Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ianuarie 1989. Renașterea conștiinței naționale la Chișinău octombrie 2, 2017


„Renașterea conștiinței naționale” este titlul unui articol a lui Vasile Năstase publicat de săptămînalul chișinăuan „Literatura și Arta” din 19 ianuarie 1989. În articol e descris mitingul organizat de Mișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării (restructurare era numită politica inițiată de Mihail Gorbaciov) care avusese loc în capitala RSS Moldovenești în 15 ianuarie 1989. Redau acest articol pentru cititori.

Renașterea conștiinței naționale
(reflecții telegrafice)

În 15 ianuarie curent, zi de duminică la propriu și la figurat, iarna politică ce bîntuie ca o fantomă prin republică s-a concentrat în miez de zi la Teatrul de vară din capitală, acolo unde veniseră în jur de 15 mii de persoane pentru a participa la mitingul organizat de Mișcarea democratică pentru susținerea restructurării pe tema „Drepturile omului”.

Chițibușari din fire, dar nicidecum ultravigilenți, ne întrebăm de ce aniversarea a 40-a a adoptării de către Adunarea generală a ONU a Declarației universale a drepturilor omului o marcăm tocmai peste o lună și ceva?

Aflăm însă, acum, cînd „dumbrava brejnevistă” începe a fi înlocuită cu un parlament al poporului, că declarația universală a drepturilor omului analizează lucrurile printr-o altă prizmă, decît cea tradițională, convenabilă tuturor oamenilor ce populează planeta, indiferent de culoarea pielii, naționalitate, confesiune…

De aceea propunerea vorbitorului Gheorghe Ghimpu – de a publica în presa republicană respectiva declarație – a fost susținută de cei prezenți în amfiteatru cu aplauze îndelungate. Același orator s-a referit la cel mai esențial drept al omului – dreptul la viață. Noi nu sîntem scutiți de acest drept deși, indirect, pe linie antiecologică se fac atentate grave la sănătatea și viața omenească. Asta nu înseamnă, însă, că sîntem în drept să-i lăsăm în ruinele uitării pe consîngenii noștri reprimați de vampirii staliniști. Vrem reabilitarea lor, a celor ridicați din cuiburile părintești și mînați cu paturi de arme spre Siberia. Trăiește în noi anul ’37. Trăiește în noi anul ’46. Trăiește în noi anul ’49 [1937, 1946, 1949 – ani de vîrf ai represiunii staliniste]. Deaceia la Chișinău e iarnă cu viscol și troiene politice.

Acum, în aceste zile, trăim un eveniment cu adevărat epocal: începe concilierea națională pe baza trezirii conștiinței naționale a poporului nostru. Bolnavi de miopie politică, unii nomenclaturiști continuă să comită greșeli serioase, semănînd vrajbă, neîncredere între oameni de diferite naționalități. Cînd un popor își vrea limba mamei, veșmîntul ei firesc și sfînt, iar unii factori de decizie își fac jocul politic pe unda vremurilor apuse, nu poți să nu te gîndești la reacția firească a celor lipsiți de drepturile lor constituționale. Astfel stînd lucrurile, Ștefan Secăreanu, împuternicitul grupului de sprijin al Mișcării democratice de la televiziune, a condamnat poziția echivocă a unor persoane întrucît ea, această poziție, stimulează factorii destabilizării și confruntării naționale. Cei circa 15 mii de cetățeni nu mai flueră, cum se întîmpla altădată, dar indignarea tuturora e mult prea evidentă, precum evidentă, manifestată în aplauze, e încuviințarea propunerii aceluiași Ștefan Secăreanu de a convoca pînă în luna martie Sesiunea Sovietului Suprem al RSSM pentru a legifera instorica decizie a Comisiei Interdepartamentale.

Termenul a fost găsit grație neobositului Gdlian. Poetul Ion Hadîrcă vorbește despre dezgustătorul, ignobilul, dar încă viabilul fenomen al „smirnovismului”, care ne-a lovit crunt și ne mai lovește încă cu arma etichetelor murdare. Capul de mafie Smirnov, al unei mafii care s-a infiltrat în solul național, pentru a ne certa cu oamenii de bună credință de alte naționalități, a fost recent arestat, dar smirnoviștii continuă să-și facă mendrele urînd acest popor și acest pămînt, scuipînd în obrazul nevinovaților „culațchie sînchi”. Mare tribun și ecsponent al restructurării, Ion Hadîrcă declamă o poezie consacrată neobositului Gdlian.

„Molodej Moldavii” publică nu numai fraze de felul „u nas samîi bolșoi Ștefan”, dar și anunțuri în care tinerii din republică sînt invitați să-și părăsească baștina și să plece în „Rusia necuprinsă”. În același timp, ziarul central „Soțialisticescaia Industria” își anunță cititorii că în Moldova, la fabrica de carton, e acută nevoie de cadre de muncitori. Cine, – se întreabă Virgil Zagaevschi, membru al grupului de inițiativă al Mișcării democratice – regizează această migrație artificială? Sau poate sînt adevărate zvonurile că Stalin vroia să transplanteze popoarele mici, pentru a le asimila mai ușor, în locurile lor de baștină mutînd popoare „mari”… Dacă cineva nu știe, sîntem obligați să le amintim că pînă la 1812 în Basarabia trăiau peste 95 procente de moldoveni-romîni, iar conform penultimului recensămînt – doar 63 procente și ceva. Nu cumva a înviat tătuca Stalin? Ce să mai vorbim de ziare, dacă însuși ideologul partidului, făcînd trimitere la Lenin, afirmă că Ilici saluta migrația. Asemenea afirmații ar putea face doar un cititor superficial, pentru că Lenin de fapt saluta doar migrația de la sat la oraș, precum și trecerea firească de la un loc de trai la altul.

Doctorul în istorie Ion Buga a venit la miting cu o viziune omenească asupra memoriei. Cine ar putea să conteste că avem nevoie de o Carte a Memoriei în care să imortalizăm martirii neamului? Cine-i împotriva întoarcerii catedralei din Chișinău în sînul bisericii, împotriva restabilirii clopotniței dărîmate de vandalii bodiuliști? Cine e împotriva restaurării monumentului celui mai demn bărbat al acestui pămînt, Ștefan cel Mare? Cine nu vrea să viziteze nestingherit locurile istorice aflate pe teritoriul R.S. Romînia? Cine nu vrea să citească integral opera lui Eminescu?

Mihai Ghimpu, membru al grupului de inițiativă al MD [Mișcării Democratice], le amintește celor prezenți că noi nu avem nevoie de deputați de teapa lui Goța-hoțu, ecsplicîndu-le celor interesați cui și unde să se adreseze atunci cînd birocrații dornici de putere calcă democrația în picioare, violînd legile sfinte pentru orice stat civilizat.

În aceeași zi, pe micul ecran, în transmisiune directă de la palatul „Octombrie”, Andrei Vartic zicea: „Nici o canalie să nu treacă în Sovietul Suprem al țării!”.

La Chișinău e iarnă politică fierbinte.

Vasile Năstase

Mai citește alte articole din presa basarabeană din perioada gorbaciovistă la pagina RSS Moldovenească 1988-1990.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.