Chișinău 1989. Comisia Interdepartamentală propune trecerea la alfabetul latin, declararea limbii de stat și recunoașterea identității dintre limba română și cea moldovenească

La 31 august 1989 Sovietul Suprem a RSS Moldovenești a votat legile despre trecerea la alfabetul latin și la declararea limbii „moldovenești” ca limbă de stat. Acest lucru a fost precedat de lucrările unei comisii, condusă de Alexandru Mocanu, președintele Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești și locțiitor al președintelui Sovietului Suprem al URSS. Comisia a studiat problemele lingvistice și etnice din RSS Moldovenească și a înaintat Sovietului Suprem al republicii propunerea de a se adopta respectivele legi. Respectiva hotărîre a comisiei a fost publicată în săptămînalul „Literatura și Arta” din 5 ianuarie 1989. Redau și eu acest document istoric (cu litere cursive între paranteze drepte sînt explicații ale mele). După 1989 Alexandru Mocanu a dispărut din viața politică a Republicii Moldova. Se pare că a rămas la Moscova, unde o mai fi trăind și acum, dacă n-o fi murit (e născut în 22 octombrie 1934 la Chișinău – linc).

Personal, am bănuit hotărîrea pe care a luat-o respectiva comisie cu ceva timp înainte, cînd am văzut în „Moldova Socialistă” un act semnat de Alexandru Mocanu, care în loc să poarte denumirea folosită pînă atunci de „UCAZUL Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești”, era publicat sub denumirea de „DECRETUL Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești”. Aha, tovarășul Mocanu nu mai iscălește UCAZURI, el iscălește DECRETE! Zarurile au fost aruncate! E doar o problemă de timp pînă comisia pe care tot tovarășul Mocanu o conduce va recunoaște oficial că nu există deosebiri între limba „moldovenească” și cea română și va cere revenirea la alfabetul latin, mi-am zis.

Hotărîrea Comisiei Interdepartamentale pentru studierea istoriei și problemelor dezvoltării limbii moldovenești

Călăuzindu-se de prevederile din Rezoluția Conferinței a XIX-a unionale [adică din întreaga Uniune Sovietică] de partid „Cu privire la relațiile dintre națiuni” și de Hotărîrea Biroului C.C. al P.C.M. [Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei] din 5 iulie 1988 „Cu privire la măsurile pentru aprofundarea studierii istoriei limbii moldovenești și dezvoltarea ei”, Comisia interdepartamentală a studiat profund actuala stare lingvistică din republică și a elaborat concepția referitoare la măsurile ce urmează să fie luate pentru redresarea situației create.

1989. Rezistență la introducerea alfabetului latin în RSS Moldovenească

La 31 august 1989 Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a votat legile legate de adoptarea alfabetului latin pentru limba „moldovenească” și proclamarea acesteia ca limbă de stat. Dar și înainte de adoptarea legii diferiți entuziaști începuseră să folosească alfabetul latin în inscripții publice. Acțiunea a avut de înfruntat și opoziție, iar săptămînalul „Literatura și Arta” de la Chișinău relata despre situații în care cei care susțineau aceste revendicări ale mișcării naționale aveau de înfruntat prigoana șefilor. De pildă, în numărul din 6 iulie 1989, la rubrica „De joi pînă joi” citim articolul lui Boris Vieru „Două cazuri de persecuție”. Situații asemănătoare găsim și în articolul „Grafia latină în viziunea unor șefi” a lui Alexandru Donos, apărut în „Literatura și Arta” din 17 august 1989. Reproduc aceste articole.

Două cazuri de persecuție

Deși evoluția evenimentelor din ultima jumătate de an ne arată limpede și fără putință de echivoc că singura și cea mai fermă dorință a moldovenilor este aceea de a deveni, în sfîrșit, stăpîni în propria casă, de a restabili în drepturi tot ceea ce li s-a luat cu forța – limba maternă, alfabetul latin, culorile drapelului național, istoria, etc., – deși însăși conducerea republicii manifestă înțelegere și chiar ia anumite măsuri pentru satisfacerea acestor năzuințe, tot mai dese sînt sesizările din partea unor oameni persecutați anume pentru promovarea idealurilor naționale sau pentru libera și deschisa ecsprimare a opțiunilor lor. Iată doar două cazuri.

I

Nicolae Gonța, șofer la coloana auto nr. 2801, și-a asumat recent inițiativa de a scrie pe furgoneta cu care deservea sectorul realizări de la fabrica de concentrate alimentare următoarele: „Produse alimentare”, „Moldova”. Crinii latini, vorba lui Grigore Vieru, atît de mult a displăcut, ca să nu zicem altfel, tovarășilor G. P. Aftemiciuc, șeful coloanei, și N. C. Aleinov, directorul general al asociației „Chișinevtrans 3”, încît lui Nicolae Gonța i s-a interzis să iasă cu mașina din garaj și i s-a indicat cu strășnicie să șteargă imediat respectivele inscripții.

Cu toate că Nicolae Gonța a pierdut o zi de muncă, cu toate că și a doua zi a reușit să ajungă la servici – fiind repartizat deja la altă întreprindere! – abia la ora 11,00, dumnealui a refuzat categoric să le șteargă. Mai mult decît atît, la adunarea sindicală (a doua zi dimineața, ora 7,00), la care a fost prezent și subsemnatul, în apărarea lui Nicolae Gonța și a alfabetului latin s-au ridicat mai mulți conducători auto. La toate argumentele lor, însă, directorul general avea un singur răspuns: „Este zacon, tovarăși! Dacă Gonța nu șterge ceea ce a scris, îl vom pedepsi, îl vom concedia!”.

