În 1974 studentul Laszlo Tokes de la Institutul Teologic Protestant din Cluj, intră în atenția securității printr-o predică pe care o ținuse la orele de curs. Era o temă pe care o primise în calitate de student să alcătuiască o predică pe baza unor citate din Biblie, dar felul cum a făcut acea predică a stîrnit bănuielile securității. Redau respectivele documente. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.
Sursa „DOMBI LAJOS” STRICT SECRET
104/C.I/16.11.1974 Ex. nr. I
nr. op. 8314/00107
Studentul TOKES LASZLO va fi lucrat prin d.u.i. [dosar de urmărire informativă]
Ion Ghinea, unul dintre răniții revoluției din Timișoara, împușcat în 17 decembrie 1989 în Calea Lipovei, a murit în 24 iunie, aflu de pe facebook. Înmormîntarea va avea loc miercuri, 27 iunie 2018 ora 15 în cimitirul eroilor din Timișoara.
Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”
Din cartea mea „Revoluția din 1989 și minciunile din Jurnalul Național” redau un alt capitol, legat de arderea unor dosare la unitatea militară a securității care se ocupa de țările socialiste, motiv pentru care a primit denumirea propagandistică „unitatea anti-KGB” (azi 90% din pensionarii securiști povestesc că anume la „unitatea anti-KGB” au lucrat). Codul penal numește această faptă „distrugere de înscrisuri” dar infracțiunea este deja prescrisă. Sînt convins că în decembrie 1989 nu numai la UM 0110 ci și în multe alte părți s-au distrus înscrisuri în momentul cînd securiștii și-au dat seama că Ceaușescu va cădea. La Timișoara, de pildă, pe lîngă cazul dovedit juridic (linc) al colonelului Ghircoiaș care a distrus înscrisuri cu răniții și morții revoluției de la spitalul județean (instanța l-a condamnat la 4 ani de închisoare dar constată că pedeapsa este grațiată în întregime, condiționat, prin art. 1 din Decretul-Lege nr. 23/1990 – linc), s-au distrus majoritatea declarațiilor luate celor reținuți în revoluție (doar dosarele trimise la București au scăpat). O operațiune de distrugere de dovezi legate de reprimare pare să se fi desfășurat din ordin centralizat, dar „Jurnalul Național” încerca să o prezinte ca o acțiune patriotică și anti-KGB-istă.
Din anumite surse am aflat că în actualele cercetări ale Parchetului din „dosarul revoluției” unii dintre cei audiați au reluat exact teoriile din „Jurnalul Național” pentru a-și justifica infracțiunea de distrugere de înscrisuri săvîrșită. În acest context consider potrivit să reiau cele publicate de mine în 2005 pe acest subiect. La sfîrșitul acestui articol adaug și lista completă a morților cehoslovaci de pe urma invaziei din 1968, publicată de Institutul Ceh pentru Studierea Regimurilor Totalitare. Citește în continuare „Arderea dosarelor KGB-iștilor. Lista cehoslovacilor omorîți în 1968 ca urmare a invaziei condusă de sovietici”→
Actualizare 22 iunie 2018: Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărîrea Judecătoriei Chișinău de anulare a alegerilor pentru primar, anunță ziarul chișinăuan „Timpul” (linc). Motivarea în temeiul căreia s-au anulat alegerile este explicată astfel de saitul publika (linc):
pe parcursul zilei de 3 iunie 2018 (ziua alegerilor) candidatul la funcția de primar al mun. Chișinău, prin intermediul Live-Video, pe pagina sa de Facebook, a efectuat agitație electorală. Instanța a considerat că, cu toate că în adresările sale către alegători, concurentul electoral îi îndemna să se prezinte la vot, și să voteze pentru cine consideră ei de cuviință, acțiunile lui reprezintă agitație electorală. Instanța a constatat că este doar prerogativa organelor electorale ca în ziua alegerii să se adreseze către alegători cu îndemnul de a se prezenta la vot (…)
Instanța de judecată reține, că Colegiul civil și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău, prin decizia din 12 iunie 2018, nr. 3a-1074/18, a constatat faptul că, concurentul electoral Andrei Năstase, în aparițiile sale din ziua alegerilor a ieșit cu îndemnuri și lozinci electorale pe pagina facebook, similare celor din perioada campaniei electorale.
Mai mult ca atît, fără a numi numele concret al contracandidatului, dînsul îndeamnă alegătorii să nu voteze candidatura lui.
Instanța a mai statuat că, în situația cînd în cursa electorală au mai rămas doar doi candidați, este evident că alegătorii sînt orientați să-l voteze anume pe dînsul.
Cele menționate mai sus, confirmă că candidatul la funcția de primar al municipiului Chișinău Andrei Năstase a efectuat în ziua alegerilor agitație electorală.
