Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video) decembrie 26, 2017


Pe facebook domnul Viorel Ringhilescu (revoluționar bucureștean prezent în sediul CC) a pus recent (20 decembrie 2017) o filmare în care apare Cazimir Ionescu povestind despre ziua de 26 decembrie 1989. Am mai scris despre acea zi în articolul „26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu” (linc) și am prezentat și înregistrarea din emisiunea TVR cum TVR oprește primul miting anti-FSN (video). Discuția dintre domnii Ringhilescu și Cazimir Ionescu confirmă parțial cele semnalate de mine, cît și faptul că Ion Iliescu, în cartea „Revoluție și reformă”, distorsionează adevărul cînd pretinde că noua putere era „unanim recunoscută”. Contestarea FSN a început la scurt timp de la preluarea puterii de către FSN, și cei care au început contestarea sînt chiar revoluționari din decembrie 1989. E de amintit acest lucru în contextul în care indivizi de felul lui Dan Turturică scriu articole prin care încearcă să acrediteze ideea că Iulian Vlad, șeful securității, era cel care ar fi încercat să-l blocheze pe Ion Iliescu (linc). După ce s-a furat revoluția din 1989, se fură și contestarea lui Iliescu de imediat după revoluție și lupta pentru adevărul despre revoluție.

Redau discuția dintre Viorel Ringhilescu și Cazimir Ionescu și pentru cititorii saitului meu.

