Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (8). Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman) iunie 15, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 7 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)

5j. Județul Gorj

În dimineaţa zilei de 13 iunie 1990, în jurul orei 12:00, martorul (…), care era în acea perioadă era primarul oraşului Motru, jud. Gorj, a fost contactat telefonic de către o persoană care s-a recomandat ca fiind Miron Cozma şi care l-a înjurat şi admonestat pentru că nu a plecat la Bucureşti cu minerii.

(…)

În aceeaşi zi, în jurul orelor 17:00, s-au prezentat la Primăria Motru, (…), directorul Combinatului Minier Motru şi (…), directorul Exploatării Motru, precum şi suspectul (…), lider de sindicat, care i-au solicitat primarului sprijin pentru deplasarea la Bucureşti a minerilor din cadrul Combinatului Minier Motru. Din Primăria Motru, (…) a luat legătura cu directorul Regionalei C.F.R. Craiova, căruia i-a solicitat vagoane pentru călători în scopul deplasării minerilor la Bucureşti: (…).

Cam în acelaşi interval de timp, la Primăria Motru, a avut loc o şedinţă, la care au participat primarul oraşului, (…), preşedintele C.P.U.N. local, (…) şi alţii. În timpul acestei şedinţe, (…) a declarat că s-au primit mai multe telefoane de la diverse persoane. La una dintre aceste convorbiri interlocutorul s-a recomandat ca fiind Miron Cozma, care le-a reproşat că minerii de la Motru stau şi vor să profite de pe urma acţiunilor minerilor din Valea Jiului: (…).

Fiind audiat, suspectul (…), a declarat că, în seara zilei de 13 iunie 1990, a fost invitat la sediul Primăriei Motru de primarul localităţii – (…), pentru a purta unele discuţii cu privire la evenimentele ce se petreceau în Bucureşti. Când a ajuns în sediul primăriei, a constatat că în biroul primarului se mai găseau câteva persoane, respectiv directorul Exploatării Miniere Motru – (…), precum şi reprezentanţi din conducerea altor întreprinderi din oraş, ulterior prezentându-se şi (…) – directorul Combinatului Minier Motru (care cuprindea atât carierele de suprafaţă – respectiv Întreprinderea Minieră Motru, cât şi Exploatarea Minieră de Subteran Motru).

Cei prezentaţi, susţine suspectul, au fost informaţi, de către directorul (…), că a avut o discuţie telefonică cu ofiţerul de serviciu de la Combinatul Minier din Valea Jiului, care l-a informat că minerii din această zonă carboniferă au plecat la Bucureşti şi că au nevoie ca şi ceilalţi mineri din ţară, să vină în capitală.

După ce primarul (…) i-a informat pe cei prezenţi despre faptul că minerii din Valea Jiului au plecat către Bucureşti, răspunzând astfel solicitării de a face ordine în Capitală, acesta le-a cerut, ca la rândul lor, să mobilizeze muncitorii de la unităţile pe care le conduceau, pentru a-i deplasa la Bucureşti. (…)

În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, în jurul orei 09:00, minerii au plecat din gara Motru la Bucureşti, fiind însoţiţi de martorul (…) – secretar C.P.U.N. Motru. (…)minerii au fost aşteptaţi în Gara de Nord, de către (…), fost director al Combinatului Minier Motru, (…), ambii aleşi, la 20 mai 1990,  parlamentari pe listele de candidaţi ale F.S.N.  şi (…).

De la Gara de Nord, minerii au fost conduşi, la Palatul Victoria, de către numiţii (…).

În Piaţa Victoriei se aflau la acea oră foarte mulţi mineri iar de la balconul Palatului Victoria, acestora li se adresau inculpaţii N.S.Dumitru şi Cazemir Benedict Ionescu.
(…)

Exploatarea Minieră Motru

Pentru mobilizarea și deplasarea minerilor la București, de la Exploatarea Minieră Motru,în data de 14.06.1990, au fost implicați direct liderii de sindicat, între care (…).

Preşedintele sindicatului Motru Vest, (…), a ţinut o cuvântare minerilor, înştiinţându-i că s-a hotărât să se deplaseze la Bucureşti (…).

Au fost duşi cu autobuzele, din curtea minei până la gară, iar de aici cu trenul au mers la Bucureşti.

Au ajuns în Gara de Nord, în jurul orei 14:30. Înaintea lor au ajuns minerii de la Comănești (…). Din Gara de Nord au fost duşi la Palatul Victoria, iar aici veneau basculante care îi duceau prin tot Bucureştiul (…).

În 15 iunie 1990, au plecat înapoi către Motru din Gara Băneasa. Au mai rămas câțiva mineri, care au fost cazați la o unitate militară, unde au primit şi li s-a cerut să îmbrace haine militare. După două zile li s-a permis să plece acasă cu echipamentul primit (…).

În data de 14.06.1990, în jurul orei 07:00, urmare a ordinului transmis prin dispecerat, s-a plecat către București, cu trenul. Sosire Gara de Nord – 14.06.1990, în jurul orelor 16:00 – 16:30.

Mina Horăști

În dimineaţa de 14 iunie, în jurul orelor 05:30, toţi minerii care urmau să intre în schimbul 1, precum şi minerii care ieşeau din schimbul 3, au fost strânşi în sala de apel şi li s-a comunicat să urce în autobuze, cu care să meargă la gară, de unde să plece la Bucureşti, cu trenuri (…).

Au fost duşi cu autobuzele din curtea minei până la gară, iar de aici cu trenul au mers la Bucureşti. Pe timpul deplasării au fost însoţiţi de directorul (…).

Mina Ploștina

Minerii de la Mina Ploștina, au fost mobilizați și coordonați de către (…), liderul de sindicat de la mina Ploştina și directorul unităţii, inginer (…), pentru a se îmbarca în autobuze, cu destinaţia gara Motru, iar de aici să plece cu trenul spre Bucureşti (…).

Mina Roșiuța

La Mina Roșiuța, minerii au fost mobilizați și coordonați, pentru a pleca la Bucureşti, de către  directorul minei, (…), liderul de sindicat (…). În capitală aceştia au fost aşteptaţi de către senatorul (…) (care a avut un rol de coordonare), (…) și (…).

Mina Lupoaia

La mina Lupoaia, de organizarea plecării s-au ocupat (…).

Mina Albeni

Deşi este amplasată în judeţul Gorj, Mina Albeni (mină de subteran), făcea parte din cadrul Exploatării Miniere Râmnicu Vâlcea, alături de carierele de suprafaţă Berbeşti şi Alunu.

Suspectul (…), care în iunie 1990 era ofiţer S.R.I., la Secţia Judeţeană S.R.I. Gorj, a însoțit minerii de la Mina Albeni, la București, împreună cu liderul de sindicat (…), ca urmare a solicitării făcute de către Miron Cozma (…).

Minerii  s-au deplasat cu autobuzele la Bucureşti.
(…)

Pentru deplasarea minerilor de la Bazinul Motru a fost pus la dispoziție trenul nr. 138/2 (7 vagoane), care a plecat din gara Motru, în data de 14 iunie 1990, la orele 09.30 și a ajuns la București la orele 13:55.

Ulterior efectuării deplasării, cu adresa (…), Întreprinderea Minieră Motru a comunicat Stației C.F.R. Motru Est, faptul că această deplasare ,,nu s-a făcut la cererea expresă a Guvernului, ci din proprie inițiativă a oamenilor din bazinul Motru”. Adresa a fost semnată de președinte sindical ing. (…) (…).

Cu adresa (…) – Regionala C.F.R. Craiova a informat că, singura referire în legătură cu circulaţia trenurilor cu muncitori la Bucureşti, ce s-a găsit în evidenţe, este cea făcută în data de 13/14.06.1990, în Registrul Unificat de Căi Libere Comenzi şi Mişcare (RCLCM) al Hm. Motru privind reţinerea trenului 1512 la dispoziţia minerilor.

