Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Iosif Rus, comandant al aviației militare: „Am fost nevoit să decolez elicoptere pentru cercetare și avioane pentru combaterea țintelor aeriene, dar care a avut ca efect doborîrea și lovirea unor aeronave proprii de către rachetele și artileria antiaeriană proprie” septembrie 19, 2017


Pe alt sait al meu, documente1989.wordpress.com (linc), am publicat declarația olografă dată în 17 noiembrie 2009 în ceea ce presa a poreclit „dosarul revoluției” (de fapt, unul din dosarele revoluției), de către generalul Iosif Rus, comandantul aviației militare.

Declarația completă o puteți citi la lincul indicat mai sus, aici redau doar cîteva fragmente:

Astăzi 17 nov. 2009, mi s-a adus la cunoștiință faptul că a fost infirmată rezoluția din 07 dec. 2007 prin care am fost învinuit pentru săvîrșirea unor infracțiuni de omor și genocid (…)

În această perioadă 18-20 dec 1989 am fost plecat din țară [a fost plecat în Iran cu Ceaușescu] și la conducerea activităților de la comandament s-a aflat col. Obreja Petru, ca deținător al funcției de șef al secției operații (…) nu aveam locțiitor al comandantului, locțiitor pe tehnică, iar șeful de stat major, gl. mr. Ionescu Gheorghe se afla în concediu medical. În perioada cînd am fost plecat din țară (în Iran), col. Obreja Petru care ținea locul la comandă m-a informat de ordinele primite privind deplasarea unor avioane cu militari din trupele de parașutiști la Timișoara, fără a face alte precizări (…)

Pentru ziua de 21 decembrie 1989 împreună cu cîțiva generali și ofițeri din M.Ap.N. am fost invitat la ambasada R.S.F. Iugoslavia cu prilejul aniversării armatei acestei țări. În cadrul acestei prezențe, ambasadorul Iugoslaviei și atașatul militar m-au invitat într-un salon, separat față de publicul prezent în saloanele comune. Discuțiile, destul de aprinse, au fost conduse de ambasador care, relata despre nemulțumirea lui pentru faptul că, oficial nu a fost informat despre cele ce se întîmplă la Timișoara, acuzînd că este țară vecină, că orașul e la granița cu Iugoslavia, că sînt turiști din țara sa în Timișoara și că mulți cetățeni din zonă sînt de naționalitate sîrbi și croați (…)

În dimineața zilei de 22.12.1989 am primit, de la ministrul apărării, un ordin de supraveghere și raportare a situației din București, prin zborul a două elicoptere (…) Echipajele celor două elicoptere ce au zburat între orele 8,00 și 10,00 (orele sînt aproximative) au raportat despre întîlnirea și adunarea unor grupuri, iar apoi despre deplasarea lor către centrul capitalei. Coloanele formate se deplasau de la „Turbomecanica” și întreprinderile din zonă, dinspre „23 August” și fabricile din zonă. În jurul orei 11,30 am primit ordin, prin Direcția 5-a și prin gl. Stănculescu Victor să trimit elicopter pentru Ceaușescu, care să aterizeze pe clădirea C.C. pentru a lua la bord pe Nic. Ceaușescu și însoțitorii lui. Inițial am replicat pentru că nu făcusem cu echipajele asemenea zboruri și aterizări iar pe clădirea C.C. se aflau antene, cabluri și sîrme de ancorare.

Menționez că avioanele și elicopterele cu care se făceau zboruri speciale (cu președintele) se aflau la Flotila 50 aviație, unitate ce avea o dublă subordonare:
– la M.Ap.N.
– la Direcția 5.
Între timp elicopterul prezidențial primise ordin de decolare de la Direcția 5-a prin ofițerul detașat permanent la Flotila 50. Zborul a decurs așa cum deja se știe și elicopterul decolat de pe clădirea C.C., în jurul orelor 12,20, a aterizat după 15-20 minute la Snagov. De la Snagov, prin pilotul elicopterului, cpt. Maluțan, mi s-a transmis un ordin prin care se preciza ca eu, împreună cu două elicoptere și cu soldați, să mă deplasez pentru paza și însoțirea președintelui Ceaușescu. Acest lucru nu s-a produs, pentru că nu am făcut această deplasare și nici nu am dat ordin în acest sens.