Actualizare 20 iunie 2018: Judecătoria Chișinău a anulat alegerile pentru primarul orașului (linc), pe un pretext ridicol – că acesta ar fi făcut campanie electorală în ziua alegerilor. Nu cunosc legile din Republica Moldova, dar pentru o asemenea faptă, dacă ar fi adevărată, ar fi normală eventual o amendă, nu anularea alegerilor. Hotărîrea instanței nu e definitivă, ea va fi atacată la Curtea de Apel. Pînă și socialiștii, care depuseseră contestația pe baza căreia Judecătoria Chișinău a anulat alegerile, au spus că vor ataca sentința la Curtea de Apel (linc).
Anularea alegerilor ar fi o bună propagandă electorală pentru Andrei Năstase și partidul care l-a susținut, și ar crea tensiuni suplimentare în societatea moldovenească.
Autorizația de dărîmare a cinematografului Gaudeamus, emisă de Primăria Chișinău. Sursa – pagina facebook Nicolae Josan, unde emiterea acestei autorizații e înfierată ca o ticăloșie
Una din primele acțiuni ale nou-alesului primar de Chișinău, Andrei Năstase, a fost să intervină pentru oprirea dărîmării cinematografului Gaudeamus din Chișinău, construit în perioada sovietică și numit pe atunci „40 de ani ai Comsomolului”.
Fostul cinematograf sovietic fusese privatizat încă din 2004, iar acum firma „Cristivlad” care îl are în proprietate a hotărît să-l dărîme pentru a construi în loc un bloc de 15 etaje (linc). A primit toate autorizațiile necesare, a început lucrările de dărîmare, dar niște „activiști civici” au protestat și au găsit susținere la nou-alesul, și încă neinstalatul în funcție primar al Chișinăului.
„S-a întîmplat să difuzăm filme și cu un singur spectator, le difuzam și gratis și oamenii tot nu veneau”, a explicat conducătorul firmei Cristivlad, domnul Andrei Coman. Îl cred, fiindcă aceeași situație am văzut-o la cinematografe din Timișoara și București. Tinerii de azi se uită la fime gratis, comod, de acasă, la televizor sau pe internet. Poate se uită la mai multe filme decît părinții sau bunicii, dar rar mai merg la cinematograf. Nu e nimic rău în asta, se numește progres. Probabil că la „Gaudeamus”, din vînzarea biletelor, nu se acoperea nici leafa vînzătorului de bilete.
Aceste amănunte nu îi interesează pe activiștii civici, specie de oameni care n-ar scoate cîțiva lei din buzunarul propriu pentru a cumpăra un bilet la cinema, dar sînt buni de dat din gură pentru a trasa obligații altora, pe banii și proprietatea altora. Unii dintre ei n-au mai pășit în cinema de ani de zile dar sînt prezenți acum la mitingul pentru împiedicarea dărîmării cinematografului. Citește în continuare „„Nu ne vindem țara!”, la modă la Chișinău”→
În Monitorul Oficial nr. 490 din 14 iunie 2018 a apărut Decizia nr. 23 din 19 martie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia dreptul la indemnizație al copiilor de eroi martiri ai revoluției este necondiționat. Decizia a fost dată pentru dezlegarea unei chestiuni de drept și este obligatorie pentru toate instanțele de judecată din momentul publicării în Monitorul Oficial.
Prezint acum hotărîrea completă a ÎCCJ. Observ că ÎCCJ stabilește că inclusiv în anul 2015, cînd a fost în vigoare OG nr. 1/2015, a existat dreptul de indemnizație de 0,5 din salariul mediu pentru copiii de eroi martir, necondiționat, prevederile OG 1/2015 referitoare la indemnizația condiționată de 2020 lei coexistînd în acel an cu prevederile OUG 95/2014, nicidecum înlocuindu-le (vezi pct. 81 din hotărîrea ÎCCJ). Constat identitatea deplină între felul cum interpretează legea 341/2004 Înalta Curte și intepretările pe care le-am exprimat pe acest blog după apariția OUG 95/2014. În ceea ce privește indemnizația condiționată de 2020 lei/lună, ÎCCJ afirmă (punctul 75) că aceasta era valabilă doar în anul 2015, perioada de aplicare a OG 1/2015.
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
COMPLETUL PENTRU DEZLEGAREA UNOR CHESTIUNI DE DREPT
Lucrarea mea de popularizare a științei publicată în 2005, legată de campania publicistică din „Jurnalul Național”
Referitor la diversiunea cu „teroriștii” din decembrie 1989, care este în cercetare la Parchetul de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție, unul din aspectele care trebuie lămurit este așa-numitul război radio-electronic. Despre acesta scria de pildă Răzvan Belciuganu în articolul „58 de rachete au fost risipite în văzduh” (linc) din „Jurnalul Național” (data trecută pe sait e 22 septembrie 2004):
Apărarea antiaeriană și aviația României, la un pas de a fi anihilate.
