Agenda personală a maiorului Radu Tinu și explicațiile pe care le-a dat pentru prezența numelui meu în agenda sa

În decembrie 1989 maiorul Radu Tinu, adjunct al șefului securității Timiș, și-a făcut diferite notițe în agenda personală. Respectiva agendă a fost recuperată de procurori și depusă la dosarul „procesului celor 25” în care a fost inculpat și Radu Tinu. Pe fila de agendă pretipărită cu data de 21 decembrie, dar pe care e scris de mînă 20 XII 1989, apare și numele meu. Prezint cititorilor filele din agenda maiorului Radu legate de zilele revoluției. Continuă lectura

Rețeaua de curieri maghiari ai lui Miklos Kovacs. Începuturile și luarea legăturii cu Laszlo Tokes (video)

Actualizare 20 februarie 2018: Introducere facsimil împuternicire pentru Miklos Kovacs, despre care e vorba în discuție.

L-am prezentat deja pe acest blog pe Miklos Kovacs, omul de încredere a lui Laszlo Tokes în 1989 (linc). Cînd am fost la Budapesta să-l întîlnesc, i-am luat un lung interviu (6 ore înregistrate video). Prezint aici 1 oră din interviu, și anume partea în care povestește cum s-a înființat rețeaua de curieri pe care a coordonat-o, pînă în momentul în care domnul Kovacs descrie prima sa întîlnire cu Laszlo Tokes. Anume prin rețeaua lui Miklos Kovacs au fost difuzate textele dizidente ale lui Laszlo Tokes de pînă în 1989, rețeaua asigurînd atît scoaterea textelor peste graniță cît și, prin relațiile pe care Miklos Kovacs și oamenii săi le aveau, publicarea lor în diferite mijloace de informare în masă din Ungaria și din țări apusene.

Povestea completă a lui Miklos Kovacs și alte lucruri interesante legate de Laszlo Tokes și biserica reformată maghiară din România o veți afla din cartea la care lucrez. Nu voi da toate informațiile pe blog că n-o să mai cumpărați cartea, v-ați obișnuit să primiți toate informațiile gratis, iar donațiile pentru elicopterul meu personal (linc) stagnează.

Rolul esențial jucat de Miklos Kovacs a fost menționat încă din 1990 în cartea lui David Porter „With God, for the people” (Cu Dumnezeu, pentru popor), carte care poate fi citită chiar pe saitul europarlamentarului Laszlo Tokes (linc). La începutul cărții autorul precizează:

ACKNOWLEDGEMENTS
THIS BOOK IS THE AUTOBIOGRAPHY OF LÁSZLÓ TŐKÉS. IT IS TOLD BY HIM FROM HIS OWN VIEWPOINT. OTHERS WILL NO DOUBT WRITE BOOKS ABOUT THE ROMANIAN REVOLUTION AND LÁSZLÓ TŐKÉS’S ROLE IN IT, BUT THIS IS HIS OWN STORY, CAREFULLY TOLD OVER MANY HOURS SPREAD OVER MANY WEEKS.

Adică: „Această carte este autobiografia lui Laszlo Tokes. Este povestită de el din propriul său punct de vedere. De bună seamă, alții vor scrie cărți despre revoluția română și rolul lui Laszlo Tokes în ea, dar aceasta este propria sa poveste, relatată cu grijă în discuții care au durat multe ore de-a lungul mai multor săptămîni”.

Cu privire la Miklos Kovacs, în cartea lui David Porter se menționează (pag. 52 din documentul de 80 de pagini de pe saitul domnului Tokes, nu știu dacă corespunde paginația cu cartea tipărită):

Another who played a crucial part in publicising our situation in the West was Miklós Kovács of Budapest, who co-ordinated medical and food aid to Romania, and regularly met me in Temesvár to collect copies of my letters to the church and other documents. These he smuggled out, at great personal risk, and sent to radio stations and organisations such as Keston College in England, who published the information widely.

Adică: „Altcineva care a jucat un rol crucial în a face publicitate situației noastre în Apus a fost Miklos Kovacs din Budapesta, care a coordonat ajutor medical și alimentar pentru România, și în mod regulat s-a întîlnit cu mine la Timișoara pentru a prelua copii ale scrisorilor mele către biserică și alte documente. Acestea le-a trecut peste graniță, asumîndu-și un mare risc personal, și le-a trimis la stații de radio și organizații precum Keston College din Anglia, care au răspîndit informația pe larg”.

