Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (6). Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor iunie 13, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 5 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB

În acest fragment continui prezentarea stării de fapt cu evenimentele începute în după amiaza de 13 iunie 1990, cînd cetățeni ai capitalei au reacționat înfuriați de violențele care se petrecuseră dimineața împotriva manifestanților.

4. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor

În acest timp, în zona centrală, actele de violentă s-au intensificat, punctele cele mai fierbinţi fiind pe linia barajelor formate de forţele de ordine, care închideau străzile adiacente Facultăţii de Arhitectură. Aceste străzi fiind relativ înguste, barajele de poliţie erau susţinute de un număr suficient de cadre, deoarece manifestanţii nu se puteau desfăşura decât pe acest front îngust. La un moment dat altercaţiile verbale au degenerat în loviri şi apoi în aruncări cu pietre din ambele părţi, având ca rezultat un flux şi reflux repetat al barajului poliţie – manifestanţi.

În cursul confruntărilor care au avut loc între forţele de ordine şi manifestanţi, au fost vătămaţi şi militari din dispozitivele de menţinere a ordinii, respectiv: (…)

O parte din manifestanţi s-au îndreptat spre sediul Poliţiei Capitalei, pentru a cere eliberarea arestaţilor din zorii zilei, unii s-au îndreptat, cu acelaşi scop, spre sediul Ministerului de Interne, alţii au rămas pe loc şi manifestau în continuare.

În cursul după amiezii, începând de la orele 17:00–17:30, grupuri de manifestanţi au atacat instituţii de stat şi anume: Poliţia Capitalei, Serviciul Român de Informaţii, Ministerul de Interne, iar spre seară sediul Televiziunii.

În timpul confruntărilor au fost incendiate autobuze ale Ministerului de Interne, iar aşa cum se va arăta, incendierea autobuzelor a fost o acțiune intenționată chiar a forțelor de ordine, pentru a crea aparența unei violențe exagerate din partea manifestanților și pentru a legitima acțiunea violentă împotriva acestora, precum și măsurile ce au urmat cu privire la privarea de libertate a manifestanților.

Civili agresaţi fizic de către manifestanţi: (…).

Civili agresaţi fizic de forţele de ordine: (…)

4a. Evenimentele de la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii şi al Ministerului de Interne

În jurul orelor 15:30-16:00, având în vedere faptul că muncitorii pe care conta conducerea C.F.S.N. nu au mai venit, iar presiunea exercitată de protestatari era din ce în ce mai mare, dispozitivul poliției s-a retras în dezordine și Piața Universității a fost reocupată de manifestanți. Tot atunci s-au retras în cazărmi și trupele de pază și ordine.

În timpul confruntărilor ce au avut loc între manifestanţi şi forţele de ordine, au fost incendiate autobuze ale Ministerului de Interne, incendierea fiind de fapt o acțiune facilitată chiar de forțele de ordine, pentru a crea aparența unei violențe exagerate din partea manifestanților și pentru a legitima acțiunea violentă împotriva acestora, precum și măsurile ce au urmat, cu privire la privarea de libertate a manifestanților.
(…)

Protestatarii aflați în Piața Universității, care se strângeau în număr din ce în ce mai mare, solicitau eliberarea celor reținuți în cursul dimineții și demisia ministrului de interne Mihai Chiţac, unii dintre manifestanții deplasându-se în acest scop, încă din jurul orelor 14:00, la Poliția Capitalei și Ministerul de Interne.

Violenţele care au avut loc la Poliţia Capitalei au atras curiozitatea multor persoane, inclusiv a celor care erau din provincie. Una dintre aceste persoane a fost (…) care, în urma alegerilor din 20 mai 1990, a fost ales ca deputat de Braşov pe listele F.S.N., iar în ziua de 13 iunie 1990, se afla în Bucureşti pentru probleme organizatorice privind validarea mandatelor. Acesta a mers către Poliţia Capitalei pentru a constata, personal, ceea ce se întâmpla, ocazie în care s-a întâlnit cu secretarul Ambasadei U.R.S.S., cu care se cunoştea şi care i-a cerut să apere ceea ce obţinuseră, în urma Revoluţiei din decembrie 1989, pentru că există grupuri care vor să le ia puterea: (…).

În jurul orelor 17:00, în balconul de la Universitate, și-au făcut apariția mai mulți lideri ai Ligii Studenților, printre care și persoana vătămată (…), care au decis să lanseze, către manifestanții din piață, un apel la solidaritate și nonviolență. (…)

Cu toate acestea, o mare parte a manifestanților s-a îndreptat către sediul Poliției Capitalei, unde au scandat sloganuri prin care solicitau eliberarea arestaților. Au existat încercări de detensionare a atmosferei prin dialog din partea locțiitorul șefului Poliției Capitalei, col. (…), fiind constituită și o delegație a manifestanților, care a fost invitată în interior, pentru a se convinge că arestații din Piața Universității nu se află în sediu, însă acestea nu au produs efectul scontat. Cu același rezultat a fost soldată și încercarea întreprinsă de inculpatul Dumitrescu Emil de a calma situația, acesta deplasându-se în curtea interioară a Poliției Capitalei, la solicitarea directă a inculpatului Iliescu Ion, de a-l informa cu privire la mersul evenimentelor.

În jurul Poliției Capitalei s-au strâns, într-un timp relativ scurt, câteva sute de persoane, iar pe măsură ce starea de nemulțumire a crescut, o parte dintre manifestanți au forțat intrările pe la punctele de acces din str. Eforie și Domnița Anastasia, au pătruns pe platoul din curtea interioară și apoi în sediul instituției, fiind devastate și incendiate mai multe birouri de la etajele inferioare.

Este de menționat faptul că, în interiorul clădirii se afla un număr redus de angajați, mulți dintre aceștia civili, în total aprox. 150 de persoane dintre care 18 cadre și 20 de militari în termen, având în vedere că majoritatea forțelor fuseseră angrenate în acțiunea de evacuare a Pieței Universității și la acel moment se dispersaseră. Așa cum se stabilise inițial, paza instituției trebuia să fie asigurată de o unitate de militari în termen din cadrul trupelor de pază și ordine, însă aceasta a fost ridicată, în jurul orelor 09:00-10:00, din dispoziția comandantului acestora, col. (…).
(…)

Un alt aspect care trebuie evidențiat este acela că, la etajele superioare ale Poliției Capitalei au fost observate focare de incendii încă înainte de pătrunderea manifestanților pe platoul din curtea instituției, împrejurare confirmată chiar și de polițiștii care se aflau în sediu în acel moment (…).

Concomitent, punctul de acces din str. Domnița Anastasia, unde se afla și sediul SRI, a fost asediat cu un autobus, cu ajutorul căruia manifestanții au izbutit să spargă porțile și să pătrundă în curtea interioară și de aici în clădirea Poliției Capitalei. (…)

În contextul devastării clădirii Poliției Capitalei au fost incendiate birourile compartimentelor cercetări penale, judiciar, criminalistică, evidența populației, centrala telefonică și dispecerat și, de asemenea, au fost sustrase uniforme de poliție, documente de uz intern și cantități însemnate de armament și muniție, (…)

Ulterior, au fost recuperate 72 de arme: 2 pistoale Carpați cal. 7,65 mm, 6 pistoale mitralieră cal. 7,62 mm, 14 pistoale Makarov cal. 9 mm, 6 pistoale Stecikin cal. 9 mm, 37 arme de vânătoare diverse calibre. S-au mai recuperat 7 arme de diferite tipuri și 5.857 cartușe (188 de la diferite persoane și 5.669 găsite abandonate). O mare parte a armelor și muniției au fost recuperate, chiar în ziua de 13.06.1990, la ieșirea manifestanților din sediul asediat al Poliției Capitalei, ca urmare a inițiativei militarilor din cadrul Secției de Pază și Control Acces.

Ulterior, pentru infracțiuni legate de sustragerea sau deținerea unor arme și muniție, sustrase în ziua de 13.06.1990, au fost trimise în judecată mai multe persoane, rechizitoriile întocmite de procurorii militari fiind atașate la dosarul cauzei (vol. 361, filele 110-163).

De asemenea, tot în contextul devastării de către manifestanți a clădirii Poliției Capitalei au (fost) eliberate un nr. de 80 de persoane aflate în arest preventiv, în curs de urmărire penală pentru „fapte de drept comun”, situația acestora fiind prezentată în vol. 361, filele 4-17.

Între aceste persoane se găsea și persoana vătămată (…), care fusese ridicată în dimineața aceleiași zile din Piața Universității și introdusă în arest fără vreun document legal, fiind suspectată pentru sustragerea de la unitatea la care era angajat și aducerea în Piața Universității a unui camion pe care manifestanții îl foloseau ca „baricadă”.

