Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Hotărîrea instanței prin care se anulează certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană. „Fără a nega acțiunile pîrîtului Oană Marin ulterioare datei de 21.12.1989 de sprijinire a revoluției, Curtea nu poate ignora că acțiunile inițiale ale acestuia, astfel cum au fost dovedite în cauză, sînt încadrabile în categoria celor îndreptate împotriva Revoluției” iunie 19, 2019


Am primit în sfîrșit hotărîrea Curții de Apel Timișoara din procesul deschis de mine împotriva SSRMLÎRC și a generalului Oană Marin, prin care am cerut anularea certificatului de revoluționar al acestuia. E o luptă juridică care a durat 10 ani, în timpul căreia certificatul de revoluționar respectiv a mai fost anulat o dată de către SSPR (actualul SSRMLÎRC), apoi Președintele României a emis decret de anulare, apoi Oană Marin a atacat în instanță hotărîrea de anulare a certificatului și a cîștigat procesul, obținînd anularea anulării, iar apoi eu am dat în judecată SSRMLÎRC și pe Oană Marin pentru a obține iar anularea acelui certificat de revoluționar. Ceea ce am obținut în cele din urmă de la Curtea de Apel Timișoara, după ce tribunalul Timiș îmi respinsese de 2 ori cererea.

Vezi desfășurările precedente în acest proces, relatate pe acest blog:

– Acțiune în justiție pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană
– SSRMLÎRC cere respingerea acțiunii mele în justiție legată de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană
– Întîmpinarea lui Oană în procesul legat de certificatul său de revoluționar. „Vă rog să respingeți acțiunea ca inadmisibilă, prematură, prescrisă, lipsită de interes sau, după caz, nefondată”
– Procesul legat de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană trimis la Tribunalul Timiș. Răspunsul meu la întîmpinări
– Tribunalul Timiș: Instanțele judecătorești nu sînt competente să anuleze certificatele de revoluționar. Procesul cu Oană și SSRMLÎRC
– Recursul meu în procesul cu generalul Marin Oană și SSRMLÎRC
– Cauza legată de certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană, trimisă la rejudecare
– Curtea de Apel Timișoara – hotărîre în procesul generalului Marin Oană
– Tribunalul Timiș respinge cererea mea de anulare a certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană pe motiv de prescripție
– Tribunalul Timiș în procesul certificatului lui Oană: Dreptul reclamantului de a solicita anularea certificatului emis pîrîtului Oană Marin s-a născut abia în momentul pronunțării Deciziei Civile nr. 2986 / 10.04.2014 de către Curtea de Apel București… Tribunalul apreciază că prezentul demers judiciar a fost formulat cu încălcarea termenului de prescripție
– Recursul meu în procesul certificatului de revoluționar al generalului Oană
Hotărîre definitivă: Curtea de Apel Timișoara anulează certificatul de revoluționar al generalului Marin Oană

Redau mai jos Încheierea de ședință de la ultima înfățișare a procesului și Decizia Curții de Apel Timișoara:
ROMÂNIA                                                                            OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIŞOARA
SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr.431/59/2016**–26.07.2018

ÎNCHEIERE
Şedinţa publică din data de 23.01.2019

Completul constituit din:
PREŞEDINTE: MARIA CORNELIA DASCĂLU JUDECĂTOR: DANA POPEȚI JUDECĂTOR: COSMIN ȚIFREA
GREFIER: GEORGETA RAGORIT

S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul–reclamant Mioc Marius Remus împotriva sentinţei civile nr.694/19.04.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 431/59/2016**, în contradictoriu cu intimaţii–pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Oană Marin, având ca obiect anulare act administrativ– rejudecare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă recurentul–reclamant Mioc Marius Remus, prezent intimatul–pârât Oană Marin, asistat de avocat ales Micu Mihai, lipsă fiind intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, Curtea pune în discuție excepția nulității cererii de recurs, invocată de intimatul–pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 prin întâmpinarea depusă la dosar și acordă cuvântul cu privire la excepția invocată.

Reprezentantul intimatului pârât Oană Marin achiesează la susținerile intimatului–pârât Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 solicitând să se constate nulitatea recursului formulat de recurentul reclamant, pentru nemotivarea în drept a recursului.

Recurentul reclamant solicită respingerea excepției, precizând că a indicat temeiul de drept încă de la începutul cererii de recurs şi nu avea obligaţia ca la fiecare pagină a recursului să reamintească temeiul de drept.

Curtea, deliberând asupra excepției invocate, o respinge ca fiind neîntemeiată, observând că recurentul reclamant a indicat temeiul de drept invocat în susținerea cererii de recurs și a dezvoltat motivele de recurs pe parcursul cererii de recurs.

Instanța pune în discuția părților excepția de neconstituționalitate invocată în subsidiar de recurentul reclamant și acordă cuvântul cu privire la această excepţie.

Recurentul reclamant arată că această excepţie a fost invocată în subsidiar, nu insistă în acest moment în a se trimite dosarul la Curtea Constituțională în vederea soluționării problemei de drept invocate, precizând că va înțelege să reitereze această solicitare în situația în care se va pune problema invocării excepției autorității de lucru judecat. Punându-i-se în vedere că la acest termen de judecată vor fi discutate toate incidentele procedurale şi toate excepţiile, recurentul-reclamant revine şi arată că insistă în cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, considerând ca fiind admisibilă excepţia de neconstituţionalitate invocată.

Reprezentantul intimatului pârât Oană Marin arată că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a excepției de neconstituționalitate, nefiind întrunite condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale, sens în care solicită respingerea în principiu a excepției.

Curtea, analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale, o respinge, văzând că aceasta vizează modalitatea de aplicare a normelor de procedură în cauza de faţă, iar  nu constituţionalitatea textului de lege.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanţa constată încheiată cercetarea judecătorească şi acordă cuvântul cu privire la excepțiile invocate, precum și pentru dezbaterile recursului.

Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare să se dispună admiterea cererii așa cum a fost formulată, să se dispună anularea certificatului de revoluţionar emis pe numele lui Oană Marin şi să interzică pârâtului Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 emiterea unui alt certificat de revoluţionar pentru acest pârât, fără cheltuieli de judecată.

Solicită să se observe că prima instanță, în mod nelegal a analizat excepția prescripției, în condițiile în care reclamantul a invocat excepția de nelegalitate, care este una imprescriptibilă.

Menţionează că prin excepţia de nelegalitate a invocat elemente pe care nu le invocase în cererea iniţială adresată Secretariatului de Stat, întrucât nu cunoştea realitatea, pe care a aflat-o ulterior. Astfel, solicită să se observe că în dosarul intimatului Oană Marin nu se regăsesc toate elementele necesare pentru preschimbarea certificatului, lipsind declarația personală cu privire la activităţile întreprinse la Revoluţie, declaraţia pe proprie răspundere că nu a desfăşurat acţiuni împotriva revoluţiei din decembrie 1989, precum şi avizul Comisiei Parlamentare a Revoluționarilor. Faţă de cele învederate, apreciază că încă de la început, pentru faptul că dosarul nu conţine toate elementele, certificatul de revoluţionar eliberat numitului Oană Marin a fost unul nelegal. De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că, deși printr-un decret al președintelui țării de la acel moment, intimatului Oană i s-a retras titlul de revoluționar, acesta este în continuare în posesia titlului de revoluționar. Menționează că, la Curtea de Apel București, pârâtul Oană Mihai a solicitat obligarea Secretarului de Stat să înainteze președintelui propunerea de reacordare a titlului de revoluționar, dar soluția a fost una de respingere a acestui capăt de cerere. Apreciază că primul titlu de revoluţionar, acel emis în anul 2005, cu CNP-ul greşit, a fost emis în mod legal, iar cel emis ulterior, în anul 2015 reprezintă un fals intelectual, întrucât prin decretul preşedintelui Băsescu i s-a retras titlul de revoluţionar. Față de aspectele menționate, solicită să se observe că certificatul de revoluționar deținut în prezent de Oană Marin este unul fals.

Referitor la excepția prescripției, arată că în cererea soluționată definitiv la Curtea de Apel București nu s-a soluţionat cererea prin care a solicitat anularea actului, sens în care apreciază că hotărârea Curții de Apel București nu are semnificația că i s-ar fi respins cererea, ci că aceasta a rămas în continuare soluționată favorabil, nefiind anulat decretul de anulare al preşedintelui. Menţionează că nu a avut cunoştinţă despre eliberarea unui nou certificat de revoluţionar, cel din anul 2015, despre existenţa acestuia aflând doar pe parcursul derulării prezentului proces. Potrivit HG nr. 99/2015 se pot depune cereri noi în situația în care există elemente de noutate. În speța de față apreciază că există elemente noi, respectiv declarația olografă și decizia Curții de Apel București care a constatat că domnul Oana a avut acţiuni împotriva revoluţiei. Consideră că ar fi avut dreptul să înceapă un demers nou la orice moment, având în vedere elementele de noutate apărute şi faţă de acest demers, apreciază că se află în termen.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, a hotărârii Curții de Apel București, precizează că aceasta este casată și modificată în parte, nefiind anulată constatarea primei instanței în sensul că Oană Marin a avut acțiuni împotriva Revoluției din 1989, fapt ce este incompatibil cu eliberarea certificatului de revoluţionar. Consideră că această constatare a Curţii de Apel Bucureşti are puterea de lucru judecat.

Pe fond, precizează că a depus declarația olografă a numitului Oană Marin, pe care acesta nu a contestat-o, din care reies acțiunile desfășurate de acesta împotriva Revoluției, iar faptul că ulterior a trecut de partea revoluţiei nu este relevant, nefiind obligatoriu să fie vorba despre acțiuni cu conotații penale.

Reprezentantul intimatului Oană Mihai solicită să se observe că, aşa cum s-a lămurit în faţa primei instanţe, nu este vorba despre două certificate de luptător, ci doar acela emis în anul 2005, care a fost rectificat sub aspectul unei erori materiale. Solicită să se aibă în vedere că rectificarea nu presupune că ar fi fost eliberat un alt certificat. Cu privire la acest certificat instanţa de fond s-a pronunţat în sensul că dreptul la acţiune este prescris, calculând că după finalizarea ciclului procesual la București au trecut aproximativ doi ani. Faţă de acest aspect, solicită să se menţină ca legală şi temeinică hotărârea primei instanţe.

Referitor la excepția de nelegalitate invocată de recurent, solicită să se observe faptul că aceasta se referă la alte acte de a căror legalitate depinde soluţionarea cererii pendinte pe rolul instanţei, nu cu privire la actul a cărei anulare se solicită. Se invocă chiar nelegalitatea actului a cărei anulare se cere, sens în care consideră că excepţia de nelegalitate este inadmisibilă.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, arată că cererea a fost soluționată definitiv la București, și nu există vreun element de noutate care să fie invocat în prezenta cerere de anulare, se discută despre acelaşi act administrativ emis în anul 2005. În situația în care a fost anulat actul de anulare, operează repunerea în situaţia anterioară. Elementele puse în discuţie la acel moment sunt aceleaşi, chiar dacă pârâtul de la acest moment a avut calitatea de reclamant în faţa instanţei de la Bucureşti. Consideră că instanţa a analizat toate aspectele necesare soluţionării cauzei şi ţin de fondul cauzei.

Mai arată că în speță există și lipsa de interes a reclamantului în promovarea prezentei acțiuni. Consideră că nu apare vreun interes personal al reclamantului în promovarea prezentei acţiuni.

Față de aspectele menționate, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, iar în subsidiar instanța să se pronunțe cu privire la celelalte excepții invocate, respectiv aceea a lipsei de interes, a autorității de lucru judecat. Precizează că nu înțelege să solicite cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.

Cu privire la invocarea lipsei de interes, recurentul-reclamantul arată că a depus propriul certificat de revoluţionar, interesul fiind unul personal, în sensul prestigiului titlului deținut, respectiv ca acest titlu să nu fie acordat acelor persoane care au întreprins acțiuni împotriva Revoluției din 1989. Consideră, de asemenea, că este şi o problemă de interes public.

Cu privire la invocarea excepției autorității de lucru judecat, solicită să se aibă în vedere faptul că instanța din București a pronunțat o încheiere de ședință, cea din 12.09.2012, în care se reţine că instanța nu este investită cu soluționarea legalităţii emiterii certificatului. Consideră că procesul de faţă este primul prin care s-a solicitat instanţei să se pronunţe cu privire la legalitatea certificatului de revoluţionar.

C U R T E A

Din lipsă de timp pentru deliberare şi pentru da posibilitatea părţilor de a formula concluzii scrise potrivit dispoziţiilor art.396 alin. 1 şi 2 Noul Cod de Procedură Civilă,

DISPUNE

Amână pronunţarea cauzei la data de 07.02.2019.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 23.01.2019.

