Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Nicolae Toma: Am fost primul lugojean care a vorbit la radio Timișoara despre revoluția din Lugoj… Ne oprește o patrulă, n-aveam acte, și o voce: „terorist!” (video) Iulie 12, 2017


În cadrul interviurilor luate de TVR în 2014 sub genericul „Generația 89, un sfert de veac”, a fost și interviul revoluționarului lugojean Nicolae Toma, pe care-l puteți vedea mai jos. Ca la toate aceste interviuri, din care am mai prezentat pe blog, nu știu exact dacă și unde au fost difuzate. Unele au fost difuzate de TVR București, altele doar pe TVR Timișoara, e posibil ca unele din aceste interviuri să nu fi fost difuzate deloc. Cititorii acestui blog care cunosc amănunte despre difuzare sînt rugați să le spună la rubrica de comentarii.

Transcriere înregistrare:
0:23 Reporter: Ce rol ați jucat în evenimentele din 1989?
0:29 Nicolae Toma: Întîmplarea s-a făcut că am auzit de evenimentele din Piața Maria încă din 15 decembrie 1989. A doua zi ne-am urcat pe tren și ne-am dus la Timișoara. După aceea, eu împreună cu mai mulți lugojeni am participat la Timișoara – ce s-a întîmplat în 16, în 17. Între timp, în Lugojul fierbea. S-a auzit că în Timișoara s-or făcut arestări, s-a tras în 17 și deja orașul clocotea. Eu în momentul respectiv eram la „Mondial” [întreprindere din Lugoj]. Cînd ei au plecat de aici, eu am plecat înspre Mondial, spre demonstranți. Și m-am întîlnit cu ei în fața armatei, unde s-a tras. Eu eram în față, eram reprezentantul Mondialului, deja de atunci, din clipa aia s-a hotărît și ulterior am și rămas în conducerea orașului ca reprezentant al Mondialului. Și am plecat spre oraș. Coloana avea cam, să nu exagerez, avea cam vreo 250 de metri. S-a făcut un tur al orașului. S-a ajuns la primărie și la primărie s-a vorbit la balcon. Au vorbit vreo 5-6 persoane și atunci s-a hotărît ca în 22 la ora 10 să se aleagă conducerea provizorie a orașului. Fiecare instituție, fiecare întreprindere, să-și trimeată omul și să fie validat de populația orașului. A 2-a zi, în 22 la ora 10, în fața primăriei, nu exagerez, cred că erau 25000 de oameni. Omul se prezenta la balcon: sînt, sînt Toma Nicolae, reprezint Mondialul, și atunci lumea zicea da sau nu. Că s-au prezentat și alții și au spus nu. În data de 22 la ora 14 s-a dat drumul la radio Timișoara. S-a vorbit la radio Timișoara, și împreună cu încă o fată ne-am dus la Timișoara. Și am fost primul lugojean care am vorbit la radio Timișoara despre Lugoj și despre revoluția din Lugoj. Cînd să plecăm, n-am avut cu ce să plecăm. Și atuncea un ofițer a spus „hai să mergem la unitatea de securitate și vă dăm o mașină”. Ne-a dat o mașină cu însemne de București. Locotenentul Nicoară ne însoțea și cu șoferul. Și-au rupt petlițele ca să nu fie, ăsta, să nu se vadă însemnele de securitate. Cînd ajungem în fața spitalului județean, ne oprește o patrulă. Niciunul dintre noi n-aveam acte de identitate. Dintr-o prostie. Număr de București, număr de armată, mașină Ministerul de Interne, portbagajul plin cu arme. Și o voce: terorist! Ne-au urcat într-un TAB și ne-au dus la unitatea militară pe Girocului. Acolo le-am spus: Domnule, venim de la radio. Au sunat pe, era Bogdan Herzog primul, și Bogdan (neînțelegibil) „vi-s nebuni?”. Îs lugojenii noștri, mă. Ne-au luat și ne-au însoțit înapoi pînă la Lugoj. Dar nu ne-am gîndit, n-am avut acte. Niciunul. Și atunci aicea la Lugoj am stat o noapte, a doua noapte, a doua zi ne-am urcat la Casa de Cultură a Sindicatelor, și am început să conducem orașul.
