Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției martie 31, 2018


Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în loc pe Gelu Voican Voiculescu. Domnul Claudiu Iordache anunță pe blogul propriu (linc):

Astăzi, 30 martie 2018, la ordinul președintelui Ion Iliescu, membrii Colegiului Național al IRRD au hotărât, după o formulă amintind de NKVD-ul sovietic, demiterea lui Claudiu Iordache de la conducerea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 și numirea lui Gelu Voican Voiculescu! A existat un scop nici măcar ascuns: încercarea de a acapara resursele, sediul și activitatea de cercetare a IRRD pentru a le pune la dispoziția unei Asociații „Revoluția 30”, ce ar urma, în anul aniversar 2019, să facă trecerea spre un partid al “foștilor” din jurul președintelui Iliescu! Am căutat continuu să nu permit deriva unui Institut de cercetare istorică înspre o oficină politică! Această coabitare s-a frânt atunci când istoricul Constantin Corneanu, angajat al Institutului, a scris într-o carte a sa: „Ion Iliescu, liderul Revoluției Române!” L-am întrebat dacă nu cumva își compromite cercetarea, știindu-se că Ion Iliescu nu a fost la Timișoara în 16 decembrie, nu a fost în 17 decembrie, nu a fost în 20 decembrie, nu a fost în 21 decembrie la Lugoj, la Arad, la Cluj, la Sibiu, la Brașov, la București… Din acel moment Grupul de București: Emil Cuteanu, Cazimir Ionescu, Eugenia Iorga, Răzvan Theodorescu, a făcut eforturi brutale să mă constrângă să părăsesc Institutul. Au reușit astăzi, 30 martie 2018, cu susținerea neașteptată a membrilor Colegiului Național din Grupul de Timișoara, foștii mei „camarazi” Adrian Sanda, Emil Vlădesan – cu excepția lui Ioan Savu!

După ce a devenit public Comunicatul Procuraturii privind tragerea la răspundere pentru victimele de după 22 Decembrie 1989 ora 17, a celor care preluaseră conducerea țării în 22 Decembrie la prânz, Grupul de București din Colegiul Național și-a întețit atacurile asupra mea, reproșându-mi că Institutul nu le-a luat apărarea!

Urmare a celor întâmplate am trimis înspre Președintele României, dl Klaus Iohannis, o Scrisoare prin care i-am solicitat intervenția pentru verificarea meritelor reale ale membrilor Colegiului Național IRRD în Revoluția din Decembrie 1989, întrucât mulți dintre ei sunt implicați în procese penale: Dosarul Revoluției, Dosarul Mineriadei 13-13 iunie 1990, ori au certificat de colaborator al Securității eliberat de CNSAS!

Deocamdată atât!

Pe saitul IRRD (linc) la momentul cînd scriu aceste rînduri schimbarea nu a fost încă operată.

Personal, nu sînt mare admirator al acestui institut și nu cred că cercetarea istorică despre revoluție trebuie redusă la lucrările acestuia. Pe acest blog găsiți mai multe articole la categoria „Institutul Revoluției” (linc), în care am comentat activitatea acestui institut și a unor membri din conducerea sa. De multe ori am observat diletantism în lucrările IRRD. Alăturat puteți vedea o discuție pe facebook pe care am avut-o cu domnul Oșca, secretar al Consiliului Științific al Institutului, legată de „Dicționarul Revoluției” editat de institut, în care se răspîndește dezinformarea că sovieticii împușcați în 24 decembrie 1989 lîngă Craiova ar fi venit de la Timișoara. Adevărul care se cunoaște neîndoielnic din cercetările Parchetului este că sovieticii respectivi intraseră în țară pe la Turnu Severin. Șoseaua Craiova-Turnu Severin merge mai departe spre Timișoara, dar asta nu înseamnă că cine venea pe șoseaua aia venea de la Timișoara. Nu mă îndoiesc că cei care au alcătuit respectiva lucrare a IRRD pot indica „surse”, adică articole de ziar care au răspîndit minciuna că sovieticii veneau de la Timișoara, fiindcă, cum am remarcat din 1990, despre evenimentele din 1989 avem de-a face cu o campanie de acoperire a adevărului despre revoluție cu un potop de minciuni (linc). Dar eu nu văd rostul unui Institut plătit din banii contribuabililor care doar să preia și să răspîndească diferite minciuni apărute în presă despre revoluție, de-a lungul anilor, în loc să lămurească problemele. Nu era singurul neadevăr din acel dicționar, mai erau de pildă nume de morți ai revoluției care de fapt nu muriseră ori nici n-au existat. La discuția respectivă domnul Oșca făgăduia că se vor corecta greșelile în viitoarea ediție a Dicționarului. Apoi știu că a mai scris un mesaj că trebuie să ia legătura cu autorii dicționarului ca aceștia să accepte schimbările în text, căci asta cere legea dreptului de autor. Adică respectivele persoane, după ce au încasat niște bani de la IRRD ca drepturi de autor pentru minciunile pe care le-au scris, în loc să li se dea un șpiț în fund și eventual să li se ceară despăgubiri pentru banii cheltuiți de institut pentru tipărirea unei lucrări inutile, plină de greșeli, vor încasa din nou drepturi de autor, din banii contribuabililor, la ediția a doua a „Dicționarului”, unde eventual vor binevoi să-și corecteze propriile greșeli!

Pe vremea guvernării PDL, la un moment dat se răspîndise în aproape tot ceea ce numim, cu scîrbă și dispreț, mass-media bucureșteană, informația că PDL vrea să desființeze Institutul Revoluției. A fost o minciună sfruntată, cum s-a văzut prin trecerea timpului. Am fost printre puținii care au atras atenția că respectiva știre mult vehiculată e mincinoasă (linc).

Domnul Claudiu Iordache compară acțiunea de destituire a sa cu acțiunile NKVD-ului și pozează acum în victimă a lui Ion Iliescu. Îi înțeleg tristețea de a rămîne fără o leafă consistentă de director general al IRRD, dar nu i-am uitat biografia de colaborator de seamă a lui Ion Iliescu. În 1990 era vicepreședinte pe țară al partidului politic FSN. Înainte de înființarea IRRD a făcut drumuri la Timișoara pentru a cîștiga sprijin pentru această idee, probabil știind că va avea asigurată o slujbă bine plătită. Nu știu de ce se plînge domnul Iordache că la IRRD Ion Iliescu face jocurile. Nu a fost de la început Ion Iliescu președinte al Institutului și nu a fost întreaga conducere a acestuia (inclusiv domnul Iordache) numită personal de Ion Iliescu? Ce ar fi de așteptat?

Mai citeşte:
Institutul Revoluţiei Române – semne de întrebare (discuţii din 2005 pe forumul revoluţiei)
Mieii blînzi ai istoriografiei românești (articol al meu din 2005, scurt timp de la înființarea IRRD)
Clio 1989 – revistă de nivel academic? (recenzie la revista ştiinţifică a IRR)
Ion Iliescu, un Sorin Ovidiu Vîntu al revoluţiei române
Fonfleu de presă: Intenția PDL de a desființa Institutul Revoluției
Aşa-zisul plan de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române: Eu am avut dreptate, presa bucureşteană a greşit

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.