1989. Rezistență la introducerea alfabetului latin în RSS Moldovenească

La 31 august 1989 Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a votat legile legate de adoptarea alfabetului latin pentru limba „moldovenească” și proclamarea acesteia ca limbă de stat. Dar și înainte de adoptarea legii diferiți entuziaști începuseră să folosească alfabetul latin în inscripții publice. Acțiunea a avut de înfruntat și opoziție, iar săptămînalul „Literatura și Arta” de la Chișinău relata despre situații în care cei care susțineau aceste revendicări ale mișcării naționale aveau de înfruntat prigoana șefilor. De pildă, în numărul din 6 iulie 1989, la rubrica „De joi pînă joi” citim articolul lui Boris Vieru „Două cazuri de persecuție”. Situații asemănătoare găsim și în articolul „Grafia latină în viziunea unor șefi” a lui Alexandru Donos, apărut în „Literatura și Arta” din 17 august 1989. Reproduc aceste articole.

Două cazuri de persecuție

Deși evoluția evenimentelor din ultima jumătate de an ne arată limpede și fără putință de echivoc că singura și cea mai fermă dorință a moldovenilor este aceea de a deveni, în sfîrșit, stăpîni în propria casă, de a restabili în drepturi tot ceea ce li s-a luat cu forța – limba maternă, alfabetul latin, culorile drapelului național, istoria, etc., – deși însăși conducerea republicii manifestă înțelegere și chiar ia anumite măsuri pentru satisfacerea acestor năzuințe, tot mai dese sînt sesizările din partea unor oameni persecutați anume pentru promovarea idealurilor naționale sau pentru libera și deschisa ecsprimare a opțiunilor lor. Iată doar două cazuri.

I

Nicolae Gonța, șofer la coloana auto nr. 2801, și-a asumat recent inițiativa de a scrie pe furgoneta cu care deservea sectorul realizări de la fabrica de concentrate alimentare următoarele: „Produse alimentare”, „Moldova”. Crinii latini, vorba lui Grigore Vieru, atît de mult a displăcut, ca să nu zicem altfel, tovarășilor G. P. Aftemiciuc, șeful coloanei, și N. C. Aleinov, directorul general al asociației „Chișinevtrans 3”, încît lui Nicolae Gonța i s-a interzis să iasă cu mașina din garaj și i s-a indicat cu strășnicie să șteargă imediat respectivele inscripții.

Cu toate că Nicolae Gonța a pierdut o zi de muncă, cu toate că și a doua zi a reușit să ajungă la servici – fiind repartizat deja la altă întreprindere! – abia la ora 11,00, dumnealui a refuzat categoric să le șteargă. Mai mult decît atît, la adunarea sindicală (a doua zi dimineața, ora 7,00), la care a fost prezent și subsemnatul, în apărarea lui Nicolae Gonța și a alfabetului latin s-au ridicat mai mulți conducători auto. La toate argumentele lor, însă, directorul general avea un singur răspuns: „Este zacon, tovarăși! Dacă Gonța nu șterge ceea ce a scris, îl vom pedepsi, îl vom concedia!”.

Uite-așa! Tov. Aleinov nu-i păsa că a încălcat contractul cu fabrica de concentrate (șefa sectorului realizări cu care am luat legătura, ne ruga cu lacrimi în ochi să intervenim pentru a i se reîntoarce furgoneta: era sfîrșitul lunii și nu avea cu ce transporta produsele alimentare la magazine), tov. Aleinov nu-i păsa că Nicolae Gonța a staționat aproape o zi și jumătate, dumnealui avea un singur scop: să-l învețe minte pe acest „naționalist” și, odată cu el, pe acest buclucaș alfabet latin. De aceea, furgoneta, destinată special pentru transportarea produselor alimentare, este repartizată la o întreprindere care, pur și simplu, a refuzat categoric s-o folosească. Șefii de acolo, gospodari fiind, și-au dat seama că nu pot transporta cu dînsa ciment sau scînduri, sau mai știu eu ce.

Și acum ne întrebăm: oare cîte contracte va mai încălca tov. Aleinov și cîte camioane vor mai fi nevoite să staționeze în zilele următoare? Pentru că susținerea unor conducători auto – așa a înțeles subsemnatul – se va manifesta prin aceea că vor urma eczemplul lui Nicolae Gonța.

