Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Matei Mircioane despre revoluția din Reșița: „Nu a existat un proiect ’89. Au existat proiecții în capul oamenilor despre cum ar trebui să fie” decembrie 11, 2017


În 2014, în cadrul ciclului de interviuri „Revoluția română după 25 de ani”, TVR Timișoara i-a luat interviu și reșițeanului Matei Mircioane. Nu cunosc în ce măsură interviul a fost difuzat pe post. În 1989 Mircioane era laborant la Combinatul Siderurgic Reșița.

Transcriere înregistrare:
00:23 Reporter: Ce rol ați jucat în evenimentele din 1989?
00:28 Matei Mircioane: În 1989 am fost și vîrf de lance și încheietor de pluton. Vîrf de lance zic, poate o ușoară exagerare, dar pot să spun asta pentru că am fost în Reșița printre primii care au ieșit în piața din centrul civic, acum Piața 1 Decembrie 1918. Și m-am întîlnit atunci cu grupul de, să zicem 30 de oameni care așteptau să se întîmple ceva. Și aici, să zicem, o parte oarecum amuzantă, pentru că așa se amestecă lucrurile tragice cu cele amuzante, aflasem din uzină, din combinatul siderurgic Reșița, că va fi revoluție. Se discuta, se vorbea pe la colțuri. Eu vă spun că am umblat pe unul din coridoarele laboratoarelor cu cretă în buzunar pregătit să scriu pe ușa secretarului de partid „jos comunismul” și „Timișoara”. Eram atît de nervos, și supărat, și speriat, încît aveam impresia că mereu se deschide cîte o ușă și nu am avut curajul pînă la urmă să scriu. Și culmea, chiar s-a întîmplat lucrul acesta, că a ieșit secretarul de partid al laboratoarelor și m-am îndreptat spre el și i-am zis: Domnule, eu înțeleg comunism, comunism, dar chiar așa, să trageți în femei și copii? Auzisem Europa Liberă, eram cu urechea pe Europa Liberă de aproape o săptămînă. Atunci cînd am ieșit cu cei trei colegi ai mei, fratele meu și alți doi colegi, înspre partea dinspre fîntîna arteziană și magazinul Nera erau vreo 30 de tineri, mai ales, oameni, și în dreptul lor a venit un milițian și le-a spus „hai, circulați”. Ceva de genul „circulați, ce stați aici?, circulați!”. Atunci ei s-au ridicat în picioare, eu cu colegii eram puțin mai lateral față de acest grup, și au început să-l huiduie, și grupul a devenit compact. S-au solidarizat, s-au unit, deși erau răzlețiți pe bănci, și am intrat și noi în acel grup. Deja știam că acolo este revoluție. Am intrat în pluton, încă de la început, și atunci au început să apară oamenii la balcon, în frunte cu Vlădulescu, și să țină discursuri, unele vulgare, unele chiar interesante. Erau și oameni care mai spuneau cîte ceva. Am încercat și eu să ajung la balcon pentru că vreo cîțiva colegi de-ai mei spuneau „măi, tu ai scris și la ziar” – am scris un articol despre pictură la ziar – „și știi să vorbești frumos”. Dar nu am reușit să pătrund, deja fuseseră puși oameni, deja se făcea o nouă ordine. Am participat și la așa-zisele lupte din zona catedralei. Pentru că primisem uniforma de gardian, după aceea să păzim fabrica și să păzim revoluția. Sigur, acolo s-a tras dinspre centrul militar înspre miliție, milițienii am înțeles că n-ar prea fi tras dar unii au mai tras să se apere și erau și gardienii. Deci acolo s-a luptat miliția cu gardienii și cu armata. Unii au văzut și teroriști în negru. N-am văzut.
04:05 Reporter: Întoarcere în momentul 1989. Care sînt motivele pentru care ați participat la acele evenimente?
04:13 Matei Mircioane: În acele momente deja nemulțumirea populației era foarte mare, era crescîndă. Toți eram nemulțumiți de sărăcie, de magazinele goale în primul rînd. În al doilea rînd de faptul că era viața foarte cenușie, ternă. Aveam informații de la oamenii care mai aveau rude în străinătate, aveam informații de la televiziunea sîrbă, că există și o altă lume, mai vie, mai colorată, în care există abundență și în care oamenii pot spune ce vor, pot cînta ce vor și că acolo este aproape raiul pe pămînt.
