Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în loc pe Gelu Voican Voiculescu. Domnul Claudiu Iordache anunță pe blogul propriu (linc):

1986. Plan al securităţii de a interveni pentru angajarea lui Laszlo Tokes la Timişoara

Un raport al Inspectoratului Judeţean Cluj al securităţii către Departamentul Securităţii Statului din Bucureşti descrie activităţile „ostile” ale lui Istvan Tokes şi ale fiului său Laszlo Tokes şi propune, ca măsură prin care cei doi ar putea fi determinaţi să renunţe la aceste activităţi – să se intervină la Departamentul Cultelor pentru angajarea lui Laszlo Tokes ca preot capelan la Timişoara. La vremea respectivă Laszlo Tokes era şomer şi faptul că nu i se dădea un loc de muncă era unul din motivele nemulţumirilor sale, motiv expus într-un memoriu adresat conducerii bisericii reformate. La data acestui raport Laszlo Tokes deja primise făgăduieli că va fi numit preot la Timişoara, dar aceste făgăduieli întîrziau să fie puse în practică, motiv pentru care Laszlo Tokes ameninţa că va intra în greva foamei. În dreptul respectivei propuneri din raport apare o adnotare scrisă de mînă care pare a unui şef care a analizat raportul şi ia hotărîri pe baza acestuia: „da şi nu”.

Numirea lui Laszlo Tokes la parohia din Timişoara a fost pînă la urmă realizată, el fiind subordonat preotului paroh Leo Peuker. După moartea lui Leo Peuker, Laszlo Tokes a rămas singurul preot al parohiei reformate Timişoara-Centru, dar nu a primit din partea episcopiei numirea în postul de preot-paroh, iar mai apoi s-a încercat mutarea sa din Timişoara, fapt care a contribuit la izbucnirea revoluţiei din decembrie 1989.

Redau documentul respectiv. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

MINISTERUL DE INTERNE                        STRICT SECRET
INSPECTORATUL JUDEŢEAN CLUJ            Ex. nr. 1
SECURITATE – SERVICIUL I/B
Nr. 102/0021305 din 31.05.1986

[Ştampilă de înregistrare cu nr. D/0069473 din 02.06.1986]

[Rezoluţie scrisă de mînă: B.N. + P.I. Să pregătim o notă de analiză de caz cît mai repede. Aveţi în vedere evoluţia cazului pt. deplasare la Oradea. Col. (indescifrabil)]

Zeci de mii de moldoveni cer la Chişinău unirea Republicii Moldova cu România (video)

Duminică 25 martie a avut loc în centrul Chişinăului o adunare populară, organizată în amintirea a 100 de ani de la unirea Basarabiei cu România (care a fost votată în 27 martie 1918 după stilul calendaristic vechi, dar fiindcă acum se foloseşte stilul calendaristic nou abia în 9 aprilie sînt 100 de ani de la acest eveniment istoric). În cadrul mitingului participanţii au cerut unirea cu România. Unirea cu România a fost deja votată în consiliile locale din 130 de localităţi ale Republicii Moldova şi în 3 consilii raionale, spre nemulţumirea preşedintelui Igor Dodon, care a constatat că „s-a îngroşat gluma cu unionismul” (linc).

O înregistrare video mai amplă (2 ore) despre mitingul de la Chişinău găsiţi pe youtube (linc).

Grupul „Revoluţia din 1989” de pe facebook a depăşit 4000 de membri

Grupul „Revoluţia din 1989” (linc) pe care l-am înfiinţat şi îl administrez pe facebook a depăşit recent 4000 de membri.

Primul meu grup facebook legat de revoluţie – „Revoluţia română din 1989” – l-am înfiinţat în 2011. Pe 1 decembrie 2014 administraţia facebook a şters respectivul grup (linc), care adunase 3141 de membri. Nici pînă azi n-am primit de la facebook (deşi am cerut) explicaţii pentru motivele ştergerii acestui prim grup şi a 3 ani de discuţii despre revoluţie care avuseseră loc acolo.

Ca urmare am înfiinţat un nou grup cu acelaşi profil şi nume puţin schimbat, care a ajuns să depăşească numărul de membri ai grupului vechi, iar acum a depăşit 4000 de membri.

ÎCCJ s-a pronunţat: dreptul la indemnizaţie al copiilor de eroi martiri e necondiţionat

Arătam pe acest blog că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept (linc): dacă indemnizaţia copiilor de eroi martiri ai revoluţiei stabilită prin OUG 95/2014, de 0,5 din salariul mediu pe economie, se acordă necondiţionat ori trebuie condiţionată de nerealizarea de venituri din motive neimputabile ori de continuarea studiilor.

În 19 martie 2018 ÎCCJ s-a pronunţat (linc): dreptul la indemnizaţie al copiilor de eroi martiri e necondiţionat. Adică exact cum am susţinut pe acest blog din 2015 încoace şi contrar interpretării Caselor de Pensii, că această indemnizaţie ar fi condiţionată de lipsa altor venituri din motive neimputabile ori de continuarea studiilor.

