Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (7). Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu) iunie 14, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 6 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor

5. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere

Aşa cum s-a specificat încă din data de 11 iunie 1990 se hotărâse ca muncitorii să fie aduşi în Piaţa Universităţii, pentru a lua locul manifestanţilor ce urmau să fie înlăturaţi de către forţele de ordine. Aşa cum se va vedea în continuare s-a avut în vedere, inclusiv aducerea minerilor  în Bucureşti, pentru a sprijini puterea politică, aşa cum, de altfel, se mai şi întâmplase şi în 28-29 ianuarie 1990 şi 18-19 februarie 1990. În cursul zilei de 13 iunie 1990, inculpaţii Ion IliescuPetre RomanGelu Voican VoiculescuVirgil MăgureanuMugurel FlorescuAdrian Sârbu au contactat personal factori de decizie de la nivelul organelor locale ale puterii de stat, precum şi unii lideri de sindicat cerându-le să mobilizeze cetăţenii din respectivele zone, inclusiv minerii, pentru a veni în Bucureşti şi a-i sprijini în acţiunea de reduce la tăcere opozanţii politici.

De asemenea, pe lângă aceste intervenţii despre care vom face menţiuni mai jos, au fost transmise mai multe comunicate la Posturile Naţionale de Televiziune şi Radio, atât din partea inculpatului Ion Iliescu, cât şi din partea Guvernului. În aceste comunicate se făcea apel la populaţie, pentru a fi alături de puterea politică, în „respingerea actelor de violenţă ale bandelor de huligani”, „a sprijini acțiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare”, „pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. Expresiile folosite în aceste comunicate aveau drept scop crearea unei stări de îngrijorare în rândul populaţiei ţării şi trezirea unui sentiment de determinare a cetăţenilor de a veni în sprijinul puterii politice, fiind exemple tipice de acte de manipulare a opiniei publice.

Rezultatul respectivelor comunicate a fost acela că, foarte mulţi oameni din multe zone ale ţării, au ieşit în stradă, dornice de a li se asigura deplasarea în capitală. De asemenea, în rândul populaţiei s-a creat un sentiment de ură împotriva partidelor politice de opoziţie şi a liderilor acestora.

La ora 18:51 a fost transmis, pe Postul Naţional de Televiziune, următorul comunicat din partea preşedintelui României Ion Iliescu:

„În dimineața zilei de miercuri forțele de ordine au acționat, în baza temeiului legal, privind restabilirea ordinii publice, degajând Piața Universității, după care s-au întreprins toate operațiunile de salubrizare a zonei. Aceste operațiuni s-au desfășurat fără incidente deosebite, fiind reținute un număr de persoane care se fac vinovate de încălcarea regulilor elementare de ordine publică.

Începând cu orele 14,00, un număr de indivizi cu cuțite și sticle incendiare, extrem de violenți, au atacat forțele de poliție, provocând molestări grave ale unora dintre acestea, au incendiat autobuze și camioane ale poliției și au pătruns în Piața Universității, instigând la violență și dezordine publică.

Ne adresăm tuturor cetățenilor capitalei, în numele democrației câștigate prin alegerile libere, să respingă cu toată hotărârea actele iresponsabile de violențăși să sprijine organele de ordine în restabilirea situației de calm și legalitate. Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”. (…)

La ora 21:52 s-a mai transmis un alt comunicat, tot din partea preşedintelui Ion Iliescu:

„În cursul după-amiezii, acțiunile violente ale elementelor extremiste de tip legionar s-au intensificat. Au fost atacate și incendiate clădirile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și Casei de Modă, personalul fiind blocat în interior. A fost sustras armament, a fost distrus și un  număr important de automobile parcate în zonă, au fost devastate magazine și localuri publice. Încercările pompierilor și forțelor de ordine de a interveni au fost sistematic împiedicate de aceleași elemente anarhice, legionare.

Este de acum clar că ne aflăm în fața unei tentative organizate, pregătite din timp, de a răsturna prin forță, prin violență dezlănțuită, conducerea aleasă în mod liber și democratic a țării la 20 mai a.c.

Ne adresăm tuturor forțelor democratice ale țării, care și-au dat votul pentru libertate și stabilitate în România, cu chemarea de a sprijini acțiunea de lichidare a acestei rebeliuni legionare, de a conlucra cu forțele de ordine și cu armata pentru restabilirea ordinii, izolarea și arestarea elementelor extremiste care trebuie aduse în fața justiției pentru a da socoteală de cele comise”. (…).

În seara zilei de 13 iunie 1990, preşedintele Ion Iliescu a apărut pe Postul Naţional de Televiziune, făcând un apel către cetăţenii României, cu următorul conţinut:

„Stimați concetățeni.

Mă adresez din nou dumneavoastră în momente dramatice pentru țara noastră.

