Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.
Vezi primele 4 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
În fragmentul următor continui prezentarea stării de fapt cu intervenția forțelor de ordine din dimineața de 13 iunie 1990, atacul asupra1111111 Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” și intervenția muncitorilor de la IMGB.
1. Intervenţia din Piaţa Universităţii, 13 iunie 1990, ora 04:00
În dimineața zilei de 13.06.1990, în jurul orelor 04:00 a început acțiunea de degajare efectivă a Pieței Universității, care a durat câteva zeci de minute și a constat în ridicarea corturilor unde efectuau greva foamei cei care recurseseră la această formă de protest și a persoanelor care ocupau zona, precum și în unele acțiuni de curățenie.
La acţiune au participat următoarele efective: 1.400 militari din cadrul M.I. (650 cadre de poliție, 500 militari în termen de la trupele de pază și ordine, 250 elevi de la Școala Superioară de Ofițeri de la Băneasa), precum și 3 autospeciale ale pompierilor, efective ale Serviciului Român de Informații, respectiv luptători din cadrul U.S.L.A., comandată de col.(…), 80 militari din Batalionul de Poliție Militară al M.Ap.N. și 10 autosanitare cu personalul medical necesar de la Ministerul Sănătății, pentru a transporta greviştii foamei.
Acțiunea a fost coordonată în teren de prim-adjunctul ministrului de interne și șef al Inspectoratului General al Poliției, gl. (rez.) (…)iu, ca locțiitor în această misiune fiind desemnat șeful Poliției Capitalei, gen. (…).
Acţiunea a fost supervizată de către ministrul de interne Chiţac Mihai, precum şi de către inculpaţii, Măgureanu Virgil, Dumitrescu Emil şi Florescu Mugurel Cristian (…).
În general s-a dispus închiderea Pieței Universității pe un aliniament mai îndepărtat, respectiv Muzeul de Istorie al municipiului București, Spitalul Colțea asigurat de cadre din Sectorul 3 Poliție, Ministerul Agriculturii, str. Sahia asigurat cu cadre din Sectorul 2 Poliție, fața Teatrului Național cu cadre din Sectorul 4 Poliție, latura dinspre Hotelul Intercontinental și Sala Mică a Teatrului Național cu efective din Școala Băneasa, B-dul Bălcescu spre 13 Decembrie și str. Batiștei cu cadre din Sectorul 1 Poliție, porțiunea dinspre str. Arhitecturii (în fața Restaurantului Dunărea) cu cadre din Sectorul 6 Poliție, iar porțiunea din fața Ministerului Comerțului Exterior și intrarea principală în Universitatea București de către cadre din Sectorul 5 Poliție. Detașamentul de poliție militară din cadrul M.Ap.N. a fost împărțit să asigure cele 6 (șase) guri de metrou din zona Pieței Universității. Au fost dispuse în zonă și câteva rezerve formate din subunități din trupele de pază şi ordine devenită, după 5 iulie 1990, Trupele de Jandarmi.
Conform observaţiilor înscrise pe Planul de intervenţie, în urma acţiunii forţelor de ordine ,,au fost reţinute 276 persoane care dormeau în piaţă pe trotuare, în corturi, în tomberoane destinate colectării gunoaielor”, majoritatea dintre acestea fiind duse inițial la sediul Poliției Transporturi Feroviare, iar de acolo la sediul U.M. (…) Măgurele, unde comandant era inculpatul Peter Petre, pentru efectuarea de cercetări.
De remarcat este faptul că, acţiunea a vizat ,,capturarea manifestanţilor” şi nu dispersarea lor, prin mijloace paşnice, fiind relevant în acest sens faptul că în planul de acţiune pentru evacuarea Pieței Universității, aprobat în cursul zilei de 12.06.1990 de primul – ministru inc. Roman Petre, la pct. 3 lit. b se prevedea ca 4 detaşamente de poliţie să acţioneze ,,pentru încercuirea şi reţinerea persoanelor existente în piaţă”.
Situaţia tuturor persoanelor vătămate, în urma evenimentelor care au avut loc în zilele de 13,14 şi 15 iunie 1990 va fi expusă, în mod detaliat, într-un capitol separat din prezentul rechizitoriu, iar în prezentarea stării de fapt vor fi nominalizate persoanele vătămate, modul în care acestea au fost reţinute şi actele de violenţă exercitate asupra lor.
