Blogul lui Marius Mioc

despre revoluţia din 1989 şi ceea ce a urmat după ea

Rechizitoriul în procesul mineriadei din 1990 (9). Starea de fapt. Sosirea muncitorilor și minerilor în Capitală și acțiunile desfășurate de aceștia în zilele de 14-15 iunie 1990 iunie 24, 2019


Continui prezentarea rechizitoriului din procesul mineriadei. Chiar dacă Înalta Curte de Casație și Justiție a anulat acest rechizitoriu (linc), trimițînd dosarul înapoi la Parchet, rechizitoriul își păstrează o anumită valoare istorică.

Vezi primele 8 părți ale rechizitoriului:
– Inculpații și obiectul cauzei
– Date privind contextul general al cauzei
– Manifestația din Piața Universității
– Starea de fapt (8-12 iunie 1990)
– Starea de fapt. Intervenția din dimineața de 13 iunie, Atacul asupra Institutului de Arhitectură și atacul muncitorilor de la IMGB
– Starea de fapt. Evenimentele petrecute în după-amiaza zilei de 13 iunie 1990 la Poliţia Capitalei, sediul Serviciului Român de Informaţii, sediul Ministerului de Interne, Televiziunea Română, Romarta Copiilor
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale (județele Alba, Argeș, Bacău, Brașov, Buzău, Călărași, Dîmbovița, Galați, Giurgiu)
Starea de fapt. Organizarea şi deplasarea la Bucureşti a muncitorilor din diferite centre industriale, precum şi a minerilor din bazinele carbonifere (jud. Gorj, Hunedoara, Olt, Prahova, Teleorman)

6. Sosirea muncitorilor şi minerilor în Capitală şi acţiunile desfăşurate de aceştia în zilele de 14-15 iunie 1990

Încă din seara zilei de 13 iunie 1990, ca urmare a apelurilor făcute către populaţie, de inculpaţii Iliescu IonPetre Roman, Gelu Voican VoiculescuVirgil MăgureanuAdrian Sârbu, Mugurel Florescu, Cazemir Benedict Ionescu, Dumitru S. Nicolae, pentru a veni în Bucureşti şi a ajuta la lichidarea „bandelor de huligani”, „a mişcării legionare” pentru apărarea instituţiilor democratice ale statului,au început să se strângă, în Piaţa Victoriei, muncitori, atât din Bucureşti, cât şi din zonele limitrofe.

În jurul orelor 22:00, inculpatul Ion Iliescu s-a adresat celor câteva mii de oameni prezenţi în faţa sediului guvernului şi le-a mulţumit pentru că au dat curs apelului făcut către ei, după care, a trecut în revistă, în mod subiectiv, evenimentele care au avut loc în acea zi, la Poliţia Capitalei, la sediul Ministerului de Interne şi la Televiziunea Română, iar apoi a spus:

„Au încercat să ocupe televiziunea. A fost întreruptă emisiunea. Este clar o încercare de lovitură de tip legionar. Este necesar să strângem rândurile tuturor acelora care s-au pronunțat pentru dezvoltarea democratică a țării. Trebuie să punem capăt acțiunilor rebele ale elementelor extremiste, reacționare. Vă mulțumesc tuturor încă o dată!
Rămâneți pe loc! Vor veni și alte forțe din județele vecine. Să fim pregătiți pentru orice încercare a acestor elemente lipsite de rațiune, lipsite de respect pentru opțiunea, pentru alegerea poporului nostru! Să le dăm riposta cuvenită! Să înăbușim din fașă rebeliunea legionară și să asigurăm dezvoltarea democrată a țării! Vă mulțumesc încă o dată!”.

Din acest discurs reiese, în mod clar, că inculpatul Ion Iliescu avea cunoştinţă că urmează să vină în Bucureşti forţe şi din alte judeţe, pentru a susţine puterea politică şi a intimida opozanţii politici.

De asemenea, inculpatul Ion Iliescu a continuat să manipuleze masele, făcând referire la „rebeliunea legionară”, fapt care nu era real.

În noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, după miezul nopţii au continuat să vină muncitori în Piaţa Victoriei, aşa cum a fost prezentat în Cap.5.

Concomitent cu venirea muncitorilor în Bucureşti, în aceeaşi noapte de 13 spre 14 iunie 1990, inculpaţii Virgil MăgureanuGelu Voican Voiculescu şi Emil Dumitrescu, s-au deplasat în diferite zone ale Bucureştiului, respectiv la sediul Ministerului de Interne, pe Calea Victoriei, pentru a constata care este situaţia pe teren şi a vedea starea de spirit din rândul forţelor de ordine: (…).

În dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, în jurul orelor 05:00, au sosit garniturile de tren care au adus în Bucureşti minerii din Valea Jiului.

Aceştia au fost aşteptaţi în Gara de Nord, de către inculpatul Burlec Plăieş Cornel, care i-a salutat şi i-a condus în Piaţa Victoriei, la sediul Guvernului.

După ce au ajuns în Piaţa Victoriei, liderii de sindicat ai minerilor din Valea Jiului, inculpaţii Miron CozmaDrella Matei şi suspecţii (…), (…) şi alţi lideri de sindicat au intrat în sediul Guvernului. La scurt timp, la balconul Palatului Victoria, a apărut inculpatul Ion Iliescu, însoţit de către inculpaţii Gelu Voican VoiculescuCazemir Benedict IonescuMiron Cozma, suspectul (…) şi alţii (…).

Inculpatul Iliescu Ion s-a adresat minerilor veniţi în Piaţa Victorie, la ora 06.23, spunându-le:

„Dragi mineri,

Mă adresez dumneavoastră de astă–dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și acum l-ați dat, la chemarea noastră. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celorlalte delegații din județe care au venit și s-au adăugat acestei forțe solidare a muncitorimii române.

Îi rugăm pe ceilalți să rămână aici, în piață. Delegația de mineri, în frunte cu domnul Cosma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dvs.

Așa cum ați văzut, de astă-dată avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, care ieri s-au dedat la acte de vandalism. După ce, în cursul dimineții de ieri, 13 iunie, forțe organizate ale ordinii publice au evacuat o serie de elemente care zăceau pe spațiul verde, au eliberat tot spațiul, s-au apucat de curățirea zonei pentru că a rămas mizerie în urma acestora. De asemenea,s-a trecut la curățirea carosabilului, la spălarea și pregătirea lui pentru circulație.

În după amiaza zilei precedente, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate, înarmate cu diverse elemente contondente – cu bare, cu lanțuri, cu pietre, cu cărămizi, cu țigle – au atacat cordoanele de polițiști și, înarmați cu sticle incendiare, au dat foc la autobuze, la mașini, iar apoi s-au îndreptat în grupuri spre clădirea Ministerului de Interne și a Poliției, pe care au incendiat-o. Spre seară, precum știți, au invadat și clădirea televiziunii, care a trebuit să-și întrerupă emisiunea. În cursul serii, grupuri de muncitori, de polițiști și ostași au reușit să reelibereze clădirea televiziunii și, apoi, și spațiul din jurul acesteia. Peste noapte au fost, de asemenea, eliberate clădirile Poliției și Ministerului de Interne. Unii din ei s-au reîntors în Piața Universității. Acum, spre dimineață, se pare că din nou au evacuat-o, au părăsit-o. Sunt acolo câteva formațiuni de parașutiști și polițiști.

V-am ruga pe dumneavoastră – minerii – care sunteți grupați, organizați, să vă îndreptați în coloană, pe bulevard, până la Piața Universității, s-o ocupați definitiv dumneavoastră, după care, în conlucrare cu forțele de ordine, să asigurați paza Pieței Universității, pentru ca să se efectueze lucrări de curățire și de redare a circulației a acestui nod. Dumneavoastră să fiți paznicii, în conlucrare cu forțele de ordine, a acestui punct central din capitală.

Vă mulțumim foarte mult. Vă rugăm să facem totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sângeroase. Și dumneavoastră să asigurați paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care și-ar mai face apariția în această zonă!

Celelalte delegații rămân aici, pe loc, în Piață. Vom vedea dacă e nevoie să mai ajutăm în alte puncte din capitală.

Vă mulțumim foarte mult tuturor. Drum bun și cu bine. Succes” (…).

La ora 06.47, Biroul de Presă al F.S.N. a emis o declaraţie intitulată: “Chemare la unitate în apărarea democrației și a idealurilor Revoluției” (…), cu următorul conţinut:

„În ziua de 13 iunie, prin acțiuni violente ale unor forțe extremiste, de tip legionar, au fost provocate în Capitală numeroase distrugeri, fiind săvârșite acte de o deosebită cruzime, de barbarie, de către elemente declasate, iresponsabile. […]

În spatele acestor acte de vandalism se află adevărații răspunzători, autori morali și, nu în ultimul rând, o serie de gazetari iresponsabili ce manipulează minciuna și calomnia, incitând direct la violență și acțiuni destabilizatoare.