Este vorba de o nouă încercare de forță, a unor grupuri ostile dezvoltării democratice a țării, care au acționat și în cursul lunii ianuarie, pe 12 și 28 ianuarie, și în cursul lunii februarie, care au încercat prin forță să destabilizeze situația țării și să înlocuiască puterea existentă în țara noastră.

Mai grav este că de astă dată este vorba, după desfășurarea alegerilor libere, când poporul și-a manifestat, în imensa sa majoritate, opțiunea pentru dezvoltarea democratică a țării.

Avem de a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Elemente declasate, care au antrenat, probabil, și o serie de elemente naive, manevrate de forțe interesate în destabilizarea țării și în ignorarea opțiunii exprimate de poporul nostru, s-au dedat la grave acte de violență.

Este necesară unirea hotărâtă a tuturor forțelor conștiente ale țării, a întregului popor, pentru a da riposta necesară acestor acțiuni iresponsabile și ostile poporului nostru.

Fac apel la toate forțele politice, să facă front comun împotriva acestor elemente de tip fascist, de tip legionar, care acționează împotriva intereselor poporului nostru.

Fac apel la forțele de ordine, la armata noastrăsă-și facă și de această dată datoria pentru a apăra ordinea de stat, ordinea de drept, pentru a apăra puterea legal instituită prin alegerile recente, pentru a apăra opțiunea poporului nostru și mersul său decisiv spre democrație.

Numai strâns uniți vom putea să asigurăm calmul, liniștea necesară, dezvoltarea noastră democratică”.

La rândul său şi Guvernul României a transmis, pe data de 13 iunie 1990, ora 23:08, un comunicat care a fost prezentat, atât la Postul Naţional de Televiziune, cât şi la Postul Naţional de Radio:

„Până la această oră, prin seria de acțiuni grave, responsabile, declanșate de forțe extremiste, legionare, se înregistrează atacuri violente și susținute împotriva clădirii și personalului Ministerului de Interne, apărate de forțe insuficiente, acolo unde se aruncă sticle incendiare împotriva celor blocați în interior. Este atacată acum și stația de benzină din apropierea clădirii Ministerului de Interne, de unde agresorii scot benzină pentru a pregăti sticlele cu amestec exploziv.

Sunt înregistrate – și nu numai aici, ci și în zona casei de Modă, a televiziunii – răniți grav, acte continue de agresiune împotriva populației și a celor aflați în aceste clădiri și obiective guvernamentale. Acei care le provoacă au, ni se confirmă, arme și muniții pe care le-au sustras din clădirea Ministerului de Interne.

Se impune un răspuns imediat, de o deosebită fermitate, împotriva acestor acte de terorism legionar îndreptate contra tinerei noastre democrații, împotriva tuturor oamenilor cinstiți ai României.

Guvernul asigură că această ripostă va fi asumată cu toată răspunderea și toată hotărârea pentru salvarea democrației în România ( …).

Aceste comunicate au fost precedate de altele ale Guvernului şi ale Ministerului de Interne, prin care se explică, într-un mod cu totul şi cu totul deformat, acţiunile întreprinse de forţele de ordine în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990.

Biroului de presă al Guvernului a transmis un comunicat care a fost  preluat în fluxul de știri Rompres din 13.06.1990, orele 11:00, cu următorul conţinut:

„În această dimineață, în zona Pieței Universității s-a desfășurat o acțiune a Poliției care a avut drept scop stabilirea ordinii publice și circulației rutiere perturbate de mai multă vreme de grupuri de persoane care s-au manifestat în afara legii.

În legătură cu temeiurile legale ale acestei acțiuni, Poliția citează comunicatul Procuraturii dat publicității ieri, comunicat în care se cere Ministerului de Interne să ia măsurile corespunzătoare pentru încetarea abuzurilor asupra legalității în această zonă. Un argument în plus în sprijinul celor care au cerut această acțiune sunt și acțiunile agresive și violențele exercitate asupra forțelor de ordine în ultimele zile, în Piața Victoriei și la sediul Televiziunii.

Operațiunea de poliție s-a desfășurat fără incidente. Au fost reținute 263 persoane pentru a fi cercetate sub incidența legală stabilită în comunicatul Procuraturii.

În cursul operațiunii s-au manifestat încercări de a răspunde prin violență din partea persoanelor ce ocupau piața, confiscându-se arme și obiecte contondente.

În prezența a doi miniștri adjuncți ai sănătății, greviștilor foamei li s-a acordat întreaga asistență necesară fiind transferați în spitale, unde se vor afla sub îngrijirea cadrelor de specialitate.

La această oră, în piață administrația domeniului public execută igienizarea în vederea reluării normale a traficului pietonal și rutier”.

