Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

2 august 1989, sărbătoarea parașutiștilor militari sovietici: Veterani ai războiului sovietic din Afganistan fugăriți în centrul Chișinăului după ce fluturaseră drapelul sovietic august 25, 2017


August 1989 este luna în care în RSS Moldovenească s-au adoptat legile despre revenirea la alfabetul latin și declararea limbii „moldovenești” ca limbă de stat (linc). Evenimentele respective au mai fost pomenite pe acest blog.

Pentru înțelegerea atmosferei care exista la Chișinău la acea vreme, redau un alt articol din presa vremii: „Parașutiști în fața lui Ștefan cel Mare” (e vorba de statuia lui Ștefan cel Mare din centrul Chișinăului, loc de întîlnire pentru moldovenii implicați în mișcarea națională), publicat de Alexandru Donos în „Literatura și Arta” din 10 august 1989. Articolul se referă la întîmplări din data de 2 august, care era oficial ziua parașutiștilor militari sovietici dar totodată și ziua în care se aniversa înființarea RSS Moldovenești. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele ori tălmăciri ale unor expresii din rusă.

Parașutiști în fața lui Ștefan cel Mare
ce s-a întîmplat în seara de 2 august la Chișinău

Joi și vineri telefoanele redacției au zbîrnîit într-una: din oraș și din raioane întrebau dacă e drept că în seara de 2 august a.c. [anul curent] la Chișinău a avut loc o încercare de a se organiza un măcel pe piațeta din fața monumentului lui Ștefan cel Mare și dacă e adevărat că tot acolo, în centru, mulțimea a blocat o mașină în care erau topoare, sulițe, vergi de metal… Probabil, e un nou zvon, se autocalmau aceleași voci, la care le răspundeam că, din păcate, zvonul e cam adevărat, pentru că la redacție fuseseră deja cîțiva martori oculari ai acestui incident, martori ce ne-au lăsat înscrisuri, parte dintre care le dăm astăzi publicității.

Dar s-o luăm de la capăt. În acea seară de miercuri, pe la orele 22, mi-a telefonat un cunoscut spunîndu-mi că strada Gogol e inundată de lume și miliție și că… M-am dus repede într-acolo să văd ce s-a întîmplat. Cînd am ajuns la fața locului miliția reușise să despartă în două părți lumea care era pe stradă, și să creeze astfel un coridor îngust pe care să poată circula troleibuzele. Pe partea dreaptă a străzii, mai jos de bulevardul Lenin [azi, bulevardul Ștefan cel Mare], era înconjurat de lume un microbuz plin cu oameni printre care își făcea cu greu loc o femeie în halat alb. După cum am aflat apoi, aceasta era medicul-narcolog, chemat pentru a stabili starea de ebrietate a oamenilor din microbuz. La volan se afla un tînăr în haine kaki, cu care umblă acuma îmbrăcați foștii ostași internaționaliști ce au luptat în Afganistan.

Deodată un milițian anunță prin megafon: „Oameni buni, tinerii a fost controlați, majoritatea lor se află în stare de ebrietate… Dați-vă la o parte să-i luăm cu tot cu mașină la sectorul de miliție pentru a fi anchetați”.

– Nu!!! A strigat mulțimea. Citiți-ne mai întîi numele lor, ca să știm cine-s ei.

Și milițianul a luat un felinar de buzunar, l-a îndreptat spre o foaie de hîrtie și a început a citi la megafon numele, locul de trai și de lucru ale celor aflați în mașină. Din anumite motive, pe care le vom expune mai jos, nu putem divulga numele persoanelor reținute. Menționăm doar că șoferul Serghei Graur și cel care se afla cu el în mașină nu erau în stare de ebrietate. Despre ceilalți, după cum s-a anunțat, putem spune: unul e din Odesa, doi dintr-un raion din apropierea Chișinăului, restul din capitală. Printre ei se afla și un lucrător de miliție. O parte din cei aflați în mașină, după cum s-a anunțat, nu lucrează nicăieri.

Curînd lîngă microbuz a fost adusă o mașină specială în care au fost încărcați tinerii, fiind transportați la secția de miliție.

