Din arhiva de documente legate de Laszlo Tokes și biserica reformată din România care mi-a fost donată anul trecut, prezint acum procesul verbal al ședinței din 1 februarie 1987 a consiliului parohial din Timișoara. Tălmăcirea a fost făcută de domnul Zoltan Makkai, ziarist la săptămînalul de limbă maghiară Heti Uj Szo din Timișoara. Fostul preot, Leo Peuker, murise, iar preotul suplinitor Laszlo Tokes dorea să fie numit preot paroh în locul răposatului. Consiliul parohial hotărăște să acorde episcopului de Oradea, Laszlo Papp, dreptul de a numi preotul paroh la Timișoara. Prin urmare, parohia rămîne în grija lui Laszlo Tokes, dar acesta rămînea cu statutul de preot suplinitor. Dînsul se aștepta să primească numirea episcopului în funcția de preot paroh, dar respectiva numire n-a mai venit pînă la revoluție.
Proces verbal
Încheiat azi 1 februarie a.c. cu ocazia şedinţei consiliului parohial al Parohiei Reformate Timişoara. Şedinţa este prezidată de către Kovács József vicar protopopial, protopop adjunct. Sînt prezenţi: Untervéger Tibor prim-epitrop, Szalay Gusztáv epitrop, Tajti Illés, Kalamár István, Pataki Károly, Péter László, Suttka Erzsébet, Zrínyi Árpád, Kiss Ilona, Bancsov János, Bencsik Zsuzsánna, Szente Lajos, Iszlay István, Szalay Sándor, Lehőcz Károly, Muțiu Livia, Sepsyné Nagy Ildikó şi Gásza Julianna, membri ai consiliului parohial. Preşedintele constată legalitatea convocării şedinţei, îndeplinirea cvorumului necesar pentru luarea deciziilor şi deschide şedinţa. Citește în continuare „1987. Consiliul parohiei reformate Timișoara acordă episcopului Papp dreptul de a numi preotul parohiei”→
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, pentru ca ulterior cercetările să fie redeschise. Eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, în care, printre altele, m-am referit și la starea jalnică a armatei române în 1989, element care a contribuit la izbînda revoluției și pe care am mizat de la bun început
Pentru cititorii mai tineri, care nu cunosc situația din armata Republicii Socialiste România (cînd stagiul militar era obligatoriu), dar și pentru cei mai bătrîni, care și-au făcut stagiul militar înainte de sfîrșitul anilor ’80, deci nu cunosc situația din armată de la sfîrșitul acestor ani, singura situație relevantă pentru evenimentele din 1989, povestesc cîteva crîmpeie din propria mea experiență din timpul stagiului militar.
Mi-am făcut stagiul militar la infanterie, la Caransebeș, în anii 1986-1987. Fiindcă intrasem la facultate, am făcut stagiul militar la „termen redus” (TR), adică doar 9 luni, nu 1 an și 4 luni cît făceau ceilalți tineri. Ăsta era sistemul epocii Ceaușescu – studenții făceau cătănie cu termen redus și erau pregătiți ca viitori ofițeri în rezervă.
Contrar miturilor pe care le observ în societate, eu în armată n-am învățat disciplina, ci din contră, cum să tragi chiulul. Pentru a fi exacți, precizez că la TR-iști debandada era mai mare decît la ceilalți trupeți, unde militarii de ciclul doi păstrau disciplina la ăia de ciclul unu. La noi, după-masa cînd plecau ofițerii, rămîneam conduși de un TR-ist de-al nostru numit SSC (sergent de serviciu pe companie, dar prin rotație toți ajungeam în poziția asta, nu trebuia să ai grad de sergent), care știa că trebuie să acopere neregulile.
După perioada de început, cînd eram mai sfios și încă nu pricepusem cum merg treburile, aveam obiceiul ca sîmbătă după masă (după ce se sfîrșise programul de instrucție; în perioada socialistă sîmbăta era zi lucrătoare) să sar gardul unității și să plec acasă la Timișoara (2 ore cu trenul personal, 1 oră și un sfert cu rapidul). Mă întorceam, tot prin săritul gardului, în noaptea de duminică spre luni. Nu îndrăzneau ofițerii să raporteze că au asemenea probleme, că n-ar mai fi primit calificative de „foarte bine”, cu avansările aferente. Iar comandantul suprem poruncise ca întreaga armată să arate capacitate de „foarte bine”. Ca să primești învoire legală trebuia să dai șpagă, dar pînă la urmă ajungeai la concluzia că nu merită, ieși mai bine cu săritul gardului. Citește în continuare „Stagiul militar la TR, în România comunistă”→
După cum am informat deja pe acest blog, în 5 octombrie 2016 Tribunalul Timiș a respins cererea mea de anulare a certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană ca inadmisibilă (linc). Tribunalul a considerat că instanțele judecătorești nu sînt competente să anuleze certificate de revoluționar, și n-a mai analizat fondul chestiunii ridicate de mine, respectiv faptul că domnul Marin Oană a acționat în decembrie 1989 împotriva revoluției, ceea ce face eliberarea unui certificat de revoluționar pe numele dînsului nelegală, conform art. 8 din Legea 341/2004.