Biroului de presă al Ministerului de Interne a transmis, la rândul său, un comunicat preluat în fluxul de știri Rompres din 13.06.1990, orele 11:55:

„[…] Acțiunea întreprinsă s-a realizat la cererea insistentă și repetată a cetățenilor care locuiesc în zonele limitrofe Pieței Universității, a unor colective de salariați din întreprinderi bucureștene și ca urmare a apelului adresat guvernului în seara zilei de 12 iunie a.c. de Procuratura României.

Pe timpul desfășurării intervenției organelor de ordine nu s-au înregistrat evenimente deosebite.”

Trebuie subliniat că, pe lângă mobilizarea populaţiei a mai fost necesară şi punerea la dispoziţie a mijloacelor de transport cu care oamenii să vină în Bucureşti. Prin grija aceloraşi inculpaţi menţionaţi şi a ministerelor de resort au fost puse la dispoziţia oamenilor  trenuri şi autobuze, cu care aceştia au venit la Bucureşti, situaţia acestor mijloace de transport va fi menţionată în cele ce urmează.

În după-amiaza zilei de 13 iunie 1990, (…), preşedintele Federaţiei Sindicatelor Miniere din România, împreună cu suspectul (…), s-au deplasat la sediul Guvernului, unde s-au întâlnit cu inculpaţii Gelu Voican Voiculescu şi Florescu Mugurel Cristian, cu care au purtat discuţii cu privire la intenţia minerilor de a veni la Bucureşti (…).

5a. Județul Alba  

La solicitarea conducerii centrale a F.S.N., preşedintele filialei F.S.N. a jud. Alba, (…), s-a ocupat personal de mobilizarea muncitorilor din judeţul Alba şi deplasarea acestora la Bucureşti.

Au plecat în Bucureşti, muncitori de la Întreprinderea Prefabricate Beton Aiud, (…).

De asememena, şi de la Uzina Mecanică Cugir s-a organizat plecarea muncitorilor la Bucureşti, pentru a face „curăţenie şi ordine”. (…)

În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, s-au organizat să plece la Bucureşti şi minerii de la mina Roşia Montana: (…)

De asemenea, au mai plecat la Bucureşti muncitori de la diferite întreprinderi din Zlatna, Baia de Arieş, etc. (…).

În cursul zilei de 13.06.1990, numitul (…), electrician la Mina Baia de Arieș, împreună cu (…), s-au deplasat la sediul I.P.J. Alba, pentru a solicita sprijin. Au intrat în biroul şefului I.P.J. Alba, (…), unde se mai aflau şi alţi poliţişti. A scris pe loc un apel de sensibilizare a cetăţenilor, iar şeful I.P.J. Alba, (…), le-a pus la dispoziţie o maşină cu şofer, cu care s-au deplasat prin oraş, circa 2 ore.

În ziua de 14 iunie, numitul (…), împreună cu (…), au plecat din Alba Iulia, cu un tren având 4-5 vagoane, către București, împreună cu alte câteva sute de muncitori și mineri din Cugir și Roșia Montana, fără să aibă asupra lor obiecte contondente.

Au ajuns, în jurul orei 19:00, în Gara de Nord, după care s-au deplasat în Piața Victoriei și Piața Universității, unde se mai aflau și alte grupuri de mineri.

(…)

Trenul cu care s-au deplat persoanele din judeţul Alba a fost pus la dispoziţie de staţia C.F.R., la solicitarea F.S.N. care, cu adresa nr. (…), a cerut aprobarea pentru o garnitură formată din 12 vagoane, pentru a se deplasa pe ruta Alba Iulia – Bucureşti. Adresa a fost semnată de (…), preşedintele F.S.N. Alba (…).

Regionala de Căi Ferate Cluj, cu adresa nr. (…) din 13.06.1990, ora 23:00, Direcția RCR Cluj – DOE a solicitat să se aprobe circulația trenurilor nr. 345/2 și nr. 22/2 pe traseul Teiuș – Alba Iulia – București Nord și retur la cererea C.P.U.N. Alba Iulia, compus din 12 vagoane, cu plecarea din stația Teiuș la ora 23.30. Adresa a fost semnată de director (…).

A fost pus la dispoziție trenul nr. 22/2 (12 vagoane), care a plecat din gara Alba Iulia, în data de 14 iunie 1990, la orele 08:00 și a ajuns la București la orele 19.08.

(…)

5b. Județul Argeș

La Exploatarea Minieră Câmpulung Muscel, jud. Argeş, lider de sindicat în iunie 1990, era (…), iar vicelider (…). Încă din data de 11 iunie 1990, conducerea Sidicatului Minerilor din Câmpulung Muscel, respectiv (…), primise semnale de la Federaţia Sindicatelor Miniere, mai exact de la preşedintele, (…), cum că inculpatul Ion Iliescu doreşte ca minerii din ţară să vină în Bucureşti şi să facă ordine, motivaţia fiind aceea că armata nu se implică, iar poliţia este slăbită: (…).

În data de 14.06.1990, secretarul de stat (…), de la Ministerul Minelor, l-a contactat telefonic pe liderul de sindicat (…), căruia  i-a cerut să mobilizeze oamenii, pentru a veni în Bucureşti, să apere instituţiile statului, argumentându-i că minerii din Valea Jiului sunt deja în Bucureşti şi că a luat legătura cu primarul judeţului Argeş şi cu directorul I.T.A. Argeş, pentru a-i pune la dispoziţie 9 autobuze, cu care minerii să facă deplasarea: (…).

(…) au început imediat să mobilizeze minerii. Pentru aceasta l-a contactat, mai întâi, pe directorul Exploatării Miniere Câmpulung, care a fost de acord ca 1.000 de mineri să plece spre Bucureşti. (…), personal, a mers la magazia centrală şi a ridicat 1.000 de costume de mineri şi 1.000 de căşti, pentru a fi îmbrăcaţi mineri.  De asemenea, a mai luat cu el alte costume şi căşti de rezervă, pentru a fi folosite la Bucureşti, dacă i se vor solicita (…).

În jurul orelor 14:30, coloana cu mineri de la Exploatarea Minieră Câmpulung Muscel s-a pus în mişcare. La intrarea în mun. Piteşti, mineri au fost aşteptaţi de primarul judeţului Argeş şi de alţi membrii ai F.S.N. Argeş. Până la Bucureşti, unde a ajuns în jurul orelor 17:00, mineri argeşeni au fost escortaţi de echipaj de poliţie (…).

Grupuri de mineri de la E.M. Câmpulung, au făcut deplasarea în București cu nouă autobuze, împreună cu liderul de sindicat (…), aprobarea pentru cursele autobuzelor a fost dată de la Ministerul Transporturilor, beneficiar fiind I.M. Câmpulung (…).

Pe timpul deplasării la Bucureşti, minerii au fost însoțiți și de către primarul judeţului Argeş şi mai mulţi membri ai organizaţiei F.S.N. Argeş.

5c.Județul Bacău – Exploatarea Minieră  Comănești

În luna iunie 1990, directorul Exploatării Miniere Comăneşti, era inginerul (…). Acesta deţinea funcţia din luna mai 1990 şi îl înlocuise pe inginerul (…) care, în urma alegerilor din 20 mai 1990, a fost ales senator în Circumscripţia Electorală Bacău, pe listele F.S.N.  Inginer şef  la Exploatarea Minieră Comăneşti era (…), iar lider de sindicat era (…).

În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, senatorul (…), a transmis telefonic ofiţerului de serviciu de la sediul Exploatării Miniere Comăneşti, dispoziţia ca angajaţii acestei unităţi să se deplaseze în capitală, pentru a ajuta la reinstaurarea ordinii, disciplinei şi calmului. (…)

În seara zilei de 13 iunie 1990, în jurul orelor 22:00, directorul (…), a fost anunţat de ofiţerul de serviciu să se prezinte la unitate. (…)

În cursul nopţii, (…), a anunţat, fie direct, fie prin intermediul dispecerului, pe toţi şefii de sectoare ca aceştia să se prezinte la unitate, pentru a-i organiza pe mineri, în vederea deplasării la Bucureşti.

În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, în jurul orelor 05:00, în biroul directorului (…), a avut loc o şedinţă care a durat 10 minute, la care au participat şi inginerul şef (…), liderul de sindicat (…) şi toţi şefii de sectoare. (…), (…) şi (…) au solicitat şefilor de sectoare să mobilizeze minerii pentru a pleca la Bucureşti, cu un tren special:

(…)

În jurul orei 06:30, curtea Exploatării Miniere Comăneşti se umpluse cu mineri veniţi de la toate sectoarele, împreună cu conducătorii de sectoare.

(…) s-au adresat minerilor, spunându-le, în mod repetat, că s-a hotărât plecarea lor la Bucureşti, că deplasarea este obligatorie, iar prezenţa lor se va face la Bucureşti, de către şefii de sectoare şi maiştri, iar cei care vor lipsi  vor suporta consecinţele. De asemenea, cei doi suspecţi s-au adresat şi celor aflaţi în curtea unităţii, spunându-le că trebuie să plece la Bucureşti din dispoziţia senatorului (…), pentru a ajuta la reinstaurarea ordinii, disciplinei şi calmului în Bucureşti. (…)

Astfel, în noaptea de 13/14 iunie 1990, în jurul orei 02:00, (…), împreună cu mai mulţi mineri, s-au deplasat mai întâi la domiciliul martorului (…) – şef staţie rezervă C.F.R. Comăneşti, cerându-i să-i însoţească la gară, pentru a face demersurile necesare, în vederea asigurării unei garnituri de tren, pentru a transporta mineri la Bucureşti.