Considerăm că sunt inacceptabile cererile de toleranță și dialog cu aceste grupări organizate ce utilizează violența și teroarea ca forme de acțiune politică. Există, de altfel, cadrul politic necesar pentru dialog – Parlamentul țării, ca rezultat al alegerilor din 20 mai – ale cărui lucrări abia au început.

Dialogul ar fi fost posibil cu oameni raționali, care operează cu argumente, și nu cu cei ce utilizează bâta, ciomagul, sticle incendiare.

Cerem organelor de ordine să-și facă datoria, să manifeste fermitate față de aceste manifestări agresive, să asigure liniștea și ordinea necesare desfășurării normale a vieții în Capitală.

Cerem opiniei publice să manifeste mai multă combativitate față de elementele extremiste, fasciste. Să nu ne lăsăm intimidați de aceste forțe violente; să luptăm pentru a nu pierde cu toții ceea ce am câștigat atât de greu în ultimele luni.

Chemăm toate forțele politice ale țării la unitate în apărarea democrației și idealurilor Revoluției din Decembrie”.

Se poate lesne observa că, inculpatul Ion Iliescu le-a cerut minerilor să meargă în Piaţa Universităţii, pentru a o ocupa şi să fie paznicii acestei zone, împreună cu forţele de ordine, iar F.S.N. cerea opiniei publice mai multă combativitate faţă de elementele extremist şi să lupte pentru a nu pierde tot ceea ce cu toţii au câştigat în ultimele luni.

Potrivit declaraţiilor mai multor mineri, în dimineaţa de 14 iunie 1990, după ce Ion Iliescu li s-a adresat, aşa cum s-a specificat mai sus, au fost încolonaţi şi conduşi în Piaţa Universităţii de către inculpatul Burlec Plăieş Cornel (…). Pe drum, unii dintre mineri s-au desprins de grup şi au devastat sediile P.N.L. şi P.N.Ţ.-C.D.

Sediul P.N.Ţ.-C.D.

În jurul orei 06:00, un grup de mineri înarmaţi cu bâte, răngi şi furtunuri cu capete metalice, au forţat poarta de la intrarea în sediul P.N.Ţ.-C.D., iar după ce au pătruns în interior, unde au avariat şi sustras mai multe bunuri, inclusiv un fişet încastrat într-un perete şi a cărui faţă era mascată de un tablou (…). Tot aici au fost lovite mai multe persoane, după cum urmează:

Persoană vătămată (…).

(…) în după-amiaza zilei de 14.06.1990, în jurul 16:00-17:00, se afla la sediul P.N.Ţ.-C.D., moment în care un grup de circa 20-30 mineri înarmaţi cu bâte şi furtunuri de presiune, au pătruns cu forţa în sediu şi au început să-i lovească pe toţi cei aflaţi în clădire, susnumitul fiind la rândul său lovit de mineri cu bâtele în zona capului, pierzându-şi cunoştinţa. S-a trezit, în dimineaţa zilei de 15.06.1990, într-un garaj al unităţii militare din U.M. (…) Măgurele.

(…)

La data de 02.07.1990, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 Bucureşti, plângerea formulată de numitul (…), prin care acesta reclama faptul că, în dimineaţa zilei de 14.06.1990, a fost agresat de mai mulţi mineri, în incinta sediului central al P.N.Ţ.-C.D., fiind lovit cu furtunuri de cauciuc şi alte obiecte contondente. (…)

Sediul P.N.L.

În jurul aceleiaşi ore, 06:00, minerii sosiţi în Bucureşti au devastat şi sediul Partidului Naţional Liberal.

(…)

Minerii care au pătruns în clădirea în care îşi avea sediul P.N.L., au agresat, în schimb, alte persoane găsite în clădire: (…) şi au devastat şi sediile redacției revistei Europa, al Deparamentului Protecției Muncii din cadrul Ministerului Muncii și Ocrotirii Sociale şi cel al Comisiei Naționale pentru Standarde, Metrologie și Calitate, ce funcționau în aceeaşi clădire.

(…)

După devastarea sediilor celor două partide politice, aflate în opoziţie, forţele de ordine au asigurat paza lor, scop în care U.M. (…) Ploieşti a trimis, în Bucureşti, un subofiţer şi 20 de militari în termen, dotaţi cu ţinuta de serviciu cu cască, armamentul din dotare şi bastoane de cauciuc (…).