Nu au fost identificate documente care să ateste cine şi când a dat dispoziţia de a se forma şi trimite aceste trenuri cu muncitori la Bucureşti, precum şi dacă a fost achitată vreo sumă de bani şi în folosul cui (…).

Cu adresă R.C.R. Craiova 1088 ora 8.15 14.06.1990 D.O.E. (…) a solicitat: „Conform cererii RCM Craiova rugăm aprobaţi circ. unei garnituri călători cu 1.500 mineri de la I.M. Motru-Buc. Motru pl. 1512 ora 9:10 din Filiaşi ca tr. 138II cu pl. în jurul orei 9:45. Taxele de transport dus-întors achitate la st. Motru Est” (…).

Cu  adresă D.O.E. 1501 ora 10:00 14.06.1990 (…) către Reg Cv-Buc s-a transmis: „La cererea reg. Craiova se aprobă circ. tr. 138II compus din 7 vag. Filiaşi pl. 10.15, Videle 13.45, Buc N sos. 14.40. Remorcarea şi partida M asigură reg. Craiova. Întrucât taxele de transport au fost achitate numai Filiaşi-Buc, asupra circ. la înapoiere se va dispune.”  (…).

5k. Județul Hunedoara

Combinatul Minier (Regia Autonomă a Huilei) Petroşani

În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, în jurul orelor 18.00, în biroul directorului general al Combinatului Minier Petroşani (…), se aflau (…) – inspector în cadrul Direcţiei de Protecţie a Muncii – Departamentul Securitate Minieră din cadrul Combinatului Minier Petroşani, care fusese  adus de acasă, din dispoziţia directorului general pentru a răspunde la toate telefoanele, inclusiv la telefonul guvernamental.

La un moment dat, a sunat telefonul guvernamental, iar persoana de la celălalt capăt al telefonului s-a recomandat ca fiind consilierul primul-ministru, inculpatul Petre Roman şi a solicitat să vorbească cu o persoană din conducerea Combinatului Minier Petroşani. Între timp, în biroul directorului (…) sosiseră  (…). (…) a cerut să vorbească la telefonul guvernamental, iar din modul în care a decurs discuţia a reieşit că acesta discuta cu primul-ministru Petre Roman:
(…).

Discuţia dintre inculpatul Petre Roman şi suspectul (…) a avut ca obiect solicitarea primului, ca minerii din Valea Jiului să fie mobilizaţi pentru a se deplasa la Bucureşti, în acea noapte. După terminarea acestei discuţii telefonice martorul (…) a văzut  un telex de la Guvernul României, semnat de către inculpatul Petre Roman, care solicita venirea minerilor în capitală, în scopul de a împiedica înlăturarea noii puteri politice. Acelaşi martorul a mai susţinut că suspectul (…) a avut mai multe convorbiri telefonice, la Bucureşti, purtate pe telefonul guvernamental, unele dintre acestea purtându-le şi la Ministerul Minelor cu inculpatul Burlec Plăieş Cornel: (…).

Existența telexului trimis de către inculpatul Roman Petre, a fost confirmată și de (…) – secretara directorului general de la R.A.H. Petroşani, în după amiaza zilei de 13.06.1990, în jurul orei 16:00-17:00, a fost chemată de acasă, din dispoziția liderului de sindicat TESA – ing. (…), pentru a descuia uşa biroului directorului general ing. (…),întrucât se primise un telex de la Bucureşti: ().

Totodată, martorul (…) – conducător auto la S.U.C.T., care în acea perioadă era detaşat la Direcţia Financiară din cadrul Combinatului Minier Petroşani, a văzut, în după amiaza zilei de 13 iunie 1990, o hârtie în mâna șefului său (…) – director economic al Regiei, (…).

În urma solicitării primite de la București, suspecţii (…) – (…) i-au cerut, în jurul orelor 17:30-18:00, dispecerului de serviciu (…), să transmită la toate exploatările miniere din subordine, ordinul de încetare a lucrului, urmând ca minerii din schimburile 2 și 3 să vină la Petroșani, pentru a pleca la București. Întrucât dispecerul a refuzat, cei doi au transmis personal ordinul mai sus menționat, prin radio telefon, tuturor exploatărilor miniere (…).
(…)

Pentru a pregăti plecarea minerilor la Bucureşti, (…) i-a cerut directorului general ing. (…), să pună la dispoziţie mai multe autobuze, cu care minerii să se deplaseze la gară, precum și autobuze cu care să se meargă direct la Bucureşti, urmând ca la intrarea în capitală, pe B-dul Armata Poporului, maşinile să fie preluate de către echipaje de poliţie (…).

La scurt timp de la transmiterea ordinului de încetare a lucrului, la sediul Combinatului Minier Petroşani, a venit inculpatul Miron Cozma, nervos, înjurând, pe motiv că nu ştia cine a dat ordin ca minerii să fie scoşi din mină, pentru a veni la Petroşani şi a pleca, de aici, la Bucureşti (…).

Această atitudine a lui Miron Cozma, din după-amiaza zilei de 13.06.1990 şi relatată mai sus a fost falsă deoarece, încă din jurul orelor 09.30, din dimineaţa aceleiaşi zile, inculpatul s-a prezentat la dispecerul (…), cerându-i să transmită o notă telefonică către toate unităţile miniere din cadrul Combinatului Minier Petroşani, pentru a organiza plecarea minerilor la Bucureşti:(…).

Încă o dovadă că inculpatul a avut un comportament disimulat, o constituie faptul că în jurul orei 16:00, acesta se afla la sediul Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, împreună cu (…) şi alţii. La un moment dat, inculpatul Miron Cozma a primit un telefon, fiind auzit de cei din preajma sa, când a afirmat că o să rezolve problema. Cert este că în urma acestei discuţii Miron Cozma a propus membrilor din conducerea Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului scoaterea imediată din mină a minerilor şi plecarea lor la Bucureşti, propunere ce a fost aprobată în unanimitate. Imediat după luarea deciziei, Cozma Miron i-a solicitat secretarei, care la acea dată era soţia inculpatulu Drella Nicolae Matei, să dea telefoane la dispeceratele exploatărilor miniere şi să ceară scoaterea minerilor de la muncă, pentru a pleca urgent la Bucureşti. De asemenea, tot Miron Cozma le-a transmis celorlalţi lideri de sindicat să se deplaseze la unităţile miniere de unde proveneau, pentru a aduce minerii la gara din Petroşani. În timp ce sindicaliştii din Liga Sindicatelor Miniere din Valea Jiului îndeplineau ordinele lui Miron Cozma, de a aduce minerii la gară, aceştia s-au întâlnit şi cu (…), (…), (…) şi (…), care şi ei acţionau pentru scoaterea minerilor din subteran, pentru a-i pregăti de plecarea spre Bucureşti.
(…)

Revenind la derularea evenimentelor din jurul orelor 18:00, martorul (…), care era prezent în sediul Combinatului Minier Petroşani, i-a sugerat lui Miron Cozma să sune pe telefonul guvernamental, din biroul lui (…), pe preşedintele ales, Ion Iliescu, fapt pe care inculpatul Miron Cozma l-a şi făcut. Inculpatul Ion Iliescu i-a confirmat lui Miron Cozma că este neapărat nevoie de prezenţa minerilor la Bucureşti, iar Miron Cozma l-a asigurat că aceştia sunt pregătiţi să plece spre Bucureşti. Din această discuţie rezultă că, inculpatul Miron Cozma era informat în legătură cu plecarea minerilor la Bucureşti, dar probabil dorea ca preşedintele ales să-l roage personal să se ocupe de această problemă. Totodată, Miron Cozma dorea să-şi întărească autoritatea de unic lider al minerilor din Valea Jiului şi să-i marginalizeze pe (…), (…), (…) şi alţi lideri de sindicat, care îşi doreau acelaşi lucru ca şi el. După evenimentele  petrecute în perioada 13-15 iunie 1990, inculpatul Miron Cozma a reuşit să devină liderul suprem al minerilor din România: (…)
(…)