La solicitarea martorului (…), (…) a întocmit o cerere scrisă, în care a specificat şi modalitatea de plată, respectiv faptul că urmează ca Sindicatul Minerilor de la Exploatarea Minieră Comăneşti să achite contravaloarea transportului.

Sindicatul Liber Într. Miniere Comănești a formulat o cerere scrisă către Stația C.F.R. Comănești, pentru a asigura un tren cu care să se deplaseze la București aprox. 2.000 mineri, în scopul apărării televiziunii și a cuceririlor Revoluției din decembrie 1989. Solicitarea a fost semnată de liderul sindical minier, (…) (…).

La rândul său, martorul (…),a înaintat cererea la R.C.M. Adjud. A fost pus la dispoziție trenul nr. 544/2 (12 vagoane), care a plecat din gara Comănești, în data de 14 iunie 1990, la orele 07:00 și a ajuns la București, la orele 12.35.

La sosirea garniturii trimisă de la Adjud, martorul (…) a luat legătura cu suspectul (…), care i-a solicitat ca respectiva garnitura de tren să fie introdusă pe linia industrială a E.M. Comăneşti, pentru îmbarcarea minerilor (…).

Minerii urcaţi în tren au fost îmbrăcaţi în ţinuta specifică de lucru, respectiv salopetă tip abataj cu întărituri de vatelină la coate, umeri şi genunchi, cizme de cauciuc şi cască specifică de culoare neagră, majoritatea cu lampă. Minerii aveau asupra lor diferite obiecte contondente, respectiv bucăţi din lemn şi bucăţi din furtunuri de abataj. Din dispoziţia suspectului (…), acestora li s-a asigurat câte un pachet cu mânare de la cantina unităţii, pe care le-au primit înainte de a urca în tren (…).

După îmbarcarea minerilor de pe platforma E.M. Comăneşti, garnitura a fost adusă în gara Comăneşti, unde i s-au mai ataşat două vagoane, pentru a urca şi minerii de la sectoare Vermeşti, Leorda şi Lapoşi (…).

Trenul a plecat din Comăneşti, în jurul orei 07:00, cu aprox. 2.000 mineri şi a mers, fără oprire, până în Bucureşti, ajungând în Gara de Nord la ora 12.35.

Aici au fost aşteptaţi de către numitul (…) inginer la Mina Dâlja din Petroşani, care l-a abordat pe martorul (…), dându-i un bilet despre care i-a spus că este scris de senatorul (…) şi că trebuie să ajungă la (…). Martorul (…) precizează că înainte de a-i remite suspectului biletul, a văzut că pe acesta era scris: ,,Didi, te aştept la Guvern”, semnat indescifrabil, dar a recunoscut semnătura ca fiind a lui (…).

(…)

Din faţa Gării de Nord, coloana minerilor de la Exploatarea Minieră Comăneşti, a fost preluată de echipaje de poliţie care i-au condus la Guvern, apoi la T.I.B., asigurându-le securitatea pe traseu.

5d. Județul Brașov

În ziua de 13 iunie 1990, deputaţii F.S.N. de Braşov, alături de toţi ceilalţi membrii ai Camerei Deputaţilor, aleşi în aceste funcţii, în urma alegerilor din 20 mai 1990, se aflau la Bucureşti,la Palatul din Dealul Mitropoliei, pentru a pregăti validarea alegerilor  şi constituirea legală a Parlamentului.

În dimineaţa acestei zile, inculpaţii Nicolae S. Dumitru şi Cazemir Ionescu  au convocat pe viitorii deputaţi F.S.N., la Camera 29 din Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei şi le-au cerut  să ia legătura cu oamenii din conducerea judeţelor de unde proveneau, pentru a mobiliza oamenii muncii să vină la Bucureşti deoarece, spuneau cei doi inculpaţi, se constituiseră bande de huligani, care doreau să pună mâna pe puterea politică din ţară.  Pentru a fi convingător şi cunoscând că marea majoritate a celor care fuseseră aleşi, în Parlament, pe listele F.S.N., proveneau din rândurile persoanelor care se afirmaseră, pe plan local, în Revoluţia din decembrie 1989, Cazemir Ionescu, le-a solicitat să apere idealurile revoluţiei şi să nu admită, sub nicio formă, să vină alţii pentru a le lua puterea politică pe care abia o câştigaseră. (…)

Martorul (…), care, până la validarea mandatului de deputat era încă preşedinte al C.P.U.N. Braşov, a luat legătura telefonic cu (…), şeful său de cabinet şi i-a cerut să-l contacteze pe  preşedintele F.S.N. Braşov, (…) (decedat) şi cu alte persoane din conducerea acestui partid, pentru ca aceştia să mobilizeze oameni din Braşov şi să vină cu ei în Bucureşti, pentru a apăra Guvernul, deoarece manifestanţii vor o nouă revoluţie: (…).

