Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Drept la replică refuzat de revista „22”. Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități octombrie 18, 2017


În urma articolului „Adio, bătrîne asasin” (linc) a lui Mădălin Hodor, publicat în revista „22”, articol în care sînt pomenit, am cerut revistei „22” un drept la replică. Am făcut aceasta după ce am văzut că revista a acordat drept la replică lui Grigore Cartianu (linc). Cererea de drept la replică am trimis-o prin e-mail în 5 octombrie. Pînă azi văd că nu s-a publicat. Se pare că pentru revista „22” numai Grigore Cartianu merită drept la replică.

Public acum aici dreptul de replică trimis către revista „22”.

Stimată redacție,
Vă solicit drept la replică la articolul domnului Mădălin Hodor – „Adio bătrîne asasin” în care este pomenit și numele meu.
Am observat că ați acordat drept la replică domnului Grigore Cartianu
În aceste condiții nu văd de ce nu mi-ați acorda drept la replică și mie.

În primul rînd precizez că apreciez faptul că în discuțiile despre revoluția din 1989 intervine o persoană ca domnul Hodor care, în calitatea sa de istoric profesionist dar și de angajat CNSAS care a avut acces la dosarele securității, expune niște opinii pe bază de documente, nu de bîrfe și zvonuri, cum este încă obiceiul într-o mare parte din presa de pe malurile Dîmboviței.
Atunci cînd domnul Hodor nu se referă strict la documente săvîrșește unele inexactități, care se cuvin corectate.
Astfel, dumnealui afirmă: „Marius Mioc… te-a întrebat dacă nu cumva e cam mult să afirmi asta tocmai tu, care ai fost condamnat pentru „complicitate la genocid“, fix pentru măcelul de la Timişoara. Ai răspuns că nu ştii pentru ce ai fost condamnat. A fost „un proces politic“, nu ai văzut nici măcar sentinţa”
Domnul Hodor se referă probabil la întîmplarea din 5 octombrie 2016 de la Timișoara, cînd s-a lansat cartea generalului Rogojan „Factorul intern. România în spirala conspirațiilor”, singurul moment din viața mea cînd am adresat întrebări domnului Iulian Vlad. Am descris cele întîmplate la acea lansare de carte pe saitul meu:
https://mariusmioc.wordpress.com/2016/10/07/generalul-aurel-rogojan-si-fostul-sef-al-securitatii-iulian-vlad-la-timisoara-lansarea-cartii-factorul-intern-romania-in-spirala-conspiratiilor-de-aurel-rogojan-video/
Precizez că n-am afirmat niciodată că Iulian Vlad a fost condamnat pentru „complicitate la genocid”. Eu doar l-am întrebat pe Iulian Vlad, în fața publicului prezent, dacă e dispus să ofere hotărîrile judecătorești prin care a fost condamnat, pentru a se vedea exact pentru ce a fost condamnat. Întrebarea venea după ce unul dintre cei care au vorbit la lansarea de carte, profesorul timișorean Nicolae Țăran, deplînsese nedreptatea făcută domnului Iulian Vlad care ar fi fost condamnat pentru „genocid”. Mi s-a părut dubioasă afirmația lui Nicolae Țăran, căci știam că în anii ’90 a existat o tendință în procesele legate de revoluție de a se schimba acuzația de „genocid” care fusese formulată în procesul Ceaușescu cu acuzația de „omor deosebit de grav”. Iulian Vlad nu a explicat clar motivele care apar în sentințele sale de condamnare (zicea că au fost 3 procese), a spus că aceste sentințe se găsesc în arhive, dar a precizat că „genocidul” nu a fost încadrarea juridică reținută de instanță. Implicit a confirmat că profesorul Nicolae Țăran rostise niște aberații cînd a pretins că Iulian Vlad a fost condamnat pentru „genocid”.

Profesorul Țăran e cunoscut la Timișoara ca activist al Partidului Alianței Civice în anii ’90. Deasemeni e cunoscut pentru declarații de sprijin față de Virgil Măgureanu, motiv pentru care l-am criticat în decembrie 1996 la aniversarea revoluției, respectiva critică fiind publicată în revista „22” din 21 ianuarie 1997, și republicată pe saitul meu:
https://mariusmioc.wordpress.com/2012/09/26/polemica-mea-cu-vasile-popovici-in-urma-caruia-virgil-magureanu-a-plecat-din-fruntea-sri/