Ce s-a întîmplat totuși în acea seară, lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare? Să dăm cuvîntul unor martori oculari:

Anatol Rurac, pictor-șef la teatrul etnofolcloric „Ion Creangă”: Pe data de 2 august la orele 21,30, întorcîndu-mă de la serviciu, m-am oprit lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare, unde, ca de obicei, se adună oamenii pentru a discuta problemele actuale ce-i frămîntă. Deodată am observat un grup de tineri îmbrăcați în semiuniforme ale trupelor aeropurtate: maiouri vărgate și berete albastre. Pantalonii erau civili. Unul dintre ei ținea sus un drapel roșu. Venind dinspre strada Gogol [azi, strada Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni], ei au traversat bulevardul Lenin și s-au îndreptat în mod agresiv spre mulțimea de lîngă monument. Apoi au intrat în mijlocul grupelor de oameni. Cel cu drapelul s-a oprit demonstrativ lovind cu bățul streagului în piață. Eu n-am răbdat și l-am întrebat ce vrea să spună cu acest gest. El mi-a răspuns în rusește, aproape în nas, rostind cîteva cuvinte vulgare pe care nu pot să le reproduc aici. După aceea l-am întrebat: „Nu i șto eta znacit?” [Ce înseamnă asta?] Răspunsul a fost: „Eto gosudarstvenîi flag!” [Acesta este steagul național!]. „Bine, dar oare are rost să vii cherchelit cu drapelul Uniunii Sovietice și să vorbești așa de urît?”, i-am răspuns în rusește. Reacția a fost aceeași, fiind rostite o serie de cuvinte vulgare. Cineva din mulțime a spus că asta-i provocare și să nu le dăm atenție, dar să ne întoarcem cu spatele spre ei. Unii așa au și făcut. Convingîndu-mă de-a binelea că tinerii sînt aghezmuiți, l-am rugat pe un om de alături să cheme miliția, lucru care nu le-a fost pe plac. În același moment foștii ostași internaționaliști [așa erau numiți în presa sovietică cei care își făcuseră stagiul militar în Afganistan, pe vremea intervenției militare sovietice în această țară] au luat poziție de luptă, mișcînd din mîini. Unele mișcări și-au atins scopul, fiind loviți cîțiva oameni. Atunci lumea, indignată, a început să înainteze asupra lor. Pe loc s-a produs o încăierare, care s-ar fi putut termina cu urmări neprevăzute, dacă un grup de oameni, printre care am fost și eu, nu ne-am fi aruncat între cei ce se băteau pentru a-i despărți. Tocmai aceasta le-a dat posibilitate tinerilor în maiouri și în berete albastre să se retragă în fugă în aceeași direcție de unde au și venit. Alegîndu-mă cu o traumă la picior, eu am rămas mai în urmă, urmărind ce se întîmplă. Traversînd strada pe lîngă un pluton de militari ce se aflau în acel moment lîngă librăria de la colț, tinerii au luat-o spre strada Gogol. Cînd am ajuns și eu acolo, am aflat că o parte din ei s-au ascuns într-un microbuz, pe care lumea l-a blocat îndată ca să nu se poată mișca din loc. Fiind indignați oamenii au încercat să răstoarne mașina, însă la rugămintea unora care strigau să nu se procedeze în felul acesta, vehicolul a fost lăsat în pace. Lumea a insistat să vină miliția și expertiza medicală ca să controleze în ce stare sînt cei din mașină. Milițienii au îndeplinit cerințele oamenilor. Și, numai după ce s-au anunțat rezultatele s-a permis ca autobuzul și infractorii să fie duși la miliție.

Eu am urcat în microbuzul care-i găzduise pînă atunci pe foștii ostași internaționaliști și m-am dus la secția de miliție ca martor al celor întîmplate. Dar ce am văzut acolo? Două poziții contradictorii. Cîțiva milițieni se străduiau să reproducă tot adevărul, așa cum a fost, însă unul dintre ei, responsabil la această secție, căuta să încurce lucrurile. Acesta, cerîndu-mi în scris mărturiile, mi-a spus că-s liber și să nu-mi vîr nasul în treburile lor. Am aflat că pe cel de la volanul automobilului îl cheamă Serghei Graur și că e președintele clubului ostașilor internaționaliști din raionul Octombrie. Dumnealui afirma că s-a aflat întîmplător la acel colț de stradă unde s-au urcat foștii ostași și că băutura spirtoasă care a fost găsită nu se știe de unde a apărut în mașină. Și încă un moment curios: tot atunci a apărut un membru al Clubului ostașilor internaționaliști care a arătat un bon și alte documente precum că topoarele au fost cumpărate astăzi. Acel tînăr mi-a amintit de un caz din vara trecută: anume el era acela care încerca prin diferite gesturi provocatoare să ne încurce de a lua parte la o emisiune a „Undei tineretului” [emisiune a televiziunii din Chișinău], transmisă în direct de pe piața din fața catedralei. Și m-am întrebat: oare aceasta n-a fost o provocare organizată de cineva? Sau poate e o repetiție a „internaționaliștilor” pentru un viitor conflict care ar putea fi pus la cale?