În vederea mobilizării minerilor  pentru a se deplasa la Bucureşti, precum şi pentru ca acestora să li se asigure garniturile de tren s-au implicat, în mod direct, inculpatul Mugurel Florescu care, înainte de a fi numit adjunct al procurorului general al României şi şef al Direcţiei Procuraturilor Militare, fusese consilier al inculpatului  Gelu Voican Voiculescu. De precizat că, Mugurel Cristian Florescu şi după numirea în funcţia de adjunct al procurorului general al României mergea, în fiecare zi, după terminarea orelor de program  la sediul guvernului şi se implica în activităţi sprecifice fostei sale funcţii. Inculpatul Mugurel Florescu împreună cu col. (…) şi col. (…), ultimii doi ofiţeri în cadrul U.M. (…), au purtat discuţii telefonice, în după-amiaza şi seara zilei de 13 iunie 1990, cu directorul Combinatului Minier Petroşani, (…), precum şi cu suspecţii (…) şi (…), pentru ca aceştia să mobilizeze minerii şi să-i aducă, de îndată, în Bucureşti. De asemenea, inculpatul Mugurel Florescu şi cei doi ofiţeri de la U.M. (…), au avut discuţii telefonice şi la Ministerul Transporturilor, în scopul de a li se asigura minerilor garniturile de tren necesare sosirii lor în Bucureşti: (…).

Din declaraţie inculpatului Burlec Plăieş Cornel rezultă că, acesta a luat legătura, în ziua de 13 iunie 1990, cu Combinatul Minier Petroşani, de unde i s-a comunicat că ordinul pentru ieşirea minerilor din subteran şi deplasarea lor la Bucureşti, a fost dat de către Miron Cozma, despre acest fapt având cunoştinţă şi directorul general (…). În ziua de 13 iunie 1990 Miron Cozma s-a deplasat la Postul de Poliţie T.F. Petroşani, de unde a  solicitat Regionalei C.F.R. Timişoara să fie puse la dispoziţie garnituri de tren, în gara Petroşani, pentru mineri, cu destinaţia Bucureşti (…).

Concomitent cu acţiunile întreprinse de Miron Cozma, suspecţii (…) şi (…), au acţionat şi ei pentru ca în gara Petroşani să fie aduse trenuri, în vederea plecării minerilor în Bucureşti. În acest scop i-au cerut lui (…), preşedinte al C.P.U.N. Petroşani, să solicite, la staţia C.F.R. Petroşani, transportul pentru circa 3.000 de mineri, pe ruta Petroşani – Bucureşti (…).

La ora 20:32 s-au pus la dispoziţia minerilor din Valea Jiului trei garnituri de tren, cu scopul de a efectua deplasarea la Bucureşti. Rapiditatea cu care s-au pus la dispoziţie aceste garnituri, în condiţiile în care existau în circulaţie trenuri regulate şi trenuri de marfă, dovedeşte că acţiunea a fost pregătită din timp. Modul în care s-au pus la dispoziţie garniturile de tren urmează a fi detaliat într-un capitol separat.

În data de 13.06.1990, în jurul orei 20:30, au venit la domiciliul martorului Rădoi Dumitru, (…), (…), (…) și încă un bărbat pe care nu-l cunoștea, care i-au cerut să transporte mineri la București, spunându-i că acesta este ordinul șefului său, (…).

De la Petroșani au mers la București, două autobuze cu mineri conduse de (…) (cu mineri de la Petroșani) și (…) (care a preluat minerii de la Mina Iscrani), șoferi în cadrul IRTA Petroșani. Până la București, cele două autobuze au fost însoțite de autoturismul propriu al lui (…), în care se mai aflau (…).

După ce au ajuns în București, au fost conduși de către (…), acesta aflându-se într-un autoturism Dacia, până în Piața Universității, unde au coborât minerii. Autobuzele au fost parcate în apropierea sediului Guvernului, șoferii fiind conduși de către (…) în clădire, în biroul lui Voiculescu Gelu-Voican.

În seara zilei de 13 iunie 1990, Miron Cozma împreună cu (…) şi alţi lideri s-a ocupat cu îmbarcarea minerilor în trenuri şi programarea plecării acestora către Bucureşti. La plecarea din Petroşani, minerii au luat cu ei cozi de lopeţi, târnăcoape, furtunuri de presiune şi alte obiecte contondente. Minerii  au fost îmbrăcaţi în salopetele de lucru (…).

În legătură cu evenimentele din 13-15 iunie 1990, (…) a declarat că, (…) i-a propus să meargă la Bucureşti şi că impresia sa este că (…) era cel care suna la toate exploatările miniere, cerând minerilor să meargă spre Bucureşti. Aceştia au mers la primărie şi aici (…) pare să îl fi sunat pe Gelu Voican Voiculescu, pentru a-l asigura că situaţia era sub control, în legătură cu minerii. Acest lucru se întâmpla în data de 13 iunie, în jurul orei 20:00.

După ce au ajuns în Gara de Nord toţi mineri din Valea Jiului au mers în Piaţa Universităţii, iar liderii acestora, în frunte cu Miron Cozma, au mers în sediul guvernului, unde s-au întâlnit cu Ion Iliescu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu. După această întâlnire, Ion Iliescu,  a ieşit la balconul Palatului Victoria, însoţit fiind, printre alţii, de Miron Cozma şi (…) şi le-a cerut minerilor să se deplaseze în Piaţa Universităţii, pentru a face ordine.

Exploatarea Minieră Livezeni

Directorul Exploatării Miniere Livezeni şi şefii de sectoare au dispus ca minerii din schimburile 2 şi 3 să plece la Bucureşti, întrucât s-a primit ordin în acest sens de la conducerea Combinatului Minier şi de la Liga Sindicatelor Miniere. Unii dintre mineri au plecat cu mijloacele de transport ale exploatării miniere până la gara din Petroşani, iar alţii au făcut drumul pe jos. Din gara Petroşani, li s-au pus la dispoziţie o garnitură cu tren, cu care s-au deplasat în capitală. La plecarea din mină, majoritatea minerilor aveau asupra lor furtunuri de presiune, cabluri electrice, cozi de lopată: (…).

Exploatarea Minieră Lonea

În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, în timp ce se afla la domiciliu, directorul Minei Lonea, (…), a fost sunat de dispecerul unității să se prezinte la serviciu, pe motiv că minerii nu vroiau să intre în mină, întrucât aşa hotărâse sindicatul.
(…)

Exploatarea Minieră Petrila

În luna iunie 1990 lider la Exploatarea Minieră Petrila era (…).

În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, dispeceratul central din cadrul Combinatului Minier Petroșani a transmis dispeceratului E.M. Petrila un comunicat prin care se solicita ca minerii să plece în București, pentru a susține guvernul. Conform declarației martorului (…) – inginer în cadrul dispeceratului E.M. Petrila, despre conținutul comunicatului, dispecerul de serviciu a informat telefonic conducerea unității, fără însă a-l mai menționa în registru.
(…)

După primirea comunicatului, (…) – lider de sindicat E.M. Petrila, a comunicat tuturor minerilor care urmau să intre în schimbul 3, că din dispoziţia şefului statului trebuie să meargă la Bucureşti pentru a face linişte în Piaţa Universităţii şi să nu se mai intre în mină.

În consecință, toți cei care au ieșit din schimbul 2, precum și cei care trebuia să intre în schimbul 3 (aprox. 150-200 mineri), s-au înarmat cu securi, cozi de topoare, furtunuri cu inserţie de oţel, bare metalice, iar în jurul orelor 20:30 au plecat cu dubele spre Gara Petroșani, fiind însoțiți de (…) (…).