05:09 Reporter: Ce a cîștigat România în 1989?
05:13 Matei Mircioane: În 1989 România a cîștigat dreptul de a avea și indivizi, nu numai o populație. Indivizi care își pot exprima nu numai identitatea ci și calitățile și valoarea. Cel puțin cam asta ar fi trebuit să fie și într-o oarecare măsură și este. Dar pe de altă parte lumea care s-a construit este atît de dezechilibrată, dar există și sentimentul acesta pe care îl sesizez și la alți oameni că într-o democrație total imperfectă, cum sînt și alte democrații, dar mai imperfect în România, nu știu dacă există oarecare răbdare, se poate ajunge la un echilibru și se poate ajunge la situația în care din confruntare se ajunge și la adevăr și la identificarea celor au furat prea mult. Pe de altă parte, chiar acuma îmi vine așa ca o metaforă, să spun că revoluția a fost ca un fel de Moș Crăciun. A venit cu daruri, dar și Moș Crăciun, la copiii săraci aduce daruri sărăcăcioase, aduce un căluț de lemn sau chiar mai puțin, iar la copiii bogați aduce mai mult. Cam așa a venit și revoluția, cu daruri pentru cei bogați mai mari, pentru cei mai amărîți cu daruri mai mici.
06:51 Reporter: Cît din proiectul ’89 a fost dus la îndeplinire?
06:55 Matei Mircioane: Nu a existat un proiect ’89. A existat, au existat proiecții în capul oamenilor despre ce ar fi și cum ar trebui să fie. Eu știam din sport că un entuziasm prea mare la o victorie chiar mare să fie, sau mică, dăunează, pentru că se dezechilibrează starea ta naturală. Și entuziasm și o speranță peste ceea ce ar fi normal să se întîmple, de obicei se transformă într-o deziluzie și mai mare. Și nu m-am lăsat chiar dus de un entuziasm care să mă facă să cred că vom deveni dintr-o dată bogați, fericiți, sănătoși și veșnic tineri.
07:52 Reporter: Revoluția la 25 de ani. Care este moștenirea revoluției?
07:59 Matei Mircioane: Moștenirea revoluției în acest moment este doar simbolică. Nimeni cu adevărat astăzi, cred eu, nu mai construiește pe ceea ce s-a crezut atunci că e revoluție sau ce se crede astăzi că a fost revoluție. Faptul că a fost un moment de cotitură, necesar pînă la urmă, necesar pentru oameni, necesar și din punct de vedere istoric, pentru că probabil România nu putea să rămînă o insulă comunistă sau socialistă în această nouă lume, deci un moment de cotitură necesar, este mereu evocat ca reper, dar nu cred că este un element de energie care în momentul de față să mobilizeze societatea înspre o anumită direcție. Momentul 1989 mai este invocat atunci cînd oamenii sînt foarte dezamăgiți, foarte dezamăgiți, și spun ceva de genul „pentru ce a trebuit să moară acei tineri?”. Aceasta este expresia folosită cu năduf, cu dezamăgire, cu amărăciune, dar ea nu construiește. În momentul de față, cum spun, e mai mult aruncată ca o înjurătură, ca o descărcare nervoasă. Lucrurile sînt foarte diferite, presiunea care construiește această nouă lume este total diferită de ceea ce se întîmpla atunci. Deja avem alte repere și la altceva ne gîndim cînd încercăm să facem o lume ceva mai bună pentru noi, pentru România, pentru Europa.

Mai citește alte articole despre revoluția reșițeană la pagina Revoluția din Reșița.

 

3 Responses to “Matei Mircioane despre revoluția din Reșița: „Nu a existat un proiect ’89. Au existat proiecții în capul oamenilor despre cum ar trebui să fie””

  1. Mihai Says:

    Unde se mai gaseste filmarea cu tot ce s-a difuzat la TVR in decembrie 1989?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.