Generalul Viorel Oancea, maior în decembrie 1989, este primul ofițer român care a vorbit de la balconul Operei din Timișoara, asigurînd protestatarii că este alături de ei. Faptul se întîmpla în dimineața de 22 decembrie 1989, cînd Ceaușescu era încă la putere. Despre acele întîmplări povestește într-un interviu în „Observatorul Militar” din 4 martie 2015, acordat locotenent-colonelului Cristian Dumitrașcu. Reproduc aici respectivul interviu. Am inserat niște comentarii ale mele cu litere cursive, între paranteze drepte.
Pe un alt sait al meu – documente1989.wordpress.com – am pus (aproape) integral dosarul procesului care a avut ca obiect evacuarea lui Laszlo Tokes din locuința parohială a bisericii reformate din Timișoara, fapt care a constituit pretextul izbucnirii revoluției române. E vorba de dosar 9001/1989 al Judecătoriei Timișoara și dosar 2339/1989 al Tribunalului Timiș (unde s-a judecat recursul). Fiindcă judecătoria Timișoara îmi cerea taxă de timbru pentru fiecare pagină copiată, n-am mai cerut copii și după plicurile poștale care erau la dosar, considerîndu-le nerelevante. Dar în afară de aceste plicuri poștale, filele din aceste dosare sînt prezentate integral. Copiile după aceste dosare le-am dobîndit în 2001 și o parte din documente le-am prezentat în cartea mea „Revoluția fără mistere. Începutul revoluției române: cazul Laszlo Tokes”, publicată în 2002 la editura Almanahul Banatului. Datorită costurilor legate de tipar, în carte am prezentat doar o parte din documente, cele pe care le-am considerat mai importante. Acum este pentru prima oară cînd dosarul procesului din 1989 a lui Tokes devine disponibil integral pentru public.
Deputatul Niculae Mircovici, secretar al Camerei Deputaților, a murit astăzi, am aflat de pe facebook. Pe pagina sa de facebook (linc) soția sa a scris: „Dumnezeu mă cheamă la El ! si Facă-se Voia Ta Doamne ! au fost ultimele cuvinte ale iubitului meu soț. Odihna cea veșnică dă-o lui, Doamne, și lumina cea fără de sfârșit să-i strălucească. Să se odihnească în pace”. Citește în continuare „A murit deputatul Niculae Mircovici, membru al CPRD”→
În 18 decembrie 1989 revoluția izbucnise deja la Timișoara dar nu se răspîndise încă în alte localități. Se înregistraseră deja numeroși morți și răniți, despre care în țară nu se știa încă nimic. Episcopia reformată ungurească din Oradea era condusă de Laszlo Papp, deputat în Marea Adunare Națională. Papp este cel care inițiase procesul de evacuare a lui Laszlo Tokes, proces în urma căruia a izbucnit revoluția română (neștiute sînt căile Domnului!). În cartea mea „Revoluția fără mistere” am prezentat pe larg respectivul proces, pe baza actelor pe care le-am găsit în arhiva judecătoriei Timișoara. Acum prezint un alt document: felicitările pe care conducerea episcopiei reformate din Oradea le-a trimis în 18 decembrie 1989 lui Nicolae Ceaușescu. Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.
Telegramă
Excelenței Sale Domnului [titulatura obișnuită pentru adresare către Ceaușescu era „tovarășul”, dar cultele religioase foloseau „domnul”]
Nicolae Ceaușescu
Președintele Republicii Socialiste România, Președintele Frontului Democrației și Unității Socialiste [FDUS – organizație politică cuprinzînd Partidul Comunist și persoane fără de partid care susțineau politica PCR; conducătorii cultelor religioase erau dintre cei care făceau parte din FDUS fără a face obligatoriu parte din PCR, dar de urmat urmau tot politica PCR; la alegeri, candidații erau propuși oficial de FDUS, nu direct de PCR; nu existau candidați care să nu fie propuși de FDUS] București
În numele Consiliului Dirigent al Eparhiei Reformate Oradea întrunit la ședința anuală azi 18 decembrie 1989 dorim să Vă exprimăm sentimentele noastre de aleasă stimă și calde mulțumiri pentru activitatea Dumneavoastră neobosită depusă în slujba propășirii și înfloririi patriei noastre și a ridicării bunăstării întregului nostru popor.