Astfel, numitul (…) a plecat la București cu un autovehicul, fiind însoțit din dispoziția directorului (…), de numiții (…), ajungând în Gara de Nord în dimineața zilei de 14 iunie 1990, în jurul orei 05:00 (…).

După ce s-a întâlnit cu minerii din cadrul E. M. Petrila sosiți în acest timp cu trenul, numitul (…) i-a însoțit în Piața Victoriei, fiind conduși de numiții (…) şi (…) care i-a așteptat în gară, cu un microbuz de culoare albastră pe care erau instalate portavoci. De acolo, la indicația inculpatului Iliescu Ion, care le-a cerut să se deplaseze în Piața Universității, pentru a face curățenie și ordine, s-au deplasat cu toții la Universitate și sub îndrumarea numitului (…), au pătruns în subsolul Universității și au agresat persoanele aflate acolo, printre care și pe numitul Munteanu Marian.

Exploatarea Minieră Dâlja (situată chiar în localitatea Petroșani)

În urma dispoziției transmise prin dispecerat, minerii de la E. M. Dâlja s-au deplasat la București, aspect menționat într-una din notele telefonice primite la data de 13.06.1990 (…).

Exploatarea Minieră Paroșeni

În după seara zilei de 13 iunie 1990, în timp ce se afla la domiciliu, (…) – director al Exploatarea Minieră Paroşeni, a fost sunat de către dispecerul de serviciu, care i-a comunicat că de la dispeceratul Combinatul Minier Petroşani s-a transmis ordinul ca minerii din schimbul 2 şi 3 să meargă la Petroşani, iar de acolo să se deplaseze la Bucureşti, cu trenurile ce le vor fi puse la dispoziţie.

După aceasta, suspectul a sunat la Combinatul Minier Petroşani, iar persoana cu care a discutat, i-a confirmat existenţa unui asemenea ordin. Acesta i-a transmis dispecerului ca prin intermediul ofiţerului de serviciu să fie prelucrat ordinul cu toţi angajaţii, fără a dispune scoaterea minerilor din mină, însă nici nu a interzis acest lucru, „comunicându-le minerilor că cei care doresc să meargă la București sunt liberi să o facă” (…).

Exploatarea Minieră Aninoasa

În data de 13.06.1990, prin radio-telefon, a fost transmis un comunicat de la dispeceratul central al Combinatului Minier Petroșani, prin care se anunța ca minerii din schimbul 2 să iasă din subteran, pentru a pleca spre București, prin gara Petroșani.

Ordinul a fost transmis liderilor sindicali de către (…), cu girul conducerii Combinatului Minier Petroșani (…).

De asemenea, solicitarea pentru scoaterea din subteran și deplasarea minerilor la București pentru restabilirea situației create de către manifestanți, a fost repetată și în urma convorbirii telefonice din data de 13.06.1990, care a avut loc între inculpaţii Ion Iliescu și Miron Cozma.

În desfășurarea acțiunii deorganizare a minerilor şi deplasarea acestora la Bucureşti au fost angrenaţi toţi liderii sindicali, respectiv Miron Cozma, (…).

În decizia ca minerii de la Exploatarea Minieră Aninoasa să plece la București, a fost implicat şi directorul (…).

Minerii urmau să fie însoţiţi de (…).

Au ajuns în Capitală, în jurul orelor 03.00-03.30 şi au mers direct la Palatul Victoria.

Exploatarea Minieră Vulcan

La data de 13 iunie 1990, în jurul orelor 17:00, în timp ce efectua serviciul în dispeceratul Exploatarea Minieră Vulcan, numitul (…) a primit de la dispeceratul Combinatului Minier Petroșani, un comunicat cu următorul conținut: ,,sunt 01. Apel către toate unităţile miniere din Valea Jiului, mobilizaţi oamenii că se pleacă la Bucureşti!”. Despre comunicatul primit, susnumitul a informat, de îndată, telefonic, pe directorul exploatării miniere, ing. (…) şi pe viceliderul de sindicat (…), fără însă a menţiona nota telefonică în registrul de note telefonice (…).

În consecinţă, în după amiaza zilei de 13 iunie 1990, un număr de aprox. 200 mineri coordonaţi de (…) – maistru miner la Exploatarea Minieră Paroşeni, au plecat către gara Petroșani, folosind maşinile de intervenţie ale unităţii iar acolo, alături de mineri de la alte exploatări miniere din Valea Jiului, s-au îmbarcat în mai multe garnituri de tren, cu care s-au deplasat la Bucureşti, ajungând în Gara de Nord în data de 14.06.1990, în jurul orei 05.00. Din gară au fost direcționați în coloană, către Piața Universității, în fața coloanei aflându-se o mașină de poliție (…).
(…)

Exploatarea Minieră Bărbăteni

În  ziua de 13 iunie 1990, minerii de la Exploatarea Minieră Bărbăteni, au fost mobilizaţi şi organizaţi pentru deplasarea la Bucureşti, de către inculpatul Drella Nicolae. Tot acesta i-a condus şi la gara din Petroşani, iar de aici, la Bucureşti. Toate aceste aspecte rezultă din declaraţiile martorilor (…).

Exploatarea Minieră Câmpul lui Neag

Mobilizarea minerilor de la această ecploatarea minieră a fost făcută, atât de către liderii de sindicat, printre aceştia aflându-se inculpatul Miron Cozma, cât şi conducerea exploatării miniere, respectiv director (…) şi şeful de sector (…). Trebuie remarcat faptul că organizarea minerilor la această exploatarea minieră a început să se facă după ora 15:00, iar în jurul orelor 19:00, aceştia deja se deplasau cu autobuzele mineri către gara Petroşani. Acest fapt dovedeşte că în Valea Jiului se transmisese de la Bucureşti ordinul ca minerii să vină în capitală, cel puţin după orele prânzului.
(…).

Exploatarea Minieră Ţebea

Exploatarea Minieră Țebea nu se număra printre exploatările miniere din Valea Jiului, fiind amplasată în localitatea Brad, însă se afla tot în subordinea Combinatului Minier Petroşani, iar sindicatul din cadrul exploatării era afiliat Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului.

În cursul zilei de 13 iunie 1990, atât pe linie de sindicat, cât și din partea administrației locale Brad, au fost exercitate presiuni asupra conducerii Exploatării Miniere Țebea, pentru a se organiza deplasarea la București a minerilor din cadrul exploatării. Decizia privind plecarea minerilor la București a fost luată de conducerea minei, împreună cu liderul de sindicat (…).
(…)

Astfel, în dimineața zilei de 14 iunie 1990, după ce minerii din schimbul 1 s-au prezentat la serviciu, aceștia au fost duși în sala de apel, unde (…) împreună cu șefii de sectoare, au hotărât care dintre ei va merge la București. Au fost alese, aproximativ 40 persoane, care au fost îmbarcate în autobuzul condus de ,,Marcu”, iar în jurul orelor 11.30, au început deplasarea către București.

(…) s-au deplasat separat, cu autovehiculul Aro, împreună cu alte 4 persoane.

În apropierea localității Miercurea Sibiului, aceștia s-au întâlnit cu un alt autovehicul tip TV, aparținând Exploatării Miniere Țebea, care venea de la Mârșa, iar (…) i-a cerut conducătorului auto (…) să se întoarcă din drum și să-i însoțească până la București (…).

În jurul orelor 23:00, au ajuns în București, în Piața Universității, fiind îndrumați acolo de către un echipaj de poliție. În momentul în care au ajuns, (…), l-a căutat pe inculpatul Cozma Miron, pentru a-i raporta despre sosire, după care acesta, împreună cu colegii săi, au fost preluați de către un grup de mineri și conduși la Sala Polivalentă, unde au rămas cazați peste noapte.
(…)

În cursul zilei de 15 iunie 1990, după discursul președintelui de la Pavilionul Expozițional, s-au îmbarcat în autovehicule și s-au întors în comuna Brad.

