Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Generalul Grigorie Ghiță, unul din cei vinovați de măcelul de la Otopeni, explică poporului: trupele de securitate nu trebuie confundate cu „acele forțe speciale de securitate și elemente teroriste care au fost pregătite în ascuns de dictator într-o totală conspirativitate” Decembrie 22, 2016


Actualizare 24 decembrie 2016: Adăugare trimitere la interviul lui Silviu Brucan.

adev190190_grigorieghita

Ziarul „Adevărul” din 19 ianuarie 1990 publică o precizare a Ministerului Apărării Naționale semnată de general-maior Grigorie Ghiță, prin care opinia publică este lămurită cu privire la diferența existentă între trupele de securitate și „acele forțe speciale de securitate și elemente teroriste care au fost pregătite în ascuns de dictator într-o totală conspirativitate”.

Prin Decizia penală nr. 20/2001 a Curții Supreme de Justiție generalul Grigorie Ghiță a fost osîndit la 6 ani închisoare, fiind găsit vinovat de omor din culpă în cazul Otopeni, unde 50 de ostași ai trupelor de securitate au fost uciși și 13 răniți, fiind confundați cu teroriștii. În 2002 procurorul general Tănase Joița a promovat recurs în anulare în acest caz (linc), dar în 2003 Curtea Supremă respinge recursul și păstrează osînda de 6 ani închisoare. Scurt timp după aceasta, președintele Ion Iliescu (faimos pentru calitatea sa de ocrotitor al criminalilor din decembrie 1989 – linc) l-a grațiat pe generalul Ghiță (linc).

Redau mai jos articolul generalului Ghiță și un alt articol apărut lîngă acesta, cu aceeași temă – explicarea faptului că trupele de securitate au fost alături de popor la revoluție și nu trebuie confundate cu „acele forțe speciale care au însîngerat străzile și bulevardele”. Al doilea articol e iscălit de N. Militaru, ziarist la „Adevărul”, care nu trebuie confundat cu generalul cu același nume. Cu litere cursive între paranteze drepte am adăugat niște comentarii ale mele.

Să se cunoască adevărul
O precizare a Ministerului Apărării Naționale

Dorim să clarificăm unele afirmații care s-au făcut și, din păcate, se mai fac în presă (mai recent cele apărute în ziarul „Adevărul” din 16 ianuarie 1990), respectiv interviul acordat de domnul Silviu Brucan sub titlul „Poporul român trebuie să cunoască rolul Frontului în zilele Revoluției” [vezi interviul lui Brucan – linc].

În legătură cu trupele de securitate este bine să fie cunoscut faptul că acestea au fost, conform Decretului de organizare și funcționare a fostului minister de interne, trupe care au îndeplinit și îndeplinesc misiuni de asigurare a pazei și apărării unor obiective deosebit de importante, precum: sediul Televiziunii, Radioul, stațiile și releele de radio și televiziune, unele platforme și obiective economice, sediile ambasadelor și reprezentanțelor diplomatice, sistemele hidroenergetice și multe altele.

Unități și subunități ale trupelor de securitate au participat la asigurarea ordinii și pazei avuției naționale prin sistemul de posturi și patrule, a transporturilor pe căile ferate, paza aerogărilor, la asigurarea și îndrumarea circulației.

Ca urmare, trupele de securitate nu au nimic comun și nu pot fi confundate cu acele forțe speciale de securitate și elemente teroriste care au fost pregătite în ascuns de dictator într-o totală conspirativitate, pentru operații de tip gherilă urbană și care au acționat împotriva poporului pe timpul Revoluției. O dovadă concludentă a celor afirmate o constituie faptul că unitățile și subunitățile trupelor la care ne refeream la început s-au alăturat din primele momente Revoluției pe întregul teritoriu al patriei, iar în Capitală au facilitat forțelor revoluționare să intre la Televiziune și Radio ca să anunțe întregului popor marea victorie obținută, iar apoi să participe efectiv din aceste puncte vitale la Revoluție, care a adus lumină și speranță în inimile tuturor. În luptele purtate în Capitală și alte zone ale țării, din trupele de securitate au căzut eroic zeci de militari în termen, ofițeri, subofițeri și personal mncitor civil. [Adevăr grăiește aicea domnul general. Numai la Otopeni au fost 50 de morți din trupele de securitate]

Totodată, miile de tineri militari rezerviști care și-au satisfăcut stagiul militar în trupele de securitate au participat și contribuit la victoria Revoluției, cu mulți dintre aceștia întîlnindu-ne în focul luptelor.