Împotriva hotărîrii Tribunalului Timiș (pe care am prezentat-o integral la lincul indicat mai sus) am declarat recurs. Prezint cititorilor și recursul meu, care urmează să fie judecat la Curtea de Apel Timișoara.
Tribunalul Timiș
Secția Contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr. 431/59/2016
Domnule președinte
Subsemnatul, MIOC MARIUS, domiciliat în Timişoara (…), în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 și art. 498 cod procedură civilă și a Deciziei Curții Constituționale nr. 462/2014 declar
RECURS
împotriva Sentinței civile nr. 1940/PI din 5 octombrie 2016 a Tribunalului Timiș, comunicată mie în 3 noiembrie 2016, cerîndu-vă să casați sentința atacată și să-mi admiteți cererea așa cum a fost formulată și precizată, ori, în subsidiar, să trimiteți cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș. Citește în continuare „Recursul meu în procesul cu generalul Marin Oană și SSRMLÎRC”→
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, pentru ca ulterior cercetările să fie redeschise. Eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
După scrisoarea trimisă de văduva fostului preot Leo Peuker (linc), în care aceasta se plîngea de felul cum e tratată de noua conducere a parohiei, în frunte cu Laszlo Tokes, episcopul de Oradea Laszlo Papp i-a cerut consilierului său Gyula Eszenyei (în documente scrise în limba română folosea numele Iuliu Eszeneyei), care s-a deplasat la Timișoara, să-i raporteze despre situația de acolo. Prezint alăturat raportul respectiv. Tălmăcirea a fost făcută de domnul Zoltan Makkai, ziarist la săptămînalul de limbă maghiară „Heti Uj Szo” din Timișoara.
Preaonorate Domnule Episcop!
În legătură cu deplasarea mea la Timişoara, cu respect vă aduc la cunoştinţă următoarele:
1. Am luat parte la Adunarea generală a membrilor cu drept de vot a Parohiei Timişoara, care – fapt menţionat şi în cele două procese verbale întocmite – a decurs cu respectarea reglementărilor în vigoare şi în ordine, fără incidente.
Leo Peuker a fost preotul parohiei reformate din Timișoara în momentul în care a fost mutat aici Laszlo Tokes, ca preot suplinitor. A fost așadar șeful direct a lui Laszlo Tokes, pînă la moartea sa, din ianuarie 1987. Relațiile dintre cei doi n-au fost prea bune.
După moartea lui Leo Peuker, Laszlo Tokes a rămas singurul preot al parohiei reformate din Timișoara-Cetate, dar tot cu statut de preot suplinitor, episcopul Laszlo Papp refuzînd să-l numească preot paroh. Văduva lui Leo Peuker a trimis o scrisoare episcopului, deja prezentată pe acest blog (linc), în care se plîngea despre felul cum e tratată de noua conducere a parohiei. Episcopul Papp s-a interesat de aceste probleme, iar Laszlo Tokes i-a trimis un răspuns, la care a anexat și scrisoarea pe care o trimisese văduvei Peuker, cît și un proces verbal al ședinței consiliului parohial în care se discută preluarea gestiunii parohiei după moartea preotului Leo Peuker. Prezint acum aceste documente. Tălmăcirea în românește a fost făcută de domnul Zoltan Makkai, ziarist la săptămînalul de limbă maghiară Heti Uj Szo din Timișoara.
Continui prezentarea ordonanţei procurorilor Codruţ Mihalache, Marian Tudor şi Claudiu Culea în dosarul 97/P/1990 – dosarul mamut făcut de procurorul Dan Voinea prin conexarea mai multor cauze legate de revoluţia din 1989. Astfel, acesta a devenit dosarul principal legat de revoluţie, dar nu trebuie făcută greşeala de a-l considera singurul dosar cu acest subiect din arhivele parchetului.
În octombrie 2015 în dosarul revoluției s-a dat o nouă ordonanță de clasare, pentru ca ulterior cercetările să fie redeschise. Eu voi continua să prezint pînă la capăt ordonanța din 2010. Ordonanța din 2015 copiază în mare parte ceea ce fusese stabilit prin ordonanța din 2010.
Comisarul european Gunther Oettinger a înaintat către Parlamentul European o propunere legislativă prin care se urmărește reducerea drastică a dreptului de citare, rezultă dintr-un articol de Liviu Mihai de pe news.ro (linc).
Conform respectivului articol, propunerea urmărește interzicerea postării on-line a fragmentelor de text fără acordul celui care le-a publicat inițial. Nici măcar titlurile articolelor, în cazul în care sînt titluri creative, adică folosesc metafore (de pildă, dacă în titlu se folosește o expresie de felul „Iarna nu-i ca toamna”), nu vor putea fi reproduse. Titlurile care conțin strict fapte vor putea fi totuși repetate. Citește în continuare „Nouă limitare a libertății plănuită sub pretextul drepturilor de autor”→
Blogul lui Marius Mioc 