În Piaţa Universităţii, minerii erau coordonaţi de către liderii de sindicat, în mod special de inculpatul Miron Cozma şi suspecţii (…) şi (…). La un moment dat, în zonă, a apărut şi inculpatul Virgil Măgureanu, care şi el coordona minerii, dându-le indicaţii acestora. A mai fost sesizată prezenţa şi a unei persoane, (…), care a transmis lucrătorilor din subteran că vine din partea lui Ion Iliescu şi a dirijat operaţiunile care trebuiau făcute de către mineri. La rândul său şi inculpatul Gelu Voican Voiculescu a trecut în subordinea sa un grup de mineri cu care s-a deplasat în anumite zone din capitală pe motiv că trebuie să reinstaureze ordinea.

Minerii au fost însoţiţi de către ingineri care, spre deosebire de ei, purtau căşti albe şi de către tehnicieni şi maiştri, care purtau căşti portocali. De asemenea, minerii au mai fost însoţiţi şi de ofiţeri de poliţie.

(…)

După ce au ajuns în Piaţa Universităţii minerii, sub conducerea liderilor de sindicat, a inginerilor, a şefilor de exploatări care i-au însoţit, a ofiţerilor de poliţie au pătruns în Institutul de Arhitectură şi în sediul Universităţii Bucureşti, unde au provocat imense pagube materiale şi au exercitat acte de violenţă asupra persoanelor pe care le-au găsit în cele două instituţii de învăţământ, după cum urmează:

Institutul de Arhitectură

Persoane vătămate: (…)

Cu excepţia numiţilor (…), care după ce au fost bătuţi au fost abandonaţi, toate celelalte persoane găsite în sediu, după ce au fost agresate, au fost duse la sediul organelor de poliţie, iar numiţii (…) au fost duşi în sediul Guvernului. În ce priveşte pe numiţii (…), aceştia au fost transportaţi la Spitalul de Urgenţă Floreasca, unde au primit îngrijiri medicale.

(…)

Tot la Institutul de Arhitectură, în cursul zilei de 14 iunie 1990, a fost adus inculpatul Miron Cozma, de către inculpatul Măgureanu Virgil, care, pentru de a-i întări convingerea că trebuie să acţioneze cu fermitate, ca să pună capăt oricărei manifestări îndreptate împotriva puterii, i-a arătat liderului Ligii Sindicatelor Miniere din Valea Jiului, mai multe arme de tir sportiv, aflate într-un rastel.

Despre aceste arme directorul S.R.I. a afirmat că sunt arme cu glonţ, pe care protestatari le-au procurat, în scopul de a le folosi, pentru înlăturarea ordinii de drept, cu alte cuvinte pentru înlăturarea de la putere a celor care oferiseră minerilor nenumărate facilităţi de ordin economic şi care reprezentau garanţia că aceştia îşi vor păstra locurile de muncă.

Universitatea Bucureşti

La Universitatea Bucureşti, minerii au distrus laboratoarele, în special acele laboratoare în care îşi desfăşurau activitatea profesorii care au simpatizat manifestaţiile din Piaţa Universităţii.

Tot la sediul Universităţii, minerii au exercitat acte de violenţă asupra tinerilor pe care i-au găsit în clădire, astfel:

Persoane vătămate: (…).

(…)

În afara Institutului de Arhitectură şi a clădirii Universităţii din piaţa cu acelaşi nume, în ziua de 14 iunie 1990, minerii s-au deplasat şi la Facultatea de Drept din Bucureşti, unde se afla sediul Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti.

În jurul orei 08:00, un grup mic de mineri au venit la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti, pentru a vedea ce se petrece în clădire, după care au plecat. Acest aspect a fost adus la cunoştinţă profesorului (…), decanul Facultăţii de Drept.

În jurul orelor 10:00 -11:00, au ajuns în curtea Facultăţii de Drept, circa 60-70 de mineri, conduşi de către Miron Cozma. Aceştia au fost văzuţi de către (…), care a ieşit pe scările facultăţii, pentru a purta discuţii cu ei, cu privire la scopul sosirii lor în instituţia de învăţământ superior. Minerii l-au informat pe decanul Facultăţii de Drept, că doresc să meargă la sediul Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti.

Dintre mineri s-a desprins un grup de circa 20 şi l-au însoţit pe profesorul (…), în interiorul facultăţii. Printre mineri se afla şi Miron Cozma. Mai întâi minerii au fost conduşi la parter, unde se aflau sălile de sport, după care, circa 7-8 mineri, au întrebat „unde se află sala 109?”. Sala 109, împreună cu sălile 110 şi 111, formau sediul Ligii Studenţilor din Universitatea Bucureşti, iar sala 109 era biroul preşedintelui Ligii Studenţilor, Marian Munteanu.