După ce au ocupat sediul Poliției Capitalei, unii dintre manifestanți s-au alăturat celor care se aflau în fața sediului Serviciului Român de Informații, încă din jurul orelor 17:00. Astfel, câteva zeci de persoane au pătruns prin forță în clădire, au distrus centrala telefonică și au incendiat parterul, fumul degajat cu mare densitate împiedicându-le să înainteze la etajele superioare. Potrivit celor comunicate de Serviciul Român de Informații, în aceste împrejurări au fost distruse mai multe documente, pentru a nu cădea în mâinile agresorilor, însă cu toate măsurile de precauție luate, manifestanții ar fi reușit să sustragă, pe lângă diverse aparate și obiecte, o parte din documentele instituției. De remarcat este faptul că, paza Serviciului Român de Informații era asigurată de un personal restrâns (3 persoane), care în momentul atacului s-au retras.

(…)

(…), inculpatul Virgil Măgureanu, învinovăţea, pentru atacarea sediului S.R.I., lipsa pazei din partea autorităţilor militare, pentru ca mai apoi să afirme că erau suficiente două sau trei echipaje ale Brigăzii Antitero care i se subordonau, pentru a împiedica pătrunderea „turbulenţilor” în sediul instituţiei. Inculpatul nu a putut explica de ce nu a ordonat Brigăzii Antitero să împiedice pătrunderea civililor în sediul S.R.I. În schimb, a găsit de cuviinţă să ordone Brigăzii Antitero, ca în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, să intervină în Piaţa Universităţii, pentru a ridica persoanele ce se aflau în greva foamei, ca şi când aceste persoane, care recurseseră la un gest extrem, pentru ca ţara să o rupă definitiv cu trecutul comunist,  ar fi fost terorişti care ameninţau existenţa statului.

În jurul orei 12:00, s-a dat ordin  ca personalul care îşi desfăşura activitatea în şediul S.R.I. să plece. Cu câteva excepţii din rândul ofiţerilor, ordinul a fost respectat: (…)

Faptul că s-a ordonat ca personalul care îşi desfăşura activitatea în sediul S.R.I. să părăsească clădirea, în condiţiile în care, normal ar fi fost, ca în situaţia dată, ofiţerii să rămână la posturi, denota faptul că persoanele din conducerea S.R.I. aveau cunoştinţă de modul în care urmau să evolueze evenimentele, cel puţin în ceea ce priveşte atacarea sediului S.R.I.

Salariaţii instituţiei, cu această ocazie, au distrus o mulţime dintre documente „pentru a nu cădea în mâinile agresorilor„. Totuşi, pe lângă diverse obiecte şi aparate, atacanţii au sustras şi o parte din documentele instituţiei.

Trebuie remarcat faptul că, cei care au pătruns în instituţie, cunoşteau planul clădirii, întrucât au urcat pe scara din dreapta, care făcea accesul la etajele superioare şi niciunul dintre ei nu a urcat pe scara din partea stângă, care făcea accesul numai la etajul 1, unde se afla biroul prim-adjunctului directorului S.R.I., gl. (…), care, în acel moment, era în birou. Acest fapt dovedeşte că persoanele care au pătruns în sediul S.R.I. nu erau manifestanţi, aşa cum autorităţile au dorit să acrediteze ideea.

(…)

După ce manifestanții s-au convins că persoanele reținute dimineața nu se află nici în clădirea în care își avea sediul S.R.I., aceștia s-au alăturat celor care erau deja strânși în fața Ministerului de Interne, solicitând eliberarea arestaților și demisia ministrului de interne.

Cele 4 posturi exterioare de pază ale Ministerului de Interne erau asigurate de militari în termen, din trupele de pază și ordine, dotați cu armament fără muniție, care însă au fost retrași în interiorul clădirii, în momentul în care manifestanții au început să coboare pe str. Eforie. În afară de aceștia, în dispozitivul de apărare a sediului se mai aflau 55 de angajați ai Ministerului, comandantul secției pază control acces și cei 18 militari din subordine, toți aceștia fiind dotați cu armament și muniția aferentă.

În jurul orelor 17:30, în sediul Ministerului de Interne au reușit să intre două plutoane de militari de la U.M. (…) București (Batalionul (…)), sub comanda lt. col. (…), care erau dotați cu armament fără muniție și care au fost dispuși în sistemul de apărare al clădirii, fiind folosiți la blocarea intrărilor și la stingerea incendiilor.

De asemenea, în intervalul orar 16:00-17:50 au mai intrat în dispozitivul de pază al clădirii Ministerului de Interne și două plutoane de intervenție din trupele de pază și ordine de la U.M. (…) București, sub comanda lt. (…) și lt. (…), precum și trei plutoane din trupele de pază și ordine de la U.M. (…) Ploiești, comandate de lt. col. (…).

Trebuie precizat că ministrul Chițac Mihai nu se afla în acel moment în sediul Ministerului de Interne, ci, invocând întreruperea legăturilor telefonice, în jurul orelor 17:30 a părăsit clădirea și s-a deplasat la Inspectoratul General al Poliției Române unde a rămas până a doua zi dimineața, asistând împreună cu șeful I.G.P., gen. (…), la desfășurarea evenimentelor.

Atacul asupra sediului Ministerului de Interne a fost declanșat cu violență în jurul orelor 18.30, manifestanții aruncând inițial cu pietre, ghivece de flori și apoi cu sticle incendiare în geamurile clădirii, folosind și diverse vehicule găsite în zonă pentru a forța intrările. Numărul participanților efectivi era de ordinul sutelor, însă în zonă se aflau câteva mii de persoane care asistau la evenimente în calitate de spectatori, unele dintre acestea încurajându-i pe atacatori și clamând diferite sloganuri împotriva forțelor de ordine.

În prima fază, atacurile au fost îndreptate împotriva biroului de informații și a studioului cinematografic al Ministerului de Interne, care au fost complet incendiate, precum și asupra zonei unde se afla arhiva.

Pe măsură ce presiunea exercitată de manifestanți creștea în intensitate și aceștia asediau clădirea cu sticle incendiare și cu autovehicule cu care loveau în porțile de acces, fiind iminentă pătrunderea atacatorilor în incinta ministerului, din interior au început să fie executate focuri de armă care inițial au determinat mulțimea să se îndepărteze în panică, însă ulterior manifestanții au revenit și au continuat asaltul cu și mai multă agresivitate.

În jurul orelor 19:30, o subunitate de 10 TAB-uri comandată de mr. (…), de la U.M. (…) București, a reușit să ajungă la sediul Ministerului de Interne, pentru a forma un baraj în jurul clădirii și de a împiedica manifestanții să se apropie. Aici însă, unii militari au fost molestați iar echipamentele de pe TAB-uri au fost deteriorate. Manifestanții au încercat inclusiv capturarea unor transportoare și s-a solicitat folosirea acestora, prin tractare cu cablu sau prin lovire directă, pentru a sparge ușile de la intrările Ministerului de Interne.
(…)

În momentele în care se executau focurile de avertisment de către ofițerii de la U.M. (…) Ploiești și subofițerii din secția pază control acces, militarii în termen care erau constituiți în dispozitivul de pază de la intrările nr. 2 și 3 erau retrași și li s-a ordonat să se lipească de pereții laterali, pentru a nu fi loviți de eventualele ricoșeuri. (…)

Trebuie precizat că, având în vedere timpul scurs de la evenimentele din iunie 1990, precum și faptul că la vremea respectivă nu au fost realizate activitățile de cercetare absolut necesare în astfel de situații (cercetarea la fața locului, ridicarea tuturor armelor și efectuarea expertizelor balistice pentru a se identifica trăgătorii, audierea militarilor și a cadrelor prezente în sediul Ministerului de Interne imediat după producerea evenimentelor etc.), nu s-a reușit identificarea certă a persoanelor care au executat focurile de armă și acest lucru nici nu mai este posibil.

De asemenea, singura referire la numărul de cartușe trase în data de 13.06.1990 din sediul Ministerului de Interne aparține gen. (…) într-o notă întocmită de acesta la data de 27.09.1990 cu unele precizări solicitate de Comisia Parlamentară pentru cercetarea evenimentelor din 13-15.06.1990, în care a menționat faptul că, pentru salvele de avertisment trase în interiorul sediului ministerului, numai în momentele în care s-au forțat porțile de intrare, s-au consumat 130 cartușe (…).

Ca urmare a executării focurilor de armă din sediul Ministerului de interne, în condițiile descrise anterior, au fost ucise două persoane, respectiv victimele (…).

Prima victimă a fost (…) (25 de ani) care, în jurul orelor 19:15-19:20, în timp ce se afla în zona Ministerului de Interne, mai precis pe carosabilul dintre clădirea ministerului și părculețul din fața acestuia, a fost împușcată mortal în ceafă, decesul fiind constatat la ora 19.40, la Spitalul de Urgență.
(…)

Unul dintre manifestanții care a observat victima căzută pe trotuarul din fața Ministerului de Interne și că aceasta era împușcată în zona feței este martorul Radu Ștefan, care a menționat în declarația sa faptul că împreună cu alte persoane l-a convins pe șoferul salvării să vină în locul unde se afla victima. Aici mai mulți manifestanți au urcat victima în mașina salvării și el a fost unul dintre cei care au însoțit-o la spital. (…)

La datele de 16.11.1999 și 11.01.2004 au fost efectuate măsurători pentru a se determina exact locul din care a fost ridicată victima (…), rezultând în final o distanță de 15 metri față de intrarea nr. 2 a Ministerului de Interne (…).