PREŞEDINTE, MARIA-CORNELIA DASCĂLU
JUDECĂTOR, DANA POPEŢI
JUDECĂTOR, COSMIN ŢIFREA
GREFIER, GEORGETA RAGORIT

Și decizia:

Cod ECLI    ECLI:RO:CATIM:2019:016.000151
ROMÂNIA                                                                          OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIŞOARA
SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Dosar nr. 431/59/2016**–26.07.2018

DECIZIA Nr. 151/2019
Şedinţa publică din 7 februarie 2019

Completul constituit din:
PREŞEDINTE: MARIA CORNELIA DASCĂLU JUDECĂTOR: DANA POPEȚI JUDECĂTOR: COSMIN ȚIFREA
GREFIER: GEORGETA RAGORIT

S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul–reclamant Mioc Marius Remus împotriva sentinţei civile nr. 694/19.04.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 431/59/2016**, în contradictoriu cu intimaţii–pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989 şi Oană Marin, având ca obiect anulare act administrativ– rejudecare

Dată fără citarea părţilor.

Mersul dezbaterilor şi concluziile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la termenul din 23 ianuarie 2019 încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanţa a amânat pronunţarea la 7 februarie 2019.

Se constată depuse la dosar, la data de 06.02.2019, prin registratura instanței, note scrise, formulate în apărarea intimatului Oană Marin.

C U R T E A
Deliberând asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea astfel cum a fost precizată şi înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, la data de 17 iunie 2016, în urma declinării competenţei de soluţionare de către Curtea de Apel Timişoara prin sentinţa civilă nr. 136/30.05.2016, reclamantul Mioc Marius Remus a chemat în judecată pârâţii Secretariatul de Stat pt. Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 (S.S.R.M.L.Î.R.C.) şi Oană Marin, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză, să dispună anularea certificatului de luptător seria LRT-O nr. 0002, emis pe numele pârâtului Oană Marin şi să interzică pârâtei S.S.R.M.L.Î.R.C. emiterea în viitor al unui alt certificat de revoluţionar conform Legii nr. 341/2004 pentru Oană Marin. În subsidiar a solicitat obligarea S.S.R.M.L.Î.R.C. la anularea respectivului certificat de revoluţonar.

Prin sentinţa civilă nr. 1940/05.10.2016, pronunţată în dosarul nr. 431/59/2016, al Tribunalului Timiş, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, instanţa a respins excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul Mioc Marius Remus, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pt. Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 şi Oană Marin.

În motivare instanţa a reţinut următoarele:

Analizând cu prioritate excepţiile menţionate, invocate în cauză, în conformitate cu dispoziţiile 248 NCPC, în ordinea firească a soluţionării acestora, tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Timiş, invocată de pârâtul Oană Marin prin întâmpinare, s-a constatat că excepţia este neîntemeiată şi a fost respinsă ca atare.

Se observă în acest sens că reclamantul are domiciliul în Timişoara, fiind astfel introdusă corect acţiunea, în raport de prevederile art. 10 al. 3 din Legea 554/2004, care instituie o competenţă teritorială alternativă, lăsată la aprecierea reclamantului, între instanţa de domiciliu a acestuia şi instanţa de la domiciliul pârâtului.

În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată tot de acelaşi pârât prin întâmpinare, s-a constatat de către instanţă că aceasta este întemeiată.

Astfel, obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă cererea reclamantului privind anularea Certificatului de luptător pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – luptător rănit, seria LRT-O nr. 002, emis pe numele pârâtului Oană Marin de către pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945 – 1989.

Legea 341/2004, a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, împreună cu Normele metodologice de aplicare, modificate şi completate prin HG nr. 1707/29.11.2006, dispun asupra condiţiilor în care Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 poate preschimba certificatele doveditoare care, în perioada 1990 – 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (art. 9 din Legea nr. 341/2004).

Totodată, cele două acte normative stabilesc şi condiţiile în care se vor soluţiona şi contestaţiile privind preschimbarea sau neefectuarea preschimbării certificatelor, respectiv că, potrivit art. 20 al. 1 din Normele metodologice aprobate prin HG 1412/2004, modificate prin HG 1707/2006, „persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe baza de probe, că în cazul altor persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004 sau ale prezentelor norme metodologice, pot face contestaţie la Comisia Parlamentară, în termen de maximum şase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 al. 1, iar conform alin. 5 al aceluiaşi articol, „pe baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară SSPR reanalizează documentaţia pe baza căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestaţiei şi, în raport de decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare”.

De asemenea, art. 49 alin. 1 din normele metodologice indicate mai sus, precizează că „în cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective”, în timp ce alin. 2 al art. 49 din HG nr. 1707/2006 arată expres că „analiza elementelor de noutate şi decizia cu privire la anularea certificatelor sunt de competenţa comisiei prevăzute la art. 13, până la expirarea termenului de preschimbare a certificatelor, iar după acest termen competenţa revine unei comisii formate din angajaţi ai SSPR, numiţi prin ordin al secretarului de stat”, iar alineatul trei al aceluiaşi articol arată că „anularea certificatelor şi înaintarea propunerii de retragere a titlurilor se fac de SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare”

Este aşadar fără putinţă de tăgadă că legiuitorul a instituit o procedură specială în materie, care atribuie decizia de anulare a unui astfel de certificat exclusiv SSPR (actualmente SSRMLIRC), cu avizul Comisiei Parlamentare de specialitate, şi nu instanţelor judecătoreşti, necompetente general în materie.

Numai o eventuală decizie a SSRMLIRC, dată în legătură cu anularea unui certificat preschimbat în temeiul Legii 341/2004, ar putea constitui obiectul unei contestaţii adresate instanţei de contencios administrativ.

De altfel, ca urmare a sesizării reclamantului din cauza de faţă, SSMLIRC a anulat în procedura descrisă mai sus certificatul seria LRT-O nr. 00002, emis pe numele pârâtului Oană Marin, însă contestaţia formulată de acesta din urmă împotriva deciziei de anulare a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 6182/31.10.2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în dosar 3761/2/2011, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 2986/10.04.2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosar 3761/2/2011*.

Aşadar, s-a admis de către tribunal excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către pârâtul Oană Marin, şi s-a respins, ca atare, acţiunea reclamantului.

Ca urmare a soluţiei date asupra excepţiei inadmisibilităţii, nu a mai considerat necesară analizarea celorlalte excepţii invocate de către pârâţi.

Prin Decizia civilă nr. 1996/23.03.2017, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în dosarul nr. 431/59/2016*, instanţa a admis recursul formulat de recurentul reclamant Mioc Marius Remus, împotriva Sentinţei Civile nr. 1940/05.10.2016, pronunţată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 431/59/2016*, în contradictoriu cu intimații pârâți Oană Marin și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în Perioada 1945-1989, a casat sentinţa civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Tribunalul Timiș.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Timişoara a reţinut următoarele:

În esenţă, prima instanţă a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca atare acţiunea reclamantului, pe considerentul că legiuitorul, prin disp. art. 20 al. 1 şi art. 49 alin. 2 din Normele metodologice aprobate prin HG 1412/2004, modificate prin HG 1707/2006, de aplicare a Legii nr. 341/2004, a instituit o procedură specială în materia anulării certificatului de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989, atribuind decizia de anulare a unui astfel de certificat exclusiv SSPR (actualmente SSRMLIRC), cu avizul Comisiei Parlamentare de specialitate, şi nu instanţelor judecătoreşti, necompetente general în materie.

Contrar celor reţinute de prima instanţă, Curtea a constatat că, prin disp. art.26 din Legea nr.341/2004, prin derogare de la dispoziţiile art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, toate litigiile legate de aplicarea dispoziţiilor legii nr.341/2004, în care acţiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluţionarilor din decembrie 1989, fără vreo deosebire în funcţie de obiect, se soluţionează în fond, de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, neputându-se astfel reţine o necompetenţă generală în materie a instanţelor judecătoreşti. În acelaşi sens sunt de altfel şi disp. art. 49 alin. 2 din HG 1412/2004 modificat prin HG 99/2015, unde legiuitorul a prevăzut că S.S.R.M.L.Î.R.C. poate anula certificate de revoluţionar „pe baza unor elemente de noutate”, prin art. 49 indice 1 alin. (2) din HG nr. 1412/2004, introdus prin HG nr. 99/2015 pct. 40, fiind definită sintagma de element de noutate astfel: „Prin sintagma elemente de noutate se înţelege:

  1. hotărârile judecătoreşti definitive prin care se constată încălcarea art. 3 alin. 6 şi art. 8 din Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare;
  2. hotărârile judecătoreşti definitive, dacă prin acestea se constată încălcarea oricăreia din condiţiile pentru obţinerea certificatului preschimbat sau a noului certificat ori încălcarea prevederilor Legii nr. 341/2004, cu modificările şi completările
  3. hotărârile judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului”, rezultând deci că, una din ipotezele care pot apărea la anularea unor certificate de revoluţionar o reprezintă hotărâri judecătoreşti definitive, prin care s-a dispus anularea certificatului, astfel încât apare lămurit faptul că instanţele de judecată sunt competente să anuleze certificate de revoluţionar.

Mai mult, Curtea a reţinut şi faptul că reclamantul a urmat procedura specială instituită prin Legea 341/2004 cu privire la anularea certificatului de luptător în revoluţie a pârâtului intimat Oană Marin cât timp a formulat contestaţie la preschimbarea certificatului acestuia în anul 2009 (fila 73 dosar de primă instanţă) iar mai apoi, în aprilie 2010 a informat SSPR despre nelegalitatea preschimbării certificatului în cazul pârâtului (fila 8, 9 dosar de primă instanţă), o nouă contestaţie legată de certificatul pârâtului fiind înregistrată la C.P.R.D. în septembrie 2010 (fila 10 dosar de primă instanţă), astfel încât nu se poate reţine soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii reclamantului ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurilor speciale în materie. De altfel chiar pârâtul intimat Oană Marin arată în întâmpinarea formulă în faţa instanţei de recurs că reclamantul a urmat procedura specială prevăzută de lege, cât timp Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 – luptător rănit, seria LRT-0 nr.00002, emis pârâtului Oană Marin de pârâta SSRMLIRC la 23.12.2005, a fost anterior anulat de către instituţia emitenta – SSPR (actualmente SSRMLIRC).

În considerarea celor ce preced, Curtea a constatat că în mod greşit prima instanţă a soluționat procesul doar prin admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii fără a se pronunţa asupra celorlalte excepţii invocate în cauză (excluzând-o pe cea privind necompetenţa materială) sau asupra fondului litigiului, astfel încât, în speță, este incident temeiul de casare instituit de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, motiv pentru care a admis, ca fondat, recursul reclamantului, cu consecința casării hotărârea atacate, și, constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare – potrivit dispoziţiilor art. 498 alin.2 Cod procedură civilă.

Conform deciziei de casare, la data de 26 iunie 2017, dosarul nr. 431/59/2016* a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Timiş, Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal.

În probaţiune, a fost ataşat dosarul nr. 3761/2/2011* al Curţii de Apel Bucureşti.

La termenul din data de 08.02.2018 reclamantul a învederat instanţei, în esenţă, că prin acţiune solicită anularea ambelor certificate emise pe numele pârâtului Oană Marin, inclusiv cel înregistrat cu CNP greşit consemnat.

Prin sentinţa civilă nr. nr.694/19.04.2018, Tribunalul Timiş a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945- 1989. A respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtul Oană Marin.; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Oană Marin. A respins acţiunea formulată de reclamantul Mioc Marius Remus, în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, şi Oană Marin, ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Mioc Marius Remus solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând în fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi precizată, anularea certificatelor de luptător în revoluţie seria LRT-O nr. 00002 emise pe numele lui Oană Marin şi interzicerea pârâtei SSRMLIRC emiterea în viitor a unui alt certificat de luptător în revoluţie conform legii 341/2004 pentru numitul Oană Marin. De menţionat că în decizia nr. 1996 din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în prezentul proces (casare cu trimitere) se precizează: „apare lămurit faptul că instanţele de judecată sunt competente să anuleze certificate de revoluţionar” (pag. 10 a deciziei), prin urmare soluţia pe care o cere în subsidiar în „Răspuns la întâmpinări şi precizare de acţiune”, anume de emitere a unei hotărâri prin care SSRMLIRC să fie obligat să anuleze certificatul de luptător în revoluţie a numitului Oană, nu-şi mai are rostul.

În motivare, recurentul arată că hotărârea instanţei a încălcat sau aplicat greşit normele de drept material, motivele invocate de instanţă fiind străine de natura cauzei şi s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a Sentinţei 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti care stabileşte că Oană Marin a săvârșit fapte incompatibile cu preschimbarea certificatului său de revoluţionar, conform art. 8 din Legea 341/2004, aplicabil în materie. Totodată, ca urmare a neanalizării excepţiei de nelegalitate pe care a invocat-o, recurentul arată că este aplicabil şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 cod procedură civilă, iar datorită unei interpretări greşite a Deciziei 2986/10.04.2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Tribunalul Timiş a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, atribuind acesteia prerogative care aparţin doar Preşedintelui României.