Transcriere înregistrare:
Cazimir Ionescu: Probabil că acolo au avut loc mai multe discuții. Eu n-aveam nici televizor, n-aveam nici o informație de afară. Eu dormisem pe un scăunel într-un birou cu ușa deschisă spre un culuar pe care făcea de gardă un soldat, și eram în urma unei discuții furtunoase cu generalul Militaru, în secretariatul căruia, pe biroul șefului de cabinet, găsisem ordinul de convocare urgentă al Comitetului Politic Superior al Armatei. Comitetul Politic Superior al Armatei era cea mai mare nenorocire care putea să se întîmple. Erau toți politrucii, toți secretarii de partid, care erau mai puternici decît orice general și orice funcție de răspundere din armată. Fusesem avertizat asupra acestui lucru încă din 19 decembrie, de către cineva din rîndul armatei care mi-a spus „domnule, armata n-o să tragă, cu armata nu veți avea probleme, armata nu va trage în popor. Dar Doamne ferește să pună mîna pe putere și să aveți de-a face cu Comitetul Politic Superior al Armatei”. Cînd am văzut ordinul de convocare al Comitetului Politic Superior al Armatei, semnat de Gușă, despre care tot din data de 19 decembrie eu aveam informații că a dat ordin să se tragă la Timișoara, și mi-o spuneau unii din Arad… Deci îmi spuneau „aici la Timișoara un nemernic, unul Gușă, a dat ordin și s-a tras în frații noștri. Le-au cules și cadavrele, nici cadavrele nu le găsim”. Îți dai seama, cînd văd așa ceva, și cu semnătura lui Gușă, înebunesc. Nu mai îmi dau seama ce fac, pun mîna pe ordinul respectiv, intru, dau buzna în biroul generalului Militaru. Îl întreb dacă are cunoștiință despre o organizare a unei astfel de porcării. Generalul Militaru își dă seama că mi-am băgat nasul unde nu trebuie și ordonă să fiu dat afară, să fiu aruncat afară din minister. Vin doi ostași, mă ia de o parte și de alta să mă scoată, și eu, din mers, iau documentul respectiv și spun „bine, eu plec, dar documentul ăsta pleacă cu mine”. Și cu documentul în mînă, strîns, așa, mototolit în pumn, ies pe culuar și strig: „Iliescu, Brucan, Roman”, care-i mai văzusem eu pe acolo. Strig, strig e un fel de a spune. Urlu. Urlu, și urlu atît de tare încît la un moment dat ei ies, toți. Roman mă și face nebun, că el altceva nu știa, decît să-ți facă reproșuri, indiferent ce se întîmpla. „Tu, de ce urli așa ca un nebun?”. „De ce, dacă nu știu cum să vă iau și unde să vă iau? Dar nu-i nimica că eu sînt nebun, hai să vedeți cu o să înebuniți voi, o să vedeți voi ce nebuni o să fiți imediat”. Și iau hîrtia aia, o pun pe un birou unde era ușa deschisă. Ia să vedeți că acum o să înebuniți voi. Și într-adevăr Iliescu vede documentul și se albește ca peretele ăsta. Se face alb, în două secunde se face alb, văd cum i se strîng maxilarele. Era evident că s-a simțit trădat și că se întîmpla ceva fără știința lui. Armata încerca o șmecherie. Dacă nu cumva prima tentativă de a pune mîna pe putere a armatei. Au avut mai multe, cred că știi. Militaru, care venea din urmă, generalul Militaru, nu mai vine. Se oprește. Ei își dau seama că nu era o discuție care să se facă de față cu mine, care eram nimeni. Și, dom’le să vedem ce-i cu asta, se uită unul la altul, își fac semne, ies din birou, și ca să mă liniștească pe mine îmi trimit un pahar cu apă și o cafea printr-un soldat. Și-mi închid ușa. Cu ușa închisă și cu cafeaua pe masă, eu aud totuși dintr-un birou îndepărtat, niște strigăte, niște voci foarte puternice care nu se mai puteau abține datorită discuțiilor furtunoase dintre ei. Discuțiile se liniștesc, ei probabil că ajung la o concluzie, și sigur că la un moment dat discută despre mine – „dom’le, ce facem cu băiatul ăsta? E unde nu trebuie, a văzut ce nu trebuie, a înțeles ce nu trebuie, e cu ăia din Comitetul Central, cu revoluționarii, nu știm cu care, trebuie să scăpăm de el”. Cum făceau și cînd erau în birou, unde se redacta proclamația și-l băgasem eu pe cameraman, și spuneam „dom’le, dînsul o să intre să facă o stenogramă”. Și cine se aude pe urmă pe bandă, cu cineva dinăuntru, spune de mai multe ori, „Tre’ să scăpăm de ăsta de la ușă. Tre’ să scăpăm de ăsta de la ușă”. Deci problema lor era să scape de oameni care gîndeau, care înțelegeau, care vedeau ce nu e logic, care încercau să impună o anumită transparență. Și așa s-a întîmplat și acolo la M.Ap.N. Tre’ să scăpăm de ăsta. Și m-am trezit cu…, în mod sigur Iliescu și Roman, nu știu dacă a venit și Brucan, dar Iliescu și Roman în mod sigur au venit amîndoi la mine să-mi spună că au foarte mare nevoie de mine, că mă roagă să mă întorc la colegii mei în Comitetul Central, la revoluționarii din Comitetul Central, să punem ordine acolo, pentru că acolo a apărut o mișcare, o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară. Eu – imposibil, revoluționarii, mișcare contrarevoluționară? Imposibil așa ceva. „Noi avem informații. A apărut o mișcare contrarevoluționară