În cursul cercetărilor, au fost identificate un număr de 228 de persoane, dintre cele ridicate din zona Piaţa Universităţii, după cum urmează:
(…)
În cursul acţiunii a fost agresat şi numitul (…), însă acesta nu a mai fost ridicat de forţele de ordine, fiind abandonat datorită stării în care aceasta se afla ca urmare a loviturilor primite.
Dintre cele ridicate, un număr de 4 persoane au fost duse la sediul unor unităţi de poliţie: (…), iar restul de 221 persoane au fost transportate la U.M. (…) Măgurele.
În ce priveşte pe numiţii (…), care la momentul intervenţiei se aflau în greva foamei, aceştia au fost duşi initial tot la U.M. (…) Măgurele, însă au fost transportaţi la scurt timp la Spitalul Clinic de Urgență pentru a li se recolta glicemia, iar apoi au fost lăsaţi să plece întrucât au refuzat internarea.
Alte două persoane care se aflau în greva foamei, respectiv (…) au rămas la U.M. (…) Măgurele, deși li se spusese încă de la sediul Poliției T.F. că greviștii foamei pot pleca acasă, (…). Printre persoanele reținute în Piața Universității s-au mai aflat și altele care făcuseră greva foamei, dar renunțaseră înainte de 12.06.1990 (…).
Odată aduse în incinta U.M. (…) Măgurele, persoanele reținute au fost fotografiate și cu această ocazie a fost întocmit un album foto, însă nu toate și-au declarat datele de identificare corecte și la acel moment nu s-a putut realiza o identificare completă.
Așa se explică faptul că nu toate persoanele care figurează în albumul foto cu persoanele reținute în ziua de 13.06.1990 și conduse la U.M. (…) Măgurele au putut fi identificate și audiate în calitate de persoane vătămate, deși au fost efectuate toate demersurile posibile, inclusiv trimiterea albumelor foto la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date pentru a ajuta la identificare pe baza datelor existente, ulterior fotografiile și numele atribuite fiind prezentate public pe pagina web a Ministerului Public.
Ceea ce s-a remarcat în cadrul acțiunii de evacuare, a fost disproporția vădită între numărul forțelor de ordine angrenate, respectiv 1480 de persoane, și numărul manifestanților rămași peste noapte în piață, care se rezuma la maxim 200.
Comunicatele transmise de autorități cu privire la evacuarea Pieței Universității au reflectat în mod vădit realitatea din teren. Astfel, s-a menționat, printre altele, că „în cursul operațiunii s-au manifestat încercări de a răspunde prin violență din partea persoanelor ce ocupau piața, confiscându-se arme și obiecte contondente”, informații care nu au avut niciun suport în realitate, neexinstând probe care să demonstreze acest punct de vedere al autorităţilor din acea perioadă.
De asemenea, și în informările ulterioare ale Ministerului de Interne s-a acreditat ideea că din corturi au fost ridicate „o mare cantitate de arme albe (cuțite, topoare, răngi, lanțuri cu bile etc.), medicamente, seringi de autoinjectat etc.”, demers de natură a crea o imagine generală negativă a celor ce manifestaseră în acea zonă, dar și de a justifica reacția în forță a autorităților.
Ca temei al acțiunii s-a invocat de către Ministerul de Interne „cererea insistentă și repetată a cetățenilor care locuiesc în zonele limitrofe Pieței Universității, a unor colective de salariați din întreprinderi bucureștene și apelul adresat Guvernului în seara zilei de 12 iunie a.c. de Procuratura României”.
Răspândirea știrii că Piața Universității a fost evacuată, iar manifestanții arestați a atras în zona centrală, în scurt timp, grupuri din ce în ce mai numeroase de protestatari. În aceste împrejurări au fost reținute și din aceste grupuri unele persoane care se manifestau dezaprobator la adresa forțelor de ordine.
Astfel, contrar afirmaţiilor din comunicatele oficiale, în tot cursul dimineţii de 13 iunie 1990, în Piaţa Universităţii violenţele şi reţinerile au continuat, fiind ridicate din zona centrală a Capitalei alte 10 persoane, respectiv (…), care au fost transportate, la rândul lor, la U.M. Măgurele.
Alte persoane au fost numai agresate fizic de către forţele de ordine, după care au fost lăsate să plece, respectiv (…), iar numitul (…), după ce a fost agresat fizic, a fost predat la Centrul de primire minori Bucureşti, întrucât era minor.
În cursul dimineţii, la sediul U.M. (…) Măgurele, s-a prezentat o echipă de polițiști și procurori de la Procuratura Municipiului București pentru triere și efectuarea de cercetări. Aceștia au audiat mai multe persoane aduse din Piaţa Universităţii și, constatând că nu se poate reține în sarcina lor săvârșirea vreunei infracțiuni, au raportat pe cale ierahică și, ca urmare, în după-amiaza aceleiași zile, ca urmare a deciziei luate de procurorul general și de conducerea Ministerului de Interne, toate persoanele reținute au fost eliberate, cu excepţia persoanelor minore, care au fost predate părinţilor în măsura în care aceştia au putut fi contactaţi, sau la Centrul de primire minori Bucureşti.
Astfel, un număr de 21 persoane au fost predate la Centrul de primire minori Bucureşti: (…).
2. Atacul lansat de lucrători ai Ministerului de Interne asupra Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” în ziua de 13 iunie 1990
Atacul declanşat, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, nu a vizat numai persoanele aflate în Piaţa Universităţii, ci a fost îndreptat împotriva tuturor opozanţilor politici, astfel că, începând cu primele ore ale dimineții, unii dintre organizatorii manifestațiilor din Piața Universității,(unii lideri ai organizaţiilor implicate în iniţierea şi desfăşurarea manifestaţiilor din Piaţa Universităţii) cum ar fi (…), au fost invitați, de la locuințele lor sau chiar de pe stradă, la sediile organelor de poliție pentru a fi chestionați sub diferite pretexte, fiind lăsați să plece abia după mai multe ore.
De remarcat este faptul că, persoanele vizate au fost anterior verificate şi monitorizate de către lucrătorii de poliţie, cunoscându-se, pentru fiecare în parte, locul unde se găseau. Semnificativ în acest sens este cazul lui (…), care a fost ridicat din locuinţa unei prietene şi nu de la domiciliul său.
Totodată, forţele de ordine au vizat şi persoanele aflate în incinta Institutului de Arhitectură, întrucât acesta reprezenta ,,Atelierul de creaţie” pentru Piaţa Universităţii, aici fiind create toate pancartele şi banerele afişate în piaţă. De asemenea, studenţii din cadrul Institutului de Arhitectură au proiectat în piaţă, în cursul lunii mai 1990, cu ajutorul unui videoproiector, diverse filme despre ,,activităţile preşedintelui Iliescu”: scene din sediul C.C. al P.C.R.cu Ion Iliescu şi (…), mărturii privind eventuala conspiraţie premergătoare evenimentelor din decembrie 1989, etc.
Astfel, în jurul orei 05:00 lucrători de poliţie au pătruns în sediul Institutului de Arhitectură, au efectuat percheziţionarea atelierelor, iar pesoanele găsite au fost târâte în exteriorul clădirii, unde au fost interogate, după care un număr de 3 persoane, respectiv numiţii (…), au fost transportaţi la U.M. Măgurele. În aceleşi împrejurări a fost scos din clădire şi agresat fizic şi studentul (…), însă acesta a fost lăsat să plece.
3. Atacul lansat de muncitorii de la I.M.G.B. asupra studenţilor de la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”
În cursul zilei de 13 iunie 1990, în jurul orelor 11:00, aprox. 200 muncitori de la I.M.G.B., care strigau „I.M.G.B. face ordine”, unii dintre aceștia fiind înarmaţi cu bâte şi alte obiecte contondente, au intrat în altercații verbale și ulterior fizice cu studenții și celelalte persoane care scandau lozinci împotriva președintelui Iliescu sub porticul de la intrarea în Institutul de Arhitectură. În aceste împrejurări au fost sparte geamurile de la intrarea în institut și s-au înregistrat victime în rândul studenţilor, dar şi în rândul persoanelor civile care treceau întâmplător prin zonă, acestea fiind şi ele agresate fizic de către muncitori.
Studenţii care au suferit vătămări fizice, ca urmare a acţiunii muncitorilor de la I.M.G.B., în fruntea cărora se afla directorul general Ghinescu Alexandru au fost:(…).
3a. Pregătirea atacului
În dimineaţa zilei de 13.06.1990, în urma primirii unui fax la Primăria Sectorului 4 de la Guvern, respectiv de la inculpatul Gelu Voican Voiculescu, conducerea I.M.G.B. a dispus mobilizarea unui grup de muncitori pentru a acționa în vederea dispersării manifestanților din Piața Universității.