Prin Sentinţa amintită, Tribunalul Timiş a admis excepţia prescripţiei dreptului de acţiune invocată de pârâtul Oană Marin şi a respins ca prescrisă acţiunea.

Pentru a proceda astfel, instanţa a apreciat că: „reclamantul avea un termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau de la data comunicării refuzului nejustificat de la soluţionarea cererii în care să promoveze acţiunea în contencios administrativ. (…) dreptul acestuia de a solicita anularea Certificatului (…) seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin s-a născut abia în momentul pronunţării Deciziei Civile nr. 2986/10.04.2014 de către Curtea de Apel Bucureşti, când prin desfiinţarea deciziei SSPR de anulare, s-a menţinut Certificatul seria LRT-0 nr. 00002/23.12.2005. Cum însă de la data finalizării acestui litigiu şi până la data promovării prezentei acţiuni în contencios administrativ, respectiv 18.03.2016, au trecut aproximativ doi ani, Tribunalul apreciază că prezentul demers judiciar a fost formulat cu încălcarea termenului de prescripţie (…) Susţinerile reclamantului potrivit căruia termenul de prescripţie a dreptului de acţiune nu este împlinit motivat de faptul că prezenta acţiune vizează Certificatul seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin ca urmare a îndreptării erorii materiale strecurate în cuprinsul acestuia şi care nu i-a fost comunicat niciodată, aflând despre el cu ocazia depunerii întâmpinării, nu poate fi primită. Certificatul preschimbat seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin (…) îşi produce efectele juridice de la data eliberării, respectiv 23.12.2015, prin îndreptarea erorii materiale din cuprinsul acestuia la data de 06.01.2015 pârâtul nedobândind noi titluri sau drepturi ca urmare a acestei îndreptări, pentru a aprecia că de la data luării la cunoștință a eliberării certificatului (…) corectat ar curge noi termene procedural de contestare”.

Se arată că sentinţa este greşită din următoarele motive:

Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti (interpretând totodată greşit Decizia 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti)

Conform art. 3 alin. 2 al Legii 341/2004, forma în vigoare în momentul pronunţării Deciziei 2986/10.04.2014 a Curţii de Apel Bucureşti (adică înainte de OUG 95/2014), titlul de luptător pentru victoria revoluţiei, atribuit şi numitului Oană Marin, se acordă „avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate potrivit Legii nr. 42/1990”. Conform art. 5 din Legea 42/1990, titlul respectiv „se conferă de către Preşedintele României”, la propunerea unei comisii.

Art. 9 alin. 6 din Legea 341/2004 (care a fost abrogat de pct. 16 art. I din OUG 95/2014, dar era în vigoare în momentul deciziei Curţii de Apel Bucureşti) spune că titlul de luptător pentru victoria revoluţiei „se atribuie, prin decret, de către Preşedintele României, la propunerea SSPR, cu avizul Comisiei Parlamentare”.

Aşadar, factorul de decizie în atribuirea titlurilor de luptător pentru victoria revoluţiei este Preşedintele României; SSPR şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) fac doar nişte propuneri, dar Preşedintele României este cel care are dreptul suveran de a accepta ori respinge propunerile respective.

Prin Decretul 237/28.02.2011 Preşedintele României a retras titlul de luptător pentru victoria revoluţiei atribuit numitului Oană Marin. Acest decret este în continuare valabil, neapărând până acum vreun nou decret prezidenţial prin care lui Oană Marin să i se fi reacordat titlul respectiv.

Recurentul arată că, sentinţa Tribunalului Timiş prin care se afirmă că, odată cu hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a menţinut certificatul seria LRT-O nr. 00002 emis pe numele lui Oană Marin reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti, prin faptul că se atribuie puterii judecătoreşti prerogativa de a conferi titlul de luptător pentru Victoria revoluţiei, prerogativă care este atribuţia strictă a preşedintelui României. Aceasta constituie motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 4 Cod de Procedură civilă.

Este de observat că în cadrul procesului de la Curtea de Apel Bucureşti, Oană Marin însuşi era conştient că factorul de decizie în atribuirea titlurilor de luptător pentru victoria revoluţiei este preşedintele României. De aceea a cerut ca, pe lângă anularea hotărârii SSPR de anulare a certificatului său de revoluţionar, SSPR să fie obligat să înainteze Preşedintelui României propunere de reacordare a titlului. Acest capăt de cerere a lui Oană Marin a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2986/10.04.2014 nu are semnificaţia menţinerii valabilităţii certificatului LRT-O nr. 00002 emis numitului Oană Marin. Contrar afirmaţiilor Tribunalului Timiş, Decizia 2986/2004 a Curţii de Apel Bucureşti nu restabileşte valabilitatea certificatului LRT-O nr. 00002 emis numitului Oană Marin. Nici n-ar fi putut dispune Curtea de Apel Bucureşti aşa ceva deoarece titlul lui Oană Marin fusese retras printr-un decret prezidenţial. Câtă vreme nu apăruse un alt decret prezidenţial prin care titlul să fie reacordat valabilitatea certificatului nu putea fi restabilită.

Oană Marin a cerut la Curtea de Apel Bucureşti şi obligarea SSPR să înainteze către Preşedintele României o propunere de reacordare a titlului. Acest capăt de cerere a fost respins de instanţa de judecată. În Decizia 2986/10.04.2014 se afirmă (pag. 8): „Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizând obligarea SSPR să propună reacordarea titlului de către reclamant, întrucât nu se poate stabili la acest moment dacă sunt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat, nefiind cunoscute motivele pentru care SSPR a considerat că se impune anularea certificatului de revoluţionar deţinut de reclamant”.

Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2986/10.04.2014 nu are semnificaţia respingerii cererii de anulare a certificatului lui Oană Marin în procesul de la Curtea de Apel Bucureşti obiectul judecăţii nu a fost cererea de anulare a certificatului lui Oană Marin, ci hotărârea administrativă a SSPR de anulare a respectivului certificat. Instanţa a constatat că hotărârea administrativă a SSPR nu a fost motivată: „obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputând fi decât anularea lui”.

Faptul că SSPR nu şi-a motivat actul administrativ nu îi este imputabil recurentului. Sub nicio formă însă, Curtea de Apel Bucureşti nu s-a referit la temeinicia sau netemeinicia cererii sale de anulare a certificatului lui Oană Marin.

De altfel, tocmai fiindcă cererea recurentului de anulare a certificatului lui Oană Marin nu era obiect al judecăţii Curţii de Apel Bucureşti, la acel proces i s-au respins o serie de dovezi a căror administrare o ceruse (înscrisuri, interogatoriul lui Oană, audierea unui martor).

În încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Bucureşti din 12.09.2012 se precizează ca motiv al respingerii unor dovezi propuse că: „instanţa nefiind investită cu analizarea legalităţii emiterii certificatului anulat” (dosar 3761/2/2011 Curte de Apel Bucureşti fond, fila 132 verso).

După Decizia Curţii de Apel Bucureşti din 2014 cererea sa de anulare a certificatului lui Oană Marin a rămas în continuare rezolvată favorabil, ca urmare a Decretului Preşedintelui României, iar SSPR avea posibilitatea emiterii unei noi decizii de anulare a certificatului lui Oană Marin.

Prin formularea „Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizând obligarea SSPR să propună reacordarea titlului de către reclamant”, instanţa bucureşteană a lăsat posibilitatea SSPR de a emite o nouă decizie de anulare a certificatului lui Oană Marin, de data aceasta motivată.

Reclamantul menţionează că nu a avut motive sa atace în justiţie refuzul SSPR de a-i rezolva favorabil cererea, deoarece titlul de luptător în revoluţie al numitului Oană Marin a rămas în continuare anulat, urmare a Decretului Preşedintelui României nr. 237 din 28.02.2011, deci cererea era în continuare rezolvată favorabil. Doar dacă SSPR ar fi propus preşedintelui României reacordarea titlului (ceea ce nu era obligat de Decizia 2986/2014) aceasta ar fi avut semnificaţia unei respingeri a cererii recurentului. Recurentul-reclamant a urmărit Monitorul Oficial dar n-a observat nici un asemenea decret, deci cererea a rămas rezolvată favorabil. Nici de la SSPR n-a primit vreo adresă prin care să i se comunice că ar fi respins cererea legată de Oană Marin.

Consideră că este greşită aprecierea instanţei că primul certificat LRT-O nr. 00002 emis pentru Oană Marin, cu erori materiale, în 23.12.2005, ar fi produs consecinţe juridice

Arată că, în mod greşit instanţa a apreciat că „Certificatul preschimbat seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin (…) îşi produce efectele juridice de la data eliberării, respectiv 23.12.2005, prin îndreptarea erorii materiale din cuprinsul acestuia la data de 06.01.2015 pârâtul nedobândind noi titluri sau drepturi ca urmare a acestei îndreptări”. Nu există la dosar nicio dovadă că acel prim certificat emis pentru Oană Marin cu CNP greşit a produs vreun efect juridic. Din contră, cum rezultă din cererea depusă de Oană înregistrată la SSPR cu nr. 18/483/20.12.2006 (dosar rejudecare fond filele 18-21), în 06.05.2006 Oană fusese în audienţă şi în această audienţă s-a cerut „elucidarea situaţiei” legată de faptele sale din revoluţie, iar în final Oană cere emiterea unui certificat nou (corectat) pentru ca „să beneficiez de prevederile Legii 341/2004” (dosar rejudecare fond fila 20).

Sinteza şedinţei CPRD din 6 mai 2006 de pe saitul Camerei Deputaţilor (publicată şi în partea de Monitor Oficial cu dezbateri parlamentare) consemnează:

„A fost audiat domnul general Oană Marin care a prezentat situaţia dosarului personal la care a primit avizele din partea Comisiei S.S.P.R. şi C.P.R.D. 1989, certificatul a fost preschimbat şi tipărit cu data naşterii şi CNP-ul greşit şi doreşte să afle de ce nu poate intra în posesia certificatului. Secretarul de Stat Petrişor Morar a precizat că în dala de 2 mai 2006 s-a primit o solicitare din partea Secţiei Parchetelor Militare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care solicită SSPR, dispunerea suspendării procedurii de preschimbare a certificatelor de revoluţionari conform Legii nr. 341/2004 pentru toţi militarii implicaţi, până la finalizarea cercetărilor şi i-a sugerat d-lui general Oană Marin să se adreseze Parchetului pentru a-i elibera o adeverinţă prin care să se specifice că nu a fost implicat în acţiuni împotriva Revoluţiei. Domnul general Oană Marin a anunţat membrii Comisiei că va face demersurile către Parchet pentru a intra în posesia adeverinţei. Comisia va lua o hotărâre şi va trimite un răspuns în scris cu privire la acest caz”.

Aşadar, în 6 mai 2006 Oană Marin nu se afla în posesia certificatului, iar în 20 decembrie 2006 scrie SSPR-ului că vrea să beneficieze de prevederile legii 341/2004, adică nu beneficiase până atunci. Dar nici ulterior, până la emiterea noului certificat corectat, în 06.01.2015, n-a putut beneficia de prevederile legii 341/2004, fiindcă şeful CPRD a refuzat să-l semneze. Apoi a urmat procedura de anulare a certificatului şi procesul de la Curtea de Apel Bucureşti, perioadă în care de asemeni Oană n-a putut beneficia de drepturi.

În adresa CPRD nr. 42/10730/20.11.2006 (dosar rejudecare fond fila 25), se comunică petentului Oană Marin că „a fost formulată o contestaţie împotriva dvs.” şi că „în plenul şedinţei CPRD din data de 14.11.2006 a fost discutat şi analizat dosarul dv. şi s-a hotărât amânarea avizului până la clarificarea activităţii desfăşurate de dv. în perioada Revoluţiei”.

Până la emiterea celui de-al doilea certificat pentru Oană Marin, corectat, în data de 06.01.2015, nu a existat niciun efect juridic al certificatului LRT-O nr. 00002. Tocmai fiindcă fusese tipărit cu greşeli, Oană Marin nu 1-a putut folosi pentru a revendica drepturi pe baza sa şi la scurt timp 1-a returnat la SSPR pentru a primi în loc un certificat corectat.

Faptul că Oană Marin returnase la SSPR certificatul din 23.12.2005 rezultă şi din sinteza şedinţei CPRD din 10 noiembrie 2009 (dosar iniţial fila 73), document care se bucură de prezumţia de veridicitate, unde este consemnat: „Doamna Popină Mirela – Consilier al SSPR, a menţionat faptul că domnul Oană Marin are avizul ambelor Comisii, are titlul acordat, i s-a înmânat certificatul dar acesta cuprindea erori materiale, drept pentru care, l-a returnat la SSPR pentru a fi retipărit, după retipărire în momentul transmiterii la CPRD 1989 s-a decis nesemnarea acestuia”.

Certificatul LRT-O nr. 00002 tipărit cu greşeli şi eliberat lui Oană Marin în 23.12.2005 nu a produs nici un efect juridic atât datorită greşelilor conţinute în acesta cât şi a faptului că Oană Marin nu s-a mai aflat în posesia efectivă a respectivului certificat, căci îl returnase la SSPR în vederea corectării greşelilor. Nefiind în posesia certificatului, Oană Marin nu l-a putut invoca în faţa diferitelor autorităţi pentru a beneficia de drepturile acordate de legea 341/2004, cum el însuşi explică în memoriul adresat SSPR în 20.12.2006 (dosar rejudecare fond fila 20).

Faţă de cele arătate, recurentul opiniază că nu se poate pretinde că răstimpul de prescripţie trebuie socotit de la data deciziei Curţii de Apel Bucureşti din 10 aprilie 2014, ci abia de la data când a cunoscut că lui Oană i s-a eliberat un nou certificat. Bănuia că Oană, după câștigarea procesului de la Bucureşti, va face demersuri la SSPR să primească iar certificat, şi a observat că decizia Curţii de Apel Bucureşti nu obligă SSPR la aşa ceva dar cunoscând ticăloşia care domneşte în această instituţie bănuia că este posibil ca SSPR să-i facă pe plac lui Oană. Recurentul precizează că a urmărit Monitorul Oficial, dar nevăzând un decret al preşedintelui prin care să reacorde titlul de luptător în revoluţie pentru Oană, n-a ştiut că Oană a reprimit certificatul. Curtea de Apel Bucureşti a avut nevoie de mai mult de un an de zile să redacteze hotărârea, atât recurentul-reclamant (22 mai 2015) cât şi Oană a depus la Curtea de Apel Bucureşti cereri pentru urgentarea redactării hotărârii. A dorit să dispună de hotărârea Curţii de Apel Bucureşti înainte de a face noi demersuri în acest caz. Dar pentru recurentul-reclamant, faptul că lui Oană i s-a eliberat un nou certificat, cu date corectate, a fost doar la stadiul de bănuială. Abia cu prilejul prezentului proces a aflat cu certitudine acest lucru.

Se mai arată că în timp ce era cu ochii pe Monitorul Oficial, pentru a vedea dacă apare acolo vreun decret de reacordare a titlului de luptător în revoluţie pentru pârâtul Oană Marin, pârâta SSRMLIRC, condusă atunci de actualul inculpat Sanda Adrian a iniţiat apariţia OUG 95/2014, în care a inclus prevederi făcute cu dedicaţie pentru Oană Marin, pentru a i se putea elibera certificat fără un decret prezidenţial de conferire a titlului. Pe lângă multe alte schimbări la Legea 341/2004, OUG 95/2014, prin art. I pct. 16 abrogă art. 9 alin. 6 din Legea 341/2004 care spunea că titlurile prevăzute de Legea 341/2004 se atribuie, prin decret, de Preşedintele României.

O.U.G. nr. 95/2014 a apărut în Monitorul Oficial nr. 969 din 30 decembrie 2014, iar în 6 ianuarie 2015, deci îndată ce s-a reluat lucrul după concediul de revelion, SSRMLIRC i-a eliberat certificatul lui Oană Marin. Se mai arată că Oană Marin nu deţine titlul de luptător în revoluţie, căci acesta a fost retras de Preşedintele României (Traian Băsescu) prin Decretul 237/28.02.2011 (dosar Curtea de Apel Bucureşti 3761/2/2011 fond fila 43), iar apoi n-a apărut un nou decret prezidenţial prin care titlul lui Oană Marin să fie reacordat. Dar Oană Marin deţine un brevet de atestare a titlului de luptător în revoluţie emis de fostul preşedinte Ion Iliescu. Acel brevet nu mai este valabil, fiindcă titlul atestat de el a fost anulat, dar nu se poate contesta că Oană Marin este titular al acestui brevet.

Astfel, SSRMLIRC, în loc să urmeze procedura prevăzută până atunci de Legea 341/2004 şi pe care însăşi Oană Marin o indicase în procesul de la Curtea de Apel Bucureşti, anume să înainteze preşedintelui României o propunere de reacordare a titlului a ales să promoveze o schimbare a legii pentru a putea elibera certificat lui Oană Marin fără a mai fi nevoie să se adreseze Preşedintelui României. S-a evitat astfel şi publicitatea care ar fi rezultat din publicarea decretului prezidenţial de reacordare a titlului în Monitorul Oficial, iar recurentul-reclamant n-a avut nici o posibilitate de a afla că cererea adresată SSPR a fost respinsă, instituţia neinformându-l despre acest lucru. Totuşi, emiterea certificatului pentru Oană Marin cu ocolirea Preşedintelui României a rămas nelegală.

Independent de demersurile anterioare legate de anularea certificatului de luptător în revoluţie a lui Oană Marin, avea dreptul să depună o cerere nouă, în conformitate cu HG 99/2015, cu acelaşi scop. Faţă de această cerere nouă, consideră că prezenta acţiune în  justiţie este în termen. Legea 341/2004 şi normele ei de aplicare prevăd două proceduri distincte prin care se pot anula certificate de revoluţionar: O procedură desfăşurată în timpul operaţiunii de preschimbare a certificatelor, în care se dă posibilitatea oricărei persoane interesate să depună contestaţie până la un soroc reprezentat de 6 luni de la apariţia în Monitorul Oficial a listei cu persoanele cărora li s-a aprobat preschimbarea certificatelor. Acea listă cu certificatele preschimbate a apărut în Monitorul Oficial nr. 467 bis din 7 iulie 2010, deci sorocul de depunere a contestaţiilor era 7 ianuarie 2011.

Pe lângă această procedură există o a doua procedură de anulare a certificatelor, care se poate desfăşura şi ulterior, pe baza unor „elemente de noutate”. Legiuitorul a menţinut această procedură şi cu prilejul ultimelor schimbări ale legii 341/2004 şi a normelor de aplicare, prin OUG 95/2014 şi HG 99/2015.

Sunt 2 comisii distincte ale SSPR care trebuiau să analizeze legalitatea preschimbării certificatelor: una prevăzută la art. 13 din HG 1412/2004 (normele metodologice de aplicare ale legii 341/2004; ulterior articolul respectiv a fost schimbat după ce comisia respectivă şi-a încetat activitatea, dar era în vigoare la data când a început demersurile legate de Oană) şi alta prevăzută de art. 49 din normele metodologice de aplicare a legii 341/2004.

Articolul unic pct. 39 al HG 99/2015 modifică art. 49 din normele metodologice de aplicare a legii 341/2004, iar alin. 2 al acestui articol spune: „în cazul în care, pe baza unor elemente de noutate, constatate din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice ori juridice de drept public sau privat, reiese faptul că noile tipuri de certificate au fost eliberate unor persoane care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 341/2004, cu modificările şi completările ulterioare, sau de prezentele norme metodologice, SSPR va proceda la anularea certificatelor respective şi va propune Preşedintelui României retragerea titlurilor atribuite în baza acestora”. Art. 49 alin. 3 din normele metodologice arată că, chiar şi după expirarea termenului de preschimbare a certificatelor se poate lua o decizie de anulare a certificatelor pe baza unor elemente de noutate.

Aşadar, chiar dacă s-ar considera că demersurile recurentul-reclamant anterioare legate de anularea certificatului domnului Oană au fost respinse şi s-a prescris dreptul său de a continua acele demersuri „orice persoană fizică ori juridică de drept public sau privat”, ar fi avut dreptul să facă un demers complet nou cu acelaşi scop, aducând „elemente de noutate”.

În cererea adresată SSRMLIRC în data de 19 ianuarie 2016 (dosar iniţial fila 5), a indicat şi elemente de noutate, anume Sentinţa nr. 6182/31.10.2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi declaraţia olografa a lui Oană Marin, prin urmare recurentul-reclamant apreciază că cererea sa îndeplineşte condiţiile prevăzute de HG 99/2015 şi trebuia analizată de SSRMLIRC.

Dacă nu se acceptă ideea că cererea adresată pârâtei în 19 ianuarie 2016 e o continuare a demersurilor mai vechi pe baza primei proceduri de anulare a certificatelor, această cerere trebuie considerată o cerere nouă, care se încadrează în cea de-a doua procedură.

Faţă de data la care a depus cererea către SSRMLÎRC (dosar iniţial fila 6) şi faptul că instituţia nu i-a răspuns la cerere şi sorocul până la care trebuia să-i răspundă, introducerea prezentei acţiuni în instanţă în 18 martie 2016 a respectat termenul de prescripţie.

Instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei de autorităţii de lucru judecat invocată de recurentul-reclamant.

Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat se arată că conform art. 430 alin. 2 cod procedură civilă autoritatea de lucru judecat priveşte nu numai dispozitivul, ci şi considerentele hotărârii judecătoreşti.

Este stabilit, cu autoritate de lucru judecat, opozabilă pentru amândoi pârâții (Sentinţa 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti) că „ Lt col. Oană Marin la acel moment a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989, împrejurarea că, până la sfârșitul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 forţele militare din care a făcut parte şi reclamantul au fost de partea manifestanţilor nu înlătură încadrarea acţiunilor iniţiale ale reclamantului în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, din moment ce legea prevede „sub orice formă” şi nu menţionează excepţii de la interdicţia de a beneficia de această lege instituită pentru cei care au întreprins asemenea acţiuni” (dosar iniţial fila 12-13). Chiar dacă Sentinţa 6182/2012 a fost parţial modificată prin Decizia 2986/2014, acea parte în care se constată că Oană Marin a acţionat împotriva revoluţiei nu a fost modificată.

Este adevărat că Decizia 2986/2014 afirmă că nu sunt cunoscute „motivele pentru care SSPR a considerat că se impune anularea certificatului de revoluţionar deţinut de reclamant”, dar aceasta reprezintă doar o constatare a faptului că SSPR nu a motivat decizia de anulare a certificatului, nicidecum nu înseamnă că instanţa de recurs din procesul de la Bucureşti a anulat constatările primei instanţe privitoare la faptul că Oană Marin „a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989”, ceea ce e incompatibil cu atribuirea unui certificat de revoluţionar.

Conform art. 8 din Legea 341/2004 nu pot beneficia de prevederile ei persoanele care au acţionat „sub orice formă” împotriva revoluţiei în condiţiile în care este stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că Oană Marin a acţionat împotriva revoluţiei, certificatul său de luptător în revoluţie trebuie anulat.

Recurentul-reclamant arată că instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei de nelegalitate învederând că emiterea certificatului de luptător în revoluţie pentru Oană Marin a fost de la început nelegală, independent de argumentele folosite anterior în procesul de contestare a acestuia.

Dosarul pârâtului Oană nu conţine toate elementele impuse de lege pentru preschimbarea certificatului, eliberarea certificatului său a fost nelegală chiar de la început. Pe lângă problema faptelor sale concrete din revoluţie, apare şi faptul că dosarul său (dosar rejudecare fond filele 12-62) nu conţinea toate elementele necesare preschimbării certificatului. Astfel:

  • lipseşte declaraţia pe propria răspundere că nu a desfăşurat acţiuni împotriva Revoluţiei din decembrie 1989, pretinsă de art. 1ind 2 alin. 3 din normele metodologice de aplicare ale legii 341/2004 aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din HG 1707/2006.
  • lipseşte declaraţia personală a lui Oană Marin în care acesta să relateze faptele sale din timpul revoluţiei, necesară conform art. 12ind.2 lit. li) din normele metodologice de aplicare ale legii 341/2004 aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 12 din HG 1707/2006. De remarcat că Oană însuşi a întocmit un cuprins al dosarului depus (dosar rejudecare fond fila 41) şi chiar din acel cuprins rezultă lipsa declaraţiei

Se mai arată că lipseşte avizul Comisiei parlamentare a revoluţionarilor pentru preschimbarea certificatului, Legea 341/2004 impune un dublu control al eliberării certificatelor de luptător în revoluţie: al SSPR (actual SSRMLIRC) şi al Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD).

În cazul pârâtului Oană, poziţia SSPR a fost constantă de a fi de acord cu preschimbarea certificatului. Dar încă din 2006 la CPRD se primise o contestaţie la adresa lui Oană, după cum rezultă din scrisoarea CPRD nr. 42/10730/20.11.2006 (dosar rejudecare fond fila 25). Mai apoi, în 9 septembrie 2008 CPRD, în unanimitate a votat „neacordarea avizului pentru preschimbare” a certificatului lui Oană Marin (dosar iniţial fila 71). Ca urmare, preşedintele CPRD a refuzat să iscălească certificatul respectiv (care fusese retipărit pentru corectarea erorilor materiale).