Exploatarea Minieră Barza

În data de 13 iunie 1990, o delegație de la Exploatarea Minieră Barza a plecat la București, în jurul orei 13.00, îmbracați în haine de stradă.  Deplasarea  minerilor a fost organizată de către sindicate, lider de sindicat fiind  (…).

Exploatarea Minieră Deva

În după amiaza zilei de 13 iunie 1990, în jurul orelor 18:00-19:00 inculpatul Roman Petre a contactat telefonic pe numitul (…) – preşedintele F.S.N. Hunedoara, căruia i-a solicitat să trimită mineri la București, întrucât ,,sunt necazuri”.

Despre discuția purtată cu primul-ministru Petre Roman, numitul (…) i-a informat pe cei aflați în birou, respectiv numiții (…), despre situaţia din Bucureşti şi că trebuie să organizeze deplasarea minerilor de la Exploatarea Minieră Deva, în capitală.
(…)

După aceasta, numitul  a solicitat secretarei să ia legătura cu  – liderul sindicatului pe Exploatarea Minieră Deva, pentru a-i cere „să vină minerii pentru a pleca la Bucureşti”, după care i-a dat dispoziție numitului (…) să însoţească garnitura de tren respectivă la Bucureşti (…).

(…) s-a deplasat la unitate, unde s-a întâlnit cu ceilalți lideri de sindicat de sectoare și împreună au convenit ca un grup de salariaţi să meargă la Gara Deva, în vederea deplasării cu trenul la Bucureşti (…).

Astfel, în decurs de aprox. 2-3 ore, (…)  a reușit să mobilizeze aprox. 80-90 de angajați, pe care i-a condus cu autobuzele în gara Deva, unde s-a întâlnit și cu (…) (trimis de  să-i supravegheze), iar de acolo s-au deplasat toți cu trenul către București.

În Gara de Nord, minerii au fost aşteptaţi de reprezentanţi ai C.P.U.N., care i-au condus în Piața Victoriei, unde se aflau deja minerii sosiți din Valea Jiului.

După ce a ajuns în Piața Victoriei, numitul  a intrat în sediul Guvernului și i-a raportat inculpatului Roman Petre că a ajuns cu minerii, iar acesta din urmă i-a cerut să rămână cu oamenii în faţa Guvernului, până vor primi alte dispoziţii.

După discuția purtată cu Roman Petre, numitul  s-a întâlnit cu inculpatul Dumitru S. Nicolae – vicepreşedintele F.S.N. și împreună s-au deplasat la sediul F.S.N. de pe str. Varşoviei, unde i-a întâlnit pe Cozma Miron, (…). Cu această ocazie, s-a stabilit, printre altele ca, pentru noaptea de 14/15, toţi minerii să se strângă şi să fie cazaţi la Pavilionul Expoziţional. Astfel, în jurul orelor 15:00-16:00, aceștia s-au deplasat cu nişte autobuze la Pavilionul Expoziţional, unde au rămas până a doua zi, când au plecat acasă.

De organizarea minerilor şi transportul lor de la sediul F.S.N. la Pavilionul Expoziţional s-a ocupat tot inculpatul Dumitru S. Nicolae (…).

Separat, din dispoziția numitului  s-au deplasat la București și unii membrii F.S.N. Hunedoara, respectiv (…), cu autoturismul personal al acestuia din urmă. După ce au ajuns în București, susnumiții s-au prezentat la sediul F.S.N., unde au discutat cu (…), după care au mers în Piața Victoriei unde se aflau minerii veniți din Deva (…).

Despre deplasarea, la Bucureşti, a minerilor din judeţul Hunedoara se anunţase la Poliţia Mun. Sibiu, încă din după-amiaza zilei de 13.06.1990, orele 14.00 – 15.00, pentru ca lucrătorii de poliţie să asigure ordinea în gara Sibiu: (…).

Pentru asigurarea trenurilor necesare transportului minerilor Regionala de căi ferate Timișoara, cu adresa nr. (…) din 13.06.1990, ora 20:03, Direcția RCR Timișoara – DOE a solicitat să se aprobe introducerea în circulație a trenurilor nr. 242/2, cu plecarea la ora 20:45 și nr. (…), cu plecarea la ora 21:04, ambele din Petroșani la București Nord, „conform decret Prezidențial ptr. transportul a 4.000 mineri în vederea restabilirii ordinei în Capitală”. Adresa a fost semnată de dir. exploatare ing. (…).

Cu adresa nr. (…), Staţia Petroşani,  a fost solicitate 3 trenuri. Au fost puse la dispoziție trenurile 242/2 (15 vagoane – format prin anularea trenului nr. 2086 și atașarea locomotivei D.A. 841 a Depoului Petroșani), 242/3 (10 vagoane – format prin anularea trenului nr. 2085 și atașarea locomotivei D.A. 888 a Depoului Petroșani) și 242/4 (10 vagoane – format prin anularea trenului nr. 2741 și atașarea locomotivei D.A. 835 a Depoului Petroșani), care au plecat din gara Petroșani, în data de 13 iunie 1990, la orele 22:00, 22:10, respectiv 23:06 și au ajuns la București, în dimineața zilei de 14 iunie 1990, la orele 04:08, 03:54, respectiv 04:38. Trenurile au circulat în regim „prezidențial”, fiind precedate de tren antemergător, compus din locomotiva E.A. 407, pe distanța Petroșani – Craiova. Aceste trenuri s-au întors de la București la Petroșani, în data de 16.06.1990, ca trenuri cu nr. 243/2, 243/3 și 243/4.

Aceste trenuri au fost puse în circulație de stația Petroșani, conform aprobării DMC București nr. (…) din 13.06.1990, ora 20:32, aprobare retransmisă de RCR Timișoara cu nr. (…), respectiv RCM Petroșani, cu nr. 96 la ora 20:45, la stația Petroșani.

Cu adresa nr. (…), Staţia Deva, a fost solicitat 1 tren. A fost pus la dispoziție trenul nr. 242/5 (10 vagoane), care a plecat din gara Deva, în data de 14 iunie 1990, la orele 01:05 și a ajuns la București la orele 10:18.

Martorul (…) şef Secţie IFTE 1 Craiova, în 13 iunie 1990, îndeplinea funcţia de şef al Secţiei Instalaţii Fixe Tracţiune Electrică (IFTE) Craiova, din cadrul Regionalei C.F. Craiova. În seara aceleiaşi zile, între orele 20:50-22:15 a procedat, având la bază instrucţiunile şi atribuţiile de serviciu, la deconectarea liniei de contact pentru tracţiune electrică a trenurilor pe tronsonul de cale ferată Valea Sadului – Lainici, cu scopul de a interzice circulaţia trenurilor suplimentare cu mineri pregătiţi pentru bătaie şi care erau transportaţi de la Petroşani la Bucureşti.

Aceste trenuri, în opinia sa, circulau ilegal, întrucât potrivit normativelor în vigoare, pentru a se forma şi aproba un tren special trebuia făcută o comandă cu cel puţin 2 săptămâni înainte şi trebuia achitată contravaloarea plăţii cu cel puţin trei zile înainte de efectuarea transportului comandat.

Pentru a dispune reconectarea la tensiunea electrică a locomotivelor acelor trenuri, asupra martorului au făcut presiuni deosebite (…). Toţi cei enumeraţi mai sus s-au prezentat, personal, la Punctul Dispecer de unde martorul a acţionat, şi preluând comanda au asigurat, condus şi urmărit circulaţia trenurilor de la Petroşani şi Motru la Bucureşti.

