Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ioan Savu povestind despre revoluția din Timișoara: „Am reușit să obțin retragerea armatei în cazărmi” (video) Mai 31, 2017


Domnul Ioan Savu, unul dintre revoluționarii timișoreni care în decembrie 1989 au fost prezenți la negocierea cu primul ministru comunist Constantin Dăscălescu, a povestit în 2014 pentru TVR despre cele trăite în timpul revoluției din Timișoara. Nu știu exact cînd și unde s-a difuzat interviul, dacă s-a difuzat la TVR București ori numai la TVR Timișoara. Precizări în acest sens din partea cititorilor blogului ar fi binevenite.

La transcrierea interviului am inserat comentarii ale mele cu litere cursive între paranteze drepte.

Domnul Savu este membru onorific al adunării eparhiale a mitropoliei Banatului (linc) și cetățean de onoare al Timișorii. În 2016 a candidat, fără izbîndă, la alegerile Camerei Deputaților din partea partidului Alianța Noastră România (linc) (partidul condus de Marian Munteanu).

Transcriere înregistrare:
0:23 Reporter: Ce rol ați jucat în evenimentele din 1989?
0:27 Ioan Savu: Am coordonat coloana de muncitori, coloana de oameni plecată din Calea Buziașului, pe un traseu lung [e vorba de ziua de 20 decembrie 1989]. I-am încercat să-i conving să mergem pe un traseu cît mai lung, să vadă cît mai mulți oameni că am ieșit toți pe stradă, să prindă curaj. I-am adunat și pe cei de pe trotuar. Le ziceam „haideți, haideți cu noi acuma”. Unii veneau, alții ziceau „lasă, mergeți că venim și noi”. Le-am spus „haideți, că dacă nu veniți acu’ cînd ni-s mulți, nu veniți după aia. Ne-am dus înainte de aia la consulatul sîrbesc și am urcat pe gard și a venit consulul, explicîndu-i că noi am ieșit, că nu mai vrem comunism. În față la catedrală i-am convins pe oameni să mergem în fața catedralei, că eram datori față de cei care au murit acolo. Am ajuns în fața primăriei unde ne-am întîlnit prima dată cu un TAB [transportor amfibiu blindat] acolo. Nu cu un TAB, erau 6 TABuri acolo. În fine, pînă la urmă am ajuns în fața consiliului județean. Acolo, obosit, m-am retras dincolo de mulțime, dar văzînd că se dorește să vină unul sau doi tovarăși să vorbească cu tovarășul prim-ministru, mi-am dat seama că unul sau doi oameni nu pot să sintetizeze modul de gîndire al unui oraș întreg. Și atuncea am urcat pe ceva acolo mai înalt și le-am spus „e nevoie să meargă 8 sau 13 inși”. Nici nu știu de ce-am zis asta. Am ajuns în fața ușii, am deschis ușa. Am văzut că erau soldați cu armele după gît îmbrăcați de război, cu cartușierele pline cu încărcătoare. Mai au venit Marcu, a venit avocatul Petre Petrișor, mi-o zis „eu sînt avocat, pot să vin și eu?”. „Da, e nevoie să veniți și dumneavoastră că orice orînduire socială are nevoie de lege. Haideți. Și alea strîmbe le îndreptăm. Haideți, veniți cu noi!”. Și tot așa. Prima dată am intrat cinci. După aia au mai intrat încă opt. Și acolo am încercat să fiu cît mai lucid. Și am reușit primele îngenunchieri ale sistemului comunist. Am reușit să obțin retragerea armatei din oraș în cazărmi. Am reușit să obțin eliberarea celor 800, celor 981 de arestați în zilele revoluției [de fapt, nu toți arestații au fost eliberați atunci, ci numai cei din închisoarea de pe strada Popa Șapcă; arestații de la Inspectoratul Județean M.I. n-au fost eliberați decît după fuga lui Ceaușescu]. Acuma pare simplu, dar atunci eram față în față, asta, cu fostul ministru [prim-ministru] Dăscălescu. Acuma pare simplu cînd oricine poate să înjure pe oricine. Dar atunci unii se temeau să și gîndească. E greu să înțelegeți, dumneavoastră cei tineri, cum a fost atunci. Am reușit lucruri importante atunci. Am reușit să înțeleg ce vrea orașul, ce vrea Timișoara, ce vrea Banatul, ce vrea țara. Știți, cei care înțeleg mai devreme sînt datori în fața bunului Dumnezeu să-i ajute și pe ceilalți să înțeleagă. Și mulțumesc la bunul Dumnezeu că atunci am înțeles asta. Și am făcut asta. Și pot să mă uit în ochii oamenilor că nici n-am dorit nimic personal pentru mine, nici atunci, nici acuma.
3:40 Reporter: Întoarcere la momentul 1989. Care sînt motivele pentru care ați participat la acele evenimente?