După schimbarea componenţei CPRD, SSPR, în calitate de instituţie de stat însărcinată cu distrugerea prestigiului evenimentului istoric al revoluţiei din decembrie 1989, a încercat din nou să obţină semnarea certificatului lui Oană Marin, mizând pe faptul că parlamentarii din noua componenţă a CPRD nu cunosc discuţiile vechi. Acţiunea SSPR a eşuat şi de data aceasta, inclusiv ca urmare a sesizărilor făcute de reclamant (dosar iniţial filele 72-75).

A urmat apoi plângerea penală făcută de recurentul-reclamant împotriva conducătorului de atunci al SSPR (dosar Curte Apel Bucureşti fond filele 57-59), anularea de către SSPR a certificatului lui Oană, decretul prezidenţial de anulare a titlului şi procesul de la Curtea de Apel Bucureşti. Se vede din dosarul acelui proces că CPRD şi-a menţinut poziţia de a refuza să dea aviz favorabil pentru preschimbarea certificatului lui Oană Marin. De remarcat observaţia făcută de senatorul Raymond Luca, preşedintele CPRD de la acea vreme, în mesajul electronic pe care i l-a adresat. Raymond Luca scria: „presupunând că ar câștigat disputa cu SSPR, tot nu-şi poate atinge scopul dacă recurentul-reclamant nu este obligat tot printr-o sentinţă definitivă să îl semneze [certificatul de revoluţionar]” (dosar Curte Apel Bucureşti 3761/2/2011 fond fila 68 verso).

Ulterior CPRD a devenit parte în procesul de la Bucureşti. Deşi Oană ceruse obligarea CPRD la acordarea avizului favorabil preschimbării certificatului său, Curtea de Apel Bucureşti nu a stabilit obligaţii pentru CPRD. Aşadar, şi după procesul de la Curtea de Apei Bucureşti, retragerea avizului de preschimbare de către CPRD a rămas valabilă.

În prezentul proces recurentul-reclamant n-a chemat în judecată şi CPRD fiindcă nu cunoştea semnarea de către noul şef al CPRD, Cristian Sefer, a certificatului de luptător în revoluţie a lui Oană, emis în 6 ianuarie 2015. Era convins de ceea ce a scris în „Răspuns la întâmpinări şi precizare de acţiune” (dosar iniţial fila 69 faţă jos Verso sus): „retragerea avizului de către CPRD de asemeni rămâne valabilă (acesta e şi motivul pentru care eu n-am chemat CPRD în judecată; nu are nici o divergenţă cu CPRD)”.

Consideră că este dovedit aşadar că CPRD nu a avizat preschimbarea certificatului lui Oană. Nu cunoaşte nici o nouă şedinţă a CPRD, ulterioară procesului de la Curtea de Apel Bucureşti, în care să se fi discutat iar cazul Oană şi să se fi revenit asupra respingerii avizului. Deşi pârâții cunoşteau susţinerea legată de lipsa avizului CPRD, nu au prezentat dovezi contrare. Fapta deputatului Cristian Sefer, preşedintele CPRD, de a semna certificatul lui Oană Marin emis în 06.01.2015, fără ca acest caz să fi fost rediscutat în şedinţa CPRD şi să se fi revenit, prin votul parlamentarilor din comisie, asupra respingerii avizului, este abuz în serviciu.

Se mai arată că certificatul lui Oană Marin eliberat în 06.01.2015 este fals pentru faptul că conţinutul certificatului este fals. Astfel, pe certificat este scris: „SSRMLIRC, CPRD eliberează Certificat seria LRT-O nr. 00002 d-lui (d-nei) Oană Marin (…) confirmând titlul de luptător pentru victoria revoluţiei – luptător rănit”. Dar Oană Marin nu mai dispune de titlul de luptător pentru victoria revoluţiei, care a fost anulat prin Decretul Preşedintelui României nr. 237/28.02.2011, decret asupra căruia Preşedinţia României n-a revenit niciodată. Aşadar, în ciuda încercărilor SSRMLIRC de a legaliza eliberarea certificatului prin ocolirea Preşedintelui României, despre care a arătat, emiterea certificatului rămâne nelegală. Cu privire a excepţia autorităţii de lucru judecat ridicată de Oană Marin, recurentul- reclamant arată că între procesul desfăşurat la Curtea de Apel Bucureşti şi prezentul proces nu există identitate de obiect.

Prezentul proces are ca obiect cererea adresată SSPR şi apoi SSRMLIRC în care s-a contestat legalitatea preschimbării certificatului de luptător în revoluţie emis în temeiul legii 341/2004 pentru pârâtul Oană. Procesul de la Curtea de Apel Bucureşti a avut ca obiect legalitatea actului administrativ al SSPR de anulare a certificatului lui Oană Marin şi a actului administrativ al CPRD de retragere a avizului pentru preschimbarea respectivului certificat. Cel mai limpede rezultă acest lucru din încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Bucureşti din 12.09.2012, în care se precizează ca motiv al respingerii unor dovezi propuse de recurentul- reclamant : „instanţa nefiind investită cu analizarea legalităţii emiterii certificatului anulat” (dosar 3761/2/2011 Curte de Apel Bucureşti fond, fila 132 verso).

Or, prezentul proces, ca şi contestaţiile adresate SSPR, CPRD şi SSRMLIRC legate de Oană Marin, au ca obiect exact analizarea legalităţii emiterii certificatului lui Oană, ceea ce a refuzat să analizeze Curtea de Apel Bucureşti.

Însăşi Sentinţa 694/PI/2018 a Tribunalului Timiş, afirmând că dreptul recurentului- reclamant de a solicita anularea certificatului de luptător în revoluţie seria LRT-O nr. 00002 „s-a născut abia la momentul pronunţării Deciziei Civile nr. 2986/10.04.2014 de către Curtea de Apel Bucureşti”, confirmă faptul că respectiva hotărâre a instanţei bucureştene nu înseamnă lipsirea de dreptul de a continua demersurile de anulare a certificatului amintit. Este doar o omisiune a instanţei că, după ce a făcut constatarea citată, nu a afirmat explicit că respinge excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul Oană.

În subsidiar, recurentul-reclamant invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă, prin aceea că o hotărâre judecătorească nu poate produce efecte pentru o parte fără independenţă procesuală.

Menţionează că, în procesul de la Bucureşti a avut doar calitatea de intervenient accesoriu, calitate în care posibilităţile de a-şi susţine punctul de vedere au fost limitate. A i se opune ca autoritate de lucru judecat hotărârea Curţii de Apel Bucureşti pe care n-ar avea dreptul s-o conteste cu dovezi în cadrul prezentului proces, consideră că ar fi o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, care, conform art. 20 din Constituţia României, are prioritate faţă de prevederi contrare ale legislaţiei interne, şi o încălcare a dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituţia României.

Ca intervenient accesoriu, conform art. 61 alin. 3 cod procedură civilă, nu a putut decât să sprijine apărarea SSPR, fără să poată apăra propriul punct de vedere, potrivit art. 67 alin. 2 şi alin. 4 cod procedură civilă.

Afirmaţia din cererea de intervenţie de la Curtea de Apel Bucureşti că „instituţia ar fi încântată să piardă procesul” se verifică şi din conduita procesuală adoptată de SSPR în faţa instanţei bucureştene. SSPR s-a opus administrării dovezilor cerute de recurentul-reclamant pentru a arăta nelegalitatea preschimbării certificatului lui Oană Marin, ceea ce de altfel a fost şi motivul hotărâtor pentru Curtea de Apel Bucureşti să respingă administrarea acelor dovezi. În încheierea de şedinţă a Curţii de Apel Bucureşti din 12 septembrie 2012 (dosar C. Ap. Buc 3761/2/2011 fond filele 132-133) scrie: „Pârâtul SSPR prin reprezentant solicită respingerea cererii de probatoriu [formulată de recurentul-reclamant ] (…) Curtea, deliberând asupra încuviinţării probei cu înscrisuri solicitată de intervenient (…) va aprecia ca nefiind utilă, pertinentă şi concludentă soluţionării cauzei având în vedere că intervenientul Mioc Marius Remus are calitate procesuală pasivă de a susţine apărările pârâtului SSPR (…). Curtea pune în discuţie solicitarea intervenientului de administrare a probei cu interogatoriu. (…) Pârâtul [SSPR -] prin reprezentant solicită respingerea probei (…) Curtea deliberând, respinge administrarea probei cu interogatoriu având în vedere că partea a cărei apărare o susţine intervenientul nu solicită această probă”.

Din punctul de vedere al recurentul-reclamant , art. 435 alin. 1 Cod procedură civilă încalcă art. 20 (tratatele internaţionale privind drepturile omului) şi art. 24 alin. 1 din Constituţie (dreptul la apărare), cât şi art. 6 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, în măsura în care se interpretează că intervenientului accesoriu i se poate opune, cu autoritate de lucru judecat de necontestat, constatările unei hotărâri judecătoreşti dintr-un proces în care dovezile a căror administrare a fost cerută de intervenientul accesoriu au fost respinse ca urmare a poziţiei procesuale a părţii în favoarea căreia s-a făcut intervenţia.

Cu privire la excepţia lipsei de interes se arată că aceasta este practic identică cu excepţia lipsei calităţii procesuale active ridicată de SSPR şi respinsă în Sentinţa civilă nr. 694/PI din 19 aprilie 2018 a Tribunalului Timiş. Exact aceleaşi argumente sunt valabile şi pentru respingerea excepţiei lipsei de interes. Certificatul de rănit în revoluţie e la dosar iniţial fila 76.

Pe lângă argumentele legate de excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurentul-reclamant şi excepţia de nelegalitate, care sunt valabile şi la discutarea fondului cauzei, solicită admiterea acţiunii în temeiul art. 8 din Legea 341/2004, respectiv pentru faptul că Oană Marin a avut acţiuni îndreptate împotriva revoluţiei din 1989.

În cererea de chemare în judecată (dosar iniţial fila 4) recurentul-reclamant a arătat pe larg, concret, faptele săvârșite de Oană Marin care fac nelegală preschimbarea certificatului de luptător în revoluţie pe numele său. Pârâtul a organizat acţiuni împotriva revoluţiei, anume, în calitate de comandant al regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în 21 decembrie 1989 a organizat deplasarea unor trupe folosite ulterior la dispersarea manifestanţilor, intimidarea şi stânjenirea mişcărilor acestora, fiind şi autorul propunerii de a se trimite 3 tancuri împotriva baricadei ridicată de demonstranţi pe bulevardul Magheru, propunere care a fost pusă în practică. Faptele sunt dovedite prin înscrisul declaraţie olografă a lui Oană Marin (dosar iniţial filele 19-33). Este nerelevant dacă faptele săvârșite de acesta au avut sau nu caracter penal, art. 8 din Legea 341/2004 prevăzând incompatibilitatea obţinerii certificatelor de revoluţionar pentru cei care au acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei (deci nu neapărat sub forma unor fapte penale; nu e necesar să fi dat personal ordin să se tragă împotriva manifestanţilor; e adevărat că în şedinţa CPRD din 3 aprilie 2012 – dosar iniţial fila 75 – preşedintele comisiei parlamentare, senatorul Raymond Luca, vorbeşte despre „activitatea criminală a lui Oană”, dar pentru prezenta cauză nu e necesară stabilirea unui caracter criminal al activităţii acestuia, ci doar faptul că activitatea a fost, sub o oarecare formă, îndreptată împotriva revoluţiei). La retragerea titlului de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 se discută de o simplă incompatibilitate, nefiind necesară constatarea vreunei vinovăţii a persoanei respective, iar retragerea acestui titlu nu are caracter de sancţiune. O persoană care la un moment dat a acţionat, organizat, instigat „sub orice formă” împotriva revoluţiei nu are dreptul să primească certificat de revoluţionar, indiferent ce acţiuni ulterioare ar fi avut în slujba revoluţiei şi cât de sincer a fost ataşamentul său ulterior la revoluţie.

Sentinţa nr. 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti arată că „lt. col. Oană Marin la acel moment a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989, împrejurarea că, până la sfârșitul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 forţele militare din care a făcut parte şi reclamantul” au fost de partea manifestanţilor nu înlătură încadrarea acţiunilor iniţiale ale reclamantului în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, din moment ce legea prevede „sub orice formă” şi nu menţionează excepţii de la interdicţia de a beneficia de această lege instituită pentru cei care au întreprins asemenea acţiuni” (dosar iniţial fila 12-13). Chiar dacă Sentinţa 6182/2012 a fost modificată în parte prin Decizia 2986/2014, acea parte în care se constată că Oană Marin a acţionat împotriva revoluţiei nu a fost modificată. Aceste constatări ale Curţii de Apel Bucureşti, dacă cumva nu pot fi calificate ca având autoritate de lucru judecat, se bucură cel puţin de prezumţia de lucru judecat. Pârâții nu au prezentat nici un fel de dovezi prin care să înlăture această prezumţie. În apărările pe care le-a formulat, pârâtul Oană nici nu a contestat faptele sale din 21 decembrie 1989 ci doar a arătat că ulterior, după fuga dictatorului Ceauşescu, a apărat televiziunea şi că a fost rănit la deget cu acest prilej. Nu se contesta activitatea pârâtului de apărare a televiziunii de „terorişti” începând cu seara de 22 decembrie 1989, dar acest aspect nu înlătură caracterul nelegal al atribuirii certificatului de revoluţionar în contextul acţiunilor sale din 21 decembrie 1989 şi a prevederilor art. 8 din Legea 341/2004.