Ulterior, elicopterul a decolat de la Snagov fără a se face cererea de zbor și fără a se cunoaște destinația.

Prin radio, am aflat că deplasarea se frace spre nord, nord-vest, fără ca pilotul să cunoască sau să ne spună destinația. I-am transmis că toate zborurile sînt oprite în toată țara, zborul este urmărit de radiolocație și artileria antiaeriană, lucru ce a fost adus la cunoștiința lui Ceaușescu, după care elicopterul a aterizat în zona Sălcuța-Titu, iar elicopterul s-a întors la bază. (…)

Comandantul unui regiment de parașutiști aflat la Timișoara mi-a raportat că acolo se întîmplă niște lucruri neplăcute și primește ordine ce nu-și au rostul; este vorba de lt.-col. (col.) Gogonțea.

În următoarele zile lucrurile s-au complicat prin bruierea stațiilor de radio și radiolocație, apariția unor ținte aeriene în rețeaua de supraveghere aeriană, care ulterior s-au dovedit a fi false. Pe acest fond al situației aeriene am fost nevoit să decolez elicoptere pentru cercetare și avioane pentru combaterea „țintelor aeriene”, dar care a avut ca efect doborîrea și lovirea unor aeronave proprii de către rachetele și artileria antiaeriană proprie. Așa se explică și numărul mare de rachete antiaeriene și muniție de artilerie antiaeriană consumate la unitățile de la Craiova, Chitila și Hațeg.

În plus, aviația era sufocată cu informații de genul că vin formații mari de elicoptere, descoperite prin radar în diverse zone, dintre care unele constituiau un paradox. De exemplu: că, într-o anumită zonă, există o formație de 40-50 elicoptere la mică înălțime, informație ce era incompatibilă cu posibilitatea de a zbura noaptea la mică înălțime, de a zbura noaptea în formație sau de a le descoperi la o înălțime mai mică de 300 m. Sub alt aspect, s-a creat o situație de conflict la M.Ap.N. de atunci gl. Militaru între CAAT (Comandamentul Apărării Antiaeriene a Teritoriului) și Aviația Militară, în sensul că CAAT-ul a doborît avioane inamice iar aviația nu a doborît nimic. Oricum, nu a fost găsit nici un avion inamic doborît în schimb au fost doborîte avioane și elicoptere proprii. (…)

În finalul declarației, doresc să menționez că despre evenimentele produse în decembrie 1989 nu am dat interviuri, nu am scris articole și cărți, prin care să comentez cele întîmplate. Singurele texte relatate sînt cele scrise în declarațiile solicitate de Procuratura Militară.

Comentariile făcute în presă și la televiziune referitor la evenimentele din decembrie 1989 privind prezența sau acțiunile mele, mare parte din comentarii nu se potrivesc cu realitatea, există unele confuzii și deformări. Despre acest lucru cred că e interesant să subliniez faptul că într-o discuție cu Sergiu Nicolaescu (regizor), invitat apoi și la comisia de apărare din Senat s-a încercat să mă determine să declar într-o formulă în care îi convenea să realizeze un film pe tema evenimentelor.

Consider că prin măsurile și activitatea desfășurată de aviație nu există fapte și întîmplări prin care (din care) să rezulte că s-au dat ordine și s-au produs răniri ori uciderea unor persoane.

Mai citește:
Declarația completă a generalului Rus, pe alt sait al meu, documente1989
Cercetările Parchetului în dosarul revoluției (148). Acțiuni ale elicopterelor și avioanelor în județul Constanța
Adevărul despre elicopterul care a tras la televiziune, speriindu-l pe actualul procuror general adjunct Tiberiu Mihail Niţu

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.