La data de 15 iunie 1990, ca urmare a faptului că a oprit alimentarea cu energie a locomotivelor care trăgeau vagoane cu muncitori din bazinele miniere, i-a fost desfăcut contractul de muncă. (…)

La ora 20:30, în ziua de 13 iunie 1990, dispecerul feroviar de serviciu ,  l-a informat pe martor (aflat la domiciliu) că s-au pus la dispoziţie 2 trenuri pentru mineri, la Petroşani. La orele  20:45, martorul s-a prezentat la sediul dispecerului, unde a solicitat o convorbire cu directorul general ing. (…), care în acel moment era ocupat. În continuare, i-a cerut ofiţerului de serviciu de la cabinet, ca directorul general să sune de urgenţă la dispecerul energetic feroviar. În acelaşi timp, martorul a solicitat prezentarea de urgenţă a reprezentanţilor sindicatului pe secţie.

La orele 20:50, martorul a constatat, în coloana regulatorului de circulaţie Livezeni, că se puneau în circulaţie cele două trenuri de mineri. Faţă de această situaţie, martorul a solicitat dispecerului (…) scoaterea tensiunii din linia de contact, pe distanţa Valea Sadului – Lainici. La refuzul acestuia că i-ar fi frică, martorul l-a înlocuit la comandă, cu înscriere în registru, preluând personal întreaga responsabilitate, a scos tensiunea din linia de contact pe distanţa menţionată mai sus, „pentru a interzice trenurile suplimentare de mineri pentru bătaie de la Petroşani la Bucureşti”, această menţiune rămânând inscripţionată în registrul operativ al dispecerului.

La orele 21:00, directorul general  a ordonat telefonic repunerea tensiunii în linia de contact. Martorul a condiţionat-o de anularea circulaţiei trenurilor suplimentare de mineri.

La orele 21:08, şeful Diviziei instalaţii (…), s-a prezentat cu şeful secţiei I.F.T.E. 3 Tg. Jiu (…), care a preluat comanda prin dispecer şi a ordonat punerea sub tensiune manuală a liniei de contact, întrucât în prealabil instalaţiile de telemecanică fuseseră scoase din funcţiune de către martor.

La orele 21:40, s-au prezentat la sediul dispecerului, reprezentanţii sindicatului (…), care nu au intervenit cu nimic în aceste evenimente.

La orele 22:15, s-a terminat de pus manual tensiunea în linia de contact afectată, putându-se relua circulaţia trenurilor cu tracţiune electrică. Drept consecinţă, trenurile suplimentare de mineri au plecat cu o întârziere de două ore, din staţia Petroşani, faţă de programerea iniţială.

La orele 22:20, s-au prezentat la dispeceratul energetic feroviar ing. (dir. gen. al Regionalei CF Craiova), ing. (…) (director tehnic de linii), ing. (…) (director tehnic instalaţii), col. (…) (şeful Poliţiei TF Craiova) şi procurorul (…). (de la Procuratura Judeţeană Dolj), care au încercat timorarea acestuia și i-au solicitat o notă explicativă.
(…)

Trenul suplimentar pentru mineri 242/4, având în compunere 10 vagoane, a fost format prin anularea trenului 2741 şi ataşarea locomotivei D.A. 835 a Depoului Petroşani, cu plecare din Petroşani la orele 22:30, cu trecere prin Craiova la orele 01:05, spre Bucureşti.
(…)

Regionala de Căi Ferate Craiova a încercat să pună la dispoziţia populaţiei, care ar fi vrut să plece de la Craiova la Bucureşti, trenurile 1004 şi 2014, cărora li s-au devansat plecările din staţia de plecare cu 120 de minute, dar s-a revenit asupra acestei măsuri, din lipsa publicului interesat, adică a unor alte persoane doritoare să se deplaseze la Bucureşti în circumstanţe asemănătoare minerilor, în vederea „restabilirii ordinii şi apărării instituţiilor democratice”.
(…)

Practic toţi aceştia au fost prezenţi, au organizat, supravegheat şi impus formarea şi circulaţia acestor trenuri, luând măsuri de intimidare a celor ce s-au împotrivit încălcării statutului şi regulamentelor căilor ferate.
(…)

La ora 20:50, a solicitat dispecerului scoaterea tensiunii din linia de contact Valea Sadului – Lainici. Întrucât acesta a refuzat, a preluat, personal, întreaga responsabilitate și a procedat la întreruperea tensiunii în linia de contact pentru a împiedica transportul minerilor la București, mențiunea fiind inserată în registrul operativ al dispecerului.

La ora 21:00, directorul general, i-a ordonat telefonic repunerea tensiunii în linia de contact, martorul condiționând operațiunea de anularea circulației trenurilor suplimentare puse la dispoziția minerilor.

La ora 21:08, șeful Diviziei de instalații (…), s-a prezentat împreună cu șeful secției I.F.T.E. 3 Tg. Jiu, ing. (…), a preluat comanda prin dispecer și a ordonat punerea sub tensiune manuală a liniei de contact, acțiune finalizată la ora 22:15, trenurile cu mineri plecând, astfel, cu o întârziere de 2 ore din stația Petroșani.
(…)

Formarea trenurilor menționate și punerea acestora în mișcare impunea obligatoriu existența unui plan întocmit, cel mai târziu până la ora 18.30, iar potrivit normelor în vigoare, măsura pentru formarea trenurilor suplimentare, trebuia luată înainte cu cel puțin trei zile, la nivelul Ministerului Transporturilor.

Regionala C.F.R. Craiova a instituit o comisie care a cercetat fapta ing. (…), stabilindu-se că a încălcat, cu vinovăție, instrucțiunile de serviciu, prevederile art. 5 și 6 din Statutul Disciplinar al personalului din unitățile de transporturi, precum și prevederile art. 37 și 98 din Codul Muncii, fapta sa constituind o abatere deosebit de gravă, în condițiile în care sistemul feroviar este un domeniu strategic al țării.

În consecință, la data de 15.06.1990, membrii Consiliului de Administrație al Regionale de Căi Ferate Craiova, cu acordul liderilor de sindicat, au hotărât desfacerea disciplinară a contractului de muncă al ing. (…) și sesizarea organelor de urmărire penală, respectiv Procuratura județului Dolj, unde a fost înregistrată sub nr. (…). Ulterior, prin rezoluția cu același număr, din 22.08.1990, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a susnumitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 276 C.p., apreciindu-se că fapta pentru care a fost cercetat nu este prevăzută de legea penală.

La data de 30.11.1990, Consiliul de disciplină al Departamentului Căilor Ferate a admis plângerea formulată de (…) și i-a înlocuit sancțiunea privind desfacerea contractului de muncă cu retrogradarea disciplinară pe o perioadă de 6 luni, totodată obligând Regionala C.F. Craiova să-i plătească drepturile bănești corespunzătoare funcției de inginer șef. În fapt, s-a reținut că  era un bun specialist și îndeplinea o funcție care concura la siguranța circulației, iar deși abaterea era gravă, fapta lui perturbând circulația trenurilor pe relația Tg. Jiu – Petroșani, pentru aceasta a fost deja sancționat de conducerea Regionalei de Căi Ferate Craiova (…).

La data de 15.12.1990, a revenit la conducerea Secției IFTE 1 Craiova, de unde s-a pensionat la data de 01.05.1994.

Trebuie arătat faptul că, urmare acțiunii ing. (…) , trenul accelerat nr. 243, ocupat cu călători, a staționat în stația C.F.R. Valea Sadului aprox. 70 minute, din lipsă de curent din linia de contact, în stația C.F.R. Lainici, 5 minute și în stația C.F.R. Pietrele Albe, 6 minute, așteptând încrucișarea cu alte trenuri.
(…)

5l. Județul Olt

În după-amiaza zilei de 13 iunie 1990, inculpatul Ion Iliescu a telefonat la C.P.U.N. Olt şi a cerut sprijinul populaţiei din judeţul Olt, pentru a se deplasa la Bucureşti,  în scopul susţinerii conducerii nou alese a statului: (…).