Faptele împotriva revoluţiei ale pârâtului Oană au fost constatate şi de CPRD (dosar iniţial filele 71-75) şi retragerea avizului CPRD a fost analizată în procesul de la Curtea de Apel Bucureşti (dosar 3761/2/2011), unde CPRD a fost parte. Prin hotărârea definitivă din acel proces nu se stabileşte vreo obligaţie a CPRD de a da aviz favorabil pentru preschimbarea certificatului său de revoluţionar şi nici nu se constată vreo netemeinicie a vreunei constatări din procesele verbale ale şedinţelor CPRD cu privire la Oană Marin şi la cererea sa de preschimbare a certificatului de revoluţionar. Deci toate aceste procese verbale îşi păstrează prezumţia de veridicitate iar avizul CPRD legat de preschimbarea certificatului lui Oană a rămas în continuare negativ. De asemeni, a rămas în vigoare decretul 237/2011 al preşedintelui României de retragere a titlului de luptător în revoluţie pentru Oană Marin, capătul de cerere prin care acesta ceruse obligarea SSPR la înaintarea către Preşedintele României a propunerii de atribuire a respectivului titlu lui Oană Marin fiind respins irevocabil de Curtea de Apel Bucureşti. Oană Marin deţine aşadar un certificat valabil care atestă un fapt neadevărat – că ar fi posesor al titlului de luptător în revoluţia română din decembrie 1989. Respectivul certificat este singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile legii 341/2004, conform art. 5 alin. (3) din Legea 341/2004. Aşadar, Oană Marin poate beneficia de drepturile prevăzute de legea 341/2004, căci deţine un certificat valabil, deşi nu deţine titlul de luptător în revoluţie, căci acesta a fost anulat printr-un Decret prezidenţial care este în continuare valabil. Situaţia este vădit nelegală.

În drept au fost invocate Legea 554/2004, Legea 341/2004 (în forma din momentul eliberării certificatului de revoluţionar pentru Oană Marin şi în forma actuală), HG 1412/2004, HG 1707/2006, HG 99/2015, Decretul Preşedintelui României nr. 237/2011, Decretul Preşedintelui României nr. 489/2011, codul de procedură civilă, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin întâmpinarea depusă la data de 31.08.2018 intimatul-pârât Secretariatul de Stat pentru recunoaşterea luptătorilor Împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 a solicitat respingerea recursului formulat de reclamant ca nefondat.

În motivare s-a invocat excepţia nemotivării, în drept, a cererii de recurs potrivit art. 488 cod procedura civilă, prin aceea că recurentul nu a precizat niciunul din cazurile de casare menţionate mai sus, motiv pentru care se impune a fi supusa dezbaterii excepţia nulităţii recursului.

În motivarea susţinerii de mai sus mai în cazul unei instanţe de judecata specializate cum este cea de contencios administrativ, dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu completările şi modificările ulterioare se coroborează întotdeauna cu prevederile art.488 cod procedura civila deoarece art. 20 menţionat mai sus conferă doar persoanei vătămate şi nemulţumită de soluţia pronunţata de către instanţa de fond de a recura hotărârea judecătoreasca însă cazurile de recurs trebuie obligatoriu să se circumscrie în cele prevăzute la art. 488 cod procedura civila.

Se mai arată că din lecturarea motivelor de recurs nu rezulta în mod direct dar nici indirect care sunt criticile pe care domnul Mioc Marius Remus le are faţă de hotărârea judecătoreasca pronunţata de către instanţa de fond.

În opinia intimatei-pârâte, Tribunalul Timiş, în mod corect, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, constatând ca aceasta este prescrisa deoarece termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 cu completările şi modificările ulterioare sunt calificate ca fiind termene de decădere. Faptul că recurentul nu a atacat în instanţa de contencios administrativ răspunsul emis de către instituţie, este culpa exclusivă a acestuia nicidecum a instituţiei pârâte. După cum se știe, nimeni nu poate invoca ca argument, în apărare, necunoaşterea legii.

Prin întâmpinarea depusă de către intimatul-pârât Oană Marin s-a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

În motivare se arată că cererea de anulare a Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 luptător rănit, seria LRT-O nr.00002, emis de pârâta SSRMLIRC a fost introdusă de reclamantul Mioc Marius Remus după expirarea termenului de prescripţie, de 6 luni, de fapt de art.11 alin. l din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, ținând seama ca reclamantul Mioc Marius Remus a cunoscut existenta acestui act administrativ cel puţin de la data la care a formulat cerere de intervenţie în nume propriu în cauza care a făcut obiectul Dosarului nr. 3761/2/2011, soluţionat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti.

Prin urmare, soluţia pronunţata de Tribunalul Timiş este legala şi temeinică.

În subsidiar, se solicită admiterea excepţia autorităţii de lucru judecat, excepţia lipsei de interes.

Chiar daca art. l alin.2 din Legea nr.554/2004, privind contenciosul administrativ, permite să se adreseze instanţei de contencios administrativ şi persoana vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, reclamantul trebuie să facă totuşi dovada unui interes, respectiv a împrejurării că actul administrativ a cărui anulare o solicită să fi produs reclamantului o vătămare a unui drept sau interes legitim, aşa cum sunt acestea definite de literele o, p şi r ale art.2 alin. 1 din Legea nr.554/2004.

Reclamantul Mioc Marius Remus nu a făcut nicio referire, nicăieri pe tot parcursul cererii de chemare în judecată, din care să reiasă natura dreptului sau interesului legitim afectat, precum şi modalitatea şi măsura în care acestea au fost afectate prin actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat.

Pârâtul intimat solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr.554/2004, invocată de reclamantul Mioc Marius Remus, referitoare la faptul că „preschimbarea certificatului de luptător în revoluţie a numitului Oana Marin a fost de la început nelegală, fiind contrară art.8 din Legea nr.341/2004”. Arată că, această excepţie poate fi admisă, aşa cum arata art. 4 alin.2 din Legea nr.554/2004, numai în situaţia în care instanţa constată că de actul administrativ cu caracter individual, în legătură cu care s-a ridicat excepţia de nelegalitate, depinde soluţionarea litigiului pe fond, or, în cazul de faţă, litigiul pe fond priveşte chiar actul administrativ cu caracter individual în raport de care s-a ridicat şi excepţia de nelegalitate, inadmisibilă în atare condiţii.

Pe fond, se arată că a participat la Revoluţia Română din decembrie 1989, în calitate de comandant al unei unităţi militare şi a fost rănit prin împuşcare, în data de 24 decembrie 1989, în timp ce se afla în incinta TVR, în misiune de apărare a acestei instituţii, așa cum rezultă din actele medicale anexate prezentei, fiind încadrat în gradul II de invaliditate.

Ca urmare a participării la Revoluţia Romana din Decembrie 1989, prin Decretul nr.110/1991, Preşedintele României i-a acordat titlul de „Luptător Pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989” şi i-a fost eliberat Certificatul nr.117/16.05.1991, în conformitate cu prevederile Legii nr.42/1990, pentru cinstirea memoriei eroilor martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989.

Ulterior intrării în vigoare a Legii nr.341/2004, (legea recunoştinţei fata de eroii martiri şi de luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989), intimatul Oana Marin a solicitat preschimbarea vechiului certificat, fiindu-i eliberat Certificatul seria LRT-O, nr.00002, din data de 23.12.2005, care făcea dovada deţinerii titlului de „Luptător Pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător Rănit”.

La data de 28.02.2011, prin Decretul prezidenţial nr.237, i-a fost retras titlul de „Luptător Pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 – Luptător Rănit”, subsecvent anularii de către Secretariatul de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a Certificatului seria LRT-O, nr.00002, din data de 23.12.2005.

Pârâtul-intimat Oana Marin a contestat în fata S.S.P.R. decizia de anulare a Certificatului, împlinind astfel procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin. l din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare. I s-a răspuns, prin adresa nr. 18/2247/31.03.2011, că anularea Certificatului sus-menționat s-a făcut ca urmare a aplicării prevederilor art. 8 din Legea nr.341/2004, fără să se precizeze care dintre cazurile prevăzute de art.8 a fost avut în vedere şi care sunt elementele concrete, de noutate, care au condus la anularea Certificatului. Împotriva deciziei abuzive de anulare a Certificatului seria LRT-O, nr. 00002/23.12.2005, prin care i-a fost acordat titlul de Luptător Pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989 (Luptător Rănit), s-a adresat instanţei de contencios administrativ competente, căreia i-a solicitat anularea deciziei de retragere a titlului, precum şi obligarea S.S.P.R. să facă Instituţiei Prezidenţiale propunerile necesare în vederea reacordării acestuia.

Decizia a cărei anulare a solicitat-o este abuzivă, lipsita de orice justificare, de fapt sau de drept, precum şi că participarea la Revoluţia din Decembrie 1989, în calitate de comandant al unităţii militare care a asigurat paza Televiziunii Romane este de notorietate.

În acest sens pârâtul-intimat Oana Marin a depus, în cadrul probei cu înscrisuri, Adresa nr. 97/P/1990, emisă de Parchetul de pe lângă LC.C.J. la 19.12.2006, prin care i s-a comunicat că, din cercetările efectuate de aceasta instituţie, a rezultat ca a asigurat condiţiile transmiterii către ţară a evenimentelor petrecute în timpul Revoluţiei Romane în Bucureşti şi în ţară, ocazie cu care a fost rănit prin împuşcare de persoane ramase necunoscute pana în prezent. Totodată se face precizarea ca nu a desfăşurat activităţi cu caracter terorist.

Nu mai puţin, prin Decizia nr.3068/04.10.2007 a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securităţii s-a stabilit că nu a fost agent sau colaborator al politiei politice comuniste.

Ambele documente au fost eliberate pentru a servi în faţa Secretariatului de Stat Pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi a Comisiei Parlamentare pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în scopul preschimbării Certificatului nr.117/16.05.1991, conform prevederilor Legii nr.341/2004.

Art. 8 din Legea nr.341/2004, a recunoştinţei faţă de eroii martiri şi de luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei romane din decembrie 1989, precizează că nu vor beneficia de prevederile sale persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, precum şi persoanele care au organizat, au acţionat, au instigat şi au luptat, sub orice forma, împotriva Revoluţiei.

În realitate, Comisia din cadrul S.S.P.R. nu a avut niciodată la dispoziţie alte documente decât cele care au fost analizate cu ocazia preschimbării Certificatului, decizia de anulare a acestuia fiind fundamentată exclusiv pe baza avizului C.P.R.D89, fapt dovedit în faţa Curţii de Apel Bucureşti, în cauza care a făcut obiectul Dosarului nr. 3761/2/2011*.

În fata Curţii de Apel Bucureşti, C.P.R.D. 89 şi-a justificat avizul invocând un aşa zis document, secret de serviciu, datat 11.06.2007, însă a depus un cu totul alt document decât cel invocat, tot secret de serviciu, şi anume un extras din Registrul Istoric al U.M.01210 Bucureşti, purtând nr. DL/S/160.31.05.2007 (fila 98 din dosar) care reprezintă o sinteză a jurnalului de luptă al acestei unităţi din perioada decembrie 1989.

Din extrasul prezentat, rezultă că pârâtul-intimat Oana Marin a fost înaintat în gradul următor, la data de 10.01.1990, conform Ordinului M.Ap.N. MC 771/30.12.1989 pentru înaltul patriotism, curajul, abnegaţia şi spiritul de sacrificiu în acţiunile de lupta desfăşurate în scopul anihilării bandelor teroriste şi îndeplinirea idealurilor Revoluției.

Tot din cuprinsul extrasului mai reiese şi că pe data de 22.12.1989, la ora 10:25, a ordonat retragerea în unitate a efectivelor de militari şi a tehnicii de luptă, cu mai bine de o oră înainte de fuga dictatorului Ceauşescu.

Decizia Civila nr. 2986 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, a reţinut că „pentru a-şi putea exercita atribuţia de control al legalităţii actelor administrative, instanţa de judecată trebuie să cunoască raţiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreţionare, a ales soluţia criticată de cel vătămat, iar motivarea trebuie sa fie intrinsecă actului administrativ. În consecinţa, având în vedere necesitatea cunoaşterii raţiunii emiterii actului administrativ, atât de către destinatarul acestuia, cât şi de către instanţă, obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputând fi decât anularea lui.”

