Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Interviu cu mine difuzat de TVR Timișoara în decembrie 2016. Nu m-am simțit manipulat. Asta am dorit, să cadă Ceaușescu, și asta am realizat (video) Februarie 6, 2017


În decembrie 2016, la aniversarea revoluției, am dat un interviu pentru TVR Timișoara. Unul din subiectele interviului a fost chiar acest blog. Am procurat între timp înregistrarea, pe care o prezint și cititorilor acestui blog.

Transcriere înregistrare:
00:05 Simona Boțoc-Popovici: În 1989 a sperat din tot sufletul că va cădea Ceaușescu. A ieșit în stradă. El și alții ca el, din care mulți au plătit cu viața, au făcut ca visul să se împlinească. Întoarcem încă o filă din istoria revoluției din 1989 în interviul ediției. Eu sînt Simona Boțoc-Popovici. Vă mulțumesc că ne-ați fost alături și vă doresc o seară minunată. Pe curînd.
00:31 Cosmin Jitariuc: Doamnelor, domnilor, bun găsit la interviul ediției. Am trecut de jumătatea lunii decembrie și e momentul să răsfoim file din istorie. Istorie nu foarte îndepărtată, dar foarte importantă pentru Timișoara și România. Vorbim de revoluția din decembrie 1989. Alături de mine, în studioul jurnalului regional se află domnul Marius Mioc, unul dintre cei care a participat atunci, în decembrie 1989, la revoluție, și care ține oarecum vie partea de istorie, prin blogul pe care îl gestionează. Bună seara, mulțumesc că sînteți aici.
01:04 Marius Mioc: Bună seara.
01:05 Cosmin Jitariuc: În primul rînd, haideți să ne amintim un pic de acele momente de acum 27 de ani. Iată, au trecut 27 de ani. Ce v-a motivat pe dumneavoastră să ieșiți atunci în stradă?
01:16 Marius Mioc: Eram student pe vremea aceea. Eram profund scîrbit de regimul comunist, în care nu exista libertate și văzusem în țările din jur că se schimbă ceva. Și m-am gîndit că este foarte posibil să apară și la noi o schimbare. În 16 decembrie 1989, cînd am trecut prin Piața Maria, am văzut lumea adunată, și mi-am zis, de atunci m-am gîndit că este posibil ca acesta să fie prilejul pe care-l așteptăm. Și m-am alăturat și eu acelei mulțimi, care la vremea respectivă era, poate sub 200 de persoane, pașnici, cu lumînări în mîini, unii. Ulterior s-au strigat lozinci. S-a anunțat întîi că o să vină pompierii. Atunci s-a început să se strige lozinci – jos Ceaușescu!, s-a cîntat „Hora Unirii”, „Deșteaptă-te române!”. Ulterior au și venit trupe ca să ne împrăștie. Dădeau cu apă, fugeam, ne regrupam după ce treceau. Și pînă la urmă ne-au împins de acolo, de lîngă… era casa pastorului Tokes. La vremea aceea știam destul de vag despre dînsul. Știam că este un dizident, nu știam foarte multe amănunte.
02:37 Cosmin Jitariuc: Nefiind reformat.
02:38 Marius Mioc: Nu. Nefiind reformat, dar am observat și în mulțimea respectivă se vorbea românește, în mare majoritate, cînd am ajuns eu acolo. Ulterior, după ce ne-au împins din zona respectivă, ne-am regrupat la podul care merge spre centru. Atuncea, era așa o situație staționară, ca să zic. Mai strigau cîțiva lozinci, mulți erau pe margine, pe trotuare, nu se implicau foarte mult, dar se uitau. Numai un grup, un nucleu mic, era mai activ. Și pe urmă au înaintat scutierii, băteau cu bastoanele în scuturi ca să ne sperie, și au înaintat să ne împingă peste pod. După chestia asta eu m-am gîndit hai să le spun oamenilor să revină și a doua zi. De fapt, și înainte de asta strigasem lozinca „și mîine să venim!”, nu foarte, n-a prins foarte bine lozinca asta la mulțime, dar era un gînd al meu că trebuie să continuăm. Să nu se întîmple ca la Brașov, cînd după un scurt foc de paie s-a terminat tot. Atuncea m-am dus printre oameni și le-am spus „mîine la 5 după-masă întîlnire în Maria”, adică în Piața Maria, unde de fapt fusese și pînă atunci manifestație, Piața Maria fiind lîngă casa pastorului.