în legătură cu niște grupuri de revoluționari care sînt adunați de niște factori de destabilizare undeva la gurile de metrou”. Era ceva cu gurile de metrou, cu factori de destabilizare, care pregătesc ceva împotriva revoluției, împotriva puterii instalate a revoluției. Deci a CFSN-ului. „Nu cred că e posibil, eu îi știu foarte bine pe colegii mei din Comitetul Central, imposibil ce-mi spuneți. Mă rog, eu mă duc”. Tocmai pentru că eram sigur că nu-i posibil și că ceva nu-i… Nu se lega, n-avea nici o logică. Eu mă duc. Nu, zice, nu te duci singur, merge cu dumneata tovarășul plutonier, locotenent, nu ști ce era, Lupoi, merge cu dumneata Lupoi care are cu el niște tovarăși cu dotare militară. Mă rog. Ne-am urcat într-o, nu știu ce, transportor din ăsta militar, cred că erau vreo 8, și, în timp ce ne apropiam de sediul Comitetului Central, ca să intrăm pe undeva prin partea dreaptă, pe acolo pe unde, pe unde era Unionul și strada de care am vorbit, care ducea spre Inter. Deci pe acolo urma să intrăm lateral în Comitetul Central. Și ne huiduie sau se aud huiduieli, nu mai știu, dar Lupoi se manifestă violent, el era de felul lui foarte violent, și spune „măi băieți, dacă ăștia nu termină cu urlatul și așa, punem mitralierele pe ei, facem ordine aicea”. Și eu îi spun: „Domnule, ești nebun? Ești nebun? Păi dumneata nu-ți dai seama că toți revoluționarii din Comitetul Central, sau marea lor majoritate, sînt încă înarmați? Și dacă voi trageți un foc de armă în secunda următoare ăștia ne ciuruie? Ne fac sită! Cum să puneți mitralierele? Pe cine să puneți mitralierele? Pe cine ameninți dumneata cu mitraliera? Dumneata ești nebun? Cum să ameninți revoluționarii din Comitetul Central cu mitralierele? Vă rog să plecați imediat”. Eu am coborît din mașină. „Vă întoarceți frumos, dumneata, Lupoi, te duci la Iliescu și spui că eu te-am declarat fascist. Ai mentalitate de tip fascist. Te întorci frumos înapoi, cu mitraliorii dumitale, cu metodele dumitale de forță, te întorci frumos înapoi. Și spui că eu n-am nevoie de voi. Eu mă duc să văd despre ce e vorba și rezolvăm”. Am intrat în Comitetul Central. Din nefericire, în Comitetul Central, pentru mine erau două puncte nevralgice: Unu, erau într-adevăr huiduielile de jos ale reprezentanților celor care, cu Staicu, cu Ștefănescu, cu grupul. Care eu nu știam ce vor, nu înțelegeam nimic. Ceilalți care erau în Comitetul Central și care erau chiar colegii mei, și care spuneau „a, ai apărut, hai să lămurim cum e cu lista, ce e cu lista cu revoluționarii, cu nebunia… Am reușit cu greu să-i lămuresc întîi pe ei – domle, dați-mi un timer [răstimp] să rezolv problema asta, lista, aveți cuvîntul meu de onoare, și am martori pe Neacșa și pe Cristian Ciontu, am scos-o din buzunar și nu i-am dat-o decît lui Petre Roman, care Petre Roman a luat-o personal și a băgat-o în biroul personal. Deci n-a ajuns la nimeni. Nu e la securitate, nu e la nimic, e la Petre Roman personal. Dar o lămurim, aduc martori. Lăsați-mă să văd ce se întîmplă cu nebunia asta. Cu huo, nu mă lăsau să vorbesc, nu înțelegeam nimica și atuncea, era un grup jos, eram undeva la o fereastră, nu eram pe balcon, eram undeva lateral. De pe acolo de unde vorbise Ceaușescu, nu știu. Și jos era mulțimea de mii de oameni care strigau. Și… Susținătorii voștri. Și am spus „veniți sus, veniți sus, 8, 10, 12, veniți sus ca să putem să vorbim”. Și așa au venit ei sus, vreo 10-12 persoane, și am înțeles. Că ei nu vroiau, voiau ceva foarte simplu – Domnule, unde s-a înființat CFSN-ul? La televiziune. Și noi vrem să înființăm tot la televiziune Partidul Democrat din revoluție. Noi de ce nu putem? -. Și eu am spus „dar cine a spus că nu puteți?”. „Păi cum, că pe noi nu ne primește”. „Cum să nu vă primească? Cum să nu? Cum au înființat ei CFSN-ul, așa să înființați și voi partidul”. Și „haideți acum, haideți acum”. Și am plecat, nu mai știu dacă am intrat toți într-o mașină, am plecat cu două mașini, dar știu că am ajuns la televiziune cu cîțiva din cei care au hotărît să fie reprezentanți în delegația asta. Și au fost niște discuții acolo în contradictoriu. Dar eu foarte vehement am spus: „Domnule, nu puteți să fiți părtinitori. Sîntem reprezentanții revoluției? Sîntem. Sîntem revoluționari? Sîntem. Venim din… Dînșii vor să anunțe tot o platformă, tot un program și un partid care s-a născut din revoluție. Nu puteți pe unii să-i primiți și pe alții să nu-i primiți. Îmi pare foarte rău”. Ei probabil că au fost derutați, n-au știut ce trebuie să facă, ori au fost luați prin surprindere, ori am fost e foarte elocvent, și ne-au primit. Am intrat în emisiune. E adevărat că atunci cînd cel cu barbă, Ștefănescu, a citit programul și platforma ce-și anunța Partidul Democrat, ea semăna și nici nu putea să [nu] semene. La vremea respectivă nici nu putea să nu semene cu platforma ce-o anunțase CFSN-ul. Că tot