3:50 Reporter: Întoarcere la momentul 1989. Care sînt motivele pentru care ați participat la acele evenimente?
3:59 Nicolae Toma: Motivele? Cred că motivele mele erau ca ale tuturor. Pînă în 1989 eram un tip vizibil în Lugoj. Pentru că eram, aveam profesia asta de inginer de sunet și de lumini la o formație rock, foarte iubită, se numea Șah-mat, și ne-am format un fel de grup de rocări, cum ar veni. Ascultam numai muzică rock. Și eram, eram nemulțumiți toți de anumite restricții. Pentru că, vrem să recunoaștem, erau restricții. Ca toată populația, le simțeam. De două ori apă pe săptămînă, atuncea, apă caldă pe săptămînă. Căldură se dădea o juma’ de oră dimineața, vreo două ore seara. Deci… La televizor ne mai salvau sîrbii și ungurii care… Făceam adevărate escaladări de alpiniști să ne punem pe blocuri tot felul de antene, 10, 20 de metri, ca să putem prinde ăsta. Ne uitam la posturi. Și cred că asta a fost principalul motiv, pentru că, oricît am căutat, nu se demonstrează ideea că lugojenii au fost [scoși] în stradă de securiști, de servicii secrete.
5:19 Reporter: Ce a cîștigat România în 1989?
5:26 Nicolae Toma: România în 1989 a modificat istoria. De ce spun treaba asta? Vrem, nu vrem, există o schimbare. Schimbarea se vede în mass-media. Putem să spunem ce vrem, putem să scriem ce vrem, putem să vorbim fără să ne fie frică că vom fi luați la întrebări. E adevărat că mulți așteaptă ca schimbarea să vină peste noapte. Nu se poate, va mai trece un timp. Și mentalitățile trebuie să dispară, pentru că generația, o parte, majoritatea sînt născuți înainte.
6:13 Reporter: Cît din proiectul ’89 a fost dus la îndeplinire?
6:16 Nicolae Toma: Cred că 50% s-a dus la îndeplinire. Dar ce mă înspăimîntă pe mine, nu politicienii mă înspăimîntă. Pe mine mă înspăimîntă justiția. Justiția, pentru că justiția nu este independentă. La ora actuală, după mine, justiția nu este independentă, și permanent primim de la Uniunea Europeană critici la adresa justiției. Pentru că este inadmisibil ca la 25 de ani de la să n-avem o justiție independentă.
6:51 Reporter: Revoluția la 25 de ani.
6:54 Nicolae Toma: Mă gîndesc că cei care au făcut revoluția au fost cam uitați. Adică cuvîntul revoluție și revoluționari, din cauza unor nemernici s-a perimat, s-a demistificat. A ajuns să fie… Dacă în ziua de astăzi spui la cineva că ești revoluționar sau că ai fost la revoluție, deja te privește altfel. Noi la Lugoj am reușit un lucru extraordinar. Lugojul, al doilea oraș liber are doar 67 de revoluționari. Pentru că noi am zis că pentru noi sensul de revoluție înseamnă mult mai mult, nu să fi fost doar în stradă. Am fost odată la București și unul din Suceava spunea că el are diplomă de revoluționar fiindcă i-a fost frică. Dar nouă nu ne-a fost frică? La Lugoj cetățeni de onoare sînt cei 3 eroi-martiri ai Lugojului: Valentin Rosada, Daniel Brocea și Norbert Pongracz. Nici un alt revoluționar nu este. Dar omul care a participat la represiune, colonelul Remus Porumb de la batalionul de securitate, omul care a întocmit în locul lui Bunoaica planul de apărare a orașului în timpul revoluției, că Bunoaica era la tăiat la porc, Remus Porumb este cetățean de onoare al orașului. Și atunci, noi vorbim de moștenire? Dacă a ajuns ăsta să fie cetățean de onoare făcut, încet-încet se caută o, o uitare.

Mai citește alte articole despre revoluția lugojeană la pagina Revoluția din Lugoj.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s