În cauză a fost întocmit Raportul de expertiză criminalistică (…) din 06.09.2005 de către Institutul Național de Expertize Criminalistice – Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, concluziile fiind următoarele: (…).

Concluziile care pot fi trase din cele prezentate sunt următoarele:

– Victima (…) a fost împușcată în ceafă (cervical stânga) cu un glonț al cărui calibru nu poate fi determinat din cauza dimensiunilor mari ale orificiului de intrare, cel mai probabil acesta fiind deformat ca urmare a unui ricoșeu.

– Nu este cert faptul că victima (…) ar fi fost împușcată de către militarii aflați în dispozitivul constituit la intrarea nr. 2, în interiorul Ministerului de Interne,. Pentru a admite această ipoteză, ar fi fost necesar să se stabilească faptul că victima s-a aflat, în momentul în care a fost împușcată, la o distanță mai mică de 6,80 metri de intrarea nr. 2, însă probele administrate în cauză  dovedesc doar împrejurarea că victima a fost găsită și ridicată dintr-un loc situat la 15 metri de această intrare.

În jurul orelor 20:00, în zona din fața intrării în Casa de Cultură a Ministerului de Interne a fost împușcată mortal victima (…) (25 de ani), care a fost dusă pe brațe de manifestanți la salvarea condusă de martorul (…). Acesta a declarat că, înainte ca victima să fie adusă la mașină, a auzit două împușcături trase „foc cu foc”. Victima, care era îmbrăcată într-un costum de blugi și avea buzunarele pline cu gumă de mestecat, fusese împușcată în gât dar încă mai trăia când a fost urcată salvare. Însoțit de mai mulți manifestanți, martorul a transportat victima la Spitalul Clinic Municipal, iar în registrul camerei de gardă se consemnează faptul că: „(…) a fost adus la 13.06.1990, ora 20,40 decedat ca urmare a unei plăgi împușcate laterocervicale” (…).

(…) proiectilele trase ca focuri de avertisment în plafonul holului de la poarta nr. 2 din str. Brezoianu, cu pistoale mitralieră 7,62 mm, de militarii ce asigurau paza sediului Ministerului de Interne în după amiaza zilei de 13.06.1990, puteau ricoșa în exterior și puteau lovi doar manifestanții din fața porții nr. 2 care se găseau în intervalul 0 – 6,80 de metri. Trăgătorul care a lovit victima (…) se afla în spatele victimei și în dreapta acesteia, ținând arma cu gura țevii lipită de omoplatul drept al victimei și înclinată ușor de jos în sus (…).

(…)

Concluziile ce se desprind din cele prezentate mai sus sunt următoarele:

– Victima (…) a fost împușcată în ceafă (cervical stânga) cu un glonț de calibru 7 mm – 8 mm, posibil 7,62 mm.

– Nu este cert faptul că victima (…) ar fi fost împușcată de către militarii aflați în dispozitivul constituit la intrarea nr. 2, în interiorul Ministerului de Interne. Pentru a admite această ipoteză, ar fi fost necesar să se stabilească faptul că victima s-a aflat, în momentul în care a fost împușcată, la o distanță mai mică de 6,80 metri de intrarea nr. 2, însă probele administrate în cauză dovedesc contrariul, respectiv împrejurarea certă că victima a căzut și a fost ridicată dintr-un loc situat la 41 de metri de această intrare.

În afară de cele două victime care au fost ucise, în aceleași împrejurări a fost rănită prin împușcare și persoana vătămată (…). În jurul orei 20.00, în timp ce acesta se deplasa dinspre Calea Victoriei către stația de metrou Izvor, în momentul în care a ajuns lângă Casa de Cultură a Ministerului de Interne a fost împușcat în picior și în braț, fiindu-i produsă la nivelul braţului drept o plagă adâncă, ce a început să sângereze abundent. De asemenea, rana de la picior sângera foarte mult, provovându-i dureri foarte mari. A fost luat de două persoane şi transportat cu un autoturism la Spitalul Floreasca, unde a rămas internat aprox. 10-12 zile, suferind o operaţie chirurgicală la picior.

S-a stabilit că deschiderea focului de avertisment, cu muniție de război, a fost ordonată de gen. (…), adjunct al ministrului de interne și cel mai mare în grad și funcție dintre ofițerii aflați în acel moment în sediu. Din ordinul acestuia, col. (…), șeful Secției Pază Control Acces, și col. (…) au dispus să fie distribuite pistoale mitralieră cal. 7,62 mm și muniție de război către cei patru ofițeri de la U.M. (…) Ploiești, respectiv (…). Aceștia, împreună cu subofițerii (…) din cadrul Secției Pază Control Acces, care erau deja înarmați, la ordin au deschis foc de avertisment din interiorul Ministerului de Interne, mai exact din holurile punctelor de acces nr. 2 și 3, respectiv cele dinspre Calea Victoriei și str. Brezoianu. Focurile au fost executate pe rând și prin rotație, în serii scurte „foc cu foc”, în plafoanele de la intrările în aceste holuri, pe direcție oblică la 600, doar atunci când manifestanții atacau porțile cu violență deosebită.

(…)

În acest context se impun a fi făcute precizări cu privire la cadrul legislativ care reglementa uzul de armă în astfel de situații, în vigoare la data de 13.06.1990:

Decretul nr. 367/1971 privind regimul armelor, munițiilor și materialelor explozive specifică la art. 36 faptul că se putea face uz de armă de către persoanele dotate cu arme de foc, pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu sau a misiunilor militare, „numai dacă este absolut necesar și dacă folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă, în următoarele situații:
a) Împotriva acelora care atacă prin surprindere pe cei aflați în serviciul de gardă, escortă, pază sau securitate, precum și împotriva acelora care, prin actul săvârșit prin surprindere, pun în pericol grav obiectivul păzit;
b) împotriva persoanelor care pătrund sau ies, în mod ilegal, în sau din perimetrele ori zonele păzite, stabilite în consemn;
c) pentru imobilizarea sau reținerea infractorilor care ripostează sau încearcă să riposteze cu arma sau cu orice alte obiecte care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală;
d) pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflați în stare legală de reținere sau de deținere;
e) pentru imobilizarea infractorilor care, după comiterea unei infracțiuni grave, încearcă să fugă, iar rămânerea pe loc în stare de libertate ar crea un pericol deosebit de grav”
.

În cazurile prevăzute la art. 36 lit. b, d și e se putea face uz de armă numai după ce s-ar fi făcut somațiile legale.

Conform art. 39, uzul de armă trebuie să se facă „în așa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se folosește arma, tragându-se, pe cât posibil, la picioare, pentru a se evita cauzarea morții acestora”, iar potrivit art. 40 alin. 2, „se interzice uzul de armă împotriva copiilor, femeilor gravide, precum și în situațiile în care s-ar primejdui viața altor persoane”.

Regulamentul serviciului de gardă și în garnizoană (RG2), aprobat prin Ordinul general al ministrului apărării naționale al R.S.R., nr. O.G. nr. 52 din 04.12.1986, prevede la art. 47 că „pe timpul serviciului, personalul gărzii dotat cu arme de foc poate face uz de armă, potrivit legii, numai în situațiile prevăzute în anexa nr. 10”.

(…)

În „Sinteza acțiunilor desfășurate de către trupele M.Ap.N. în perioada 13-15.06.1990” (…), se menționează că, între orele 16:00-16:30, de la Președinția României s-a cerut ca Marele Stat Major să ia măsuri pentru a se interveni cu trupe în sprijinul efectivelor ministerului de interne care apărau Palatul Victoria, TVR și celelalte obiective de stat. De asemenea, s-a solicitat să fie sprijinită apărarea sediilor Ministerului de Interne, Poliției Capitalei și S.R.I., asupra cărora se desfășurau acțiuni agresive de către grupuri de turbulenți și s-au semnalat începuturi de incendii în zonele din apropierea acestora.

Ca urmare, între orele 16:30-18:30, subunități de intervenție și altele (prezente în cazărmi), totalizând 1.769 de militari și 13 TAB-uri, s-au deplasat la obiective pentru a sprijini trupele Ministerului de Interne, astfel: la Palatul Victoria 632 militari și 13 TAB-uri, la TVR 455 militari, iar în zona sediilor Ministerului de Interne, Poliției Capitalei și S.R.I. 682 militari. Dintre aceștia, 82 au reușit să intre în sediul Ministerului de Interne (respectiv cele două plutoane de transmisioniști de la U.M. (…) București, comandate de lt. col. (…)), iar ceilalți au fost regrupați pentru acțiuni ulterioare sau deplasați spre celelalte obiective (Radiofuziunea, Palatul Telefoanelor), întrucât au fost blocați de manifestanții care acționau cu agresivitate, folosind obiecte contondente și sticle incendiare. Efectivele care au fost trimise pentru pază și securitatea obiectivelor de stat nu au avut muniție asupra lor.