II

„Mă numesc Mircea Ciobanu și lucrez în calitate de conducător auto la Banca de stat, ce-și are sediul pe bulevardul Tineretului 7, în secția încasări. Vreau să vă relatez ceea ce s-a întîmplat cu mine pe data de 29 iunie. În acea zi m-a chemat la dumnealui tov. V. N. Lozovan, locțiitorul șefului de secție. Era acolo și tov. B. V. Cuciuc. Au început să mă întrebe de ce țin în mașină micul tricolor. Printre altele, mi-au zis: „Poate mai bine pui unul negru cu un craniu și două oase încrucișate”. Ei mi-au propus să scriu cerere de eliberare. În caz că nu mă voi duce de bună voie voi fi eliberat din lucru altfel”.

Un alt articol asemănător găsim în „Literatura și Arta” din 17 agust 1989.

Grafia latină în viziunea unor șefi

Ion Ciobanu, profesor de limba moldovenească în satul Speea, Anenii Noi, ne scrie următoarele: „Raionul nostru continuă să fie o citadelă a stagnării. Dăunăzi cîțiva oameni de bună credință au instalat la stația de autobuze firma AUTOGARA, scrisă cu litere latine. Tot atunci doi „vigilenți” – unul de la Comitetul raional de partid și altul de la Direcția raională a învățămîntului public – au încercat s-o dea jos. Însă au fost opriți și alungați de acolo de către un grup de pasageri”. În continuare, Ion Ciobanu ne relatează că mai marii raionului i-au aplicat o mustrare aspră pentru că a îndrăznit să-i familiarizeze pe elevi cu alfabetul latin și să instaleze la o fîntînă din sat o inscripție cu următoarele versuri: „Cînd sorbi licoarea cristalină / Fîntînii mamă te închină”.

Pe baza acestei scrisori am făcut două deducții ce poartă semne de întrebare:

a) La Anenii Noi există o nouă regulă – învățătorii sînt pedepsiți și atunci cînd îi învață pe elevi ceva nou. Am vrea să știm cine e autorul acestei legi „ingenioase”?

b) Iată deci o dovadă elocventă că inscripțiile în grafie latină și instruirea elevilor se fac pe baze obstești, fără a fi nevoie de cheltuieli de milioane. Ce va mai zice acuma marele calculator al finanțării grafiei latine, V. Iacovlev?

***

Ion Răileanu lucrează ca șofer pe un autobuz de tipul IKARUS (nr. 88-87 MBS), ducînd pasageri din Chișinău spre Lipcani, Ocnița, Ternopol, Truscoveț și îndărăt. Luni dumnealui a fost la redacție cu tot cu autobuz, ca să ne aducă o reclamație și să ne arate cum și-a împodobit mașina: ca un patriot ce-și iubește baștina și se mîndrește cu ea, a hotărît să picteze pe partea laterală a vehicolului cuvîntul MOLDOVA cu grafie latină, pentru care pledează acuma. În aceeași grafie a scris și tăblița Chișinău – Ocnița, instalată în fața mașinii, avînd totodată grijă să păstreze pentru cei care nu știu moldovenește și varianta în grafie slavă. Cînd a ajuns cu autobuzul la Bălți, Ion Răileanu a fost chemat la cabinetul șefului autogării, tov. Kuskievici, care l-a dojenit pentru aceste inscripții, cerîndu-i foaia de parcurs și scriind pe ea următoarea notă: „Nacialnicu AK 2808 voditeli imeet trafaret na latînschi iazîc cito narușaet Constituții MSSR. Proșu priniat merî”.

Nu știm ce pedeapsă îl așteaptă pe șoferul Ion Răileanu pentru o asemenea „crimă”. Știm doar că tov. Kuskievici și-a dat arama pe față: fraza de mai sus, a cărei copie fotografică o reproducem alăturat, demonstrează că domnia sa e certat nu numai cu gramatica rusă, dar și cu elementarele cunoștiințe privind revendicările poporului moldovenesc referitoare la limbă și grafie, noțiuni pe care dumnealui le încurcă de-a binelea.

Alexandru Donos

Mai citește alte articole despre situația din Basarabia în perioada gorbaciovistă la pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.