Manuscris rămas de la bunicul. Traducere în maghiară a romanului „Fiul vrăjitoarei” al scriitoarei germane Rosemarie Schuder
Bunicul meu dinspre mamă, Jozsef (Iosif) Kuliner, s-a născut la Timișoara în 1899 și a trăit pînă în 1987. A făcut școala la Timișoara, în clădirea actualului liceu „C. D. Loga”, care pe vremea aia se numea altfel și era cu predare în maghiară – înainte de 1918 toate școlile de stat din Timișoara erau cu predare în maghiară. A absolvit facultatea de medicină la Cluj – aici studiile le-a făcut în limba română, că era deja după unirea Ardealului cu România. A fost doctor în Uileacul de Beiuș (județul Bihor) – unde s-a născut mama, iar apoi a revenit în Timișoara. De-a lungul vieții a adunat o bibliotecă impresionantă, cu vreo 10000 de cărți, din care majoritatea erau în maghiară. Cînd a îmbătrînit, i s-a stricat vederea, încît ajunsese să nu mai poată citi nici cu ochelari (fiindcă un necaz nu vine niciodată singur, pe lîngă vedere i s-a stricat și auzul). Abia cu cîteva luni înainte de moarte a primit de la fiul său din SUA (unchiul meu) un aparat care să-l ajute la citit – care proiecta pe un ecran ca de televizor imaginea cărții, practic se realiza o mărire de foarte multe ori a imaginii. La vremea aia un asemenea aparat costa mult, așa că unchiul n-a vrut să dea banii decît după ce are confirmarea că aparatul e folositor. Pentru asta bunicul trebuia să meargă la Viena, unde să încerce aparatul (nu existau în România asemenea aparate). A durat destul pînă a primit pașaport, căci în regimul comunist să pleci peste hotare, mai ales într-o țară capitalistă, era un lucru care se aproba greu. Pînă la urmă a primit totuși aprobarea, șefii comuniști s-au gîndit că un bătrîn de peste 80 de ani nu va dori să înceapă o nouă viață în străinătate, și dacă totuși va refuza să se înapoieze, singura pagubă pentru stat ar fi o pensie mai puțin de plătit (pe vremea comunistă, cetățenii români care rămîneau în străinătate pierdeau dreptul la pensie). Dacă n-ar fi fost amînarea pentru obținerea dreptului de a pleca la Viena, perioada în care bunicul s-ar fi bucurat de aparatul respectiv ar fi fost mult mai mare. Continuă lectura →