Ca urmare a agravării situației, Marele Stat Major a alarmat la ora 17:25 toate comandamentele și unitățile militare din garnizoana București, Mihai Bravu, Slobozia și Ploiești, precum și cele de parașutiști din garnizoanele Boteni, Buzău și Caracal. S-a ordonat ca unitățile de parașutiști să fie aduse pe calea aerului la București, cu avioane de transport. În ordinul de alarmare s-a specificat că unitățile pleacă în misiune cu armament, dar fără muniție.

La sediul Ministerului de Interne. trupele M.Ap.N. au făcut mai multe încercări de a pătrunde în interior dar nu au reușit din cauza numărului foarte mare de demonstranți și acțiunilor deosebit de dure ale acestora asupra cadrelor și militarilor în termen. De asemenea, se menționează că din interiorul M.I. se executa foc în diferite direcții.

Totuși, în jurul orelor 19:30, o subunitate de 10 TAB-uri comandată de mr. Șerb Ion a reușit să ajungă la sediul Ministerului de Interne, unde unii militari au fost molestați iar unele echipamente de pe TAB-uri au fost deteriorate. S-a încercat inclusiv capturarea unor transportoare și s-a solicitat folosirea acestora, prin tractare cu cablu sau prin lovire directă, să spargă ușile de la intrările M.I. pentru a se pătrunde în interior. De reținut că unele cadre au fost amenințate cu arme de foc, iar col. (…) de la U.M. (…) a reușit să captureze de la unii indivizi un pistol Walter cu 7 cartușe și un pistol Beretta.

Subunitatea a reușit să se replieze în afara zonei de pericol.

În continuare, demonstranții au încercat spargerea ușilor sediului M.I. cu autobasculante și alte vehicule și au atacat cu sticle incendiare.

Față de această situație, s-a ordonat executarea unei puternuice acțiuni cu subunități de infanterie, parașutiști, pază și ordine, împrfeună cu tancuri și TAB-uri pentru despresurarea sediului Ministerului de Interne. La această acțiune au participat 520 de militari (200 parașutiști, 160 militari din trupele terestre, 80 militari din trupele de pază și ordine și 80 polițiști militari) 10 tancuri și 10 TAB-uri. Pentru conducerea acțiunilor a fost numit gl. mr. (…), comandantul Comenduirii Garnizoanei București.

S-a ordonat ca acțiunea să fie precedată de folosirea în zona sediului M.I. a substanțelor lacrimogene, a căror pulverizare dintr-un elicopter s-a realizat la orele 23.45, după care s-a declanșat acțiunea de depresurare a acestui sediu, misiunea fiind finalizată la orele 01:07.

În zona Ministerului de Interne trupele M.Ap.N. nu au făcut uz de armă. Muniția s-a distribuit la militari în jurul orelor 23:00, când situația s-a agravat foarte mult și era pusă în pericol viața acestora. S-a precizat tuturor comandanților că se va trage numai asupra celui care trage asupra militarului (militarilor). După ce s-a primit muniția, s-a executat doar de trei ori foc de avertisment, de către cpt. (…) de la U.M. (…) București (de 2 ori) și cpt. (…) de la U.M. (…) București, cu „țeava la verticală”.

(…)

La ora 15.45, președintele României a cerut telefonic la M.St.M. (…) să se intervină cu două detașamente de militari din unitățile M.Ap.N., în sprijinul trupelor M.I. existente în Piața Universității. (…) a propus președintelui ca M.Ap.N. să nu intervină în Piața Universității, ci să întărească paza la Guvern și Televiziune. Propunerea a fost aprobată.

La ora 16:00, Ministrul de interne, gl. col. Chițac, a solicitat telefonic la M.St.M. ca M.Ap.N. să intervină cu trupe în Piața Universității. Gl. mr. (…) i-a comunicat că președintele țării a dispus ca armata să întărească paza la Palatul Victoriei și la Televiziune.

La ora 16:20, președintele a cerut ca armata să întărească apărarea și la celelalte obiective de stat (M.I., S.R.I., etc).

Ora 16:30, la cererea contraamiralului Dumitrescu Emil (care a comunicat că sediul Poliției este incendiat) gl. mr. (…) a transmis comandanților Armatei 1 și Trupelor de Transmisiuni ordinul prim-adjunctului ministrului apărării naționale și șef al M.St.M. de a interveni la Poliția Capitalei cu câte un detașament alcătuit din 50 de militari.

La ora 16:45, prim-adjunctul ministrului apărării naționale și șef al M.St.M. a ordonat comandantului Armatei 1 să constituie unele subunități de intervenție (infanterie și tab) pentru a interveni la sediul Ministerului de Interne.

Ora 16:50, se ordonă punerea în mișcare a detașamentelor pregătite pentru sediul M.I. (150 militari și 10 tab-uri) care să acționeze pe două direcții (Piața Unirii – sediul M.I. și Teatrul Bulandra – sediul M.I.).

Ora 17.00, s-a ordonat ca un detașament de 150 militari de la Bg. 30 Gardă să se deplaseze în centrul Capitalei și să acționeze pe direcția restaurantului Gambrinus – sediul M.I. pentru depresurarea localului acestui minister.

Ora 17.15, s-a ordonat ca Bg. 30 Gardă să trimită 150 de militari pentru apărarea sediului S.R.I.

Ora 17.20, prim-adjunctul ministrului apărării naționale și șef al M.St.M., căutând să intre în legătură cu conducerea Ministerului de Interne, a obținut legătura telefonică cu prim-adjunctul ministrului de interne, șef al Inspectoratului General al Poliției, gl. mr. Corneliu Diamandescu, care a făcut afirmația că nu se cunoaște situația și acțiunile ce le desfășoară trupele Ministerului de Interne și că este hotărât să-și dea demisia.

Ora 17:25,prim-adjunctul ministrului apărării naționale a ordonat să se alarmeze comandamentele și unitățile militare din București și Mihai Bravu, regimentele mecanizate din Slobozia și Ploiești și regimentele de parașutiști din Caracal, Boteni și Buzău. Potrivit indicativului primit, unitățile nu au scos din depozite niciun fel de muniție (nici de muniție nici de manevră).

La ora 17:35, se primește ordinul președintelui să se folosească gaze lacrimogene în zona sediului M.I. Se transmite ordinul (…).

Ora 17:50, prim adjunctul ministrului apărării naționale și șef al marelui stat major a ordonat comandantului Armatei 1 să fie pregătit (…) pentru a interveni cu substanțe lacrimogene la sediul M.I.

Ora 17:55, comandantul trupelor de transmisiuni raportează că are 70 de soldați în localul M.I. iar 80 de soldați din B69 Trs. sunt blocați de demonstranți în zona restaurantului Bucur.

Ora 18:40, Se ordonă comandantului Armatei 1 să acționeze cu TAB-uri și tancuri în zona localului M.I. și a Poliției Capitalei.

Ora 18:50, Comandantul Armatei 1 raportează că militarii trimiși la sediul Poliției Capitalei și M.I. au fost blocați de către grupurile de turbulenți existente în zonă și nu se mai pot deplasa. Au fost controlați în încărcătoare dacă au muniție. Tancurile ordonate de șeful M.St.M. pentru a se duce la sediul M.I. nu au plecat din cazarmă.

Ora 19:00, Col. (…) se prezintă în cabinetul prim adjunctului ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major și raportează următoarele:

– sediul Poliției Capitalei este incendiat de jur împrejur, fiind în pericol și magazinul Victoria;

– sediul pompierilor din apropierea localului M.I. este blocat de grupuri de turbulenți;

– trupele M.Ap.N. nu reușesc să pătrundă în clădiri, sunt blocați de mii de oameni. Din informațiile culese rezultă că vor fi atacate și alte obiective, printre care și S.R.I.. Demonstranții sunt foarte violenți și agresivi, printreb ei fiind și mulți străini care filmează și incită la agresiune.

Orele 19:20, Comandantul Armatei 1 raportează că 8 TAB-uri și 10 tancuri au plecat către sediul M.I. pentru deblocarea acestuia.

Comandantul trupelor chimice a primit ordin să conducă personal întrebuințarea substanțelor lacrimogene la sediul M.I. și Poliției Capitalei. În acest sens are aprobarea Președintelui Iliescu.

La ora 19:25, președintele Iliescu informează pe prim-adjunctul ministrului apărării că pe sediul Poliției Capitalei s-a ridicat drapelul verde, legionar, deci mișcarea este o rebeliune legionară și se tratează ca atare.