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, pentru ca ulterior cercetările să fie redeschise. Eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
Manuscris rămas de la bunicul. Traducere în maghiară a romanului „Fiul vrăjitoarei” al scriitoarei germane Rosemarie Schuder
Bunicul meu dinspre mamă, Jozsef (Iosif) Kuliner, s-a născut la Timișoara în 1899 și a trăit pînă în 1987. A făcut școala la Timișoara, în clădirea actualului liceu „C. D. Loga”, care pe vremea aia se numea altfel și era cu predare în maghiară – înainte de 1918 toate școlile de stat din Timișoara erau cu predare în maghiară. A absolvit facultatea de medicină la Cluj – aici studiile le-a făcut în limba română, că era deja după unirea Ardealului cu România. A fost doctor în Uileacul de Beiuș (județul Bihor) – unde s-a născut mama, iar apoi a revenit în Timișoara. De-a lungul vieții a adunat o bibliotecă impresionantă, cu vreo 10000 de cărți, din care majoritatea erau în maghiară. Cînd a îmbătrînit, i s-a stricat vederea, încît ajunsese să nu mai poată citi nici cu ochelari (fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, pe lîngă vedere i s-a stricat și auzul). Abia cu cîteva luni înainte de moarte a primit de la fiul său din SUA (unchiul meu) un aparat care să-l ajute la citit – care proiecta pe un ecran ca de televizor imaginea cărții, practic se realiza o mărire de foarte multe ori a imaginii. La vremea aia un asemenea aparat costa mult, așa că unchiul n-a vrut să dea banii decît după ce are confirmarea că aparatul e folositor. Pentru asta bunicul trebuia să meargă la Viena, unde să încerce aparatul (nu existau în România asemenea aparate). A durat destul pînă a primit pașaport, căci în regimul comunist să pleci peste hotare, mai ales într-o țară capitalistă, era un lucru care se aproba greu. Pînă la urmă a primit totuși aprobarea, șefii comuniști s-au gîndit că un bătrîn de peste 80 de ani nu va dori să înceapă o nouă viață în străinătate, și dacă totuși va refuza să se înapoieze, singura pagubă pentru stat ar fi o pensie mai puțin de plătit (pe vremea comunistă, cetățenii români care rămîneau în străinătate pierdeau dreptul la pensie). Dacă n-ar fi fost amînarea pentru obținerea dreptului de a pleca la Viena, perioada în care bunicul s-ar fi bucurat de aparatul respectiv ar fi fost mult mai mare. Citește în continuare „Bunicul meu dinspre mamă și tălmăcirile sale în ungurește. Superofertă”→
Urmare a Congresului din Portugalia al Comitetului teritorial European al Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate, în care a fost criticat regimul ceaușist din România pentru programul de sistematizare a satelor și pentru alte probleme, cei doi episcopi reformați din România, Gyula Nagy (Cluj) și Laszlo Papp (Oradea), au trimis organizației în 18 august 1988 o scrisoare în care declară neîntemeiate pozițiile acesteia. Scrisoarea este în limba engleză, la dosar este și o tălmăcire în română care nu știu cine a făcut-o. Reproduc respectivele documente, cu transcriere în limba română. Anterior am prezentat scrisoarea pe care Alianța Mondială a Bisericilor Reformate a adresat-o lui Nicolae Ceaușescu (linc) și alte materiale în care Alianța Mondială a Bisericilor Reformate se referă la situația din România (linc).