04:01 Cosmin Jitariuc: V-ați asumat acest rol de a transmite mesajul…
04:02 Marius Mioc: Da, da. Exact. Ulterior am plecat. Nu mai rămăsese multă lume în zona respectivă. Erau două grupuri de manifestanți, unii pe splaiul Tudor Vladimirescu, lîngă „Flora”, și alții împinși către Catedrală, peste pod. M-am dus, printr-un ocol, și la cei de lîngă „Flora”, și după aia am mers prin oraș să spun „mîine la 5 după masă întîlnire în Maria”. Am fost la gara de Nord, am intrat acolo, lumea din gară, să le spun. Cînd am ieșit din gară am văzut că fug niște milițieni după mine. Am fugit și eu. M-au prins. M-au băgat pe bulevardul Republicii, aveau ei un sediu, și după aia m-au dus la miliția județeană. Acolo era plin. Deci tot aduceau, toată noaptea respectivă au tot adus arestați.
04:50 Cosmin Jitariuc: În 16 spre 17.
04:51 Marius Mioc: Da. În noaptea de 16 pe 17 au tot adus arestați, ajunseserăm la sfîrșit, ca sardelele stăteam. Și ulterior, în 17 dimineața ne-au dus la penitenciarul din Popa Șapcă. După… în penitenciar am stat pînă în 19. Și acolo a fost o anchetă. Ne lua pe rînd la anchetă. Eu am povestit, am o carte, adică mai multe cărți am publicat, în care am și scris ce am făcut mai pe larg, nu știu dacă e timp acuma.
05:25 Cosmin Jitariuc: Da, nu avem foarte mult timp. Dar, foarte pe scurt, ancheta, cum decurgea ancheta? Erați duși la întrebări? Erați…
05:31 Marius Mioc: Da. Deci ancheta cea mai dură anchetă a fost cînd m-au reîntors la sediul miliției județene. Și acolo am fost cel mai dur anchetat, cu bătaie, cu… Întins pe burtă și lovit peste spate, peste tălpi, peste picioare, pentru a spune tot ce am făcut, pentru a spune cine au fost organizatorii. Mă rog, toate aceste amănunte să le dau.
05:58 Cosmin Jitariuc: Cît timp ați rămas închis. Cînd ați ieșit din detenție?
06:03 Marius Mioc: În 22 decembrie, în 22 decembrie. Nouă ne dăduseră deja și haine de pușcăriași. A fost o anchetă în 21 pe 22, care a fost fără bătaie. Chiar am remarcat că era fără bătaie această anchetă, și după aceea în 22 după-masă văd că ne dă hainele înapoi, hainele noastre civile, și ne urcă într-o dubă. Noi nu știam exact ce s-a întîmplat. De fapt, fugise Ceaușescu. Și noi nu știam exact ce s-a întîmplat. Ne uităm prin gemulețul dubei. Vedem lume cu steaguri, așa, parcă veselă. Era șoferul dubei și cu încă un însoțitor în cabina șoferului. Ăia făceau așa cu mîna, prietenoși către oamenii de afară. Noi nu știam ce se întîmplă.
06:55 Cosmin Jitariuc: Părea altă lume față de cea pe care ați lăsat-o.
06:57 Marius Mioc: Da. Și ne-am gîndit „o fi căzut Ceaușescu?”. Să știți că tot timpul eu m-am gîndit că e o posibilitate să cadă Ceaușescu. Și eu chiar, în 16 decembrie, asta a fost gîndul meu că regimul poate fi răsturnat. Eu n-am crezut nici o clipă că sistemul represiv este atotputernic. Și și în timpul cît am stat închis, mereu aveam această nădejde că va cădea. Și zic: poate a… s-a întîmplat ceva? Hai să forțăm ușa dubei. Am forțat-o și am sărit din mers din acea dubă. Am fugit repede să nu vină după mine, iar să mă aresteze. Am intrat într-o curte și acolo am aflat de fapt că a fugit Ceaușescu.
07:35 Cosmin Jitariuc: Cum ați văzut lumea, nu imediat după aceea, nu în ziua aceea cînd ați recăpătat libertatea și ați pătruns într-o lume liberă. Cum vi s-apărut că e lumea asta de după ’89? Cum a arătat România în toți anii ăștia?
07:51 Marius Mioc: Deci vă referii la toți cei…
07:53 Cosmin Jitariuc: La cei 27 de ani, da, așa. Adică sînteți dezamăgit, este ce vă așteptați să se întîmple atunci? Se putea schimba? Se putea să fie altfel?
08:03 Marius Mioc: Înainte hotăra partidul pentru toată societatea. Acuma fiecare are posibilitatea, are libertatea să își aleagă calea în viață. Înainte era și repartiție, primeai repartiție cînd terminai facultatea, nu îți alegeai tu…