Ora 19:40, Se ordonă gl. Paul să trimită o subunitate de la Batalionul de Poliție Militară să-i aresteze pe cei din fața sediului M.I. care incită la acte de violență și se dedau la acte de vandalism.

Ora 19:50, Prim adjunctul ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major ordonă să se numească comandanți militari unici la toate obiectivele. Prim adjunctul ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major ordonă ca în toate unitățile alarmate să se pregătească muniție pentru a fi distribuită la ordin.

Ora 20:30, Col. (…) (M.I.) raportează că TAB-urile s-au retras din mulțime, iar cadrele M.I. din clădire execută foc de avertisment.

Ora 20:52, Mr. (…), ofițer de serviciu la Ministerul de Interne, comunică că sunt asediați de demonstranți, au fost atacați cu sticle incendiare și cer ajutoare.

Gl. (…) întreabă ce face cu oamenii de la M.I. I se comunică să rămână acolo și să încerce să le trimită muniție.

Ora 21:07, Prim-adjunctul îl informează pe Președintele României că militarii destinați pentru a pătrunde cu fiole lacrimogene în mijlocul demonstranților din jurul clădirii M.I. sunt opriți de aceștia și-i propune să folosească pentru aceasta un elicopter. Președintele Iliescu a fost de acord și se solicită C.Av.M. un elicopter. În acest scop îi ordonă gl. Roman să trimită fiolele la Otopeni unde îi așteaptă un elicopter cu care se va trece la executarea misiunii.

Ora 21:32, Ora 21.32 Col. (…) de la M.I. raportează că situația este critică și cere sprijin de la M.Ap.N.Primul adjunct îi comunică că deocamdată nu poate folosi tancurile pentru că ar însemna să treacă peste oameni.

Ora 21:45, Primul adjunct îi comunică președintelui Iliescu că la M.I. nu se poate acționa în forță deoarece sunt oameni de diferite tendințe și propune să organizeze trei detașamente formate din parașutiști, poliție, poliție militară și sprijinite de tancuri să acționeze din direcții convergente, după folosirea gazelor lacrimogene, fără a se face uz de armă.

Ora 22:00, Sunt convocați la cabinetul primului adjunct: gl. mr. (…), gl. mr. (…) și cdt. B.265 Pol. Mil., lt. col. (…), pentru a pregăti misiunea în vederea eliberării localului M.I.

Președintele Iliescu comunică că în această noapte elementele turbulente vor încerca să pătrundă și în alte obiective; aceștia au asupra lor arme și muniție; nu se trage decât împotriva celui care trage; toți militarii să aibă baioneta pusă la armă și să se apere împotriva celor care atacă. Cei care atacă nu sunt revoluționari, sunt contrarevoluționari-legionari.

Primul adjunct i-a precizat col. Carp să se trimită muniția la subunitățile din paza obiectivelor, militarii acestora să pună baioneta la armă și să nu tragă decât în cei care trag asupra lor.

Ora 22:20, Se prezintă la cabinetul primului-adjunct gl. mr. (…), gl. mr. (…) și cdt. B.265 Pol. Mil. care sunt pregătiți asupra modului de acțiune pentru eliberarea localului M.I. și al Poliției Militare, precizându-le: în Piața M. Kogălniceanu se vor concentra 200 parașutiști, 80 polițiști ai M.I. conduși de lt. col. Bătrânu și 80 polițiști militari, care împreună cu tancurile și TAB-urile aparținând A1, în urma acțiunii elicopterului de împrăștiere a substanțelor lacrimogene vor acționa pe direcții convergente pentru depresurarea și ocuparea localului M.I.

Ora 23:17, Gl. mr. (…) comunică că tancurile ce trebuie să acționeze pentru despresurarea localului M.I. au ajuns la statuia M. Kogălniceanu.

Ora 23:20, Comandantul Aviației Militare a raportat că au sosit la Aerodromul Otopeni 200 de militari din (…) s-a ordonat ca aceștia să se deplaseze în Piața M. Kogălniceanu pentru a participa la despresurarea Ministerului de Interne.

Gl.mr. (…) raportează că mașina cu substanțe lacrimogene a ajuns la Otopeni.

Ora 23:43, A decolat elicopterul de la Otopeni spre localul M.I., unde a lansat cele 2.200 fiole lacrimogene.

Ora 01:05, Gl. mr. (…). raportează că a mai trimis 100 militari/(…) pe direcția magazinului Victoria, localul M.I. și că lângă stația Peco din apropierea localului M.I. s-a produs un incendiu.

Ora 01:07, Gl. mr. (…) raportează din biroul ministrului de interne că localul a fost despresurat complet și ocupat de armată.

Ora 01:10, Șeful M.St.M. raportează primului ministru că TVR, localul M.I. și al Poliției Capitalei au fost eliberate și ocupate de armată.

Acțiunea de despresurare a sediului Ministerului de Interne a durat aproximativ o oră, cele câteva sute de manifestanți care mai rămăseseră, fiind forțate să se retragă către Poliția Capitalei.

Din Sinteza acțiunilor întreprinse de unitățile M.Ap.N. în zilele de 13 și 14.06.1990 (…) rezultă că, începând cu orele 15:00, președintele Ion Iliescu a ținut permanent legătura cu gl. col. (…) și cu generalii din grupa operativă a M.Ap.N, dispozițiile și recomandările dumnealui fiind îndeplinite. De asemenea, în document se mai menționează faptul că distribuirea muniției pe subunități și oameni s-a făcut cu aprobarea lui Ion Iliescu.

În Raportul sinteză privind acțiunile desfășurate de forțele M.Ap.N. în București, în perioada 13.06-15.06.1990 (…) se precizează că muniția a fost distribuită la unitățile de parașutiști la orele 20:30, iar la celelalte unități de la ora 23:00.

4b. Evenimentele de la Televiziunea Română

Revenind la momentele din Piața Universității, din jurul orelor 17:00, când mare parte a manifestanților a plecat spre Poliția Capitalei, s-a format încă o coloană care s-a deplasat de aici către Televiziunea Română.

Încă de la orele 17:30 au început să se adună în jurul sediului Televiziunii grupuri de persoane, care manifestau pașnic. Până la această oră, sediul TVR a fost apărat de o subunitate formată din 2 ofițeri și 60 militari în termen din cadrul marii unități de pază și ordine a Ministerului de Interne, întărită cu 14 TAB-uri și 30 militari în termen de la U.M. (…) București. Muniția militarilor din cadrul M.Ap.N., respectiv 900 de cartușe, se păstra centralizat în camera comandantului pazei.

Ulterior, din ordinul dat de Marele Stat Major prin gen. (…), la TVR a ajuns subunitatea de intervenție pregătită de U.M. (…) București, cu 6 ofițeri și 150 militari în termen, fără muniție.

La orele 18:30, la TVR a mai ajuns un detașament de la U.M. (…) București cu 300 militari în termen sub comanda col. (…), având în dotare armament fără muniție.

La ora 19:00, forțele din dispozitivul de apărare la cele două porți de acces și între acestea era constituit din 635 militari (180 din trupele de pază și ordine și 455 din M.Ap.N.) și 18 TAB-uri, sub comanda col. (…), comandant de mare unitate în trupele de pază și ordine.

Către orele 19:00 a apărut prima coloană de manifestanți (1.500-1.700 persoane) la intrarea Pangratti, apoi s-a deplasat la intrarea Dorobanți pe unde a pătruns în curtea TVR, forțând cordoanele de militari.

În jurul orei 19:30, au început să sosească și persoane cu intenţia de a apăra instituţia, ca urmare a apelului făcut de preşedintele ţării către populaţia Capitalei. Și aici se puteau distinge grupuri agresoare, grupuri care instigau şi susţineau agresiunile, dar cei mai mulţi asistau pasivi la evenimente. Cetăţenii veniţi în apărarea clădirii au intrat în altercaţii deosebit de violente cu grupurile atacatoare, fiind folosite cuţite, răngi, bâte, numeroase persoane suferind răni grave.

O parte dintre manifestanți au sărit gardul, după care au agresat forțele de pază. În fața atitudinii pasive a militarilor, care au favorizat pătrunderea manifestanților în curte prin faptul că au divulgat lipsa muniției, manifestanţii au invadat curtea și au pătruns în clădire. Unii dintre aceștia au urcat la etajul 11, unde își aveau birourile președintele Răzvan Theodorescu și directorul general Emanoil Valeriu, pentru a-i determina să permită difuzarea pe post a unei casete în care susțineau că sunt prezentate în imagini din Piața Universității. Alţi manifestanţi se plimbau prin coridoarele instituţiei, încercând, fără succes, să pătrundă în studioul nr. 4, de unde se transmitea programul obişnuit. În aceste împrejurări, manifestanții au aruncat cu pietre și sticle incendiare în geamurile clădirii, au distrus mobilier, aparatură tehnică și materiale documentare.