Acum relațiile dintre Miklos Kovacs și Laszlo Tokes sînt mai reci decît erau în 1989, motiv pentru care cînd în Ungaria se pomenește despre dizidența lui Laszlo Tokes (cei care vorbesc despre asta sînt în primul rînd prietenii politici ai domnului Tokes) nu prea se mai vorbește despre Miklos Kovacs. Relațiile între oameni se mai schimbă în 28 de ani, domnul Tokes a ajuns în relații reci și cu nevasta sa din 1989, cu care are 3 copii, de care a divorțat și acum se judecă pentru împărțirea averii acumulată în timpul căsniciei. Adevărul istoric nu trebuie însă să se schimbe după evoluția relațiilor între oameni. Oricum, Laszlo Tokes nu a retractat niciodată ce i-a spus lui Porter legat de Miklos Kovacs, și nu a contestat rolul acestuia din 1989. E vorba doar despre punerea unor aspecte în surdină și reliefarea altora, dar rolul lui Miklos Kovacs a rămas, din cîte știu, necontestat.

Fiindcă Miklos Kovacs nu vorbește românește, în cadrul discuției rolul de tălmaci a fost jucat de domnul Istvan Bandi, angajat la arhiva serviciilor secrete maghiare (instituție similară CNSAS-ului din România).

Transcriere parțială discuții (partea în limba română, care conține și tălmăcirea celor discutate în maghiară; rog cititorii care vorbesc maghiara să-mi semnaleze dacă au existat lucruri importante discutate în maghiară care n-au mai fost traduse): Continuă lectura

Miklos Kovacs, omul de încredere a lui Laszlo Tokes în 1989


În octombrie anul acesta am fost la Budapesta împreună cu domnul Zoltan Makkai (ziarist la săptămînalul unguresc timişorean „Heti Uj Szo”), pentru a mă întîlni cu Miklos Kovacs, unul din oamenii de încredere ai domnului Laszlo Tokes din perioada premergătoare revoluției. Am făcut aceasta în cadrul documentării pe care o fac pentru următoarea mea lucrare de popularizare a științei consacrată evenimentelor din decembrie 1989, care va fi consacrată relațiilor din biserica reformată maghiară din România și acțiunilor lui Laszlo Tokes și grupului său de susținători. Va fi probabil o carte care va avea un CD atașat, pe CD-ul respectiv vor intra cîteva sute de pagini de documente scanate, cît și alte materiale, printre care şi înregistrare video a interviului cu domnul Kovacs.

La Budapesta, alături de domnul Miklos Kovacs

În 1972 domnul Kovacs a dorit să cunoască comunitățile maghiare din Ardeal. A făcut o vizită acolo, unde s-a întîlnit cu episcopul catolic Aron Marton (linc), iar apoi a organizat trimiterea de cărți ungurești în Ardeal. Autoritățile române au sesizat despre asta autoritățile comuniste ungare, iar acestea i-au retras pașaportul și l-au dat afară de la facultatea de teologie catolică.

După mai mulți ani, cînd Miklos Kovacs devenise taximetrist, ușa taxiului e deschisă de o doamnă care-l întreabă dacă vrea să continue activitățile de ajutorare a ungurilor din Ardeal. Doamna respectivă era Eleonora Telegdi, mama parlamentarului canadian de obîrșie maghiară Andrew Telegdi (răposat în 2017 – linc). Aceasta l-a contactat pe domnul Kovacs în numele Fundației Unite Maghiare (United Hungarian Fund) din Canada, organizație a canadienilor de obîrșie maghiară care uneori acționa și sub denumirea de Fundația Rakoczi (domnul Kovacs nu mi-a spus asta, dar din cercetări proprii știu că în spatele acestor organizații stă familia de bogătași maghiaro-canadieni Aykler).

Urmare a îndemnului Eleonorei Telegdi, domnul Kovacs a înființat și coordonat o rețea de curieri maghiari care, în perioada comunistă, ajutau populația maghiară din Transilvania. L-am întrebat cîte persoane au făcut parte din reţea. După spusele dumisale, pînă în 1989 se ajunsese la un număr de 300 curieri, dintre care vreo 40 au intrat în legătură cu Laszlo Tokes. Domnul Kovacs mi-a arătat un caiet în care a ținut evidența curierilor, dar n-am stat să-l studiez în amănunt, așa că nu pot confirma numerele amintite de dînsul. Finanțarea rețelei s-a făcut prin organizația amintită a ungurilor canadieni. Miklos Kovacs s-a ocupat personal de recrutarea oamenilor. Familia Tokes (Laszlo, dar şi tatăl Istvan din Cluj) au intrat în atenţia reţelei domnului Kovacs din 1988, cea care i-a spus domnului Kovacs că Istvan şi Laszlo Tokes sînt 2 persoane care trebuie sprijinite fiind tot doamna Eleonora Telegdi din Canada (de amintit că fratele lui Laszlo Tokes, Istvan jr., locuia în Canada).