Cu totul surprinzător au apărut, din necunoaștere desigur, exprimări – la Radio și Televiziunea Română Liberă, în presă – la adresa trupelor de securitate, care acuză pe nedrept și crează sentimente de nemulțumire și nedumerire în rîndul cadrelor și militarilor în termen, întinînd memoria și jertfa supremă a celor căzuți la datorie în înfruntarea cu bandele teroriste, afectînd starea morală, de spirit a celor răniți și a celor care zi și noapte au luptat și luptă, sînt la datorie, pentru cauza Revoluției, pentru apărarea cuceririlor obținute de poporul român prin victoria asupra odioasei tiranii ceaușiste.

Este derutată – prin cele spuse și scrise la adresa trupelor de securitate – opinia publică; la fel, părinții și rudele, cunoștințele cadrelor și militarilor în termen care cunosc modul exemplar în care efectivele nităților și subunităților subordonate și-au îndeplinit și își îndeplinesc și în prezent sarcinile și misiunile încredințate de popor.

Totodată, datorăm clarificări – și această dezmințire scrisă în presa liberă, a adevărului – miilor de militari rezerviști care și-au satisfăcut stagiul militar în trupele de securitate, care, avem convingerea, au fost în primele rînduri ale luptei pentru victoria Revoluției.

Menționăm faptul că organele de Procuratură nu au reținut nici un caz de participare la acțiuni potrivnice Revoluției din partea cadrelor și militarilor în termen ale acestor trupe. [hotărîrea judecătorească din „procesul celor 25” al revoluției de la Timișoara a reținut implicarea trupelor de securitate din oraș, conduse de Ion Bunoaica, la acțiuni potrivnice revoluției]

Eliberați de apăsarea tiraniei, a terorii și nelegiuirilor, militarii trupelor de securitate, integrați Ministerului Apărării Naționale, și-au continuat și își continuă, zi și noapte, cu spirit patriotic, dîrzenie și curaj, misiunile încredințate, pentru apărarea valorilor și bunurilor ce aparțin poporului, fiind gata să lupte, să-și dea viața pentru măreața cauză a libertății poporului român.

General-maior Grigorie Ghiță

O diferențiere necesară

Îi cunoaștem încă din primele zile ale revoluției. Simțindu-i alături, la intrarea și în jurul Casei Presei Libere, ne-am simțit în siguranță și am asigurat apariția în cele mai bune condiții a ziarelor și revistelor, atît de mult așteptate în toate colțurile țării. Sînt tinerii ostași ai unități militare 0563, prezenți în focul luptelor, încă din seara zilei de 22 decembrie, cînd s-au aflat în Piața Palatului, unde au fost îmbrățișați de oameni pentru că s-au aflat alături de popor.

De la Palat, o parte din acești tineri ostași au mers în stația de metrou Titan, unde se semnalase prezența unui grup de teroriști, ascunși într-un buncăr. Alții au luptat în zona cimitirului Ghencea, după care, cînd situația s-a mai liniștit, au fost trimiși să apere obiective de importanță deosebită de pe teritoriul Capitalei. Că misiunile ce le-au fost încredințate nu au fost ușoare o dovedesc și pierderile grele ale respectivei unități, pierderi care înseamnă 5 morți și 21 de răniți.

Dacă nu pentru altceva, cel puțin în memoria eroilor căzuți din rîndurile lor, tinerii ostași ai unității sus-amintite, în numele cărora s-a prezentat la redacție sergentul LIVIU DUMEA, vor ca oamenii să afle toate acestea și să se știe că, deși făceau parte dintr-o unitate a trupelor de securitate, ei au luptat din prima zi alături de ceilalți ostași, de armata poporului. Ei cer să se facă o diferență netă și necesară: pe de o parte, ostașii și ofițerii care, indiferent de arma căreia i-au aparținut, ca formă de organizare a trupelor, au fost alături de demonstranți, de revoluție de la început [pentru ziarul „Adevărul” din acea vreme începutul revoluției era în 22 decembrie 1989, ziua cînd a apărut Ion Iliescu] – nu cum s-a spus că abia din 25 decembrie; pe de altă parte, cei care au făcut într-adevăr parte din acele forțe speciale care au însîngerat străzile și bulevardele atît în Capitală, cît și în alte orașe ale țării.

„Noi am fost chemați sub arme să apărăm țara ca toți fiii patriei – sublinia sergentul Liviu Dumea. Nu ne-a întrebat nimeni la ce armă vrem să facem armata, dar conștința ne-a dictat la toți, din primul moment al izbucnirii revoluției, că noi sîntem armata poporului și am luptat pentru popor. Așa să se știe!”

N. Militaru

Mai citește:
Ion Niculescu și evitarea celui de-al doilea măcel la Otopeni (2 video)
– alte articole din presă din perioada imediat următoare revoluției, la pagina Presa românească 1989-1990.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s