Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, decembrie 1997: „Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat… Clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției… ci de teama acesteia… Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge” (video) iulie 16, 2018


George Șerban, autorul Proclamației de la Timișoara, răposat în decembrie 1998, a fost ales deputat PNȚCD în 1996. PNȚCD a ajuns atunci la putere în cadrul coaliției Convenția Democratică, împreună cu Partidul Democrat a lui Petre Roman. În decembrie 1997, la ședința parlamentară legată de aniversarea a 8 ani de la revoluție, George Șerban a ținut discursul pe care-l prezint mai jos.

Transcriere înregistrare:
0:12 George Șerban: În urmă cu 8 ani, la amiaza zilei de 22 decembrie, poporul român reușea o victorie istorică: spulberarea unei îndelungate, puternice și odioase dictaturi. Cu mîinile goale, bizuindu-se numai pe curaj și pe forța solidarității, românii își reafirmau astfel, după multe decenii de răbdare, hotărîrea de a reveni în istorie, de a-și rostui de-acum, prin proprie voință, destinul. Cît va fi istoria poporului român, la fiecare 22 decembrie, sărbătoarea se va îngemăna cu comemorarea. La amiază românii vor celebra victoria revoluției împotriva dictaturii comuniste, seara vor comemora primele victime ale contrarevoluției neocomuniste. Pe 22 decembrie nu s-a întîmplat nici o lovitură de stat. Teoria loviturii de stat nu are temei. La amiaza zilei de 22 decembrie 1989, regimul comunist s-a prăbușit în haos, nu datorită uneltirilor vreunui grup de puciști, ci sub presiunea mișcării revoluționare care cuprinsese toată țara. Ceaușescu a fugit nu de frica unor puciști ci speriat de revoluția ce paralizase economia și instituțiile statului și ajunsese să-l încolțească în ultimul său refugiu. Într-adevăr, clanul Ceaușescu a fost trădat de capii armatei, securității și miliției. Trădarea acestora s-a întîmplat însă numai în ultimul moment, și nu a fost făcută de dragul revoluției, așa cum au pretins aceștia ulterior, ci de teama acesteia, pentru a nu fi linșați de sutele de mii de manifestanți ce stăpîneau în 22 decembrie Bucureștiul. Ca dovadă a ipocriziei lor, după numai cîteva ore, profitînd de haosul apărut în urma revoluției, prăbușirii regimului Ceaușescu, șefii organelor represive ceaușiste se vor uni și vor complota împotriva revoluției. Au complotat și au reușit. Nici revoluția română din 1989 n-a făcut excepție de la clasicul destin deja, al revoluțiilor. A fost și ea, temporar înfrîntă, de conspirația contrarevoluționară a exponenților fostului regim. Hotărîrea uriașei mase de oameni ce stăpînea marile orașe ale țării, de a schimba nu doar regimul Ceaușescu ci întregul sistem comunist, a speriat vîrfurile armatei, securității, procuraturii, miliției și eșaloanele doi și trei ale nomenclaturii comuniste, silindu-le să se unească. Acțiunea lor contrarevoluționară, cunoscută sub denumirea de diversiunea teroriștilor, a însemnat o baie de sînge căreia i-au căzut victime aproape 1000 de civili și militari. A fost o mișcare criminală prin care trepădușii lui Ceaușescu au reușit, începînd cu seara zilei de 22 decembrie, să repună treptat mîna pe putere și să-și salveze astfel pielea. Vreme de 7 ani spectrul contrarevoluției și-a pus amprenta aspra transformărilor din România. Evoluțiile în domeniul democrației, drepturilor omului, reformei, deschiderii către Uniunea Europeană și NATO au fost lente, ezitante, mereu amînate. Dacă au existat progrese, atîtea cîte au existat, ele s-au datorat mai curînd opiniei publice, presiunii opiniei publice și conjuncturii internaționale. În noiembrie 1996 contrarevoluția a luat sfîrșit. În mod pașnic, fără vărsare de sînge. A venit momentul să fie aduși în fața justiției capii conspirației din după amiaza zilei de 22 decembrie 1989, care sînt, direct sau indirect, și autorii represiunii de dinainte de 22 decembrie. Au început deja să cadă raze de lumină și peste ungherele întunecate ale evenimentelor din decembrie 1989. În sfîrșit, 3 dintre capii represiunii sîngeroase de la Timișoara, generalii Stănculescu, Chițac și Gușe, au fost puși public sub acuzare.

Notă: Generalul Gușă era deja mort la data discursului lui George Șerban. De aceea el nu a fost pus sub acuzare, Codul de procedură penală neîngăduind punerea sub acuzare a unei persoane moarte.

Mai citește:
– Proclamaţia de la Timişoara: „A fost o revoluţie făcută de popor şi numai de el, fără amestecul activiştilor şi securiştilor. A fost o revoluţie autentică şi nu o lovitură de stat”
– Timişoara, 8 iunie 1990. „Armata trebuie epurată de criminali şi colaboraţionişti”. Miting în favoarea CADA (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.