08:16 Cosmin Jitariuc: Da, părea mai sigură oarecum lumea atunci.
08:20 Marius Mioc: Desigur, dar eu zic că este mai bine acum. Există libertate, există democrație. Iată, am avut alegeri libere. Poporul și-a ales conducătorii pe care i-a dorit. Nu au fost impuși de nimeni. Eu zic că progresul este vizibil.
08:35 Cosmin Jitariuc: De ce există acest blog pe care-l administrați – mariusmioc.wordpress.com?
08:41 Marius Mioc: Pentru a… Acest blog este în principal consacrat revoluției din ’89.
08:46 Cosmin Jitariuc: Știu, dar de ce? De ce țineți la el, de ce lucrați la el?
08:51 Marius Mioc: Păi eu încă imediat după revoluție, din ’90, am început să scriu pe acest subiect. Am văzut că se minte foarte mult, se falsifică istoria. Și am publicat în ziare la vremea respectivă. După aceea am scos niște cărți. În 1994 am avut prima mea carte – „Falsificatorii istoriei” se cheamă – exact pe această temă a falsificării istoriei. Și ulterior, apărînd internetul, am considerat să-mi continui practic activitatea pe care o avusesem pe internet. Prin acest blog în care am pus filmări din decembrie 1989, fragmente din emisiunea televizată din ’89, documente care sînt. Pentru că multă lume zice că așteptăm să se deschidă arhivele. Dar există o cantitate uriașă de documente care e deja disponibilă și care văd că nu prea interesează.
09:40 Cosmin Jitariuc: Asta voiam să vă întreb: Cercetează cineva aceste documente?
09:40 Marius Mioc: Foarte mulți, foarte mulți se plîng că nu au acces la arhive, dar există foarte multe documente deja disponibile. Nu interesează pe acești așa-ziși doritori de adevăr.
09:53 Cosmin Jitariuc: Redeschiderea dosarelor revoluției credeți că va duce la clarificarea misterelor care planează în jurul acelor momente?
10:02 Marius Mioc: Eu de multă vreme spun că nici nu este așa de misterioasă revoluția, că multe lucruri se știu și sînt lămurite. Trebuie doar recunoscute, inclusiv juridic. Deci noi avem o problemă nu de necunoaștere a adevărului ci de nerecunoaștere a adevărului. Avem o campanie de falsificare a istorie prin care unii criminali din ’89 au fost declarați eroi. Cum ar fi de pildă generalul Vasile Milea. Imediat după ce s-a sinucis a fost declarat erou și și în prezent încă mai are străzi…
10:35 Cosmin Jitariuc: Sînt străzi care-i poartă numele.
10:36 Marius Mioc: …cu numele lui, deși există documente foarte clare că a dat ordin să se tragă. Deci nu e o chestie că noi dorim, așteptăm să se deschidă nu știu ce arhivă ca să aflăm că Vasile Milea a dat ordin să se tragă. Documentele există, de la începutul anilor 90 au fost publice. Cu toate acestea nu se schimbă nimic.
10:53 Cosmin Jitariuc: O ultimă întrebare. V-ați simțit manipulat atunci, în ’89?
10:56 Marius Mioc: Nu m-am simțit manipulat. Eu asta am dorit, să cadă Ceaușescu, și asta am realizat.
11:00 Cosmin Jitariuc: Mulțumesc, mulțumesc mult pentru prezența aici în Jurnal Regional. Timpul e destul de scurt. Doamnelor, domnilor, mulțumesc pentru atenție. O seară frumoasă. La revedere.

Mai citește:
–  16 decembrie 1989: manifestanţii n-au fost totdeauna mioritici şi nici nu trebuiau să fie mioritici (2 video)
– Generalul Vasile Milea, cetăţean de onoare al comunei Lereşti (Argeş). O treaptă calitativ nouă a propagandei ceauşiste

 

2 Responses to “Interviu cu mine difuzat de TVR Timișoara în decembrie 2016. Nu m-am simțit manipulat. Asta am dorit, să cadă Ceaușescu, și asta am realizat (video)”

  1. horia d votescu Says:

    pareti sincer in ceea ce afirmati.vreau totusi sa va intreb daca si azi mai credeti ca pastorul Tokes a fost cu adevarat disident; tot sincer.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s