Redau hotărîrea instanţei, de pe saitul ÎCCJ:

Procesul memorandului (12). Ungaria – revistă în limba română care făcea apologia statului maghiar milenar. „Își primi tot martirul leafa sa regulat”

Pe acest blog am prezentat deja mai multe articole din presa românească din Austro-Ungaria, care relatau despre procesul memorandiștilor și atmosfera existentă în rîndul românilor din Ardeal la sfîrșitul veacului al 19-lea. Vedeți articolele reproduse din ziarul „Tribuna” de la Sibiu din anul 1894:
– Procesul memorandului (1). Erau adunaţi după cele mai minimale socoţi cel puţin 30000 de persoane
– Procesul memorandului (2). Toată suflarea românească este în giurul comitetului naţional, cel numit “ultraist”
– Procesul memorandului (3). Jurat: A luat parte acuzatul la deputaţiunea din Viena? Acuzat: Cu durere trebuie să vă mărturisesc că n-am luat parte
– Procesul memorandului (4). Faţă de agitaţia poporului român autorităţile administrative sînt prea pacienţi sau neputincioşi
– Procesul memorandului (5). Verdictul
– Procesul memorandului (6). Coroianu, Raţiu, Lucaciu ar trebui trimişi în Sîrbia, ca să înveţe de la românii de acolo loialitate, cinste politică şi patriotism
– Procesul memorandului (7). “Vă încredinţăm că toată suflarea românească este cu voi”
– Procesul Memorandului (8). “Pe calea apucată păşiţi înainte, căci noi avem cunoştiinţa deplină despre dreptatea sfintei noastre cause”
– Procesul Memorandului (9). “Tinerimea noastră, care scoasă din gura temniţelor unguresci a venit să caute mîngîiere şi încuragiare la fraţii de un sînge, este aruncată în temniţele României libere!”
– Procesul Memorandului (10). „Toate acestea le-am făcut pentru nemulţumirea poporului faţă cu vrednicii săi bărbaţi, dar pe calea păcii, ear nu ca Maghiarii care au făcut de o mie de ori mai mult pentru rebelul Kossuth”
– Procesul memorandului (11). „Guvernul României nu numai că nu are sentiment pentru durerile noastre… dar din contră lucră pe mîna celor-ce ni-le fac și voește să împiedice pe cei-ce ne sar într-ajutor”

Prezint acum și o revistă anti-memorandistă. Este vorba de „Ungaria”, care apărea la Cluj și era condusă de Grigoriu Moldovan (sau Moldovan Gergely, cum iscălea în ungurește). Revista făcea apologia statului ungar milenar și promova printre românii din Ardeal supunerea față de acest stat. În numărul din ianuarie 1896 domnul Moldovan publică un articol de critică vehementă la adresa memorandiștilor și a celor care îi sprijineau. Redau acest articol.

New York Times despre moartea lui Marin Ceaușescu

Ziarul „New York Times” din 29 decembrie 1989 relatează despre sinuciderea lui Marin Ceaușescu, fratele dictatorului. Redau acest articol.

Rubedeniile lui Ceaușescu
Fratele conducătorului înlăturat moare la Viena, se spune că prin sinucidere
de Alan Cowell
special pentru New York Times

Viena, 28 decembrie. Fratele mai mare al fostului președinte al României Nicolae Ceaușescu a fost găsit spînzurat în beciul biroului său de la Viena. Se pare că s-a sinucis, au spus funcționari ai poliției.

Trupul fratelui, Marin Ceaușescu, a fost scos din Misiunea Comercială Română pe o brancardă, acoperit cu o pătură. Funcționari austrieci au spus că s-a dispus o autopsie.

Moartea lui Marin Ceaușescu, care avea 73 de ani și conducea misiunea comercială de 16 ani, coincide cu relatări din România despre arestarea a mai multor membri ai familiei Ceaușescu.

Agenția de presă românească Agerpres a spus că Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae, a fost arestată împreună cu fiul ei Emil și o cumnată a fostului președinte care a fost executat luni împreună cu soția sa Elena. Agenția de presă a spus că sora, inspector școlar și fostă profesoară de istorie, avea la ea cecuri și bani peșin valorînd aproximativ 65000 de dolari. Nu sînt disponibile alte amănunte.

Fiul și fiica reținuți

În timp ce noii conducători ai țării acționează împotriva familiei, doi dintre copii, un fiu, Nicu, și o fiică, Zoia, au fost reținuți și arătați la televiziune sub arest. Nu a fost făcut cunoscut locul unde se află al doilea fiu, Valentin, despre care se crede că a fost adoptat în timpul secetei din 1946 de la niște țărani moldoveni care nu puteau să-l crească.

Ziarele austriece și diplomații apuseni spun că se crede că noua conducere ar fi dorit să-l convoace pe Marin Ceaușescu înapoi la București pentru a răspunde la acuzațiile că și-a folosit poziția de aici pentru a transfera clandestin bani pentru Ceaușești în băncile elvețiene.

