Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Din revista „Securitatea”: Eficiența destrămărilor și compromiterilor demonstrată de rezultate Mai 5, 2017


Pe saitul CNSAS se poate citi revista „Securitatea” nr. 4/1972 (linc format pdf) – publicație cu circuit închis (are precizarea „strict secret” pe copertă) destinată informării și pregătirii profesionale a lucrătorilor securității. Metodele de lucru ale securității cred că se mai practică și în zilele noastre, motiv pentru care consider interesant să reproduc pe acest blog un fragment din articolul „Eficiența destrămărilor și compromiterilor demonstrată de rezultate” scris de colonelul Pavel Sălcudean.

În a doua jumătate a lunii august 1970 a venit în țara noastră, ca turist, „Niculescu Dumitru”, fost președinte al conferinței generale adventist-reformiste, sub pretextul de a-și vizita rudele din satul Toaca, județul Mureș. Adevăratul scop vizat de cel în cauză era însă de a atrage de partea sa pe adventiștii-reformiști din România, în vederea creării unei a treia conferințe generale (deoarece cele două existente, în SUA și R.F. a Germaniei, se află în conflict).

În acest scop, el a contactat mai mulți membri și conducători din București, din județele Brașov și Mureș. În timpul șederii în județul nostru el a desfășurat o intensă activitate dușmănoasă, concretizată în organizarea unor adunări clandestine și în instigări ale participanților la nesupunere față de legile statului.

Pentru a curma această activitate, pe baza aprobării conducerii Consiliului Securității Statului, i s-a ridicat dreptul la ședere în România. Din analiza situației create am ajuns la concluzia că această împrejurare poate fi folosită foarte bine și pentru compromiterea unor elemente conducătorare din cadrul sectei. În acest scop, atunci cînd i s-a adus la cunoștiință lui „Niculescu Dumitru” și soției sale hotărîrea că li s-a ridicat dreptul de ședere în țară, ofițerul operativ le-a dat de înțeles că organele noastre cunosc activitatea lor de la predicatorul „Dan Alexandru” din Reghin și de la alți sectanți pe care cel în cauză i-a vizitat și cărora le-a povestit atît activitatea desfășurată, cît și intențiile pe care le are pe timpul șederii în țara noastră. În realitate, aceste aspecte au fost cunoscute de noi prin mijloacele muncii informative.

Cu ocazia despărțirii de rudele sale, de asemenea membri ai sectei, „Niculescu Dumitru” le-a relatat că a fost „trădat” de „Dan Alexandru” și de alți sectanți cu care a venit în contact. Această stare de fapte a creat indignare și derută în cadrul grupării. Mai mult, o membră a sectei s-a deplasat cu mașina la Reghin și l-a tras la răspundere pe „Dan Alexandru” care, cu toate argumentele aduse de el, a fost etichetat ca „trădător” și i s-a pus în vedere că nu mai are ce căuta în comunitatea respectivă.

Aceeași curieră a făcut deplasări în comunitățile adventist-reformiste din mai multe localități, informînd pe membri sectei despre cele „întîmplate”. Starea de derută creată a fost accentuată și prin rețeaua informativă care, răspîndind între sectanți „faptele comise de Dan Alexandru”, a lansat peste tot ideea că fiecare trebuie să se păzească de celălalt, deoarece nu se știe precis care dintre ei sînt „trădători”. Tot ca urmare a acestor măsuri, suspicini similare s-au creat și în jurul predicatorilor „Munteanu” și „David”, care nu se mai bucură de aceeași încredere în cadrul grupărilor sectante pe care le conduc. Pentru a întări această convingere, mai mulți membri ai sectei au fost chemați la organele noastre și ascultați în legătură cu activitatea lor, creîndu-li-se impresia că au fost „trădați” de cei de mai sus. Rezultatul măsurilor întreprinse de noi a determinat pe majoritatea membrilor sectei să se suspicioneze reciproc, astfel că activitatea lor a marcat o scădere serioasă.

Articolul domnului Sălcudean mai conține și alte exemple de folosire cu competență a metodelor de compromitere și destrămare a anturajului, a căror eficiență a fost demonstrată de rezultate, în cazuri precum cel al lui „Bartos” (scriitor de naționalitate maghiară), al unui grup de tineri cu preocupări literare din Tîrgu Mureș care voiau să formeze un cenaclu și să scoată o revistă neaflate sub control oficial, al lui „Pastor” (care se ocupa de educarea naționalistă a unor tineri maghiari), al scriitoarei „Marta” din Tîrgu Mureș și al iehoviștilor din comuna Valea Largă. Doritorii pot citi articolul complet la lincul indicat.

În finalul articolului domnul Sălcudean concluzionează:

Prin cele relatate mai sus, nu am intenționat să scoatem în evidență că destrămarea și compromiterea ar fi superioare celorlalte măsuri întreprinse de organele securității statului, pentru combaterea activității dușmănoase, ci doar că, în anumite situații, ele dau rezultate mai bune, iar uneori le completează în mod necesar pe celelalte. (…) În sfîrșit, atunci cînd vorbim despre destrămare, este foarte important să știm cum pot fi folosite în interesul nostru anumite împrejurări naturale existente sau, atunci cînd ele lipsesc, să le creăm, bineînțeles cu asigurarea aspectului de veridicitate.

Mai citește:
– Alte documente ale Securităţii despre Herta Muller: operaţiuni desfăşurate „în cadrul acţiunii de compromitere şi ripostă împotriva pretinşilor scriitori, originari din Timişoara, William Totok, Richard Wagner şi Herta Muller”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s