Uite-așa! Tov. Aleinov nu-i păsa că a încălcat contractul cu fabrica de concentrate (șefa sectorului realizări cu care am luat legătura, ne ruga cu lacrimi în ochi să intervenim pentru a i se reîntoarce furgoneta: era sfîrșitul lunii și nu avea cu ce transporta produsele alimentare la magazine), tov. Aleinov nu-i păsa că Nicolae Gonța a staționat aproape o zi și jumătate, dumnealui avea un singur scop: să-l învețe minte pe acest „naționalist” și, odată cu el, pe acest buclucaș alfabet latin. De aceea, furgoneta, destinată special pentru transportarea produselor alimentare, este repartizată la o întreprindere care, pur și simplu, a refuzat categoric s-o folosească. Șefii de acolo, gospodari fiind, și-au dat seama că nu pot transporta cu dînsa ciment sau scînduri, sau mai știu eu ce.

2 august 1989, sărbătoarea parașutiștilor militari sovietici: Veterani ai războiului sovietic din Afganistan fugăriți în centrul Chișinăului după ce fluturaseră drapelul sovietic

August 1989 este luna în care în RSS Moldovenească s-au adoptat legile despre revenirea la alfabetul latin și declararea limbii „moldovenești” ca limbă de stat (linc). Evenimentele respective au mai fost pomenite pe acest blog.

Pentru înțelegerea atmosferei care exista la Chișinău la acea vreme, redau un alt articol din presa vremii: „Parașutiști în fața lui Ștefan cel Mare” (e vorba de statuia lui Ștefan cel Mare din centrul Chișinăului, loc de întîlnire pentru moldovenii implicați în mișcarea națională), publicat de Alexandru Donos în „Literatura și Arta” din 10 august 1989. Articolul se referă la întîmplări din data de 2 august, care era oficial ziua parașutiștilor militari sovietici dar totodată și ziua în care se aniversa înființarea RSS Moldovenești. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele ori tălmăciri ale unor expresii din rusă.

Parașutiști în fața lui Ștefan cel Mare
ce s-a întîmplat în seara de 2 august la Chișinău

Joi și vineri telefoanele redacției au zbîrnîit într-una: din oraș și din raioane întrebau dacă e drept că în seara de 2 august a.c. [anul curent] la Chișinău a avut loc o încercare de a se organiza un măcel pe piațeta din fața monumentului lui Ștefan cel Mare și dacă e adevărat că tot acolo, în centru, mulțimea a blocat o mașină în care erau topoare, sulițe, vergi de metal… Probabil, e un nou zvon, se autocalmau aceleași voci, la care le răspundeam că, din păcate, zvonul e cam adevărat, pentru că la redacție fuseseră deja cîțiva martori oculari ai acestui incident, martori ce ne-au lăsat înscrisuri, parte dintre care le dăm astăzi publicității.

Dar s-o luăm de la capăt. În acea seară de miercuri, pe la orele 22, mi-a telefonat un cunoscut spunîndu-mi că strada Gogol e inundată de lume și miliție și că… M-am dus repede într-acolo să văd ce s-a întîmplat. Cînd am ajuns la fața locului miliția reușise să despartă în două părți lumea care era pe stradă, și să creeze astfel un coridor îngust pe care să poată circula troleibuzele. Pe partea dreaptă a străzii, mai jos de bulevardul Lenin [azi, bulevardul Ștefan cel Mare], era înconjurat de lume un microbuz plin cu oameni printre care își făcea cu greu loc o femeie în halat alb. După cum am aflat apoi, aceasta era medicul-narcolog, chemat pentru a stabili starea de ebrietate a oamenilor din microbuz. La volan se afla un tînăr în haine kaki, cu care umblă acuma îmbrăcați foștii ostași internaționaliști ce au luptat în Afganistan.

Trăim decenii de împliniri mărețe (video)

Azi, cu prilejul aniversării Marii Insurecții Naționale Antifasciste și Antiimperialiste – ziua națională a Republicii Socialiste România, ofer nostalgicilor unul din cîntecele la modă ale perioadei ceaușiste: „Trăim decenii de împliniri mărețe”.

Imaginile care însoțesc cîntecul sînt filmate într-unul din cele mai sărace județe ale României – Teleorman, mai precis, în satul Buzescu. Ele ilustrează vorba bănățenească: Ceaușescu n-ar fi fost în stare nici să zugrăvească cît s-a construit după el!

Mai menționez că ieri 22 august acest blog a împlinit 9 ani de existență.

Versurile:

Dușmanii libertății de exprimare se luptă cu putinismul

Sabin Orcan publică în „România Liberă” articolul „Umbra lui Putin. La București” (linc), în care dezvăluie o primejdie care amenință scumpa noastră patrie: Faptul că o firmă din Republica Moldova care retransmite dincolo de Prut programul TV Rusia 1 dorește să intre pe piața TV românească. Nu înțeleg din articolul lui Orcan dacă singura activitate a firmei moldovenești este retransmiterea programului TV de la Moscova, ori aceasta este una din multele activități ale respectivei firme.

A murit Tudor „am fost un dobitoc” Postelnicu

Tudor Postelnicu, cel care în decembrie 1989 a fost ministrul de interne al lui Ceaușescu, a murit, anunță digi24 (linc). Înainte de a fi ministru de interne, Postelnicu a ocupat și funcția de șef al securității.

După 1989 Postelnicu a fost judecat pentru implicarea sa în reprimarea revoluției. A rămas vestită replica sa de la proces, cînd întrebat de judecători de ce a dat ordine de reprimare a răspuns „am fost un dobitoc”.

Pe acest blog și pe alt sait al meu, documente1989, am prezentat hotărîrile judecătorești din procesul legat de implicarea lui Postelnicu în reprimarea revoluției: