Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Agerpres despre cimitirul săracilor din Timișoara (+ video) noiembrie 20, 2017


Actualizare 12 mai 2018: Youtube a șters filmarea (cică încalcă standardele comunității) așa că am înlocuit filmarea de pe youtube cu aceeași filmare încărcată pe saitul vimeo.

„Tineretul Liber” din 26 decembrie 1989 publică o știre Agerpres care reproduce o relatare a unor reporteri iugoslavi despre morții descoperiți în cimitirul săracilor din Timișoara. Familiile morților, care nu-și găseau rudele dispărute (unele arse la crematoriu, dar pe atunci nu se știa asta), declanșaseră o căutare a acestora prin cimitire și astfel s-a ajuns la dezgroparea unor morți din cimitirul săracilor. Respectivii morți au fost filmați de diferiți reporteri, inclusiv străini, care invadaseră Timișoara din 22 decembrie 1989, cînd, urmare a căderii lui Ceaușescu, se deschiseseră granițele. Mai apoi s-a constatat că morții din cimitirul săracilor nu fuseseră omorîți la revoluție, ci erau morți fără aparținători îngropați de primărie cu puțin timp înainte (în fiecare oraș există asemenea cazuri de persoane pentru care nimeni nu vrea să se ocupe de înmormîntare și atunci trebuie să se ocupe primăria). Faptul că în presă au fost prezentate fotografii cu morții din cimitirul săracilor ca fiind morți din revoluție, ceea ce nu s-a confirmat, a fost folosit apoi ca pretext pentru a pretinde că întreaga revoluție din Timișoara ar fi fost o farsă, că la Timișoara a fost un „fals masacru”. De parcă dacă ăia cîțiva morți din cimitirul săracilor care n-au fost de la revoluție ar infirma existența morților reali ai revoluției din Timișoara (vezi lista lor – linc). Spre comparație, revoluția americană a început cu „masacrul din Boston” (linc), cînd ostașii britanici au deschis focul asupra mulțimii ucigînd 5 (cinci) persoane. Azi, nimeni nu pune la îndoială numele de masacru pentru acea întîmplare.

Este de amintit că pe lîngă morții dezgropați în 22 decembrie 1989 în cimitirul săracilor, au mai fost dezgropați morți la Timișoara și în ianuarie 1990, în cimitirul eroilor (linc). Aceștia erau morți din revoluție, îngropați în 28 decembrie 1989 de autorități pe motiv că nimeni nu se prezentase la morgă să-i ridice.

Redau mai jos corespondența Agerpres conform articolului din „Tineretul Liber”. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Atrocități de nepovestit la Timișoara
Relatări cutremurătoare ale unor reporteri iugoslavi

Un cimitir din Timișoara. Gropi comune descoperite și scene pe care o minte sănătoasă nu le poate închipui. Trupurile poartă mărturiile atrocităților săvîrșite de forțele de securitate ale lui Ceaușescu.

Victimele fuseseră torturate – aveau unghiile smulse și pielea arsă. Apoi au fost ucise și stropite cu acid pentru a nu putea fi recunoscute niciodată.

Cimitirul acesta nu este unic în Timișoara. Altele, probabil, adăpostesc asemenea gropi comune. Iată ce au spus Nenad Petrovici și Matia Kokovici, reporteri la agenția Tanjug și la Vecerni List din Zagreb, care s-au întors de la Timișoara sîmbătă seara [23 decembrie 1989]. Timp de 24 de ore ei au fost martori ai păcii, ai sărbătorilor, ai ororii cimitirelor comune și ai iadului războiului civil, în permanență cu degetul pe trăgaciul… camerelor de luat vederi.

Intrînd în România din Iugoslavia totul părea aproape normal. În Timișoara oamenii sărbătoresc. Sute de mii de oameni, aflați în stradă, manifestă bucurie, exaltare pentru victorie amestecată cu durere pentru victimele insanității și un sentiment de nesiguranță.

Într-un cimitir, spun cei doi reporteri, am văzut atrocități ce nu pot fi povestite. Ni s-a tăiat respirația, iar mîinile pe camerele de luat vederi au început să tremure. Totuși, am reușit să filmăm imagini care într-o bună zi vor deveni pagini ale unei istorii a dezonoarei. Am văzut gropile comune ale victimelor lui Ceaușescu, trupul unei femei însărcinate cu pruncul nenăscut scos afară odată cu viscerele. Alte imagini și mai îngrozitoare îi așteptau pe reporterii iugoslavi, despre care li s-a povestit. De exemplu, despre un om crucificat ca Isus într-o capelă, membrele fiindu-i smulse unul cîte unul pe viu.

Am mai auzit că multe victime au fost transportate în afara orașului și îngropate pentru a șterge urmele oribilelor asasinate [în realitate, au fost transportate victime în afara orașului doar la crematoriul din București]. Ambii reporteri au afirmat că nu s-au îndoit nici o clipă de istorisirile pe care le-au auzit deoarece au văzut ei înșiși lucruri pe care nu și le-ar fi putut închipui.

Impresiile de la cimitirul săracilor nu au putut fi șterse de împușcăturile care s-au făcut curînd auzite după aceea, în Timișoara. În timpul nopții, tot ce mișca era împușcat. Și totuși, oamenii se așezau la rînd pentru a cumpăra pîine și alte alimente în veșnic înfometata Timișoară, au spus Petrovici și Kokovici.

Sîmbătă, spre prînz, cei doi reporteri au luat drumul înapoi spre Iugoslavia. Deja, la marginea orașului nu se mai auzeau împușcături. Pe drum, ei au numărat 25 de posturi de control – unele dintre ele formate din băieți înarmați cu topoare și bastoane.

(Agerpres)

Mai citește:
– Groapa comună din cimitirul eroilor descoperită în ianuarie 1990
Tatulici & Tatomir – Povestea Timişorii (7). Groapa comună din cimitirul eroilor
– Alte articole din presă din acea perioadă la pagina Presa românească 1989-1990
– Alte înregistrări video din revoluția timișoreană la pagina Revoluția din Timișoara (înregistrări audio-video).

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.