Ca urmare a războiul radioelectronic la care au fost supuse unitățile Armatei în timpul Revoluției, militarii se pregăteau de o invazie reală. În noaptea de 22-23 decembrie 1989, lansatoarele și tunurile au „doborît” ținte închipuite. Ulterior, comandanții și-au dat seama că totul a fost o cacealma. Războiul radioelectronic la care a fost supusă România în decembrie 1989 a pregătit o eventuală invazie. Scoaterea din luptă a unităților de rachete, apărare antiaeriană și radiolocație însemna și posibilitatea ocupării unor poziții strategice de către interesați. Aceasta s-ar fi întîmplat, fiind un plan de rezervă, dacă lucrurile impuse pe cale „pașnică” ar fi dat greș.
Concluzia domnului Belciuganu în articolul din „Jurnalul Național” amintit, care citează un ofițer anonim (tipic pentru „Jurnalul Național” în campania de presă legată de revoluția din 1989, de a se folosi declarații date sub anonimat) este: „Această manevră nu putea fi executată decît de un singur actor, Armata Roșie. Toate dispozitivele de luptă și pozițiile de tragere erau comunicate la Moscova. Mai știau și toate frecvențele emițătoarelor de cercetare, de dirijare, atît de bază, cît și de rezervă”.
Milioane de români muncesc în străinătate și mulți dintre ei trimit bani în țară la rude. Unii și-au construit case în România cu bani cîștigați în străinătate. Sînt oameni care au muncit din greu și au izbutit să pună niște bani deoparte. Acum statul pretinde să ai documente justificative pentru acești bani, sau se confiscă!
Unii dintre românii din străinătate poate au lucrat fără contract legal. Nu orice căpșunar sau îngrijitor de bătrîni care s-a dus în altă țară a avut contract legal. Dar asta nu înseamnă că banii pe care i-a cîștigat nu i se cuvin. Sînt bani rezultați din muncă cinstită și deseori grea. Dacă nu s-au plătit niște impozite pentru banii aceia e treaba statului în care s-a desfășurat munca, nu a statului român, să ancheteze și eventual să emită pretenții financiare. Dar legea plănuită de guvern vorbește de confiscare pentru simplul fapt că nu există documente justificative pentru bani, fără să fie nevoie de vreo dovadă că banii sînt rezultatul unei activități nelegale. Se poate întîmpla următoarea situație: Statul român să confiște banii pe motiv de lipsă de documente justificative, iar după un timp statul – să zicem spaniol – să constate că românul respectiv n-a plătit impozite și să-i pretindă bani (cu asistența judiciară a statului român, căci între state există acorduri de cooperare fiscală) ca impozit din cîștigul deja confiscat. Deci românul care a lucrat în Spania rămîne după muncă nu numai fără bani, ci și cu datorie la fiscul spaniol, pe motiv de neplată a impozitelor! Citește în continuare „Aberații legislative: 38000 euro subvenții de la stat pentru românii din diaspora care se repatriază, dar confiscare a sumelor de peste 2000 euro ale acelorași români care nu pot fi justificate”→
Începînd cu 2012 luptătorii în revoluție deținători ai titlului de „remarcați prin fapte deosebite” au fost lipsiți de indemnizațiile prevăzute de art. 4 alin. 4 din Legea 341/2004. Inițial guvernul a dat ordonanțe de urgență pentru suspendarea indemnizațiilor pe cîte un an, iar apoi, guvernul Ponta a emis OUG 95/2014 prin care a permanentizat lipsirea de indemnizații pentru revoluționarii „remarcați prin fapte deosebite”, deschizînd însă posibilitatea ca o parte dintre ei să primească noul titlu de „luptător în revoluție cu rol determinant”, prin care să obțină totuși indemnizații.
Domnul deputat PSD de Argeș Cătălin Marian Rădulescu, membru al Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor (CPRD), el însuși revoluționar cu „rol determinant”, a înaintat o propunere legislativă prin care și luptătorii în revoluție remarcați prin fapte deosebite ar urma să primească o indemnizație egală cu cîștigul salarial mediu pe economie. E vorba de aproximativ 12500 de persoane care n-au primit noul titlu de luptător cu rol determinant (o parte dintre ei nădăjduiesc la acest titlu, au depus cereri dar încă nu li s-a acordat). Dacă s-ar aproba propunerea deputatului Rădulescu, diferența între „remarcați” și „determinanți” ar fi doar la nivelul indemnizației, anume „determinanții” ar primi o indemnizație cu 10% mai mare decît „remarcații”.
În 1974 studentul Laszlo Tokes de la Institutul Teologic Protestant din Cluj, intră în atenția securității printr-o predică pe care o ținuse la orele de curs. Era o temă pe care o primise în calitate de student să alcătuiască o predică pe baza unor citate din Biblie, dar felul cum a făcut acea predică a stîrnit bănuielile securității. Redau respectivele documente. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.
Blogul lui Marius Mioc 