La sectorul de miliție am observat că cei cu beretele albastre răspundeau foarte cinic la întrebările puse, falsificînd totul. Susțineau, de exemplu, că nu sînt în stare de ebrietate și că nu ei au început încăierarea. Ei mințeau fățiș precum că se duceau să depună flori la monumentul lui V.I. Lenin [între timp, monumentul respectiv, aflat nu departe de cel a lui Ștefan cel Mare, a fost demolat] și că lumea de lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare nu le-a permis să facă acest lucru, luîndu-i la bătaie. Dacă ei ar fi avut o asemenea intenție, ar fi putut să meargă pe trotuarul care era liber, dar nu prin mijlocul mulțimii de lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare. Și apoi ei nu aveau nici o floare cînd s-au apropiat de noi. Și ultimul moment care mi se pare important: cel cu drapelul, care s-a comportat mai brutal, a reușit să dispară cu tot cu steag.

Ion Dediu, profesor la Universitatea „V. I. Lenin” din Chișinău: Sînt indignat de tertipurile așa-zișilor internaționaliști afgani, care au căzut pradă unor persoane de a dramatiza situația și de a organiza cumva și la noi un Karabah [regiune din R.S.S. Azerbaigeană cu populație majoritar armeană, în care se înregistraseră conflicte interetnice sîngeroase în perioada gorbaciovistă – linc; în prezent regiunea s-a alipit Armeniei, schimbare de graniță nerecunoscută nici de guvernul azerbaigean, nici pe plan internațional]. Cazul îl consider destul de amoral: am în vedere nu numai înjurăturile, cuvintele indecente rostite de foștii ostași internaționaliști, dar și faptul că unul dintre ei (cer scuze în fața cititorilor) și-a dat pantalonii în jos în fața mulțimii din fața monumentului lui Ștefan cel Mare.

Și de data aceasta poporul nostru nu s-a lăsat provocat la vărsările de sînge. Microbuzul Consiliului Internaționaliștilor, aflat aici „întîmplător” și care i-a salvat pe foștii parașutiști (astfel aș traduce printr-un cuvînt în moldovenește noțiunea de „desatniki”) m-a pus pe gînduri. Mi-am amintit de alt autobuz care nu demult l-a lovit tot „întîmplător” pe Dumitru Matcovschi [scriitor basarabean, deputat în Sovietul Suprem al URSS, implicat în mișcarea națională moldovenească, care în 17 mai 1989 suferise un accident, fiind lovit de un autobuz]. Ironia soartei: aici pe șofer îl cheamă Graur, acolo îl cheamă Struț. În ambele cazuri sînt moldoveni, pentru a nu se da de bănuit, probabil, baza interetnică. Cred că aceasta e o tactică verificată deja. Cel mai straniu e că organele miliției n-au intervenit operativ pentru a evita încăierarea. Ba am observat că mai apoi miliția a anunțat cu ușurare și cu o oarecare bucurie că cei din mașină sînt în stare de ebrietate.

Aflîndu-mă la locul incidentului, am intrat în vorbă cu cîțiva foști parașutiști zicîndu-le: Chiar dacă e ziua voastră [în URSS 2 august era sărbătorită ca zi a parașutiștilor militari], nu e cazul să vă comportați în felul acesta. Unul din ei însă mi-a răspuns: Eu văd că îmi puteți fi tată, dar vreau să vă spun să nu vă supărați pe cei care a fost nevoiți să se ascundă în mașină, căci ei au primit ordin și trebuie să-l îndeplinească…

Tocmai de aceea cred că aceasta a fost o tentativă de provocare bine gîndită. În microbus era și un emițător. Afară de asta am observat că în spatele casei guvernului erau mașini militare și ostași.

În acea seară, după ce infractorii au fost duși la miliție, aici, lîngă monmentul lui Ștefan cel Mare, a fost alcătuită o petiție de protest cu peste 100 de semnături, fiind înmînată lui A. G. Grăjdieru, deputat al poporului din U.R.S.S.