În jurul orelor 20:15, emisiunea postului de televiziune a fost întreruptă din studio, fără ca redactorii de serviciu ai studioului 4 să avertizeze telespectatorii pentru a-i informa despre cauzele întreruperii emisiunii. La scurt timp (aprox. 10 minute), ca urmare a telefoanelor date succesiv atât de președintele Televiziunii Răzvan Theodorescu, cât și de directorul general  Emanoil Valeriu, ministrul telecomunicaţiilor Stelian Pintilie a decis oprirea emisiunii de la centrele de pe Calea Victoriei şi clădirea Presei Libere, de unde programele preluate de la studioul din Calea Dorobanţi erau retransmise în Capitală şi restul ţării. Trebuie menţionat însă faptul că o astfel de operaţie nu mai era necesară din moment ce emisiunea din studiou era întreruptă.

(…)

De asemenea, într-o declarație a colegiului TVR din 9 iulie 1990 se arată că prima întrerupere a emisiei s-a făcut din inițiativa personalului tehnic și redacțional aflat în regia de emisie, ulterior președintele televiziunii a cerut ministrului poștelor și telecomunicațiilor scoaterea din funcțiune a emițătoarelor (…)

Actul de a fi oprită emisiunea TV timp de o oră în aceste condiţii, în intervalul 20:15- 21:15, a avut un rol incitant asupra populaţiei ţării, a sugerat telespectatorilor o situaţie foarte gravă, dar nereală. Avînd în vedere faptul că agresorii nu pătrunseseră în studio, considerăm acest act total nejustificat, mai ales că în situaţii similare, dar cu mult mai grave ivite în timpul Revoluţiei din decembrie 1989, nu s-a recurs la o astfel de măsură.

In acest context menţionăm faptul că într-un comunicat al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului” s-a afirmat că „minerii au hotărât să vină la București doar atunci când a fost atacată și aproape ocupată TVR, simbol al Revoluției din decembrie 1989, și care a fost nevoită să-și întrerupă emisiunea, ceea ce nu s-a întâmplat nici când a fost asaltată de teroriști” (…).

De asemenea, trebuie menționat faptul că trupele de paraşutişti au început evacuarea clădirii televiziunii începînd cu ora 19:30, la ora întreruperii emisiunii din studio agresorii fiind în marea lor majoritate, evacuaţi din clădire. Operaţia de evacuare completă a clădirii televiziunii a fost terminată la ora 20:30, așa cum rezultă atât din documentele întocmite la vremea respectivă de Ministerul Apărării naționale, de declarațiile cadrelor militare care au participat la această acțiune, dar și de documente emise de Televiziunea Română.

Astfel, din Nota cu analiza situației asupra evenimentelor petrecute în ziua de 13.06.1990 și noaptea de 13/14.06.1990 la sediul Televiziunii Române rezultă că în jurul orelor 19:30 a sosit la TVR un detașament format din 42 de parașutiști de la U.M. (…) Titu, sub comanda lt. col. (…).

(…) detașamentul condus de acesta a ajuns la TVR în jurul orelor 19:30 și în aprox. 30 de minute a eliberat incinta clădirii de manifestanți, fiind eliberată inclusiv conducerea TVR (…).

Același lucru rezultă și din declarația dată de col. (…), comandantul unității de parașutiști de la Titu, în fața Comisiei parlamentare de anchetă a evenimentelor din 13-15 iunie 1990, în care acesta a relatat faptul că primii militari care au ajuns la la Otopeni au fost preluați de lt. col. (…) de la Comandamentul Aviației Militare, și s-au deplasat la TVR unde au ajuns la orele 19:15.Ultimul eșalon de parașutiști, condus de col. (…), a ajuns la TVR la orele 21:00, când localul TVR era degajat de manifestanți (…).

De altfel, chiar și în scrisoarea de mulțumire adresată la data de 19.06.1990 de conducerea Televiziunii, prin președinte Răzvan Theodorescu, ministrului apărării naționale, se menționează textual: „Țin să mulțumesc în chip cu totul special contribuția esențială și faptele de curaj ale domnului lt. col. Ion Manea care în fruntea unui grup de ostași ne-a despresurat în jurul orei 19,30, asigurându-ne integritatea și făcând posibil astfel reluarea emisiei pe postul național de televiziune” (…).

Și după eliberarea localului Televiziunii de manifestanți, atacurile exercitate de aceștia au fost continuate până în jurul orelor 23:30, militarii din dispozitivul de apărare reușind să le respingă cu jeturi de apă, fără a folosi armamentul și muniția din dotare..

Între orele 19:40-20:50 au mai sosit la TVR 420 militari din trupele de uscat, iar până la 22:15 încă 302 parașutiști. Către orele 23:30 au sosit 13 TAB-uri.

Pentru eliberarea completă a TVR, la ora 23:40 prim-adjunctul ministrului apărării naţionale a ordonat gl. (…) ,,să ia măsuri ca folosind întregul efectiv de militari care se află la TVR să încercuiască grupurile de vandali şi să-i aresteze”. Gl. (…) a raportat, la ora 00.25, că peste 10-15 min „va declanşa atacul de prindere şi arestare a acestora”.

La ora 00:50 a fost organizată acţiunea cu toate efectivele pentru eliberarea întregului teritoriu al TVR, iar la 01.05 acesta a raportat că ,,grupurile de vandali fug către Piaţa Aviatorilor, iar TVR este complet eliberată”.

Acțiunea de despresurare a sediului TVR s-a desfășurat dinspre interior către exterior și a avut ca scop urmărirea manifestanților, prinderea și aducerea acestora în sediul Televiziunii, însă nu a avut întregul efect scontat din cauza modului defectuos de realizare. Cu toate acestea, au fost ridicate de pe străzile adiacente un număr de aproximativ 45-50 de persoane, cu privire la care s-a stabilit ulterior că multe asistaseră la evenimente în calitate de simpli spectatori.

Persoanele reținute în aceste împrejurări au fost lovite într-un mod sălbatic de către militarii din dispozitivul de apărare al Televiziunii, precum și de unii dintre civilii veniți să apere televiziunea în urma apelurilor lansate de președintele țării, Ion Iliescu, fiind ulterior filmați și prezentați pe post ca fiind principalii autori ai violențelor din ziua de 13.06.1990 de la sediul TVR.

Imaginile astfel înregistrate, care surprind cruzimea cu care au fost lovite persoanele reținute și locul unde au fost reținute acestea în noaptea de 13/14.06.1990, au fost atașate la dosar, ele regăsindu-se în fișierul „Civili bătuți cu bestialitate la Televiziunea Română în 13 iunie 1990”, a cărui transcriere a fost realizată și materializată într-un proces verbal (…).

În dimineața zilei de 14.06.1990, aceste persoane au fost transportate la unitatea militară de la Măgurele, unde au fost reținute timp de mai multe zile, mai puțin persoana vătămată (…), care a fost condusă la spital pentru acordarea îngrijirilor medicale, după cum se va vedea ulterior în secțiunea dedicată persoanelor vătămate.

În urma cercetărilor efectuate, o parte dintre persoanele reținute la Televiziune, precum și alte persoane care au fost arestate ulterior, au fost trimise în judecată prin rechizitoriul (…) din 27.08.1990 al Procuraturii Municipiului București, pentru fapte constând în pătrunderea fără drept în sediul televiziunii și distrugerile provocate acestuia, în total fiind trimiși în judecată un număr de 29 de inculpați, după cum urmează: (…). În esență, s-a reținut în sarcina inculpaților faptul că, în seara zilei de 13.06.1990, împreună cu alte persoane, au pătruns fără drept, prin violență și efracție, în sediul Televiziunii Române, au provocat distrugerea, degradarea și aducerea în stare de neîntrebuințare a clădirilor, dotărilor tehnice ale acestora și ale materialelor documentare, pricinuind avutului obștesc o pagubă totală de 8.452.951,91 lei și 1.010.000 USD.

Din „Jurnalul activităţilor desfăşurate de unităţile armatei în Garnizoana Bucureşti, în perioada 13-15 iunie 1990”, rezultă următoarele:

Ora 18:30, Prim adjunctul ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major ordonă ca Regimentele (…) Parașutiști să fie deplasate pe calea aerului la București și să acționeze la Televiziune. Conducerea acțiunilor la Televiziune să fie preluată, la sosirea acestor trupe, de gl. mr. (…).

Ora 18:45, Cei 400 de militari de la (…) au ajuns la TVR.

Ora 19:30, Comandantul Aviației Militare raportează că la Televiziune au ajuns 42 de parașutiști din (…).

Ora 19:50, Prim-adjunctul ordonă comandantului Aviației Militare, gl. lt. (…), să trimită muniție pentru parașutiștii existenți la TVR.

Ora 20:15, Cpt. (…) – cdt. forțelor de Pz. și Ord., primește ordin de la primul adjunct, că dacă se va pătrunde prin forță în RTV, să se tragă. Acesta raportează că nu a primit un asemenea ordin de la cdt. Tr. Pz. și Ord.

Ora 20:25, Se comunică că Studioul 4 din TVR a fost ocupat de bande de huligani, distrug birourile și molestează personalul.