(…)
La data menționată, în jurul orei 08:00, cu ocazia ședinței operative, directorul general Ghinescu Alexandru, a dat dispoziție șefilor de secție să mobilizeze muncitorii, pentru a participa la un miting organizat în centrul Capitalei, pe bază de voluntariat, pentru a face ordine (declaraţii martori Ciuntu Petrea, Romano Eugeniu, Titov Adrian, Cojocaru Ion).
După ședința operativă, Ghinescu Alexandru a ținut o scurtă cuvântare muncitorilor strânși în curtea I.M.G.B., prin care le-a comunicat că se vor deplasa în Piața Universității pentru a-i scoate pe „golani” din zonă, scandând „I.M.G.B., face ordine!” (…)
Pe la ora 9:30, o coloană formată din aprox. 1.000 de muncitori, a plecat de la I.M.G.B. În grupuri, muncitorii au luat metroul până în staţia Piaţa Unirii. La ieşirea din metrou însă nu s-au mai putut regrupa decât vreo câteva sute de muncitori, care au pornit pe jos spre Piaţa Universităţii, strigând: „I.M.G.B. face ordine!”.
În jurul orelor 10:00 aceştia au ajuns în Piața Universității având în fruntea lor pe directorul general Ghinescu Alexandru. Cordoanele de poliţişti le-au permis accesul spre Piața Universității prin str. Academiei și str. Edgar Quinet, ajungând astfel în faţa Institutului de Arhitectură în jurul orei 11.00.
Trebuie arătat faptul că, în jurul orelor 10:30, decanul Facultăţii de Ahitectură, (…), însoţit de prodecanul (…), şi de alţi doi studenţi, au plecat la sediul Procuraturii Municipiului Bucureşti, pentru a cere informaţii cu privire la reţinerea studenţilor din noaptea de 12/13.06.1990. După plecarea acestora, mai mulţi studenţi din cadrul Institutului au ieşit în faţa clădirii pentru a protesta (prin metode grafice – afişe, panouri) împotriva reţinerii celor trei colegi ai lor.
Atmosfera era calmă şi se purtau civilizat cu poliţiştii ce formau două cordoane în dreptul Institutului.
După aproximativ o oră, şi-a făcut apariţia o coloană formată din aprox. 200 de muncitori, care strigau ,,I.M.G.B. face ordine!”, iar când s-au apropiat, cele două cordoane de poliţie s-au dat la o parte, pentru a-i lăsa pe muncitori să se apropie de clădirea Institutului de Arhitectură. (…)
3b. Desfăşurarea atacului muncitorilor de la I.M.G.B.
Iniţial, aceştia au fost aclamaţi de către cei aflaţi în zonă, însă în momentul în care unul dintre studenţi a strigat ,,Jos comunismul”, au devenit foarte violenţi, au tăbărât asupra studenţilor care protestau în faţa clădirii, lovindu-i cu pumnii şi picioare, după care s-au repezit şi au smuls de pe stâlpii de la intrare toate afişele. Prin declararea poziţiei împotriva regimului comunist, studenţii au fost identificaţi de către muncitori ca fiind duşmani ai F.S.N.-ului, iar din acel moment, toată lumea a înţeles care era sensul sloganului „I.M.G.B. face ordine”, având în vedere că Piața Universității era ,,curățată” de câteva ore.
Studenţii au reuşit să se refugieze în hol şi să blocheze uşa de acces, după care au baricadat-o cu mai multe mese şi planşete din ateliere.
Câţiva dintre atacatori s-au aruncat în uşa din sticlă, spărgând-o, fără ca vreunul să reuşească să pătrundă în interior, continuând însă să arunce către cei din hol cu diverse obiecte contondente: pietre, cuţite…
Atacul a durat aproximativ o jumătate de oră şi a indignat pe toată lumea de pe stradă, care a sărit în ajutorul studenţilor.
În acel moment, forţele de ordine care până atunci asistaseră pasiv la actele de violenţă comise de muncitorii de la I.M.G.B., au intervenit, folosind bastoanele din dotare, asupra celor care se adunaseră în stradă pentru susţinerea studenţilor.
Acest fapt a declanşat o serie de confruntări violente între forțele de ordine şi manifestanţicărora li s-au alăturat şi câţiva dintremuncitorii de la I.M.G.B., restul muncitorilor plecând sub conducerea directorului Ghinescu, pentru a-şi afirma sprijinul faţă de conducerea, încă provizorie, a ţării.
(…)
(va urma)
Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar
Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. „Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată” (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)
Blogul lui Marius Mioc 