drepturi, economie de piață, tot pluripartitism, tot înființarea de partide, tot democrație, tot libertatea de cuvînt. Tot ce ne doream. Tot ce ne doream la vremea respectivă era trecut în programul ăla. E, și eu atunci am spus dom’le trebe să ne mai gîndim la programul ăsta, trebuie să găsim o anumită particularitate care să individualizeze partidul pe care acum vreți să-l anunțați de CFSN. Pentru ca să se justifice două formațiuni politice. Dar e foarte important că s-a discutat pe tema: dom’le, 2 formațiuni politice trebuie să se individualizeze prin anumite lucruri. S-a anunțat partidul la televizor. Dincolo, la Comitetul Central, s-a luat hotărîrea la plecare ca 2-3 dintre monitoarele din clădire să se scoată la ferestre. Ca cei care era afară, și erau foarte supărați, să vadă că se transmite în direct de la televiziune și că partidul a fost înființat.
Viorel Ringhilescu: Pe ce dată era toată povestea?
Cazimir Ionescu: 26. 26 decembrie, cred că pe la prînz, imediat după prînz. Nu știu, o să ne uităm.
Viorel Ringhilescu: Undeva după prînz.
Cazimir Ionescu: Da. Cînd m-am întors în Comitetul Central, situația era complet schimbată. Deci oamenii erau liniștiți, se bucurau, „da dom’le s-a înființat partidul. Ura, ura”. Și cei de la partid s-au și retras undeva. Nu știu ce, cu documentele, cu boardul lor, cu cei pe care îi numiseră în conducerea partidului. Dar știu că s-a retras. Cînd eu am…, Staicu și cu Ștefănescu au plecat de lîngă mine și s-au retras cu… cei care erau din conducerea partidului. Da. Mai mult decît atît, în emisiunea televizată, în ceea ce s-a spus la televiziune, am avut grijă și am rezolvat și problema foarte periculoasă. Ideea că domnule e un miting, că această masă de contrarevoluționari sînt împotriva revoluției și că nu știu ce vor să facă, demonstrație împotriva CFSN-ului și că ei reprezintă o demonstrație și o mișcare împotriva CFSN-ului și a grupului revoluționar inițiat din Comitetul Central, ceva de felul acesta. Ca să rezolv problema asta, am avut o discuție, atunci imediat după ce am anunțat practic înființarea, atestarea partidului, pînă la apariția legii partidelor, ca să poată să se înregistreze oficial, am căzut de acord cu reprezentanții care erau cu noi, nu știu, Staicu și cine mai era, dacă erau din altă mașină dacă nu numai ei, dar oricum am căzut de acord că ei se vor retrage din Piața Revoluției. Și nici nu era nevoie să se retragă, pentru că ei erau tot ai revoluției. Important este că ei n-au mai huiduit și nu s-au mai manifestat ostil în nici un fel. După ce au văzut că partidul s-a înființat, manifestările ostile au încetat. Deci nu mai avea cine, de ce să vină, să ia măsuri împotriva lor. Așa am crezut eu. Ulterior am aflat că asemenea…
Viorel Ringhilescu: Intenții
Cazimir Ionescu: …manifestări ostile și încercări de forță și chiar de violență au avut loc în lipsa mea în Comitetul Central pentru așa-zisa evacuare a forțelor reacțiunii. Cam asta a fost întîmplarea la vremea respectivă. E adevărat că a doua zi, cînd s-a făcut întîlnirea cu dizidenții și cu grupul de revoluționari, inclusiv cu cei de pe listă care ar fi trebuit să fie acolo, pentru nominalizarea principalelor funcții din Biroul permanent al CFSN, unde Mircea Dinescu și Caramitru, care, din motivele lor la vremea respectivă, n-aveam de unde să le știu, nici acum nu le înțeleg prea bine, dar n-au vrut să fie cooptați, nici Doina Cornea, nici Ana Blandiana, nici Mircea Dinescu, nici Caramitru. Iliescu era chiar descumpănit. Și atuncea cînd l-a nominalizat Iliescu, Iliescu a spus dom’le, eu nu, eu nu știu să fiu decît poet, așa ca și Ana Blandiana, noi sîntem cu poezia, nu cu conducerea țării. Dar eu îl cunosc pe Cazimir Ionescu, știu ce a făcut el în Comitetul Central. Și Caramitru a sărit și el „da, noi îl știm pe Cazimir Ionescu, am fost și am văzut ce făcea el și ce organiza, și știm și poziția pe care a luat-o în privința armatei” – nu știu ce au reținut ei atuncea cînd am plecat cu TABul – „noi îl numim pe Cazimir Ionescu”. În locul lui Mircea practic m-au numit. Noi îl numim. Și era revoluție, era nebunie. Toată lumea a ridicat mîna și Iliescu a zis „Cazimir Ionescu, votat în unanimitate”, m-am trezit pe lista aia. Nu erau acolo însă și reprezentanții Partidului Democrat, de exemplu. Nu fuseseră convocați. Nu știu dacă nu au fost convocați la CPUN, că în mod normal partidul ar fi trebuit ca imediat după 10 ianuarie, sau nu știu cînd a ieșit legea, să se poată înregistra…
Viorel Ringhilescu: 13? decembrie, decretul 3
Cazimir Ionescu: Da? Partidul să se poată înregistra și ei să fi putut să aibe reprezentanți. A avut Partidul Democrat reprezentanți în CPUN?
Viorel Ringhilescu: Deci au fost 2 partide înscrise cu denumiri de Partidul Democrat. Partidul Democrat din Cluj și Partidul Democrat…
Cazimir Ionescu: Ăla de la camera 202?
Viorel Ringhilescu: Nu, nu.