Biserica Reformată din Republica Socialistă România
Nr. 292-1988
Dr. Edmond Perret
Secretar General
Alianța Mondială a Bisericilor Reformate
Dragă domnule secretar general;
18 august 1988
Am citit cu atenție scrisoarea dumneavoastră și materialele însoțitoare în care conducerea Alianței Mondiale a Bisericilor Reformate își exprimă „îngrijorarea cu privire la planul guvernului român de demolare a 7000 de sate”… etc. Am primit deasemeni un extras din procesul verbal al recentei sesiuni a Comitetului teritorial european al Alianței de unde am aflat că s-au prezentat „rapoarte despre situația bisericii reformate din România…” (!?)
În calitatea noastră de episcopi, conducători ai celor două eparhii ale bisericii reformate din România, care cuprind, după cum bine știți, credincioși cetățeni români de naționalitate maghiară, ne simțim obligați să vă atragem atenția asupra unor aspecte legate de conținutul acestor documente.
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, pentru ca ulterior cercetările să fie redeschise. Eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
În 1988 Alianța Mondială Reformată, organizație care include biserica reformată (calvină) maghiară din România, cu cele 2 episcopii ale sale (de Cluj și de Oradea), devenise îngrijorată de planul ceaușist de sistematizare, prin care se plănuia distrugerea unor sate. Ca urmare organizația a trimis o scrisoare de protest legată de această problemă președintelui Nicolae Ceaușescu. Copii ale scrisorii au fost trimise și celor 2 episcopii reformate din România. Episcopia reformată din Oradea, condusă de Laszlo Papp (șeful ierarhic a lui Laszlo Tokes) informa despre toate acestea Departamentul Cultelor de la București, făcînd și tălmăcirea unor documente.
Scrisoare a lui Laszlo Papp (episcop reformat de Oradea) către Ion Cumpănașu, președintele Departamentului Cultelor din București, 2 august 1988
Traducere făcută de Iuliu (Gyula) Eszenyei la Episcopia Reformată Oradea, a punctului 12.4 din lucrările congresului Alianței Mondiale Reformate din Portugalia, în care se vorbește despre sistematizarea satelor din România. Traducerea a fost trimisă Departamentului Cultelor.
Scrisoare a Alianței Mondiale Reformate către toate bisericile din Europa membre ale Alianței, 15 iulie 1988 (franceză)
Procesul verbal al congresului Alianței Mondiale Reformate – zona europeană, desfășurat în Portugalia între 1-5 iulie 1988 (engleză; 19 pagini)
Scrisoare a lui Edmond Perret, secretar general al Alianței Mondiale Reformate, către Gyula Nagy, episcop reformat de Cluj, 14 iunie 1988 (engleză)
Comunicat de presă – Alianța Mondială a Bisericilor Reformate e puternic îngrijorată de situația minorităților din România, 15 aprilie 1988 (engleză)
În 19 martie 1990, fostul episcop reformat de Oradea, Laszlo Papp, îi scria o scrisoare lui Petre Roman. Scrisoarea a fost repartizată la cabinetul viceprimministrului Gelu Voican Voiculescu, și a ajuns și la episcopia reformată din Oradea (unde un oarecare Ferencz Szatmari îi face o tălmăcire în maghiară). În acea perioadă la Tîrgu Mureș aveau loc primele ciocniri interetnice de după revoluție. În conducerea episcopiei reformate exista un vid de putere – Laszlo Papp demisionase, iar Laszlo Tokes avea să fie ales episcop în locul său abia în 9 mai 1990.
Redau scrisoarea și tălmăcirea ei în maghiară pentru cititorii acestui blog. Ea face parte din lotul de documente pe care l-am primit recent și despre care am pomenit (linc). Cu litere cursive între paranteze drepte sînt comentarii ale mele.
433/II/PR/27.3.90 [se pare că e numărul și data de înregistrare de la Guvernul României]
Cabinet VPM [viceprimministru] G. Voican 28.3.90 [pare să fie data cînd scrisoarea a ajuns la cabinetul lui Gelu Voican Voiculescu]
Domniei sale
Domnului
Petre Roman
Președintele Consiliului de Miniștri
București
Mult Stimate Domnule Președinte
Vă aduc la cunoștiință cu tot respectul următoarele:
Blogul lui Marius Mioc 