()

Despre necesitatea mobilizării muncitorilor din judeţul Braşov, în scopul deplasării lor în capitală, a fost contactat şi (…), la acea dată primar al judeţului Braşov. La rândul său, (…), a luat legătura cu directorii de la întreprinderile mari din municipiul Braşov, Tractorul şi Steagul Roşu, cărora le-a spus că, de la Bucureşti s-a solicitat mobilizarea muncitorilor în vederea apărării instituţiilor statului. Directorii celor două întreprinderi au fost de acord cu cererea primarului judeţului. De asemenea, (…), s-a mai implicat şi pentru a fi pusă la dispoziţia persoanelor din Braşov, o garnitură de tren, cu care urma să se facă deplasarea la Bucureşti: (…).

(…)

Adresa Primăriei Braşov a ajuns, spre rezolvare, la (…) care, în iunie 1990, îndeplinea funcţia de director exploatare la Regionala C.F.R. Braşov.

(…)

În baza acesteia, a întocmit adresa nr. (…), ora 20:50, prin care solicita la Direcţia Generală a Mişcării Bucureşti din Departamentul Căilor Ferate, aprobare pentru punerea în circulaţie a unui tren special comandat, compus din 12 vagoane B, 48 de osii, 600 tone pe distanţa Braşov – Bucureşti, cu plecare din Braşov la ora 22.00.

Întrucât pe adresa de solicitare era trecut contul din care se face plata şi anume al C.J. Provizoriu Braşov, a trecut acest număr de cont şi în adresa înaintată către Bucureşti. Această adresă, martorul a transmis-o telefonic către directorul genereal adjunct al Direcţiei Operative de Exploatare, ing. (…). Acesta i-a răspuns martorului, prin dispoziţia nr. (…), ora 20.50, adresată Regionalelor Bucureşti şi Braşov.

(…)

A fost pus la dispoziție trenul nr. 312/2 (5 vagoane), care a plecat din gara Brașov, în data de 13 iunie 1990, la orele 23:10 și a ajuns la București în ziua de 14 iunie 1990, orele 01:48.

(…)

Organizarea și deplasarea unor grupuri de muncitori din Brașov au fost coordonate de către conducerea F.S.N., prin intermediul sindicatelor, în mod direct, fiind implicat (…).

În ziua de 13.06.1990, ora 22:00, au plecat către Bucureşti, cu trenul, 2 – 3 vagoane de muncitori din Braşov, cu sosire în Gara de Nord, la ora 00:35. Persoanele sosite din Braşov au mers şi au ocupat loc în Piaţa Victoriei, alături de alţi oameni ai muncii din alte judeţe.

5e. Judeţul Buzău

În ziua de 14 iunie 1990, au plecat la Bucureşti şi muncitori de la I.S.P.S. Buzău şi de la Întreprinderea Metalurgică Buzău. Organizarea acestora, pentru a se deplasa în Bucureşti, a fost făcută atât pe linie sindicală, sindicatele fiind cele care le-au asigurat două autobuze, dar şi de către conducerea celor două întreprinderi, respectiv de către (…),director tehnic la I.S.P.S. şi (…), director la Întreprinderea Metalurgică Buzău, care, de altfel, a şi plătit vagoanele de tren, care au fost puse la dispoziţia muncitorilor:

(…).

Pentru asigurarea trenurilor necesare deplasării muncitorilor în Bucureşti, cu adresa nr. (…), Întreprinderea Metalurgică Buzău a solicitat Stației C.F.R. Buzău să aprobe punerea la dispoziţie a două vagoane de persoane pe traseul Buzău – București la trenul special care urma să plece în ziua de 14.06.1990, orele 04.00, din stația Buzău. Adresa a fost semnată de directorul Întreprinderii Metalurgice Buzău, ing. (…) (…).

Întreprinderea de Sârmă și Produse din Sârmă Buzău – Cabinet Director (I.S.P.S.), a emis o adresă fără număr prin care a solicitat Regulatorului C.F. Buzău să îi pună la dispoziție vagoane, pentru deplasarea a 70-100 oameni de la Buzău la București Nord și înapoi (…).

A fost pus la dispoziție trenul nr. 628/2 (6 vagoane), care a plecat din gara Buzău, în data de 14 iunie 1990, la orele 04:45 și a ajuns la București la orele 06:30.