Ajutorul pentru ungurii din Ardeal a început cu trimiterea de medicamente și alimente, dar apoi s-a extins și la preluarea de texte dizidente de felul celor scrise de Laszlo Tokes (dar nu numai de acesta) și difuzarea lor în mijloace de informare în masă. La vremea respectivă consemnul pentru ziariști a fost să nu pomenească numele lui Miklos Kovacs. Continuă lectura

Matei Mircioane despre revoluția din Reșița: „Nu a existat un proiect ’89. Au existat proiecții în capul oamenilor despre cum ar trebui să fie”

În 2014, în cadrul ciclului de interviuri „Revoluția română după 25 de ani”, TVR Timișoara i-a luat interviu și reșițeanului Matei Mircioane. Nu cunosc în ce măsură interviul a fost difuzat pe post. În 1989 Mircioane era laborant la Combinatul Siderurgic Reșița.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

E oficial: În 2018 sînt limitate indemnizaţiile de revoluţionar

Am arătat deja pe acest blog că în proiectul de buget pentru anul 2018 este prevăzută continuarea limitării indemnizaţiilor de revoluţionar (linc). Între timp, ceea ce era un proiect a devenit lege. În Monitorul Oficial nr. 973 din 7 decembrie 2017 a apărut OUG 90/2017 (linc), care la art. 12 alineatul 2 prevede:

În anul 2018 indemnizaţiile stabilite în baza Legii recunoştiinţei pentru victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se acordă în cuantumul cuvenit sau aflat în plată în luna decembrie 2017.

Continuă lectura

Milițianul Teodor Pantea despre revoluția din Arad: Șeful securității m-a amenințat cu tribunalul militar (video)

Teodor Pantea, căpitan de miliție la Arad în 1989, acum colonel în rezervă, povestește despre revoluția din 1989 într-un interviu acordat TVR Timișoara, în cadrul ciclului de interviuri „Generația ’89, un sfert de veac”.

Transcriere înregistrare: Continuă lectura

Ion Coman: „Îmi recunosc în întregime vinovăția… că am transmis ordinul dictatorului de a se deschide foc împotriva demonstranților… Adaug însă că alături de mine răspund direct pentru deschiderea focului în Timișoara, în primul rînd generalii Nuță și Gușe, cărora eu le-am ordonat să tragă”

Ion Coman, conducătorul represiunii revoluției de la Timișoara, a dat în 16 ianuarie 1990 o declarație în cadrul urmăririi penale pe care am găsit-o pe saitul dosarelerevolutiei.ro. Declarația este la dosarul „procesului celor 25” al revoluției din Timișoara și o pun acum și la dispoziția cititorilor acestui blog. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Coman a fost osîndit la proces la 15 ani de închisoare. A ispășit efectiv 3 ani și 3 luni, fiind grațiat de președintele Emil Constantinescu.

Procuratura GENERALĂ – Direcția Procuraturilor Militare
Dosar nr.517/P/1989

DECLARAȚIE
a învinuit/inculpat ION COMAN

astăzi 16 luna ianuarie 1990 a cărui identitate s-a stabilit prin Buletinul de identitate nr. ………. eliberat de ……

Numele și prenumele… ION COMAN
Porecla …
Data nașterii (anul, luna, ziua)… 25 martie 1926
Locul nașterii… com. Asan-Aga, jud. Teleorman
Numele și prenumele părinților… Petre și Ioana
Cetățenia… română
Studii… Academia Militară
Situația militară (grad ctg. și centrul militar de care aparține)… satisfăcut – Gral colonel
Locul de muncă ……….
Ocupația… secretar al CC al PCR
Stare civilă (căsătorit, necăsătorit, nr. copiilor)… căsătorit, fără copii minori
Numele și prenumele înainte de căsătorie…
Averea ce posedă… în jur de 300000 lei, pe librete CEC cu soția
Domiciliul… București (…)
Antecedente penale (instanța, faptul, data)… nu are
Apărător…

După ce i s-a adus la cunoștiință obiectul cauzei și i s-au explicat drepturile sale procesuale conform art. 202 al. 3 C. pr. pen. i s-a pus în vedere să declare tot ce știe cu privire la fapta și învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta și care constă în genocid și complicitate la subminarea economiei naționale Continuă lectura

„Le Monde” din 16 ianuarie 1990 despre divergențele din CFSN

După mitingul din 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu (linc), ziarul francez „Le Monde” relatează, în numărul din 16 ianuarie 1990, despre divergențele apărute în interiorul Consiliului Frontului Salvării Naționale. Redau acest articol, în tălmăcire proprie.