În aceeaşi zi, în jurul orelor 18:00 – 19:00, la sediul C.P.U.N. Olt, a avut loc o şedinţă, în biroul preşedintelui C.P.U.N. Olt, (…) care, în urma alegerilor din 20 mai 1990, devenise deputat pe lista F.S.N. La această şedinţă au participat, printre alţii, (…) şi alţii. În cadrul acestei întâlniri, le-a explicat evenimentele ce se desfăşurau în Bucureşti, concluzionând că se pregăteşte o lovitură de stat şi că se doreşte ca populaţia să intervină în sprijinul guvernului. Pentru a se putea face deplasarea urmau să se pună la dispoziţie o garnitură de tren, aşa cum fusese promisă de către primul ministru, inculpatul Petre Roman şi câteva autobuze.În timpul acestei şedinţe, atât în interiorul clădirii C.P.U.N. Olt, cât şi în jurul acesteia începuseră să se strângă oameni care, văzând evenimentele aşa cum erau transmise pe postul naţional de televiziune şi luând la cunoştinţă de chemarea inculpatului Ion Iliescu, de a veni în Bucureşti să apere instituţiile democratice ale statului, cereau ca autorităţile locale să le organizeze plecarea spre capitală.

Deoarece situaţia devenise tensionată,unul dintre cei prezenţi la şedinţă a telefonat la Guvern, la cabinetul lui Petre Roman, de unde i s-a transmis că într-adevăr este necesar să fie trimişi oameni la Bucureşti.

Deşi directorii principalelor întreprinderi din Slatina fuseseră contactaţi de membrii F.S.N., aceştia au fost şi ei convocaţi, la sediul C.P.U.N. Olt şi li s-a cerut,de către cei din conducerea C.P.U.N. Olt, să organizeze oamenii din subordine, pentru a fi trimişi la Bucureşti:
(…).

Cu câteva ore înaintea acestei şedinţe, reprezentanţii filialei Olt a F.S.N., deja întreprinseseră măsuri pentru a mobiliza muncitorii din întreprinderile din Slatina, pentru ca aceştia să plece la Bucureşti, în sprijinul noii puteri politice.

Astfel, directorul general Întreprinderii de Aluminiu Slatina, ing. (…), a convocat, la solicitarea reprezentanţilor Organizaţiei Judeţene Olt a F.S.N. o şedinţă cu toţi şefii de secţii la care au participat şi trei membrii F.S.N., care le-a comunicat celor prezenţi că în Bucureşti au loc evenimente deosebite, întreprinse de huligani şi este nevoie de susţinere din partea muncitorilor, motiv pentru care urma să fie puse la dispoziţie mai multe autobuze cu care aceştia să se deplaseze în Bucureşti:
(…).

De remarcat faptul că organizatorii deplasării muncitorilor către Bucureşti au folosit metode de manipulare, întrucât au încercat să creeze convingerea că se doreşte o lovitură de stat, de către bande de huligani, realitatea fiind însă cu totul alta, autorităţiile statului fiind cele care, prin acţiunile lor, au încercat să reducă la tăcere opozanţii politici.

În urma acţiunilor întreprinse, atât de către C.P.U.N. Judeţean Olt, cât şi de către Organizaţia Judeţeană F.S.N. Olt, în jurul orelor 23.00, au plecat din Slatina două autobuze cu muncitori, iar spre miezul nopţii au mai plecat şi alţii cu trenul. Autobuzele au fost asigurate de către C.P.U.N. Olt.

Trenul a fost pus la dispoziţie, în urma demersului F.S.N. Olt care, cu adresa nr. (…)/13.06.1990, a cerut Stației C.F.R. Slatina să asigure un tren compus din 10 vagoane de călători, pentru a transporta, pe ruta Slatina – Pitești – București, oamenii muncii care doresc să participe la demonstrația din data de 14 iunie 1990. Adresa a fost semnată de președintele F.S.N. Olt, (…).

Cu adresa nr. (…) din 14.06.1990, ora 02:55 Direcția RCR Craiova – DOE a solicitat să se aprobe circulația trenului nr. 146/2 cu 10 vagoane, pe traseul Slatina – București Nord, cu plecarea din stația Slatina la ora 03:05. Adresa a fost semnată de dir. general ing. Dobre (…).

A fost pus la dispoziție trenul nr. 146/2 (10 vagoane), care a plecat din gara Slatina, în data de 14 iunie 1990, la orele 03:25 și a ajuns la București la orele 07:45.

Marea majoritatea a celor care au plecat erau muncitori, care urmau să intre în schimbul 3, precum şi muncitori care ieşeau din schimbul 2.Asupra acestora nu era nevoie să se insiste, pentru a fi convinşi, deoarece văzuseră pe postul naţional de televiziune evenimentele care au avut loc în Bucureşti, iar incendierea unor autovehicule şi a sediului M.I., precum şi întreruperea emisiunii la postul de televiziune, au avut un impact hotărâtor (…).

În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în jurul orelor 02:00, cele două autobuze au ajuns în Bucureşti, în cartierul Militari, unde au fost aşteptate de un echipaj de poliţie, care i-a condus până în apropierea Hotelului Bucureşti, unde (…) s-a întâlnit cu (…), cu care a avut o discuţie de circa 30 de minute, informându-l despre acţiunile întreprinse la nivelul judeţului Olt, pentru mobilizarea cetăţenilor şi asigurându-l că vor merge la Guvern. În apropierea guvernului, grupul celor de la Slatina a fost atacat de un grup de tineri, care erau înarmaţi cu bâte, cu care loveau în asfalt. În urma acestui atac, muncitorii s-au retras, dar un autoturism de culoare închisă le-a tăiat calea. Din această maşină au coborât patru persoane care, cu armele, i-au somat să rămână pe loc, dar când au aflat că au venit să-l susţină pe Ion Iliescu, le-a permis să se deplaseze spre Piaţa Victorie (…).

Muncitorii care s-au deplasat cu trenul, au ajuns în Bucureşti, în jurul orelor 05:00, la Gara de Nord, unde au fost aşteptaţi de reprezentanţi ai F.S.N., care purtau pe braţ o banderolă tricoloră. De la Gara de Nord muncitorii s-au încolonat şi au fost trimişi către sediul Televiziunii care, în acele momente era apărată de către armată.

5m. Județul Prahova

În ziua de 13 iunie 1990, la chemarea lui Ion Iliescu şi Virgil Măgureanu, s-au deplasat, de la Ploieşti la Bucureşti, în mod organizat, atât muncitori, cât şi alte categorii sociale, care au venit în capitală cu mijloace proprii de transport, în scopul apărării guvernului şi a instituţiilor democratice ale statului.
(…)

Trebuie menţionat că (…) îndeplinea, la data respectivă, funcţia de preşedinte al C.P.U.N. Prahova şi fusese ales deputat, pe listele F.S.N., în urma alegerilor din 20 mai 1990.
(…)

Inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu au fost informaţi, în aceeaşi zi de 13 iunie 1990, de către (…), că de la Ploieşti s-a organizat plecarea unor persoane către Bucureşti, pentru a apăra puterea aleasă.

Trebuie subliniat faptul că nu era pentru prima dată când persoane din judeţul Prahova au venit în Bucureşti, la chemarea F.S.N. şi a lui Ion Iliescu. Un precedent a fost şi în data de 28 ianuarie 1990, aşa cum a menţionat martorul (…), care deţinea, la vremea respectivă, funcţia de primar al judeţului Prahova, funcţie care, după constituirea celui de-al doilea guvern Petre Roman, s-a transformat în funcţia de prefect: (…).

