodologice, pot face contestație la Comisia Parlamentară, în termen de maxim 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Parte I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. 1”, iar conform art. 5, „pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, SSPR reanalizează documentația pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare”.

Art. 49 alin. 1 din Normele metodologice modificate prin HG 1707/2006 completează textul de la art. 20, în sensul că, „în cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricăror persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea 341/2004 (…), SSPR va proceda la anularea certificatelor respective”, în timp ce alin. 2 al art. 49 din HG 1707/2006 precizează expres că „analiza elementelor de noutate și decizia cu privire la anularea certificatelor sînt de competența comisiei prevăzute la art. 13, pînă la expirarea termenului de preschimbare a certificatelor, iar după acest termen competența revine unei comisii formate din angajați ai SSPR, numiți prin ordin al secretarului de stat”. Aliniatul al treilea al acestui text normativ dispune în sensul că „anularea certificatelor și înaintarea propunerii de retragere a titlurilor se fac de SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare”.

În aceste condiții este evident că legiuitorul a înțeles să instituie o procedură specială în materie, care atribuie decizia de anulare a unui astfel de certificat exclusiv SSPR (actualmente SSRMLÎRC), cu avizul Comisiei Parlamentare de specialitate, și nu instanțelor judecătorești, necompetente general în materie.

Solicit, în acest sens, admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, aceasta, așa cum a fost formulată de reclamant, nefiind de competența instanțelor judecătorești.

Numai o eventuală decizie a SSRMLÎRC, dată în legătură cu anularea unui certificat preschimbat în temeiul Legii 341/2004, ar putea constitui obiectul unei contestații adresate instanței de contencios administrativ.

2. Excepția autorității de lucru judecat

Așa cum am susținut mai sus, instanțele de contencios administrativ ar putea fi investite numai cu o acțiune în anularea unei decizii a SSRMLÎRC (fost SSPR) dată în legătură cu anularea unui certificat preschimbat în temeiul Legii 341/2004.

IntimpOana3Certificatul emis subsemnatului de pîrîta SSRMLÎRC la 23.12.2005 a mai fost anterior anulat de către instituția emitentă – SSPR (actualmente SSRMLÎRC), subsemnatul adresîndu-mă deja instanței de contencios administrativ, împotriva deciziei de anulare a certificatului, acțiunea în anulare fiind admisă definitiv și irevocabil prin Decizia civilă 2986 / 10.04.2014 a Curții de Apel București (dosar 3761/2/2011*) – pe care reclamantul a depus-o deja la dosarul cauzei – acesta avînd calitatea de intervenient în favoarea SSPR – invocînd-o truncheat și ignorînd prima consecință juridică pe care aceasta o produce, respectiv autoritatea de lucru judecat.

Anularea certificatului seria LRT-O nr. 00002 nu mai poate fi pusă în discuție pentru aceleași motive în legătură cu care Curtea de Apel București s-a pronunțat prin hotărîre definitivă și irevocabilă.

3. Excepția prematurității cererii de chemare în judecată

Legea 554/2004 prevede în cuprinsul art. 7 alin. 3 că „este îndreptățită să introducă plîngere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat la cunoștiință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. 7”, termen pe care legea îl definește ca fiind unul de prescripție.

Reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 în fața autorității emitente – respectiv SSPR – în legătură cu actul administrativ individual contestat, respectiv certificatul seria LRT-O nr. 0002, în termenul prevăzut de lege, adică cel tîrziu pînă la data de 23.06.2006.

4. Excepția prescripției dreptului de acțiune

Cererea de anulare a certificatului (…) emis subsemnatului de pîrîta SSRMLÎRC a fost introdusă de reclamant după expirarea termenului de prescripție, de 6 luni, defipt de art. 11 alin. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, ținînd seama că reclamantul Mioc Marius Remus a cunoscut existența acelui act administrativ cel puțin de la data la care a formulat cerere de intervenție în nume propriu în cauza care a făcut obiectul dosarului 3761/2/2011, soluționat pe rolul Curții de Apel București.

5. Excepția lipsei de interes

Chiar dacă art. 1 alin. 2 din Legea 554/2004 (…) permite să se adreseze instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, reclamantul trebuie să facă totuși dovada unui interes, respectiv a împrejurării că actul administrativ a cărui anulare o solicită să fi produs reclamantului o vătămare a unui drept sau interes legitim, așa cum sînt acestea definite de literele o, p și r ale art. 2 alin. 1 din Legea 554/2004.

Reclamantul Mioc Marius Remus nu a făcut nicio referire, nicăieri pe tot parcursul cererii de chemare în judecată, din care să reiasă natura dreptului sau interesului legitim afectat, precum și modalitatea sau măsura în care acestea au fost afectate prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat.