Ministrul telecomunicațiilor, dl. (…), a comunicat că va întrerupe legăturile televiziunii care se folosesc pentru emisie, având în vedere că această instituție este ocupată de demonstranți.

Ora 21:45, Primul adjunct îi comunică președintelui Iliescu că TVR este în curs de eliberare

Ora 01:10, Șeful M.St.M. raportează primului ministru că TVR, localul M.I. și al Poliției Capitalei au fost eliberate și ocupate de armată.

Concluzia este că, încă de la această oră conducerea ţării ştia că ordinea publică fusese restabilită în Bucureşti, iar armata avea întreaga situaţie sub control şi nu se mai impunea prezenţa în capitală a altor categorii sociale, pentru rezolvarea unor situaţii care erau de competenţa forţelor de ordine.

În cursul confruntărilor dintre manifestanţi, s-au înregistrat victime în rândul civililor: (…).

Manifestanţii au pătruns în unele birouri din sediul televiziunii, agresând personalul aflat în incinta acestora: (…).

Totodată, au fost şi civili agresaţi de forţele de ordine: (…).

4c. Evenimentele de la Romarta Copiilor

După despresurarea sediului Ministerului de Interne, ceilalți manifestanți s-au repliat succesiv pe direcția Poliția Capitalei, Magazinul Delta Dunării, Magazinul Romarta Copiilor, Restaurantul Havana, Hotelul Modern. Pe timpul replierii manifestanții au continuat să reacționeze violent asupra militarilor și tehnicii militare.

La ora 01:35, primul adjunct al ministrului apărării naționale l-a informat pe președintele Iliescu despre situația din București, relatând că „sediul M.I. a fost eliberat și ocupat de armată, bandele de vandali sunt alungate, fiind în contact cu ele subunități de parașutiști pe bd. M. Kogălniceanu, în fața Casei Centrale a Armatei și pe str. Constantin Mille. Militarii au ordin să nu tragă împotriva lor”.

În jurul orelor 01:30, detașamentul de parașutiști de la U.M. (…) Buzău se deplasa pe Calea Victoriei spre Universitate, iar după ce au depășit magazinul Victoria li s-a alăturat un grup de infanterie cu un tanc. Manifestanții au aruncat cu sticle incendiare și pietre asupra militarilor, iar când manșonul de cauciuc de la turela tancului a luat foc și unul dintre militari era în pericol de a fi capturat, lt. col. (…) a luat un pistol mitralieră de la un militar în termen și a tras o rafală la foc automat, ordonând totodată soldaților să execute și ei foc de avertisment în aer. Militarii în termen au executat la foc automat mai multe rafale, în mod dezordonat, manifestanții împrăștiindu-se.

În continuare, parașutiștii au format un cordon la intersecția Calea Victoriei cu bd. Mihail Kogălniceanu, iar manifestanții s-au regrupat, blocând spațiul dintre mag. Delta Dunării și mag. Romarta Copiilor cu tomberoane. De aici au continuat să arunce cu sticle incendiare și pietre asupra militarilor, care, fără să mai aștepte vreun ordin, au executat în mod repetat focuri de avertisment, la întâmplare, gloanțele lovind inclusiv zidurile clădirilor din zonă.

În aceste condiții au fost ucise prin împușcare victimele (…).

Victima (…) (19 ani) a fost împușcată, în timp ce se afla lângă restaurantul Havana (actualul Casino Princess), la o distanță de 44 de metri de cordonul de militari. În jurul orelor 01:30, aceasta se afla împreună cu martorul (…), în zona Librăriei Eminescu, observând că, de la magazinul Delta Dunării până la coloanele de la Magazinul Romarta Copiilor, era dispus un cordon de scutieri, în spatele lor aflându-se cadrele armatei, barând tot bulevardul. Manifestanții aruncau cu sticle incendiare în scutieri, iar în acel moment martorul a observat că a început să se execute foc dinspre cordonul de pe bulevard, iar victima (…) a fost lovită de un glonț și a căzut la pământ. A fost transportată inițial la Spitalul Colțea și apoi  Spitalul Gh. Marinescu, unde a decedat în 14.06.1990, la orele 11:15, după intervenția chirurgicală.

(…)

A doua victimă decedată ca urmare a executării focurilor cu muniție de război în zona „Romarta copiilor” este (…) (40 de ani).

Acesta a fost împușcat în șoldul drept cu un glonț care a ieșit prin fesa stângă, perforându-i intestinul subțire. Victima a fost transportată din zona „Romarta copiilor” în sediul Ministerului de Interne, unde a fost examinată de martorul (…), medic de gardă la Policlinica Ministerului de Interne. Acesta a relatat că dintre civilii reținuți aici i-a atras atenția o persoană cu o plagă sângerândă în zona bazinului, aflat sub influența băuturilor alcoolice, despre care militari i-au spus că a fost observat la acțiunea de spargere a ușii ministerului în cursul serii și că a aruncat cu sticle incendiare. Acesta mirosea a benzină, ceea ce i-a confirmat martorului că victima participase la acțiunea de incendiere. Crezând inițial că este vorba despre o plagă produsă prin înjunghiere, împreună cu șoferul autosanitarei, plt. (…), a transportat victima la Spitalul Ministerului de Interne, unde au ajuns la orele 03:45 și s-a constatat că plaga era produsă prin împușcare. (…)

În afară de cele două persoane decedate, în contextul executării focurilor de armă în zona „Romarta Copiilor” au mai fost rănite prin împușcare persoanele vătămate ().

Din cercetări a rezultat că Regimentul (…) a fost alarmat, în după amiaza zilei de 13.06.1990 și a deplasat la București pe calea aerului, un detașament cu un efectiv de 209 de parașutiști, sub comanda mr. (…). Aceștia au ajuns la Otopeni eșalonat, între orele  21:53-23:00, iar la sosire li s-a distribuit muniția de război, respectiv câte 2 încărcătoare pentru fiecare dintre cadrele și militarii în termen, cadrele fiind dotate cu pistoale cal. 7,65 mm iar militarii în termen cu pistoale mitralieră cal. 7,62 mm.

Din ordinul gen. mr. (…), șef de stat major al Comandamentului Aviației Militare, după ce a ajuns la Otopeni, detașamentul de parașutiști de la Buzău a fost trecut sub comanda unică a lt. col. (…) de la secția de parașutiști, cu misiunea de a participa la despresurarea sediului Ministerului de Interne, alături de alte forțe.

Cu această ocazie, militarilor li s-a atras atenția să nu folosească armamentul decât dacă se trage asupra lor cu arme de foc și dacă viața sau integritatea corporală le sunt puse în pericol.

În jurul orelor 23:15, detașamentul a fost transportat cu autobuzele în zona Pieței M. Kogălniceanu, unde militarii au fost puși la dispoziția generalului (…), comandantul Comenduirii Garnizoanei București, acesta coordonând acțiunea de despresurare. Aici s-a ținut un instructaj cu comandanții de subunități, unde s-a reiterat ordinul de a nu se trage asupra manifestanților.

Din declarația martorului gl. mr. (…), șef de stat major al Comandamentului Aviației Militare, rezultă că după primirea ordinului de alarmare, Statul Major al Aviației Militare a dat un ordin scris privind acțiunile și modul de folosire a armamentului din dotare, specificându-se că uzul de armă se face conform dispozițiilor legale în vigoare. Ordinul a fost adus la cunoștința tuturor celor implicați în acțiuni. După sosirea la Otopeni a parașutiștilor de la Buzău a primit ordin de la Marele Stat Major ca aceștia să se deplaseze la Piața Kogălniceanu, unde urmau să fie așteptați de gen. (…). În vederea coordonării tuturor trupelor de parașutiști l-a desemnat pe lt. col. (…) să se deplaseze la Aeroportul Otopeni de unde să preia comanda detașamentelor, ordonându-i ca la întoarcere să oprească la Comandamentul Aviației Militare pentr a-i comunica locul unde urma să se deplaseze. De la Piața Kogălniceanu, lt. col. (…) și parașutiștii au intrat sub comanda gen (…), care le-a stabilit misiunea. În dimineața zilei de 14.06.1990, lt. col. (…) i-a raportat că a îndeplinit misiunea dar că a avut puncte de rezistență în afluirea către Ministerul de Interne în zona Romarta Copiilor și spre Splaiul Independenței, și că din această cauză s-au tras focuri de avertisment în plan vertical în vederea îndepărtării manifestanților (…).

(…)

Conform notelor de primiri-distribuții întocmite de U.M. (…) Buzău, în baza cărora s-a predat (primit) muniția, rezultă că în data de 13.06.1990 s-au distribuit militarilor un nr. de  57.000 cartușe cal. 7,62 mm iar la data de 21.06.1990 s-au restituit 55.534 cartușe cal. 7,62 mm, rezultând, potrivit actului de justificare  și actul de justificare nr. 6 din 21.06.1990, că s-au scăzut 1.466 cartușe 7,62 mm, consumate în cadrul acțiunilor duse în București în perioada 13-14 iunie 1990 (…).