În prezenta acţiune, reclamantul Mioc Marius Remus nu face decât să reia aceleaşi acuzaţii pe care i le-a adus pârâtului-intimat Oana Marin şi în fata Curţii de Apel Bucureşti, în legătură cu care aceasta instanţa a statuat în mod definitiv că sunt lipsite de substanţă şi de temei probator şi nu pot justifica anularea Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989- luptător rănit, seria LRT-0 nr. 00002.

În drept au fost invocate art.488 şi urm. N.C.proc.civ.;

Prin răspuns la întâmpinare recurentul reclamant a solicitat, în esență, respingerea excepțiilor formulate de intimații pârâți și a apărărilor acestora.

Prin note scrise intimatul pârât Oană Marin a solicitat, în esență, respingerea recursului reclamantului cu argumentele arătate pe larg în întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurent cât şi în conformitate cu dispoziţiile art. 483 şi următoarele NCPC, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Cu titlu prealabil se va reține că întrucât soluțiile primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 (S.S.R.M.L.R.C), și de respingere a excepției prematurității acțiunii, invocată de pârâtul Oană Marin, nu au fost recurate, acestea au intrat în puterea de lucru judecat.

De asemenea, prin încheierea de ședință din data de 23.01.2019, Curtea a respins excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul pârât S.S.R.M.L.R.C precum și cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de recurentul reclamant.

În fapt, cum corect a reţinut şi prima instanţă, pârâtul din prezenta cauză Oană Marin a obţinut preschimbarea Certificatului nr. 117/16.05.1991 eliberat în baza Legii nr. 42/1990 cu Certificatul de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989-Luptător Rănit – seria LRT-O nr. 00002 eliberat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 la data de 23.12.2005.

Prin procesul-verbal nr. 18/13995/19.11.2010, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (SSPR) a luat decizia de anulare a certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005.

La data de 20.04.2011, pârâtul Oană Marin a formulat în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 o acţiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. 3761/2/2011, solicitând anularea actului administrativ prin care s-a dispus anularea certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005.

În cadrul acestei acţiuni, la data de 14.03.2012, reclamantul Mioc Marius Remus a formulat cerere de intervenţie în interes propriu şi în interesul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, solicitând respingerea acţiunii formulate, cerere de intervenţie admisă în principiu la data de 30.05.2012.

Prin Decizia Civilă nr. 2986 rămasă irevocabilă la data de 10.04.2014, Curtea de Apel Bucureşti, admiţând recursul formulat de Oană Marin, a anulat decizia SSPR de anulare a certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005 şi a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de Mioc Marius Remus.

La data de 06.01.2015, ca urmare a constatării faptului că în cuprinsul certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005 se strecurase o eroare materială cu privire la codul numeric personal al titularului acestuia, s-a procedat la îndreptarea acestei erori materiale, eliberându-i-se pârâtului Oană Marin, certificatului seria LRT-O nr. 00002 îndreptat.

Prin prezenta acţiune promovată la data de 18.03.2016 şi precizată ulterior, reclamantul Mioc Marius Remus solicită în contradictoriu cu pârâţii Oană Marin şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989-Luptător Rănit – seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015, susţinând, în esenţă că preschimbarea certificatului a fost nelegală, pârâtul Oană Marin organizând acţiuni împotriva revoluţiei, în condiţiile în care, în data de 21 decembrie 1989, acesta a organizat deplasarea de forţe de represiune din cadrul regimentului pe care îl comanda cu scopul ca aceste forţe să fie folosite pentru dispersarea manifestanţilor.

Pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 4 C.proc.civ., primul indicat de recurentul-reclamant în cererea de recurs, trebuie ca prin hotărârea recurată instanţa să fi depășit atribuțiilor puterii judecătorești în sensul de a nu respecta anumite competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor.

În argumentarea acestei critici recurentul reclamant apreciază că sentinţa Tribunalului Timiş prin care se afirmă că odată cu hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a menţinut certificatul seria LRT-O nr. 00002 emis pe numele lui Oană Marin, reprezintă o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti prin faptul că se atribuie puterii judecătoreşti prerogativa de a conferi titlul de luptător pentru Victoria revoluţiei, prerogativă care este atribuţia strictă a preşedintelui României.

Curtea constată însă că, în cauză, prin sentinţa recurată Tribunalul Timiş nu a conferit intimatului pârât Oană Marin titlul de luptător pentru Victoria revoluţiei, ci doar a apreciat că, prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti s-a menţinut certificatul seria LRT-O nr. 00002 emis pe numele lui Oană Marin. Cum dispozițiile art. 488 pct. 4 C.pr.civ. se referă la efectuarea unor acte de către instanţă care intră în atribuțiile unor organe aparținând altei autorități constituite în stat decât cea judecătorească, eventualele încălcări/aplicări greșite a normelor de drept material/procesual de către prima instanţă prin aprecierea efectuată, nu se încadrează în acest motiv de recurs, care urmează a fi respins.

Cât priveşte susţinerea recurentului reclamant potrivit căreia, ca urmare a neanalizării de către prima instanţă a excepţiei de nelegalitate pe care a invocat-o, în cauză este aplicabil şi motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea reţine următoarele:

Tribunalul Timiş nu a soluţionat excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, deoarece, ca urmare a aplicării disp. art. 248 NCPC conform cărora ordinea de soluţionare a excepţiilor este în funcţie de efectele pe care acestea le produc, în aplicarea acestei ordini, a soluţionat cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, cu admiterea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate”. Prin urmare, excepţia de nelegalitate, după cum este reglementată de dispoziţiile legale citate, în vigoare în prezent, reprezintă un mijloc de apărare comun, această soluţie rezultând chiar din cuprinsul textului de lege. Or, între excepţia de nelegalitate și excepţia prescrierii dreptului material la acţiune (reţinută de instanţa de fond), se impune a se acorda prioritate excepţiei prescrierii dreptului material la acţiune, întrucât numai în cazul unei cereri de chemare în judecată căreia îi corespunde o acţiune în justiţie neprescrisă se impune a se verifica legalitatea actului în privinţa căruia se invocă excepţia de nelegalitate, astfel încât nici acest motiv de recurs nu poate fi reţinut ca întemeiat.

Pentru a se reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C.proc.civ., indicat de asemenea de recurentul reclamant în cererea de recurs, trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază şi inexistenţa acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Curtea constată însă, că cererea reclamantului a fost analizată în raport de excepţiile invocate de partea adversă, iar motivarea hotărârii recurate în privinţa excepţiilor analizate îndeplineşte cerinţele art. 425 alin. 1 lit. b din Noul Cod de procedură civilă, astfel că nu este incident acest motiv de casare, care, de altfel, nici nu a fost dezvoltat suficient pentru a permite o verificare mai amplă.

În privinţa încălcării de către prima instanţă a autorităţii de lucru judecat a Sentinţei nr. 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti care, în opinia recurentului reclamant, stabileşte că pârâtul Oană Marin a săvârșit fapte incompatibile cu preschimbarea certificatului său de revoluţionar conform art. 8 din Legea 341/2004 aplicabil în materie, încălcare ce se regăseşte în disp. art. 488 pct. 7 C.pr.civ., Curtea constată că nici acest motiv de recurs nu poate fi reţinut cât timp prima instanţă, soluţionând cauza prin admiterea excepția prescripţiei dreptului la acţiune, nu a analizat existenţa sau nu în speţă a autorităţii de lucru judecat a Sentinţei 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti sub aspectul invocat ce ţine de fondul acţiunii deduse judecăţii, astfel încât nici nu se poate reţine că aceasta ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei menţionate.

În fine, cât priveşte motivul de casare instituit de art. 488 pct. 8 C. proc. civ, Curtea constată că acesta este întemeiat, astfel:

Tribunalul Timiş a admis excepția prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul Oană Marin, cu consecința respingerii acțiunii reclamantului ca fiind prematură.

În esenţă, pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni de prescriptibilitate a acțiunilor în anulare a unui act administrativ individual, termen reglementat de prevederile disp. art. 11 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 22 alin. 2 din Legea nr. 341/2004, şi care, în opinia Tribunalului, a început să curgă la momentul pronunțării Deciziei civile nr. 2986/10.04.2014 de către Curtea de Apel București, când, prin desființarea deciziei SSPR de anulare, s-a menținut Certificatul seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005, astfel încât, prin promovarea prezentei acțiuni în contencios administrativ la data de 18.03.2016, prezentul demers judiciar a fost formulat cu încălcarea termenului de prescripție al dreptului la acțiune.

Curtea nu va putea reține această motivare a Tribunalului întrucât de la data pronunțării Deciziei civile nr. 2986/10.04.2014 de către Curtea de Apel București, prin desființarea deciziei SSPR de anulare a Certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005, a luat naştere o nouă obligație a acestei instituţii de a soluţiona cererea recurentului reclamant de anulare a Certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005 (obligaţie pe care SSPR nu a respectat-o) şi corelativ dreptul reclamantului de a reveni către Secretariat pentru soluţionarea pe fond a cererii sale. Astfel, dreptul la contestarea eliberării unui certificat de revoluţionar, expres prevăzut de legea nr. 341/2004 (art. 20 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 341/2004 – HG 1412/2004 şi HG 1707/2006), creează şi obligaţia SSPR să analizeze legalitatea acelui certificat în cazul în care contestaţia a fost depusă în termenul prevăzut de lege. Neîndeplinirea acestei obligaţii (căci în urma hotărârii Curţii de Apel Bucureşti obligaţia legală a SSPR nu a mai fost îndeplinită), dă dreptul contestatarului să se adreseze instanţelor de judecată pentru rezolvarea favorabilă a cererii sale, conform legii 554/2004 a contenciosului administrativ. Or, petiţia reclamantului din 2016 este o continuare a contestaţiilor formulate în termen legal în 2009-2010. Pe de altă parte, nu există un argument rezonabil pentru care termenul de 6 luni, care curge de la data lipsei unui răspuns în termen al autorităţii la cererea reclamantului, să fie raportat la o procedură în care iniţial recurentul reclamant a primit o soluţie favorabilă. Abia la comunicarea Deciziei civile nr. 2986/10.04.2014 de către Curtea de Apel București în urma cererilor formulate de recurentul reclamant Mioc Marius la data de 09.06.2015 şi de intimatul pârât Oană Marin la 16.10.2015, a devenit evident pentru ambele părţi că urma o nouă procedură pentru verificarea pe fond a legalităţii Certificatului seria LRT-O nr. 00002/23.12.2005 şi cum Secretariatul a omis această analiză, reclamantul s-a adresat Secretariatului (dosar iniţial filele 5-6) la data de 19.01.2016, dată în raport cu care acțiunea în contencios administrativ a reclamantului înregistrată iniţial la Curtea de Apel Timişoara la data de 18.03.2016, a fost formulată în interiorul termenului de prescripție al dreptului la acțiune.

În considerarea argumentelor de mai sus, potrivit art. 496 NCPC, Curtea reţinând aplicarea eronată de către prima instanţă a dispoziţiilor legale privind prescripţia dreptului la acţiune al reclamantului, motiv de casare ce se circumscrie disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, va admite recursul declarat, va casa sentinţa recurată și, rejudecând, va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâtul Oană Marin, ca nefondată.

Având de soluţionat în continuare cu prioritate excepţiile invocate în prezenta cauză în funcţie de efectele pe care acestea le produc, în conformitate cu cerinţele art. 248 C. pr. civ, Curtea reţine următoarele:

Excepţia lipsei de interes a acţiunii, invocată de pârâtul Oană Marin, apare ca neîntemeiată deoarece interesul reclamantului în anularea Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989-Luptător Rănit – seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015, aşa cum de altfel a şi fost invocat, rezidă în faptul că la rândul său, în calitate de revoluţionar şi deţinător al unui certificat de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 (fila 76 dosar iniţial), nu doreşte să-i fie asociată această calitate cu persoane care au primit certificate de revoluţionar fără respectarea dispoziţiilor legale, justificând astfel un interes moral urmărit, respectiv un interes legitim vătămat, în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. p) şi r) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, considerente pentru care excepţia va fi respinsă cu această motivare.

Cu privire a excepţia autorităţii de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 6182/2012 a Curţii de Apel Bucureşti rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosar nr. 3761/2/2011, ridicată de pârâtul Oană Marin cu referire la faptul că anularea Certificatului de luptător în revoluţie seria LRT-O nr. 00002 a făcut deja obiectul judecăţii în dosarul anterior menţionat, Curtea reţine următoarele:

Prezentul dosar are ca obiect acţiunea promovată de reclamant la data de 18.03.2016 şi precizată ulterior, prin care acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Oană Marin şi Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, anularea Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989-Luptător Rănit – seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015.