IntimpOana46. Excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată

Nu în ultimul rînd, art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 (…) dispune, în cuprinsul celei de-a doua teze, că nu se poate invoca excepția necompetenței teritoriale dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pîrîtului, însemnînd, per a contrario, că în situația în care reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său – cum este cazul de față – excepția necompetenței teritoriale a instanței de judecată este admisibilă, avînd în vedere, în mod concret, împrejurarea că investirea instanței de contencios administrativ din Timișoara cu o acțiune în anularea unui act administrativ emis de o autoritate cu sediul în București, destinatarul actului avînd la rîndul său domiciliul tot în București, este de natură să restrîngă posibilitatea obiectivă de exercitare a dreptului la apărare, ca urmare a dificultăților și costurilor ridicate pe care le implică deplasarea la termenele care vor fi acordate în cauză.

Solicit, prin urmare, declinarea cauzei în fața Curții de Apel București, spre competentă soluționare pe fond.

II. În ceea ce privește excepția de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea 554/2004, invocată de reclamantul Mioc Marius Remus, referitoare la faptul că „preschimbarea certificatului de luptător în revoluție a numitului Oană Marin a fost de la început nelegală, fiind contrară art. 8 din Legea 341/2004”, vă rog să o respingeți ca inadmisibilă, pentru că această excepție poate fi admisă, așa cum arată art. 4 alin. 2 din Legea 554/2004, numai în situația în care instanța constată că de actul administrativ cu caracter individual, în legătură cu care s-a ridicat excepția de nelegalitate, depinde soluționarea litigiului pe fond, or, în cazul de față, litigiul pe fond privește chiar actul administrativ cu caracter individual în raport de care s-a ridicat și excepția de nelegalitate, inadmisibilă în atare condiții.

III. Pe fond, învederez următoarele:

În fapt, am participat la Revoluția Română din Decembrie 1989 în calitate de comandant al unei unități militare și am fost rănit prin împușcare, în data de 24 decembrie 1989, în timp ce mă aflam în incinta TVR, în misiune de apărare a acestei instituții, așa cum rezultă din actele medicale anexate prezentei, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.

Ca urmare a participării mele la Revoluția Română din Decembrie 1989, prin Decretul nr. 110/1991, Președintele României mi-a acordat titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989”, șimi-a fost eliberat Certificatul nr. 117/16.05.1991, în conformitate cu prevederile legii 42/1990 (…).

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004 (…) am solicitat preschimbarea vechiului certificat,fiindu-mi eliberat Certificatul seria LRT-O nr. 00002 din data de 23.12.2005, care făcea dovada deținerii titlului de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Luptător Rănit”.

La data de 28.02.2011, prin Decretul prezidențial nr. 237, mi-a fost retras titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – Luptător Rănit”, subsecvent anulării de către SSPR a certificatului (…).

IntimpOana5Am contestat în fața SSPR decizia de anulare a certificatului, împlinind astfel procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 (…).

Mi s-a răspuns, prin adresa nr. 18/2247/31.03.2011, că anularea certificatului sus-menționat s-a făcut ca urmare a aplicării prevederilor art. 8 din Legea nr. 341/2004, fără să se precizeze care dintre cazurile prevăzute de art. 8 a fost avut în vedere și care sînt elementele concrete, de noutate, care au condus la anularea certificatului.

Împotriva deciziei abuzive de anulare a Certificatului seria LRT-O nr. 00002 / 23.12.2005 (…) m-am adresatinstanței de contencios administrativ competente, căreia i-am solicitat anularea deciziei de retragere a titlului, precum și obligarea SSPR să facă Instituției Prezidențiale propunerile necesare în vederea reacordării acestuia.

Am arătat, pe fond, că decizia a cărei anulare am solicitat-o este abuzivă, lipsită de orice justificare, de fapt sau de drept, precum și că participarea mea la Revoluția din Decembrie 1989, în calitate de comandant al unității militare care a asigurat paza Televiziunii Române (circumstanțe în care am fost și rănit) este de notorietate.

În acest sens amdepus, în cadrul probei cu înscrisuri, adresa nr. 97/P/1990 emisă de Parchetul de pe lîngă ÎCCJ la 19.12.2006, prin care mi s-a comunicat că, din cercetările efectuate de această instituție, a rezultat că am asigurat condițiile necesare transmiterii către țară a evenimentelor petrecute în timpul Revoluției Române în București și în țară, ocazie cu care am fost rănit prin împușcare de persoane rămase necunoscute pînă în prezent. Totodată se face precizarea cănu am desfășurat activități cu caracter terorist.

Nu mai puțin, prin Decizia nr. 3068/04.10.2007 a CNSAS s-a stabilit că nu am fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste.