E foarte bine că cei aflați în fața unui eventual măcel a dat dovadă încă o dată că sîntem un popor european, calm, care nu poate fi prins în capcană. Eu personal pledez pentru nonviolență.

Ana Gîrlovan, inspector la Fondul literar al U.S. [Uniunii Scriitorilor] din Moldova: În seara zilei de 2 august, în fața monumentului lui Ștefan cel Mare, apărură vreo 8 infractori – altfel nu-i pot numi. Primele cuvinte pe care le-am auzit din gura lor, a fost o înjurătură. Cînd cineva i-a întrebat în rusește ce înseamnă aceasta, ei au început să se poarte și mai brutal. Se începuse o încăierare. Și dacă cineva dintre cei prezenți n-ar fi întrebat cu glas tare „Unde-i miliția?”, nu știu ce s-ar fi întîmplat mai departe. Pentru că după aceasta ei au început să se strecoare unul cîte unul din mulțime, traversînd în fugă bulevardul Lenin. Acolo îi aștepta o mașină de culoare verde deschis. Văzînd că băieții se urcă cam greoi, un biet milițian le ajuta foarte modest să intre în autobuz. Șoferul a încercat să pornească mașina de cîteva ori, dar era deja tîrziu: vehicolul fusese înconjurat de lume. Împreună cu toți oamenii am stat și eu în fața mașinii vreo 20 de minute pînă a apărut miliția și medicul-narcolog. Au fost anunțate rezultatele. Aveau în mașină 2 topoare. Cineva spunea că a văzut cinci. După aceea infractorii au fost urcați într-o mașină care îi aștepta timp de o oră. Am înțeles că aceasta a fost o provocare pregătită din timp, și e cazul ca autoritățile noastre să facă totul pentru a preveni asemenea acțiuni huliganice.

Ion Teleman, învățător la școala medie Iurceni, raionul Nisporeni: Dragă redacție, vă comunic cu indignare că am asistat la un gest urît din partea unui grup de tineri întorși nu demult din Afganistan și care (afirm cu toată răspunderea) au băut coniac și rachiu în fața monumentului lui Ștefan cel Mare. Împreună cu alți oameni am încercat să-i convingem că nu procedează just și că trebuie să părăsească locul scump nouă tuturora. Dar în zadar. După cîteva ore de chef, în ciuda străduințelor fără de efect a trei milițieni, dintre care unul era locotenent-colonel, ei au părăsit totuși locul, îndreptîndu-se spre parcul Biruinței. Acestea s-au întîmplat în după amiaza zilei de 2 august 1989. Cu părere de rău, însă, o parte din acei tineri s-au întors în același loc pe la orele 21,30 cu intenții mult mai provocatoare. Au venit în stare de ebrietate. Purtau cu ei un drapel roșu. Primii trei care a apărut urmați de alți trei s-au năpustit cu înverșunare asupra oamenilor ce le stăteau în cale, pentru a străbate în adîncul mulțimii. Oamenii fiind bruscați, loviți, au chemat miliția. În cele din urmă tinerii „internaționaliști” s-au retras pe strada Gogol, unde-i aștepta un automobil, în care se aflau încă doi tovarăși de-ai lor. Propun ca acest incident să fie cercetat, iar vinovații – trași la răspundere.

Vadim Letov, corespondent al gazetei „Sovetscaia Cultura” în Moldova: [fragment în limba rusă pe care nu-l înțeleg; aștept traducere de la cititorii acestui blog, rog adăugați traducerea la comentariile de la sfîrșitul articolului]

Deoarece anchetarea și cercetarea acestui incident au fost încredințate secției de miliție a raionului Frunze, ne-am dus într-acolo să aflăm în ce stadiu se află ele. I. I. Stamat, șef interimar al secției respective, ne-a relatat următoarele: „Un grup de 10 tineri, foști ostași în trupele aeropurtate, care și-au făcut serviciul militar în Afganistan, în seara zilei de 2 august au luat drapelul roșu de pe clădirea Ministerului finanțelor și s-au îndreptat să depună flori la monumentul lui V. I. Lenin. Cînd treceau pe lîngă monumentul lui Ștefan cel Mare, unde erau adunați circa 500 de oameni, foștii ostași au fost opriți de lume. S-a început o încăierare. Ostașii internaționaliști au fost nevoiți să fugă înapoi pe strada Gogol, unde, din întîmplare, în fața semaforului roșu se oprise un microbuz. Tinerii au intrat în această mașină. În același autobuz a intrat și un milițian îmbrăcat în haine civile (care s-a întîmplat pe acolo), pentru a-i salva de mulțimea care se apropia. Văzînd cele întîmplate, alți doi lucrători ai organelor de miliție au intrat și ei în mașină pentru a-i duce pe toți la secția de miliție. Lumea, însă, a îngrădit calea mașinii, încercînd să o răstoarne, dar a fost oprită de organele de miliție și de liderii frontului popular. La cererea populației a fost chemat medicul-narcolog care a stabilit că cinci dintre tineri se aflau în stare de ebrietate. În mașină a fost găsite două topoare, cîteva perechi de clești, o sticlă de vin și alta de rachiu cu cîte oleacă de băutură în ele.