Procesul finalizat la Curtea de Apel Bucureşti prin Sentinţa civilă nr. 6182/2012 rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014, a avut ca obiect legalitatea actului administrativ al SSPR de anulare a certificatului pârâtului Oană Marin şi a actului administrativ al CPRD de retragere a avizului pentru preschimbarea respectivului certificat, după cum chiar instanţa invocată a reţinut la termenul din data de 12.09.2012, în care se precizează motivul respingerii unor dovezi propuse de reclamantul din prezentul dosar (intervenient în favoarea SSPR în dosar nr. 3761/2/2011): „instanţa nefiind investită cu analizarea legalităţii emiterii certificatului anulat”. Prin urmare Decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. 2986/10.04.2014 nu are semnificaţia respingerii cererii de anulare a certificatului lui Oană Marin, în respectivul proces obiectul judecăţii fiind anularea hotărârii administrative a SSPR.

Or, în condiţiile în care a doua cerere de chemare în judecată nu are acelaşi obiect cu prima, nefiind întrunită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză pretinsă de art. 431 NCPC, excepţia apare ca neîntemeiată urmând a fi respinsă cu această motivare.

Curtea nu va putea reţine nici susţinerile reclamantului potrivit cărora prin Sentinţa civilă nr. 6182/2012, rămasă definitivă prin Decizia 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că Oană Marin „a acţionat şi a luptat contra manifestanţilor din decembrie 1989”, întrucât, pe de o parte, aşa cum am arătat anterior, între cele două cauze nu există identitate de obiect pentru a opera autoritatea de lucru judecat a sentinţei invocate, şi, pe de altă parte, aşa cum rezultă din considerentele deciziei definitive nr. 2986/2014 a Curţii de Apel Bucureşti pronunţată în dosar nr. 3761/2/2011, prin care a fost modificată în parte Sentinţa civilă nr. 6182/2012, „Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizând obligarea SSPR să propună reacordarea titlului către reclamant, întrucât nu se poate stabili la acest moment dacă sunt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat, …”, neputându-se reţine deci nici o prezumţie de lucru judecat a sentinţei respective cât timp prin decizie definitivă s-a stabilit că nu se cunoştea dacă reclamantul din acel dosar, Oană Marin, la momentul respectiv, îndeplinea sau nu condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat.

În privinţa excepţiei de nelegalitate a Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător Rănit – seria LRT-O nr. 00002 emis pârâtului Oană Marin la data de 23.12.2005, excepţie ridicată de reclamant şi întemeiată pe disp. art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că preschimbarea certificatului de luptător în revoluţie a numitului Oană Marin a fost de la început nelegală, fiind contrară art. 8 din Legea nr. 341/2004, Curtea va reţine următoarele:

Potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 în cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individul, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărei nelegalitate a fost  contestată.

Prin urmare, nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi invocată, în acelaşi timp, în cadrul aceluiaşi litigiu, şi pe calea acţiunii directe în contencios administrativ, şi pe calea incidentă a excepţiei de nelegalitate, aşa cum s-a procedat în cauză, considerente pentru care excepţia de nelegalitate invocată de reclamant apare ca inadmisibilă urmând a fi respinsă cu această motivare.

Cât priveşte fondul cauzei, Curtea apreciază că acţiunea reclamantului este întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Conform art. 8 din Legea nr. 341/2004, Legea recunoştinţei pentru victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului – Lupeni – august 1977 nr. 341/2004, „De prevederile prezentei legi nu beneficiază persoanele care sunt dovedite a fi fost implicate în activităţile fostei securităţi ca poliţie politică, au dezinformat sau au folosit mijloace de informare în masă în scop de diversiune ori au acţionat, sub orice formă, împotriva Revoluţiei Române din Decembrie 1989, au emis ordine şi dispoziţii în favoarea menţinerii structurilor fostului partid comunist şi pentru apărarea dictatorului.”

Prin urmare, conform art. 8 din Legea nr. 341/2004, nu pot beneficia de prevederile acestei legi persoanele care au acționat, sub orice formă, împotriva Revoluției, nefiind necesar ca aceste acţiuni să fi îmbrăcat forma unor fapte penale, ci doar ca respectivele acţiuni să fi fost îndreptate împotriva Revoluţiei fiind astfel incompatibile cu calitatea de Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989.

Or, în cauză, din declaraţiile olografe ale pârâtului Oană Marin (filele 19-33 dosar de primă instanţă) rezultă că acesta, în calitate de comandant al Regimentului 1 mecanizat (UM 01210) Bucureşti, în data de 21.12.1989 a organizat deplasarea de trupe şi tehnică militară la Bucureşti, efective care au contribuit ulterior la dispersarea manifestanţilor, fiind totodată autorul propunerii, puse şi în practică, de trimitere a trei tancuri împotriva baricadei ridicate de manifestanţi pe bd. Magheru. Mai mult, anumite fapte ale pârâtului împotriva Revoluţiei au fost avute în vedere şi de către Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (CPRD) când a fost retras avizul acordat de această instituţie pârâtului în baza adresei nr. DL/S/160/11.06.2007 a Ministerului Apărării Naţionale înregistrată la CPRD 1989 sub nr. 42/445/12.06.2007 prin care s-a comunicat faptul că pârâtul a acţionat împotriva Revoluţiei (aşa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 71-75 dosar de primă instanţă). De altfel pârâtul, prin apărările formulate, nici nu a contestat situaţia de fapt din data de 21.12.1989 reţinută din declaraţiile olografe, ci doar a arătat că ulterior acestei date a fost alături de revoluţionari şi că a apărat Televiziunea de terorişti începând cu seara zilei de 22.12.1989 fiind chiar rănit în timpul acestei misiuni şi prezentând în dovedire adresa nr. 97/P/1990 emisă de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. la data de 19.12.2006. De asemenea a depus Decizia nr. 3068/04.10.2007 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii prin care s- a stabilit că nu a fost agent sau colaborator al poliţiei politice comuniste.

În concluzie, fără a nega acţiunile pârâtului Oană Marin ulterioare datei de 21.12.1989 de sprijinire a Revoluţiei, Curtea nu poate ignora faptul că acţiunile iniţiale ale acestuia, astfel cum au fost dovedite în cauză, sunt încadrabile în categoria celor îndreptate împotriva Revoluţiei, întrucât, aşa cum am arătat anterior, textul art. 8 din Legea nr. 341/2004 sancţionează orice acţiuni, sub orice formă, îndreptate împotriva Revoluţiei Române din Decembrie 1989 şi nu prevede excepţii de la interdicţia de a beneficia de prevederile legii pentru cei care ulterior s-au alăturat Revoluţiei, context în care se impune anularea Certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător Rănit, seria LRT-O nr. 00002 emis la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015 acordat pârâtului Oană Marin.

Pentru toate cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 496 NCPC, Curtea va admite recursul formulat de recurentul–reclamant Mioc Marius Remus, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, va respinge excepţia lipsei de interes, va respinge excepţia autorităţii de lucru judecat, va respinge excepţia de nelegalitate, iar în în baza art. 8 din Legea nr. 341/2004 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acţiunea în contencios administrativ, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul Mioc Marius Remus în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 şi Oană Marin şi va anula CERTIFICATUL DE LUPTĂTOR PENTRU VICTORIA REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 – LUPTĂTOR RĂNIT, seria LRT-O nr. 00002 emis la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015 acordat acestuia din urmă, cu menţinerea în rest a sentinţei recurate în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei prematurităţii acţiunii.

Fără cheltuieli de judecată, ca nesolicitate în faţa acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:

Admite recursul formulat de recurentul–reclamant Mioc Marius Remus, domiciliat în Timişoara (…), împotriva sentinţei civile nr. 694/19.04.2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 431/59/2016**, în contradictoriu cu intimaţii–pârâți Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Presei Libere, nr. 1, corp B, etaj 3, sector 1, cod de identificare fiscală 4266499 şi Oană Marin domiciliat în Bucureşti (…).

Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare, Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune. Respinge excepţia lipsei de interes.

Respinge excepţia autorităţii de lucru judecat. Respinge excepţia de nelegalitate.

Admite acţiunea – astfel cum a fost precizată – formulată de reclamantul Mioc Marius Remus în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist instaurat în Romania în perioada 1945-1989 şi Oană Marin.

Anulează CERTIFICATUL DE LUPTĂTOR PENTRU VICTORIA REVOLUŢIEI ROMÂNE DIN DECEMBRIE 1989 – LUPTĂTOR RĂNIT, seria LRT-O nr. 00002 emis la data de 23.12.2005 şi rectificat la data de 06.01.2015.

Menţine în rest sentinţa recurată în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi a excepţiei prematurităţii acţiunii.

Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, la data de 07.02.2019.

PREŞEDINTE, MARIA CORNELIA DASCĂLU
JUDECĂTOR, DANA POPEŢI
JUDECĂTOR, COSMIN ŢIFREA
GREFIER, GEORGETA RAGORIT

RED: C.Ț./Tehnored. GR/17.05.2019/5 expl./2.ex.sm/emis 3 com. Primă instanţă:Tribunalul Timiş
Judecător – BEATRICE-MIHAELA IVANCU

Mai citește despre Marin Oană:
– Generalul Marin Oană – relatare despre revoluția din București
– Preschimbarea certificatelor, studiu de caz: Marin Oană şi Ion Suceavă
– O scrisoare dubioasă primită de mine de la CPRD
– Din arhiva CPRD au dispărut documente. Cazul Marin Oană
– Locotenent colonel Oană, trimis împotriva demonstranţilor în 21 decembrie 1989, vajnic apărător al televiziunii în 22 decembrie 1989 (video)
– Investigaţiile procuraturii despre luptele de la Televiziune
– SSPR sfidează comisia parlamentară a revoluţionarilor?
– Încercări ale CPRD de a schimba înţelesul art. 8 din Legea 341/2004
– Adrian Viorel Nicolaescu, noul şef al SSPR, are dosar penal în lucru
– Uslaşul Trosca şi alţi 4 rămîn fără certificat de revoluţionar. Necesitatea publicării dosarului generalului Militaru
– Discuţii la CPRD despre impostori, şedinţa Colegiului Revoluţionarilor, Teodor Mărieş, procesul SSPR cu Preşedinţia şi “activitatea criminală” a lui Marin Oană
– Document M.Ap.N. despre revoluţia din Bucureşti
– NUP al Parchetului pentru şeful SSPR Adrian Viorel Nicolaescu. Lista finală a revoluţionarilor din Monitorul Oficial “nu a produs consecinţe juridice”
– Fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu scapă de plîngerea penală legată de lista revoluţionarilor din Monitorul oficial
– Hotărîrea judecătorească referitoare la fostul şef al SSPR Adrian Viorel Nicolaescu
– Nouă cerere pentru anularea certificatului de revoluționar al generalului Marin Oană

Despre procesul deschis de Oană împotriva SSPR (actualul SSRMLÎRC) și CPRD, proces la care am avut calitatea de intervenient în interesul SSPR (fiindu-mi respinsă calitatea de intervenient în interes propriu), citiți:
– Generalul Marin Oană a dat în judecată SSPR pentru a obţine certificat de revoluţionar
– Procesul Marin Oană contra SSPR: Am făcut cerere de intervenţie
– Procesul Marin Oană contra SSPR. Cererea mea de intervenţie admisă în principiu, dar numai în interesul SSPR
– Procesul cu Marin Oană: cererea mea de probatoriu a fost respinsă
– Procesul Marin Oană – SSPR: Instanţa a amînat pronunţarea pentru o săptămînă
– Generalul Marin Oană pierde procesul cu mine şi cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească din procesul dintre generalul Marin Oană cu mine şi SSPR
– Recursul generalului Marin Oană în procesul cu SSPR – amînat pentru 6 februarie 2014
– Întîmpinarea mea de la recursul procesului generalului Oană cu SSPR
– Generalul Oană invocă neconstituţionalitatea art. XXIII alin. 1-4 din Legea 134/2013. Procesul legat de certificatul său de revoluţionar – amînat pentru 20 martie
– Instanța a rămas în pronunțare în procesul generalului Marin Oană cu SSPR
– Generalul Oană cîştigă recursul în procesul cu SSPR
– Hotărîrea judecătorească în cazul Marin Oană contra SSPR. „Obligaţia motivării actului administrativ reprezintă o condiţie de legalitate a acestuia, sancţiunea pentru nemotivarea actului administrativ neputînd fi decît anularea lui (…) Curtea apreciază ca fiind de respins capătul doi de cerere, vizînd obligarea SSPR să propună reacordarea titlului către reclamant, întrucît nu se poate stabili în acest moment dacă sînt îndeplinite de către reclamant condiţiile pentru a-i fi acordat titlul solicitat”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.