Mai citește:
26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 26 decembrie 1989: TVR oprește primul miting anti-FSN (video)
– Ion Iliescu – „Revoluţie şi reformă”
– alte articole despre revoluția bucureșteană la pagina Revoluția din București

 

3 Responses to “Cazimir Ionescu despre 26 decembrie 1989: La revoluționarii din Comitetul Central… a apărut o foarte periculoasă mișcare contrarevoluționară (video)”

  1. Mihai Haidau Says:

    ” Fusesem avertizat asupra acestui lucru încă din 19 decembrie, de către cineva din rîndul armatei care mi-a spus „domnule, armata n-o să tragă, cu armata nu veți avea probleme, armata nu va trage în popor.” Cunosc mai multe „limbaje” ale lui Cazimir Ionescu. Povestea asta nu am cunoscut-o si cred ca nu am pierdut decat o intoxicare. Sa vorbesti ca tu ai fost avertizat, informat (in calitate de ce?) inca din data de 19 dec arata cat de mici pot devenii oamenii. Este corect ca pcr-ul controla structura decizionala a armatei impreuna cu „comandantul ei suprem”. Insa in 19 dec Timisoara exista doar prin evenimente. Abia organizarea muncitorilor din noaptea si dimineata de 20 dec, iesirea lor masiva in mars spre centrul orasului, si mai ales declararea grevei generale a marcat Timisoara ca un pericol pentru ceausescu. Era doar un inceput care putea avea cel mai tragic sfarsit. Sa spuna Cazimir ca el exista inainte de 20 dec denota un grobianism trist, ei, 10 – 15 persoane au vrut sa faca un partid cand ceausescu inca nu se racise. La fel ca Verdet, ce-i reprezenta pe ei pentru a fi ascultati de cineva din tara? Puteam fi trasi in razboi civil si tara dezmembrata pe pofta multora. Dupa ce porcu-i fript, multi flamanzi se bat la carne. Pentru cultura generala, anuntarea mortii lui Milea a facut Armata sa iasa de sub conducerea pcr. In sedinte adhoc au aruncat cu caschetele-n tavan si au pronuntat doar cuvintele ” Jos cu el ! „. Asta se intmpla in data de 22 dec ora 10:35. Timisoara era in sarbatoare, necunoscutii se sarutau si se imbratisau de mai mult de 24 de ore. Si nici mortii Timisoarei nu erau ingropati. Lupta pentru putere naste monstri. Asa a fost in toate veacurile.

    • mariusmioc Says:

      Nu știu cît de adevărat e ce spune Cazimir Ionescu, dar e limpede că Timișoara a fost un pericol pentru Ceaușescu și înainte de 20 decembrie, cum Ceaușescu însuși și-a dat seama, convocînd ședința C.P.Ex. din 17 decembrie. Încercările tale dar și ale altora care au fost în balconul Operei de a pretinde că doar cu balconul Operei începe partea importantă a revoluției sînt principala cauză pentru care revoluționarii din balconul Operei nu au izbutit să cîștige după revoluție încrederea populației Timișoarei și au devenit nerelevanți politic. De fapt încercările astea seamănă cu tendința FSN și a grupului Iliescu de imediat după revoluție de a pretinde că revoluția a început abia în 22 decembrie, cînd a apărut Iliescu și s-a format CFSN.

  2. Laurentiu Elefteriu Says:

    D-le Cazimir Ionescu, beneficiati de indemnizatia de revolutionar? Daca nu,va indemn sa propuneti celorlanti,ce beneficeaza de ea;sa renunte!!!Altfel consider ca;sunteti un jalnic cabotin!Nimeni nu a iesit in strada,in 1989,pentru avantaje materiale….ci pentru ideea idealului de LIBERTATE !!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.