În după-amiaza zilei de 13 iunie 1990, inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu, l-au sunat, personal, pe (…), interesându-se la acesta despre posibilitatea organizării unei deplasări la Bucureşti, a minerilor de la mina Filipeştii de Pădure. (…)

Discuţia telefonică dintre inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu cu primarul judeţului Prahova, (…), având ca subiect mobilizarea minerilor de la mina Filipeşti de Pădure, în scopul deplasării lor în Bucureşti, în vederea apărării instituţiilor statului, a fost confirmată şi de (…), care în iunie 1990 îndeplinea funcţia de vicepreşedinte al C.P.U.N. Prahova şi care a sunat înaintea lui (…) de către Ion Iliescu, pentru a mobiliza cetăţenii din Prahova şi minerii, în vederea trimiterii lor la Bucureşti: (…).

După discuţiile cu inculpaţii Ion Iliescu, Petre Roman şi Virgil Măgureanu, (…) s-a consultat cu (…) -secretar al C.P.U.N. Prahova, discuţii în urma căroraacesta din urmă l-a contactat telefonic, la mina Filipeştii de Pădure pe inginerul şef (…), căruia i-a cerut să trimită minerii la Bucureşti, pentru apărarea capitalei, întrucât aşa a dispus inculpatul Ion Iliescu: (…).

În aceeaşi zi, în jurul orelor 16:30, (…) l-a apelat şi pe (…), directorul minei Filipeştii de Pădure, cerându-i şi acestuia să trimită mineri la Bucureşti, cu autobuzele, pentru  a stopa acţiunile demonstranţilor: (…).
(…).

Minerii care urmau să intre în schimbul 3, între orele 23:00 – 07:00, precum şi minerii din schimbul 1, au avut posibilitatea să urmărească, la televizor, modul în care au decurs evenimentele în Bucureşti, începând cu după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 şi până în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990. Astfel, aceştia au luat la cunoştinţă că au fost incendiate clădirile Poliţiei Capitalei şi ale Ministerului de Interne, că s-a întrerupt emisiunea Postului Naţional de Televiziune, fapt fără precedent până în acel moment, că inculpatul Ion Iliescu a transmis comunicatul prin care solicita cetăţenilor să vină în capitală, pentru a apăra instituţiile statului împotriva aşa zisei rebeliuni legionare, că în capitală au sosit minerii din Valea Jiului, toate acestea având drept rezultat crearea unei situaţii de tensiune în rândul minerilor. Această situaţie de tensiune s-a manifestat, la mina Filipeştii de Pădure, în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, când minerii care urmau să intre în schimbul 1 şi cei care ieşeau din schimbul 3, au dorit să plece la Bucureşti: (…).

În aceeaşi dimineaţă (…), directorul general al Combinatului Minier Ploieşti a cerut inginerului şef (…) să plece cu  minerii la Bucureşti. Presiuni asemănătoare s-au făcut şi de la Primăria Judeţului Prahova, precum şi de la Federaţia Sindicatelor Miniere, care îşi avea sediul în Bucureşti, în aceeaşi clădire cu Ministerul Minelor: (…).
(…)

Pentru ca minerii de la Filipeştii de Pădure să se deplaseze la Bucureşti, conducerea minei şi a sindicatului au solicitat Autobazei 7 Călători, Coloana Filipeştii de Pădure, care asigura transportul minerilor de la domiciliu la locul de muncă să le pună la dispoziţie autobuzele necesare. În baza unei adrese semnate de către directorul (…) şi liderul de sindicat (…), conducerea Autobazei 7 Călători a pus la dispoziţia minerilor de la Filipeştii de Pădure, 9 autobuze, dintre care două articulate, fiecare dintre acestea având o capacitate de 150 călători: (…)

În jurul orelor 08:00, coloana de autobuze de la mina Filipeştii de Pădure în care se aflau aproximativ 800 de mineri s-a pus în mişcare. La plecare minerii s-au înarmat cu bâte, furtunuri de presiune şi topoare. La intrarea în Bucureşti, coloana a fost oprită de către un echipaj de poliţie, care i-a condus pe mineri până în Piaţa Victoriei. Când au coborât din autobuze minerii de la Filipeştii de Pădure au observat că dinspre Gara de Nord soseau în Piaţa Victoriei minerii de la Bazinul Carbonifer Comăneşti, înarmaţi, la rândul lor, cu acelaşi fel de obiecte contondente: (…).

Imediat după ce au ajuns în Bucureşti liderii de sindicat de la mina Filipeştii de Pădure, (…) au mers în Palatul Victoria, unde s-au întâlnit cu Ion Iliescu şi Petre Roman, care le-a confirmat că ei i-au chemat,  pentru a face linişte şi ordine în Bucureşti: (…).

După întâlnirea cu cei doi inculpaţi, aceeaşi lideri de sindicat de la mina Filipeştii de Pădure au mers la sediul Federaţiei Sindicatelor Miniere, unde s-au întâlnit cu vicepreşedintele acestei organizaţii, subinginerul (…), care i-a însoţit până în Piaţa Victoriei, comunicându-le că misiunea lor este să asigure securitatea în această zonă: (…).

5n. Județul Teleorman

În ziua de 13 iunie 1990, la sediul F.S.N. din Alexandria, se aflau persoanele cu funcţii de conducere în organizaţia locală a F.S.N. şi urmăreau la televizor evenimentele ce se petreceau în Bucureşti. Starea lor de îngrijorare a atins cote maxime, în momentul în care s-a întrerupt emisiunea, la postul naţional de televiziune. În acest timp s-a primit un telefon de la sediul central al F.S.N. din Bucureşti, din str. Modrogan, fără a putea stabili cine a fost apelantul prin care s-a solicitat ca oameni din Alexandria să vină în acea zi, în Bucureşti, pentru a ocupa zona din faţa guvernului şi din faţa sediului F.S.N., în scopul de a-i împiedica pe manifestanţi să pătrundă în aceste instituţii. La sediul F.S.N. din Alexandria a apărut, la un moment dat, (…), inginer la Întreprinderea de Rulmenţi Alexandria, devenit deputat F.S.N., în urma alegerilor din 20 mai 1990.

Proaspătul deputat F.S.N., care tocmai venise din Bucureşti, a solicitat colegilor săi de partid organizarea oamenilor, pentru a efectua deplasarea în capitală, în scopul de a apăra guvernul, pentru a nu fi  ocupat de către opozanţii politici. Personal, (…), a contactat Întreprinderea de Rulmenţi Alexandria, cerând ca muncitorii care ies din schimbul 2 să meargă în Bucureşti. În jur de 100 de muncitori din Alexandria s-au deplasat, în noaptea de 13-14 iunie 1990, în Bucureşti, cu 3 autobuze puse la dispoziţiede Întreprinderea de Transport Auto, care asigura naveta salariaţilor. Muncitorii au fost însoţiţi în Bucureşti, de către (…), (…) – vicepreşedinte al Biroului Permanent Local al Organizației F.S.N. Alexandria, (…) – președinte al organizației F.S.N. Alexandria.

Muncitorii din Alexandria au ajuns în faţa guvernului, în noaptea de 13-14 iunie 1990, în jurul orelor 00:30-01:00 şi au constatat că  Palatul Victoria era înconjurat de către forţele de ordine, iar în Piaţa Victoriei se aflau mulţi civili. Unii dintre aceştia erau conduşi de către (…) şi formaseră un filtru pentru controlul autovehiculelor. În urma unui asemenea filtru a fost oprit autoturismul condus de către unul dintre fruntaşii P.N.Ţ.-C.D., Liviu Petrina, care era însoţit de către fiica sa. Maşina în care se aflau cei doi a fost devastată, iar aceştia au fost luaţi cu forţa şi au fost duşi în sediul guvernului.
(…)

(va urma)

Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.