Într-o judecată tainică de 2 ore înaintea execuției sale, Nicolae Ceaușescu a fost acuzat că a delapidat milioane de dolari din fondurile statului.

„Să-l lăsăm pe Ceaușescu să ne spună ceva despre conturile sale din băncile elvețiene”, a spus un procuror neidentificat la proces. „Nu există nici un cont. Ești un provocator”, este citat fostul președinte că ar fi zis.

Timișoara după revoluție, descrisă de New York Times. A da cifre exacte ori chiar estimări rezonabile despre numărul victimelor este greu

Ziarul „New York Times” din 24 decembrie 1989 publică o coresponență din Timișoara a lui Clyde Haberman, pe care o reproduc aici.

Focurile de armă și confuzia potolesc bucuria unui oraș
de Clyde Haberman
special pentru New York Times

Timișoara, România, 23 decembrie. Încăierări armate între trupele guvernamentale și forțele polițienești de securitate au avut loc astăzi în acest oraș care a condus revoluția împotriva fostului conducător român, Nicolae Ceaușescu.

Unele dintre cele mai grele lupte au avut loc lîngă principalul spital al orașului, unde echipe medicale se luptă să se adăpostească și ambulanțe improvizate conduc sălbatic pentru a aduce civili și ostași răniți.

Lupte puternice au fost auzite în mijlocul orașului, dar accesul la zona centrală era blocat de patrule civile care opreau mașinile în căutarea armelor.

Conform locuitorilor, peste noapte și de-a lungul zilei au fost zeci [cuvîntul „score” înseamnă 20 și e folosit la plural] de morți și sute de răniți. Ei spuneau că forțele de poliție de securitate, etichetate „teroriști” de oamenii de aici, au deschis focul la întîmplare de pe acoperișuri și au năvălit în apartamente. Unii afirmă că „teroriștii” nu sînt români ci mai degrabă libieni sau palestinieni.

O atmosferă de confuzie

Aceste relatări au contribuit la o atmosferă generală de confuzie, în care bucuria cu privire la căderea lui Ceaușescu se amestecă cu frica față de ceea ce va urma atît pentru acest oraș industrial din nord-vest cît și pentru țară.

Un exemplu al acestei zăpăceli este o încăierare cu îmbrînceli între doi bărbați, unul cu cască militară și haine civile care-l acuza zgomotos pe celălalt că ar fi susținător a lui Ceaușescu. În final alții i-au separat. Dar asta arată, spunea un tînăr care a văzut scena, că „nimeni nu știe cine ce este”.

Mulți locuitori evită astăzi străzile. Mașinile sînt puține, prăvăliile închise, cum au fost toată săptămîna, cu excepția magazinelor alimentare care vînd mai mult lucruri de bază, precum pîine și lapte.

Pe măsură ce se lasă întunericul, luptele par să se fi oprit, inclusiv în zona centrală care fusese foarte afectată. Nu s-au mai auzit sunete de împușcături.

Reportaj TVR despre teroriștii din 1989, cu principal formator de opinie – fostul informator al securității Cornel Ivanciuc (video)

TVR a difuzat cu mai mult timp în urmă o emisiune (realizator: Cristian Răuțu) în care dezbătea problema teroriștilor din 1989. Redau și eu această emisiune, în care am apărut și eu pentru scurt timp.

Comentarii:

Practica judecătorească în problema indemnizațiilor copiilor de eroi-martiri ai revoluției stabilite prin OUG 95/2014

Am informat deja pe acest blog (linc) că Înalta Curte de Justiție urmează să se pronunțe (în 19 martie 2018, dacă nu apar amînări) pentru dezlegarea problemei de drept legată de indemnizațiile copiilor de eroi martiri ai revoluției stabilite prin OUG 95/2014. Anume, dacă aceste indemnizații vor fi plătite necondiționat ori dacă, așa cum pretinde altă interpretare, plata lor e condiționată de faptul că copilul de erou martir își continuă studiile, ori, după o a treia interpretare (preferată de Casele de Pensii), nu se plătește nici o indemnizație decît în cazul în care copilul de erou martir respectiv nu realizează venituri din motive neimputabile.

Hotărîrea pe care o va lua ÎCCJ în această problemă va fi urmată apoi de toate instanțele din țară.

Pentru judecata din 19 martie 2018 un judecător desemnat a pregătit un raport care arată practica judecătorească de pînă acum în această problemă. Redau fragmentele relevante din raportul respectiv, preluate de pe facebook, de la una din persoanele implicate în acest dosar.

JURISPRUDENȚA INSTANȚELOR NAȚIONALE ÎN MATERIE

54. Jurisprudența Curții de Apel București – instanța de trimitere a comunicat următoarele: opinia judecătorilor secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București este că textul de lege trebuie înțeles în sensul că nu se impune nici o condiție pentru acordarea indemnizației lunare reparatorii copilului eroului martir după vîrsta de 26 de ani.