3:47 Ioan Savu: Tatăl meu, crescut într-un sat de aici din Banat, a refuzat să se înscrie în colectiv, în colhoz, și fiind în curte, în ușa de la curte, era un activist de partid. Tatăl meu, mama, de o parte, și eu cu soră-mea mai mică de partea cealaltă. I-a pus pistolul în piept tatălui meu și i-a spus „semnează intrarea în colhoz că te împușc”. Și tatăl meu, riscînd să moară și el și familia lui, nevasta și copiii, a spus „trageți, că nu semnez”. Șansa a fost, Dumnezeu să mă ierte că zic așa, că mama a făcut un atac de cord atunci, și a leșinat pur și simplu. Și nu l-a mai împușcat. Dar ne-a obligat să părăsim casa. După ce înainte de aia ne-a luat tot ce-am avut. Tot. Cărămizile pentru casă le-a luat din curte, vitele din grajd, haine. Tot, tot, copile, tot ne-au luat. Și atunci, dacă tatăl meu a avut tăria să facă asta, puteam eu să fac altfel? Și am spus că eu cu mentalitatea asta de șarpe, de șobolan care se tîrăște nu pot să trăiesc. Și cum o să mă uit în ochii copiilor mei dacă o să mă întrebe „mă, tată, cînd trebuia să fii acolo tu unde ai fost?”. Și eu ce să le spun? În scara de valori a unui copil, poziția tatălui este foarte bine determinată. Poa’ să spună toată lumea macăr ce, dar dacă o zîs tata ceva, păi aia-i bătut în cuie! Și atunci, pot să frîng eu o scară de valori în sufletul copiilor? De asta am fost în decembrie 89 implicat profund în revoluția de la Timișoara.
5:27 Reporter: Ce a cîștigat România în 1989?
5:34 Ioan Savu: În 1989 România a cîștigat dreptul la a fi altfel. A cîștigat demnitate. A cîștigat un uriaș respect din partea unei lumi întregi. A cîștigat dreptul la a fi ea însăși. A cîștigat dreptul de a spera. A cîștigat dreptul de a fi vie.
5:56 Reporter: Cît din proiectul a fost dus la îndeplinire?
6:01 Ioan Savu: Mă tem că nu mai mult de 30%. Era greu. Sigur, trăind 25 de ani, sînt mulți, o bună parte din viața nui om. Aproape o treime din viața unui om. Dar la nivel de existență a unui popor, la nivel istoric, nu-i mult. Mi-am dat seama că e nevoie să treacă două generații ca să se schimbe mentalități. Știți, dacă am lega o bucată de gumă între două degete și tragem de ea… sîntem în perioada comunistă, ne-a fost frică și nu era nici un fel de inițiativă… dacă dai drumul acelei gume nu se oprește în echilibru, ci ea trece în partea cealaltă și cu oscilații de amplitudine diferită, tot mai mică, la un moment dat se oprește în echilibru. Așa și cu poporul român.
7:00 Reporter: Revoluția la 25 de ani. Care este moștenirea revoluției?
7:05 Ioan Savu: Păi, în primul rînd este dreptul de a spune oricui ce ai de spus. Asta nu-i puțin lucru. E mult. Dar nu-i suficient să spui, să ne spunem între noi. Este nevoie să ne asumăm, să avem tăria să spunem răspicat ce avem de spus, să înțelegem că e nevoie să ne pese de țară. Părintele Dumitru Stăniloaie spune că în fața bunului Dumnezeu sînt răspunzător nu numai de propria ființă, ci și de ființa neamului, că se dă și ea de la Dumnezeu. E nevoie să înțelegem lucrurile astea. Să înțelegem că nu întîmplător ne-am născut aici. Și la nivelul meu de furnică, așa, să fac tot ce depinde de mine. Atunci cînd guvernanți netrebnici favorizează intrarea răului în țara asta, să putem să spunem asta. Pentru că sîntem datori și față de părinții și străpărinții noștri, și față de copiii și străcopiii noștri. Pentru că viața e-o ștafetă. Preiau de la cei de dinaintea mea și trebuie s-o duc s-o dau la ceilalți, care vin de după mine. N-avem numai dreptul, avem obligația să facem asta. E nevoie să ne apărăm noi. Cine să ne apere țara dacă nu noi înșine să ne-o apărăm?

Mai citește:
Timişoara – 20 decembrie 1989, Consiliul Judeţean PCR (azi Prefectura) (video)
– Puncte de vedere. Ioan Savu: „Spiritul Timişoarei. O lecţie de viaţă”
Un grup de revoluţionari timişoreni a intrat în greva foamei
– Ioan Savu a ieşit din greva foamei. Declaraţia sa şi a tovarăşilor săi

 

One Response to “Ioan Savu povestind despre revoluția din Timișoara: „Am reușit să obțin retragerea armatei în cazărmi” (video)”

  1. Multumesc Domnule Ioan Savu ca existati , numai cu romani care gandesc si actioneaza ca dumneavoastra Romania va avea o noua fata !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s