O problemă care mi-a fost semnalată de văduva unui rănit în revoluție, împușcat în 17 decembrie 1989 la Timișoara, rămas invalid (fără o mînă) în urma rănii din revoluție și răposat în 2017: Casa de Pensii, la calcularea pensiei de urmaș pentru copilul minor rămas orfan, nu recunoaște perioada invalidității de după revoluție ca asimilată stagiului de cotizare pentru pensie. Asta, deși legea 263/2010 a pensiilor prevede că perioada de pensie de invaliditate este perioadă asimilată stagiului de cotizare. Ca urmare, s-a calculat o pensie de urmaș foarte mică.
Nu voi da numele respectivului rănit, căci văduva acestuia nu dorește publicitate (urmează să mai facă demersuri la Casa de pensii, poate și în instanță, pentru a obține revizuirea calculului pensiei de urmaș), dar prezint ultima pagină din răspunsul Casei de Pensii Bistrița-Năsăud prin care se explică că perioada de încasare a indemnizației de revoluționar „nu constituie stagiu asimilat stagiului de cotizare și nu poate fi valorificată la stabilirea punctajului mediu anual și a pensiei”. Cred că e de interesul tuturor invalizilor din revoluție această problemă, de aceea o ridic pe acest blog.
După cum remarca soția rănitului din revoluție despre care discut, la o persoană care și-ar fi pierdut mîna în aceeași zi cu soțul ei dar nu datorită revoluției ci prin accident, i s-ar fi recunoscut toată perioada de invaliditate, de la revoluție încoace, ca stagiu asimilat stagiului de cotizare în sistemul de pensii, dar soțului ei rămas invalid din revoluție nu i se recunoaște acest lucru. Citește în continuare „În atenția invalizilor din revoluție: Nevoia de a cere pensie de invaliditate suplimentar față de indemnizația de revoluționar”