Ambele documente au fost eliberate pentru a servi în fața SSPR și a CPRD, în scopul preschimbării Certificatului nr. 117/16.05.1991, conform prevederilor Legii 341/2004.

Articolul 8 din Legea 341/2004 (…) precizează că nu vor beneficia de prevederile sale persoanele „care sînt dovedite a fi fost implicate în activitățile fostei securități ca poliție politică, precum și persoanele care au organizat, au acționat, au instigat și au luptat, sub orice formă, împotriva Revoluției”.

În realitate, comisia din cadrul SSPR nu a avut niciodată la dispoziție alte documente decît cele care au fost analizate cu ocazia preschimbării certificatului, decizia de anulare a acestuia fiind fundamentată exclusiv pe baza avizului CPRD, fapt dovedit în fața Curții de Apel București, în cauza care a făcut obiectul dosarului nr. 3761/2/2011*.

IntimpOana6În fața Curții de Apel București, CPRD și-a justificat avizul invocînd un așa zis document, secret de serviciu, dar a depus un cu totul alt document decît cel invocat, tot secret de serviciu, și anume un extras din Registrul Istoric al UM 01210 București, purtînd nr. DL/S/160.31.05.2007 (fila 98 din dosar) care reprezintă o sinteză a jurnalului de luptă al acestei unități din perioada decembrie 1989.

Din extrasul prezentat rezultă că subsemnatul am fost înaintat în gradul următor, la data de 10.01.1990, „conform ordinului M.Ap.N. MC 771/30.12.1989 pentru înaltul patriotism, curajul, abnegația și spiritul de sacrificiu în acțiunile de luptă desfășurate în scopul anihilării bandelor teroriste și îndeplinirea idealurilor Revoluției.

Tot din cuprinsul extrasului mai reiese și că pe data de 22.12.1989, la ora 10:25, am ordonat retragerea în unitate a efectivelor de militari și a tehnicii de luptă, cu mai bine de o oră înainte de fuga dictatorului Ceaușescu!!!

Decizia Civilă nr. 2986 a Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă, a reținut că „pentru a-și putea exercita atribuția de control al legalității actelor administrative, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar motivarea trebuie să fie intrinsecă actului administrativ. În consecință, avînd în vedere necesitatea cunoașterii rațiunii emiterii actului administrativ, atît de către destinatarul acestuia, cît și de către instanță, obligația motivării actului administrativ reprezintă o condiție de legalitate a acestuia, sancțiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui”.

În prezenta acțiune, reclamantul Mioc Marius Remus nu face decît să reia aceleași acuzații pe care mi le-a adus în fața Curții de Apel București, în legătură cu care această instanță a statuat în mod definitiv că sînt lipsite de substanță și de temei probator și nu pot justifica anularea certificatului (…).

Vă rog, pentru toate aceste motive, să respingeți acțiunea ca inadmisibilă, prematură, prescrisă, lipsită de interes sau, după caz, ca nefondată.

Cu cheltuieli de judecată.

În drept:
– Legea 554/2004, a contenciosului administrativ, modificată;
– Legea nr. 341/2004 (…)
– Normele metodologice de aplicare ale Legii 341/2004, aprobate prin HG 1412/2004, modificate prin HG 1707/2006.

Probe: Înscrisuri.
Anexez înscrisurile despre care s-a făcut vorbire în întîmpinare.
Solicit atașarea dosarului nr. 3761/2/2011 al Curții de Apel București. (…)

Pîrît Oană Marin, prin av. Micu Mihai

Mai citește, despre acest proces:
– Acțiune în justiție pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană
– SSRMLÎRC cere respingerea acțiunii mele în justiție legată de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană

Citește despre Marin Oană:
Generalul Marin Oană – relatare despre revoluția din București
Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial
Hotărîrea judecătorească referitoare la fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu
– SSRMLÎRC respinge cererea mea de a se anula certificatul de revoluționar a lui Marin Oană
– Nouă cerere pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană

Despre procesul deschis de Oană împotriva SSPR (actualul SSRMLÎRC) și CPRD, proces la care am avut calitatea de intervenient în interesul SSPR (fiindu-mi respinsă calitatea de intervenient în interes propriu, motiv pentru care hotărîrea nu îmi este opozabilă), citiți:
Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014
Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Oană cu SSPR
Generalul Oană invocă neconstituţionalitatea art. XXIII alin. 1-4 din Legea 134/2013. Procesul legat de certificatul său de revoluţionar – amînat pentru 20 martie
Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR
Generalul Oană cîştigă recursul în procesul cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească în cazul Marin Oană contra SSPR. „Obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui (…) Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului către reclamant, întrucît nu se poate stabili în acest moment dacă sînt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s