***

În după amiaza zilei de 13.06.1990, la Palatul Victoria se afla toată conducerea statului, (…)Exista o stare de derută din cauza informațiilor contradictorii care denotau că situația din Capitală fusese scăpată de sub control.

În această situație, pentru a se informa în mod direct de pe teren, după ce și-a ras barba pentru a nu fi recunoscut, inc. Voiculescu Gelu Voican s-a deplasat împreună cu (…) la sediul I.G.P., unde i-a găsit pe gen. (…)iu, ministrul (…) și gen. (…), care beau coniac și erau relativ derutați. Aceștia i-au raportat că forțele de ordine au fost debandate și că singurele sedii sigure au rămas TVR și Guvernul. De aici a plecat în Piața Universității, care era pustie, s-a deplasat apoi pe lângă Poliția Capitalei fără să oprească și apoi pe lângă sediul M.I. unde a văzut un număr mare de persoane care aruncau cu sticle incendiare. De aici a mers acasă la (…), de unde l-a sunat pe Iliescu Ion și i-a raportat cele văzute, asigurându-l că doar Guvernul și TVR sunt păzite.

La scurt timp după această convorbire a constatat că emisia TVR a fost întreruptă și s-a îngrijorat gândindu-se că paza ar fi putut ceda și la Guvern. S-a reîntors la Guvern, unde dispozitivul de apărare era pe poziții și în plus se adunaseră și mulți cetățeni în apărare.

În sala în care se aflau factorii de conducere se primeau, în continuare, informații contradictorii, fapt pentru care, după reluarea emisiei TVR, s-a luat hotărârea ca o echipă de voluntari să meargă să vadă ce se întâmplă în oraș. În acest scop s-au deplasat, cu două autoturisme Aro, inculpații Voiculescu Gelu Voican, Dumitru S. NicolaeDumitrescu Emil, martorul (…) și (…).

Principalele obiective la care persoanele susmenționate s-au deplasat pentru a se informa ce se întâmplă au fost Televiziunea și sediul Ministerului de Interne.

Inițial, acestea s-au amestecat printre manifestanții de lângă sediul Ministerului de Interne, care încă se afla sub asediu, iar în zona Cheiului Dâmboviței inc. Dumitrescu Emil l-a abordat pe generalul (…), care i-a informat cu privire la planul care urma a fi pus în aplicare de către armată.

La sediul Televiziunii, aceștia au asistat la executarea acțiunii de respingere și capturare a manifestanților. După terminarea acțiunii, mai multe persoane suspectate de săvârșirea actelor de violență au fost prinse de militari și duse în încăperea corpului de gardă, situată la subsol. Asupra acestora au fost exercitate violențe fizice și acte umilitoare de către militari și civilii veniți în apărarea Televiziunii, o parte dintre acestea fiind înregistrate pe bandă video de către operatorii televiziunii pentru a fi difuzate pe postul național. Cele mai relevante aspecte surprinse de aceste înregistrări au fost redate într-un proces verbal întocmit de către organele de urmărire penală și atașat la dosar. Aici se poate observa cum  inc. Dumitrescu Emil a efectuat o așa-zisă anchetă cu persoanele reținute, promițându-le că le va elibera dacă spun cine le-a plătit pentru a devasta instituțiile statului. Aceste aspecte sunt confirmate și de persoana vătămată (…), care a declarat că inc. Dumitrescu Emil („Cico Dumitrescu”) întreba persoanele reținute în subsolul TVR ce au căutat să devasteze clădirea M.I.

Ulterior, în jurul orelor 03:00, inc. Voiculescu Gelu Voican, inc. Dumitrescu Emil, (…) și (…) au revenit la Ministerul de Interne, care era despresurat deja de către forțele de ordine, și au intrat în clădire, constatând că în holul mare de la etajul I se aflau mai multe persoane reținute de militari. În aceste împrejurări, inc. Dumitrescu Emil a dat dispoziție subofițerului sanitar (…) să transporte victima (…), care aparent prezenta o rană deschisă în zona fesieră, la Spitalul Ministerului de Interne, urmând ca aceasta să fie reținută după acordarea îngrijirilor medicale ((la acel moment se bănuia că victima ar fi fost înjunghiată, însă la spital s-a constatat că a suferit leziuni prin împușcare și ulterior a decedat). Și aici inc. Dumitrescu Emil a chestionat, ca și la sediul TVR, persoanele reținute, susținând că deține puterea de a dispune asupra eliberării lor în cazul în care recunosc cine le-a plătit pentru actele de violență pe care acestea le-ar fi comis.

În jurul orelor 03:30, a fost observat la Ministerul de Interne și la sediul S.R.I. și inculpatul Măgureanu Virgil, care a rămas în zona centrală până la sosirea minerilor în Piața Universității (aproximativ 05,00).

În continuare, persoanele anterior menționate s-au deplasat la dispozitivul format de parașutiștii de la U.M. (…) Buzău în zona Casei Centrale a Armatei, cerând ofițerilor să reziste pentru că în zori vor sosi muncitorii de pe platformele industriale ale Bucureștiului, care-i vor împrăștia pe manifestanți. Totodată, inc. Voiculescu Gelu Voican a solicitat lt. col. (…) un autoturism Aro și 5 militari pentru a-i însoți în zona restaurantului Modern, unde avea informații că se baricadaseră o parte dintre manifestanții respinși din zona C.C.A. Ordinul a fost executat și cu această ocazie au fost executate mai multe focuri de avertisment din dispoziția inc. Voiculescu Gelu Voican, pentru împrăștierea ultimilor manifestanți care se regrupaseră în zona str. Armenească. Inc. Voiculescu Gelu Voican a fost observat și în Piața Rosetti, chiar în momentele apariției primilor mineri în Piața Universității, aceștia devastând sediul PNȚ-CD.

Aceste aspecte rezultă nu numai din declarațiile militarilor parașutiști, ci și din documentele întocmite la vremea respectivă de Marele Stat Major. Astfel, din Nota (…) din 20.02.1991 a Marelui Stat Major, cu privire la discordanțele existente între textul Raportului comisiei parlamentare de anchetă instituită în vederea cercetării evenimentelor petrecute în zilele de 13-15.06.1990 și activitățile (acțiunile, misiunile) real desfășurate de armată, sau care privesc unitățile MApN în această perioadă, rezultă că „Viceprim-ministrul Voiculescu Gelu Voican și-a depășit competențele angajând subunități ale armatei în afara zonei pentru care acestea aveau ordin să intervină (sediile M.I., Poliției Capitalei, S.R.I., C.C.A.), scoțând aceste efective de sub conducerea M.Ap.N. ” (…)

Militarii de la U.M. (…) Buzău, aflați în dispozitivul format în zona Piața Rosetti, au încercat să-i oprească pe mineri să devasteze sediul PNȚ-CD și să agreseze la întâmplare persoanele care se deplasau prin zonă și inițial chiar au reușit, însă ulterior au intrat în altercații cu minerii și superiorii le-au ordonat să nu se mai amestece. Înainte de a pleca, militarii au discutat cu câțiva mineri și aceștia au spus că li s-a dat o descriere a „teroriștilor” pentru care veniseră la București, care trebuia să aibă ochii roșii de oboseală, să miroasă a benzină și să fie murdari de noroi pe încălțăminte deoarece plouase în noaptea precedentă (…).

***

Acţiunea forţelor de ordine îndreptată împotriva persoanelor suspectate că ar fi participat la manifestaţiile din piaţă, a continuat pe tot parcursul nopţii în zona centrală a Capitalei, fiind agresate mai multe persoane civile care treceau prin zonă, după care, majoritatea acestor pesoane au fost duse la diferite sedii ale Ministerului de Interne, unde au fost ţinute fără vreun document legal până în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, când au fost transportate la U.M. (…) Măgurele şi Băneasa, cu excepţia persoanelor care prezentau vătămări fizice grave, acestea fiind duse la unităţi spitaliceşti pentru îngrijiri medicale, multe din ele rămânând internate: (…).

În afara persoanelor reţinute, în cursul nopţii de 13/14 iunie 1990, s-au înregistrat şi alte victime ale forţelor de ordine, mai mulţi civili fiind agresaţi de către lucrătorii de poliţie, în timp ce se deplasau prin zona centrală a Capitalei: (…).

În cursul dimineţii zilei de 14 iunie 1990, toate persoanele ridicate în cursul nopţii nopţii şi reţinute în sediile Ministerului de interne, Televiziune şi Guvern, au fost duse la U.M. (…) Măgurele şi Băneasa, conform dispoziţiilor primite anterior de comandanţii unităţilor unde aceştia au fost ţinuţi, cu excepţia persoanelor care prezentau vătămări fizice grave, acestea fiind duse la unităţi spitaliceşti pentru îngrijiri medicale, multe din ele rămânând internate.

(va urma)

Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.