5f. Județul Călărași

În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, în timp ce se afla la domiciliu, martorul (…), membru în Comisia de Apărare de pe lângă C.P.U.N. Călăraşi, a fost contactat telefonic de centralista de la sediul C.P.U.N., care i-a cerut să se prezinte la sediu, întrucât nu era nimeni din conducere şi ,,a sunat pe firul scurt cineva din conducerea ţării”, care avea ceva urgent de comunicat.

Martorul a mers la sediul Prefecturii, direct la centralistă, iar aceasta i-a făcut legătura telefonică cu o persoană de la Bucureşti, care s-a recomandat a fi Iliescu Ion. Acesta din urmă i-a solicitat să ia măsuri pentru a-l găsi pe preşedintele C.P.U.N. sau alte persoane din conducerea judeţului, întrucât avea ceva important de discutat cu aceştia.

După ce martorul a dat mai multe telefoane pe la diverse instituţii şi restaurante, într-un final l-a găsit pe (…) – preşedintele C.P.U.N. Călărași, căruia i-a comunicat că trebuie să se prezinte urgent la sediu, pentru a vorbi cu Iliescu Ion.

La scurt timp, s-a prezentat la sediu numitul (…) şi a vorbit cu Iliescu Ion la telefon. După această discuție telefonică, numitul (…) a convocat toţi membrii C.P.U.N., iar în jurul orelor 19:00 a ţinut o şedinţă cu aceștia, în cadrul căreia s-au stabilit unele măsuri, pentru a veni în ajutorul instituţiilor statului din Bucureşti, urmând a fi mobilizați,muncitori din cadrul Combinatului Siderurgic, de la Întreprinderea de Antrepriză şi Construcţii Montaj Siderurgie, precum şi alţi cetăţeni, locuitori ai orașului Călărași: (…)

În vederea deplasării acestora la București, au fost mobilizați toți conducătorii auto pentru transport de persoane de la I.T.A. Călăraşi, respectiv toţi şoferii care conduceau autobuze RD 111.

Unii dintre aceștia au efectuat numai curse tur-retur în localitățile învecinate, de unde au adunat locuitorii care doreau să se deplaseze la București (…), iar alții au efectuat cursa până la București, având ca antemergător o maşină a poliţiei din Călăraşi. Au existat însă și cazuri în care conducătorii auto au refuzat să efectueze această cursă și au ascuns chiar și autobuzele pe care le deserveau (…).

Urmare mobilizării făcute de persoanele cu funcţii de conducere în Organizaţia Judeţeană F.S.N. Călăraşi şi Organizaţia Municipială F.S.N. Călăraşi, în jurul orelor 20:30-21:00, au plecat din Călărași 7 autobuze RD 111, pline cu muncitori, locuitori ai municipiului, având ca antemergător pe şeful Serviciului Circulaţie Călăraşi.

La intrarea în București, respectiv în cartierul Pantelimon, autobuzele au fost așteptate de o mașină a Poliției, care le-a escortat până în Piața Victoriei, unde au ajuns în jurul orelor 22:00-23:00 (…).

Contravaloarea acestor curse  a fost suportată de Autobaza Călăraşi, iar soferii au fost nevoiţi să scrie în foile de parcurs, „Cursă Specială Călăraşi-Bucureşti”: (…).

(…)

În Bucureşti au mai venit, în afara autobuzelor plecate din Călăraşi, încă două autobuze cu oameni din Olteniţa şi un autobuz cu persoane din Budeşti, mobilizarea acestor persoane făcându-se, pe plan local, sub coordonarea Organizaţiei Judeţene a F.S.N. Călăraşi şi, în special, a prof. (…), ales deputat pe listele F.S.N. , la alegerile din 20 mai 1990: (…).

Conducătorul persoanelor sosite din Călăraşi, (…), a intrat în sediul guvernului, unde a discutat cu inculpatul Cazemir Benedict Ionescu, care le-a mulţumit pentru promptitudinea cu care au venit în Bucureşti şi le-a cerut să se poziţioneze în faţa clădirii guvernului, în Piaţa Victoriei, fapt pe care l-au făcut şi unde au rămas până în ziua de 14 iunie 1990, în jurul prânzului. În seara zilei de 13 iunie 1990 şi în noaptea spre 14 iunie 1990 au apărut la balconul Palatului Victoria, inculpaţii Ion IliescuPetre RomanCazemir Benedict Ionescu, Nicole S. Dumitru, care le-a mulţumit tuturor persoanelor prezente întrucât dăduseră curs solicitării exprese de a veni să sprijine instituţiile democratice ale statului: (…).

După sosirea în Bucureşti, din Pantelimon, autobuzele au fost escortate de o altă maşină de poliţie, în Piaţa Victoriei.

Muncitorii din Călăraşi au rămas în Piaţa Victoriei,  până a doua jumătate a zilei de 14.06.1990.