Consider că hotărîrile judecătorești de condamnare a generalului Iulian Vlad, cu motivarea lor, sînt indispensabile pentru analizarea rolului jucat de Iulian Vlad la revoluție. Inclusiv cei care afirmă că a fost vorba de un „proces politic”, „înscenare KGB-istă” ar trebui să le studieze, măcar pentru a le combate. Judecătorii care au pronunțat sentințele sînt cetățeni români, nu sovietici. În cadrul libertății de exprimare cucerită în decembrie 1989 pot fi criticate inclusiv hotărîri judecătorești, dar cei care afirmă că procesele lui Iulian Vlad au fost înscenare KGB-istă ar trebui să se refere concret la numele judecătorilor din acele procese (primă instanță și recurs) și apoi să aducă eventuale dovezi despre legăturile acelor judecători cu KGB.
Domnul Hodor mai afirmă că planul lui Iulian Vlad și al lui Nicolae Ceaușescu era să facă referire la „agenţi“, „diversionişti“, „turişti sovietici“, „agresiuni externe“ și că în perioada cînd se pornise măcelul (asta înseamnă 17 decembrie 1989, deși domnul Hodor nu spune explicit) „armata încă mai credea că vin ungurii şi ruşii”.
Am făcut și eu cercetări despre revoluția din 1989, fiind autor a 12 cărți, coautor la alte 5 despre acest subiect. Am vorbit cu mai multe persoane care erau militari în termen în decembrie 1989. Toți, fără excepție, mi-au spus că în perioada respectivă, cînd se dăduse alarma de luptă, regimul Ceaușescu a anunțat că este vorba de o invazie UNGUREASCĂ, unora li s-a spus că Timișoara a fost cucerită de UNGURI. Niciunul nu mi-a spus că atunci cînd li s-a comunicat ostașilor motivele alarmării ar fi pomenit cineva ceva despre ruși sau sovietici. Deasemeni, mii de civili din Oltenia au fost trimiși la Timișoara cu bîte ca să reprime revoluția, spunîndu-li-se strict despre invadarea Timișorii de UNGURI și nici un cuvințel despre sovietici. Sînt mii de martori care pot confirma asta.

Povestea despre invazia sovietică nu aparține regimului Ceaușescu. Ceaușescu personal niciodată nu a vorbit despre „turiști sovietici” care ar fi fost implicați în evenimentele care l-au răsturnat. Abia după fuga lui Ceaușescu din C.C. din 22 decembrie 1989 s-a vorbit despre chemarea în ajutor a trupelor sovietice, dar cum arată documentele de la Ambasada Poloniei pe care chiar revista „22” le-a publicat, sovieticii au respins categoric ideea implicării militare în România.
http://revista22online.ro/7557/.html
De aceea cred greșită afirmația domnului Hodor că „armata încă mai credea că vin ungurii şi ruşii”. O parte a armatei poate credea că vin ungurii, dar nici vorbă de ruși, fiindcă în comunicările oficiale făcute militarilor despre motivele alarmării nu li s-a spus nici un cuvințel despre ruși.
Abia după revoluție, persoane aparținînd regimului Ceaușescu (dar nu regimul Ceaușescu, care nu mai exista) au început să vorbească despre o implicare în revoluție a „turiștilor sovietici”, fără elemente concrete legate de modul de implicare (relatări de tipul „am văzut o mașină Lada”, fără precizări despre cum s-au implicat ocupanții acelei mașini Lada în revoluție).
Cu trecerea timpului, România devenind aliată a Ungariei în UE și NATO, a devenit incorect politic să se mai vorbească despre implicarea Ungariei în revoluție și s-a răspîndit tot mai mult varianta cu privire la implicarea URSS. Trebuie însă subliniat că această variantă nu aparține regimului Ceaușescu ci este postceaușistă. Domnul Hodor, dacă pretinde altfel, ar trebui să prezinte documente (de dinainte de 22 decembrie 1989) care să-i susțină pretenția.

Marius Mioc
autor a 12 cărți și coautor la alte 5 despre revoluția din 1989
autor al saiturilor:
https://mariusmioc.wordpress.com
http://documente1989.wordpress.com
http://istoriaromaneasca.wordpress.com

Mai citește:
– Mădălin Hodor: În agenda de serviciu a generalului Ștefan Alexie sînt notate ordinele generalului Iulian Vlad. După ședința C.P.Ex. acesta a ordonat „Se lichidează radical!”… La Timișoara trebuie „să se facă liniște într-o oră”
– Mădălin Hodor dezvăluie agenda generalului de securitate Ștefan Alexie
– Dan Turturică și Iulian Vlad, omul care a înfrînt „frontul pro-rus”
– Un atac la adresa libertății de exprimare: Propunerea unei legi de incriminare a negării revoluției din 1989
– Revista „22”: Traseul profesional a lui Trosca nu se intersectează deloc cu cel al generalului Militaru

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.