Foștii ostași au fost în cele din urmă aduși la secția de miliție. După ce au fost anchetați ei au fost eliberați, trimiși la expertiza medicală pentru a li se stabili traumele ce li s-au făcut. A doua zi ei a adus documente privind unele ușoare leziuni corporale.

Luînd act de acest caz, procuratura raionului Frunze a găsit de cuviință să intenteze un dosar penal asupra faptului săvîrșit”.

Tov. Stamat a menționat că incidentul nu poate fi calificat ca o acțiune săvîrșită pe baze interetnice, deoarece aici se aflau nu numai ruși, dar și moldoveni. Este interesant, a adăugat șeful interimar al secției de miliție, că numai foștii ostași s-au adresat expertizei medicale. Din partea opusă n-au urmat asemenea adresări.

Din spusele lui I. I. Stamat am înțeles că dumnealui vrea să-i salveze cu orice preț pe foștii ostași. Afirmînd acestea, avem în vedere nu numai varianta referitoare la depunerea de flori, care de fapt, conform spuselor martorilor oculari, n-au existat, ci și aflarea întîmplătoare a microbuzului, care după spusele unor martori oculari, s-a plimbat toată ziua prin Chișinău purtîndu-i pe acei tineri. E suspectă apariția milițianului în haine civile în acest grup, dispariția cu tot cu drapel a celui ce-l purta și alte momente care cer o cercetare minuțioasă și nepărtinitoare, lucru cu care a fost de acord și tov. Stamat.

În timpul cînd stăteam de vorbă cu șeful interimar al secției de miliție, în cabinet a intrat un milițian ca să semneze un document. Arătînd spre acesta, șeful zise:

– Iată, și el a participat la incidentul din 2 august și poate să vă spună ce a fost acolo.

Și milițianul a povestit în prezența lui I. I. Stamat, printre altele, și următorul detaliu: tinerii internaționaliști au reușit să fugă și să se ascundă în mașină datorită unui lider al Frontului Popular [organizație a mișcării naționale din RSS Moldovenească din perioada gorbaciovistă], care a strigat la lumea agitată să se oprească, să nu se lase provocată. Anume aceste clipe au evitat o eventuală vărsare de sînge.

Ajunși aici, apare întrebarea firească, ce urmează să fie adresată conducerii orașului și republicii: cînd se va pune capăt totuși unor asemenea acțiuni provocatoare, care, credem, sînt organizate din timp. Drept dovadă, unul din acești organizatori este și agenția ATEM [agenția de presă oficială a guvernului RSS Moldovenești], care a publicat deunăzi în ziarele „Sovetskaia Moldavia”, „Moldova Socialistă” și „Chișinău. Gazetă de seară” următoarea chemare: „Trebuie să ieșim la 2 august sub drapele ale colectivelor de muncă, cu drapele roșii, cu chemări de a sprijini democrația și să nu ne temem de nici un fel de fronturi” [aluzie la Frontul Popular din Moldova]. Se poate presupune că anume această chemare, făcută de A. Korșutov, șef de secție la uzina „Mezon”, a servit drept îndemn pentru ostașii internaționaliști, care luînd steagul roșu în mînă și pe deasupra mai fiind și chercheliți, s-au năpustit asupra mulțimii, netemîndu-se de nici un fel de fronturi. Tocmai de aceea poporul cere astăzi ca acest caz ieșit din comun să fie cercetat detaliat și judecat în public pentru a fi curmată orice poftă a „internaționaliștilor” de a agrava situația social-politică din republică și a frîna restructurarea. [Restructurare (perestroica în rusește) era numele politicii promovate de Mihail Gorbaciov]

Alexandru Donos

Mai citește alte articole din presa basarabeană a perioadei gorbacioviste la pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.