5g. Județul Dâmbovița

La data de 13 iunie 1990, în jurul orelor 16:00, inculpatul Gelu Voican Voiculescu a telefonat la sediul C.P.U.N. Dâmboviţa, pentru a discuta cu peşedintele C.P.U.N. Dâmboviţa, (…) (decedat). Întrucât (…) nu se afla în sediul instituţiei, la telefon a răspuns martorul (…) care, împreună cu alte persoane, se afla în biroul preşedintelui C.P.U.N. Dâmboviţa. Inculpatul Gelu Voican Voiculescu i-a cerut, pe un ton imperativ, lui (…) să-l aducă, de urgenţă, la telefon pe (…). La puţin timp după ce preşedintele C.P.U.N. Dâmboviţa a revenit în instituţie a sunat din nou inculpatul Gelu Voican Voiculescu, care i-a solicitat insistent să mobilizeze muncitori din Târgovişte şi minerii de la Sotânga pentru a-i aduce în Bucureşti să facă ordine: (…).

Declaraţia martorului (…) este confirmată şi de martorul (…) care, în iunie 1990, îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al C.P.U.N. Dâmboviţa şi a fost prezent la discuţia telefonică dintre Gelu Voican Voiculescu şi (…). Conform depoziţiei acestui martor, (…) a luat legătura cu directorii de la mina Sotânga, de la U.P.E.T. şi C.O.S. Târgovişte, pentru a mobiliza minerii şi muncitorii, în scopul deplasării lor la Bucureşti, precum şi cu directorul de la I.T.A. (Întreprinderea de Transporturi Auto), pentru a pune la dispoziţie autobuzele necesare: (…).

 (…)

Aşa cum s-a arătat, după primirea solicitării din partea suspectului Voiculescu Gelu-Voican, președintele C.P.U.N. Dâmboviţa – (…) a transmis, mai departe, conducerii Minei Şotânga, U.P.E.T. şi C.O.S.T. S.A., cererea de mobilizare a muncitorilor și trimiterea acestora la București, făcând totodată și demersuri la autobazele care dispuneau de autobuze, în vederea asigurării mijloacele auto de transport necesare.

Astfel, conform declarației martorului (…), fost director la E.M. Șotânga, în ziua de 13 iunie 1990, a fost contactat telefonic de o persoană din cadrul C.P.U.N. Dâmbovița care i-a cerut să trimită la București mineri din E.M. Șotânga, iar ulterior au sosit la Mină și autobuze care să-i transporte la București.

(…)

5h. Județul Galați

Din judeţul Galaţi, s-au mobilizat, pentru a pleca la Bucureşti, muncitori de pe platforma industrială de la Şantierul Naval Galați, precum şi muncitori de la Combinatul Siderurgic Galaţi. Pentru deplasarea acestora s-a solicitat Regionalei C.F.R. Galaţi, de către C.P.U.N. Galaţi, cu adresa (…)/13 iunie 1990, să asigure organizarea a două garnituri C.F.R. ce se vor deplasa de urgență la București, menționând faptul că, deplasarea se va face la rugămintea Guvernului și expresă a șefului de cabinet al primului-ministru, d-nul Adrian Sârbu, având în vedere situația gravă în care se găsește Televiziunea Română, sediul Guvernului și Inspectoratul General al Poliției. Adresa a fost semnată, în calitate de președinte C.P.U.N. Olt, 9, (…)(…).

Cu adresa (…) din 13.06.1990, ora 23:15, Direcția RCR Galați – DOE a solicitat să se aprobe introducerea în circulație a 2 trenuri suplimentare de la Galați la București Nord, prin Buzău, remorcat electric, cu plecare din Galați, în jurul orei 24:00, cu oprire în stația Brăila. Adresa a fost semnată de dir. general (…) (…).

A fost pus la dispoziție trenul nr. 76/2 (10 vagoane), care a plecat din gara Galați, în data de 14 iunie 1990, la orele 00:45 și a ajuns la București la orele 04:22.

5i. Județul Giurgiu

În ziua de 13 iunie 1990, au plecat la Bucureşti, pentru a veni în sprijinul guvernului şi al preşedintelui Ion Iliescu şi muncitori de la Şantierul Naval Giurgiu şi Platforma Chimică Giurgiu. Deplasarea acestora s-a efectuat cu 2 autobuze, precum şi cu autoturisme personale. Persoana care s-a ocupat, în mod deosebit, de mobilizarea lor a fost (…), ales deputat pe listele F.S.N., la alegerile din 20 mai 1990 şi care, în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, s-a aflat la Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei. Prin acţiunea sa, (…) a răspuns solicitărilor inculpaţilor N.S. Dumitru şi Cazemir Benedict Ionescu, de a mobiliza oamenii, din judeţe, pentru a veni în Bucureşti şi a apăra puterea politică de bandele de huligani: (…)

(va urma)

Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.