România: răzgîndiri, atacuri la persoană
Divergențele cresc în sînul Consiliului Frontului Salvării Naționale
Continuă lectura

Austro-Ungaria, 1894. Întemnițări și procese de presă

Din ziarul „Tribuna” din 5 octombrie 1894 (23 septembrie stil vechi) redau niște articole care relatează atmosfera politică a vremii.

Poporul și conducătorii sei

Temnițe se deschid și temnițe se închid. Temnițe s-au deschis și închis earăși nu peste mult în urma nebiruiților noștri luptători, membrii comitetului partidului național.

Temnițe s-au deschis în 17 Septemvrie închizînd în întunerecul lor pe 11 preoți români, cari Duminecă în 16 Septemvrie au plecat să-și facă osînda dictată pentru păcatul că-și cunosc chemarea.

Înălțătoare a fost de tot pentru inimile românești plecarea preotului Nechiti dincomuna Săbeșul-de-sus.

Încă Sîmbătă seara s-au adunat poporenii la casa bunului preot ca să-i zică părintelui lor sufletesc un „D-Zeu Ți-ajute”. Au stat la dînsul pînă tîrziu, și părintele Nechiti a dat dovadă despre un curagiu frumos și de o proverbială stare de spirit. Pe cînd, în urma unor vorbiri mișcătoare despre suferințele preoțimii și a Românilor în genere toți cei de față au erupt în lacrimi, pe atunci pe fața părintelui nu puteai ceti decît curagiu și bărbăție…

Tîrziu de tot se despărțiră de conducătorul lor vrednic. Și deja des-de-dimineață se auziră cuvintele: „să mergem cu toți la biserică ca să-l mai vedem pe părintele nostru”. După slujba D-zeească toți poporenii se îndreptară cătră casa parochială, așteptînd pe părintele lor ca să-i sărute mîna.

Și cînd părintele pleca, mulțimea întreagă cu lacrimi de dor în ochi, cu vaiete și plîns se adună în giurul lui zincîndu-i: „D-zeu să-ți ajute căci nu ai făcut nici un rău”.

A durat mult acest tribut al iubirii, căci chiar și copiii mici se îndesuiră prin mulțime și sărutară mîna părintelui. În fine trăsura pleacă încet ear părintele o urmează pe jos încungiurat de mulțimea poporului, care abia încăpea pe stradele strîmte. Sunet de musică și horele pătrunzătoare ale tineretului îl însoțiau. Astfel au ajuns pînă la capătul satului vecin, de unde mulțimea se reîntoarse, după-ce părintele a mulțumit pentru dragostea și alipirea fiilor sei sufletești, manifestată în acest suprem moment. Ajunși în mijlocul satului vecin (Sebeșul-de-jos) un șir frumos de fetițe tinere i-au ținut calea. Una din aceste copile drăgălașe pășește cătră părintele Nechiti ținînd în mînă o cunună frumoasă legată cu panglică tricolor, pe care o predete osînditului cu cuvintele mișcătoare: „să-ți faci cu voe bună osînda”. Onoarea aceasta a avut-o și bravul preot din dl. Traian Drac.

Ear femeile de aci și din toate comunele pe unde treceau, plîngînd își făceau cruce și ziceau osînditului „D-zeu să-ți ajute”.

Dar nu degeaba trăim în era „Kulturegylet”-urilor, căci ajunși în satul Nagy Sajo, unde sînt multe adunături de neamuri, osînditul avu onoarea să vază un exemplu caracteristic de cultură asiatică, ce s-a manifestat prin aruncarea cojilor de ouă asupra preotului nostru, însoțităde un neînțeles sunet asiatic, rezultatul instrucțiunii Kulturegylet-iste.

Această călătorie a părintelui Nechiti la temniță, a fost egal de sărbătorească cu cea întreprinsă în 10 Iunie, cînd a plecat la C[l]uj ca să-și audă din gura celor-ce fac „dreptate” osînda de 3 luni temniță ordinară.

Laudă părintelui Nechiti, laudă poporenilor sei.

Cărpinișanul

Un alt articol se referă la procesele avute de ziarul timișorean de limbă română „Dreptatea”: Continuă lectura