Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Ianuarie 1990: „Renașterea Bănățeană” apără revoluția. „Oamenii de bună credință din întreprinderea Electrotimiș sînt indignați de încercările de destabilizare politică” … „Să nu uităm ținuta plină de demnitate a domnului Iliescu, cînd, în acea seară încărcată de groază, a acceptat să se urce pe carul blindat, în mijlocul acelei turme eterogene, turbate și nestăpînite, capabilă să dezlănțuie în acele momente o mare ticăloșie” ianuarie 28, 2019


După manifestațiile din 12 ianuarie 1990, care la Timișoara au determinat înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş (linc), iar la București au făcut ca puterea FSN să se clatine (linc), ziarul timișorean „Renașterea Bănățeană” din 16 ianuarie 1990 publică, sub titlul „Să apărăm revoluția! Să apărăm democrația!” un grupaj de puncte de vedere legate de evenimentele recente. Articolul publicat urmărește calmarea spiritelor și păstrarea încrederii populației în FSN. Bănuiesc că acest tip de articole au fost publicate de ziarele locale din toate județele, fiindcă peste tot în ianuarie 1990, presa era reprezentată doar de ziarele fostului regim, care adoptaseră nume noi. Chiar fără a fi siliți de cineva, ziariștii formați în vechiul regim în care nu aveau voie decît să laude conducerea politică, au avut tendința de a sprijini noul regim. Redau cele publicate de ziar. Cu litere cursive între paranteze drepte am inserat comentarii ale mele.

Să apărăm revoluția, să apărăm democrația!

(articol de Corneliu Popovici pe care nu-l mai transcriu)

Primim la redacție un APEL al Comitetului Frontului Salvării Naționale de la marea întreprindere timișoreană „Electrotimiș” [La acea vreme se înființaseră comitete ale Frontului Salvării Naționale în toate întreprinderile; FSN încă nu se înscrisese ca partid politic]. Îl reproducem pentru că prin el se exprimă ideea nobilă a apărării revoluției, a democrației noastre.

Toți oamenii de bună credință din întreprinderea „Electrotimiș” sînt indignați de încercările de destabilizare politică ce mai au loc la nivel național și simt nevoie să ia o atitudine fermă împotriva unor astfel de acțiuni periculoase. Prin aceasta vrem să sprijinim actualul guvern, care a dat dovadă de maturitate politică, claritate în gîndire și acțiune. Acești oameni, care prin deciziile luate, au făcut pentru poporul român mai mult decît toți ceilalți în 45 de ani, merită toată încrederea și sprijinul nostru. Ceea ce alții au dărîmat în 45 de ani de dictatură nu se poate reclădi în cîteva săptămîni. Acest proces necesită o durată mai lungă. Pentru a-l desăvîrși avem nevoie de: Calm. Fermitate în curmarea zvonurilor alarmiste și nefondate. Dialog organizat. Încredere în actuala conducere. Numai astfel ne vom putea realiza idealurile de democrație și libertate.
*
Sînt muncitoare, mamă a trei copii, n-am făcut parte din nici un partid, trăiesc zilele acestea dramatice cu toată ființa mea, particip la viața țării ca niciodată! Tocmai de aceea doresc să iau poziție față de modul întristător în care s-a desfășurat manifestația de vineri de la Timișoara. Nu cred că a fost o expresie a democrației noastre, dimpotrivă, dacă vom continua așa vom ajunge la anarhie. Am fost în fața Consiliului Județean cînd un tînăr agitat, pe la ora 16, a oprit tramvaiul. „Bine, dar pierd intrarea în schimb, eu trebuie să ajung în fabrică, dacă nu producem în curînd n-o să avem ce mînca!” Nimic, jos!, striga tînărul acela foarte „revoluționar”; și astfel, tramvaiul (toate tramvaiele!) n-au mai circulat, viața publică a fost serios stînjenită. [în 16 decembrie 1989 oprirea tramvaielor în Piața Maria (linc) a fost o metodă prin care s-a izbutit creșterea numărului de manifestanți, înlesnindu-se adunarea unei mase critice pentru izbucnirea revoluției; se pare că în 12 ianuarie 1990 s-a aplicat aceeași tactică]


Mai mult: în dreptul chioșcului de ziare, am întîlnit un grup de tineri care își treceau din mînă în mînă o sticlă de băutură. „Bine, aici v-ați găsit voi s-o beți?” – i-am întrebat. „Să vă fie rușine! Nu cu asemenea „argumente” se face politică”.

Am obținut cu atîtea sacrificii libertatea. Dar cu toate jertfele, fără demnitate, înțelegerea limitelor ce ni le-am impus, dacă nu dovedim respectul pentru legile noastre noi nu vom putea îmbogăți ideea de democrație, nu vom asana economia, nici nu vom progresa pe calea aleasă, aceea a pregătirii alegerilor libere din primăvară. Democrație înseamnă respect pentru linia nouă ce se afirmă în conducerea țării. Nu pe maidan se cuvine să ne arătăm „forța”, ci prin atitudinea nostră în muncă, prin recurgerea la delegații, prin forme civilizate, nu anarhice! Și, nu uitați, legea impune obligația de a anunța mitingurile cu două zile înainte la poliție. Unde a fost poliția municipală vineri? N-am văzut nici un polițist. De ce oare?

Gina Nicoară
muncitoare, Centru sanitar și antiepidemic

Nu pot avea liniște deplină pînă nu voi da glas emoțiilor încercate în seara zilei de 12 ianuarie cînd, pentru o clipă, văzînd mulțimea atinsă de demență din Piața Victoriei din București, am avut senzația că noi, românii, ne-am prăbușit pe treapta cea mai de jos a abjecției, nemaiputîndu-ne ridica niciodată din acel rău.

Dacă paranoicii regimului alungat n-au avut niciodată curajul să iasă nepăziți în public, demonstrîndu-ne lașitatea pînă în ultimele lor clipe, să nu uităm ținuta plină de demnitate a domnului Iliescu, cînd, în acea seară încărcată de groază, a acceptat să se urce pe carul blindat, în mijlocul acelei turme eterogene, turbate și nestăpînite, capabilă să dezlănțuie în acele momente o mare ticăloșie.

Să nu uităm chipul plin de candoare a omului care și-a riscat viața pentru poporul care, în acel moment, îl batjocorea. Să nu uităm că Cerul ne-a hărăzit acum la cîrma țării oameni ale căror priviri spuneau mulțimii din acea noapte de pomină: „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac!”. În încheiere, numai atît: și la Timișoara demonstrația a dezamăgit profund. Se cuvine să învățăm a ne exprima democratic.

Dr. arhitect Sorin Gavra

Mai citeşte:
– 12 ianuarie 1990, a doua încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– Ziarul „Adevărul”, după mitingul din 12 ianuarie 1990: „Revoluţia are nevoie de calm!”
– 26 decembrie 1989 – prima încercare de răsturnare a regimului Iliescu
– 12 ianuarie 1990 – înlăturarea lui Lorin Fortuna de la conducerea judeţului Timiş
– 12 ianuarie 1990 – cînd s-a clătinat puterea FSN. Darie Novăceanu: „Timp de șase ore, Piața Victoriei a devenit piața rușinii și profanării”
– Alte articole din presa românească din perioada revoluţiei şi imediat următoare la pagina Presa românească 1989-1990

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.