Minerii au fost conduşi la sala 109, de unde au scos mai multe bunuri, care nu prezentau absolut nicio relevanţă, din niciun punct de vedere. Aceste bunuri au fost încărcate într-un camion cu care veniseră. Tot timpul aceşti mineri au fost însoţiţi de către col. (…), din cadrul M.I., cumnatul inculpatului Petre Roman. Una dintre cutiile scoase din sediul Ligii Studenţilor, a rămas mult timp în fişetul din biroul său (…).

(…).

Sub îndemnurile liderilor de sindicat ale ofiţerilor de poliţie, ale inculpaţilor menţionaţi şi chiar a unor bucureşteni, minerii opreau oameni pe stradă, îi loveau, pe unii chiar cu bestialitate, iar apoi poliţiştii şi unii civili îi reţineau. De asemenea, erau loviţi, atât bărbaţii, cât şi femeile care interveneau în sprijinul celor agresaţi, sau îşi manifestau dezaprobarea faţă de comportamentul minerilor.

Erau agresaţi, cu precădere, persoanele care purtau barbă ori mustaţă, aveau părul mai lung, care purtau blugi şi ochelari, adică tineri şi persoane care aveau o figură de intelectual. Aceste persoane constituiau mentalul minerilor manipulaţi, chipul „huliganilor”, care atentau la instituţiile democratice ale statului.

Minerii erau luaţi din zonele în care se aflau, de către poliţişti sau persoane în civil, dar care după comportament dădeau impresia că fac parte din structurile de ordine publică şi siguranţă naţională, erau urcaţi în autocamioane şi trimişi în diferite locuri din Bucureşti, pentru reinstaurarea ordinii. În acest mod au fost transportaţi mineri în cartiere mărginaşe ale oraşului, unde aceştia au exercitat acte de agresiune, în special asupra populaţiei de etnie rromă şi au devastat mese şi tarabe amplasate prin pieţele publice.

Trebuie menţionat că însoţitorii minerilor le dădeau ordin acestora să îi ia pe rromi şi bişniţari cu ei şi să-i ducă la poliţie, ordin care a fost îndeplinit.

De asemenea, minerii au procedat, fără a avea niciu  drept, la legitimarea civililor care treceau pe stradă, opreau autoturisme, pe care le percheziţionau.

În Piaţa Victoriei şi-a făcut apariţia, în dimineaţa zilei de 14.06.1990, minerii de la mina Filipeştii de Pădure din judeţul Prahova, având asupra lor furtunuri de presiune, bâte, topoare. În piaţă se mai aflau muncitori de la diferite întreprinderi bucureştene: APACA, IMGB. La sosirea aceştia au fost întâmpinaţi de către un ofiţer M.Ap.N. şi (…), vicepreşedinte al Federaţiei Sindicatelor Miniere din România, acesta din urmă fiind cel care supraveghea activitatea acestora în zonă.

În jurul orelor 13.00-14.00, aceşti mineri, împreună cu poliţişti au început să efectueze filtre în Piaţa Victoriei, oprind autovehiculele care circulau în zonă şi le verificau bunurile care se aflau în acestea, întrucât se lansase zvonul că se găsesc în circulaţie maşini în care se află sticle incendiare (…).

În după-amiaza zilei de 14 iunie 1990, inculpatul Ion Iliescu a mai ţinut, de la balconul Guvernului, un nou discurs celor prezenţi în Piaţa Victoriei:

„În această rebeliune legionară cu care s-a confruntat în aceste zile poporul român, unele elemente au apărut chiar în costumație legionară, au afișat drapelul verde, au folosit limbajul legionar. Vizavi de această situație mai există oameni care, nu se știe cu ce intenție, încearcă să facă din acești agresori victime, aruncând răspunderea pe capul organelor de ordine”.

Trebuie ridicat gradul de combativitate al românilor, în special al cetățenilor Capitalei, al muncitorilor Capitalei, al liderilor sindicali care i-au împiedicat ieri pe aceștia să vină în sprijinul organelor de ordine, lideri sindicali care se preocupă numai de bunăstarea proprie și-i împiedică pe muncitori să-și manifeste combativitatea”.

„Democrația trebuie apărată cu fermitate, nu cu slăbiciune în fața vandalilor”.

„Armata trebuie să să constituie un element de stabilitate și de apărare a cuceririlor poporului, nu să stea indiferentă când vandalii se dedau la asemenea acte barbare împotriva poporului. Teoria armatei pasive, avansată de Grupul pentru democratizarea armatei, este periculoasă, căutând să dezavueze armata, să o rupă de popor. Dar armata și-a făcut și de această dată datoria” (vol. 317, fila 278 verso).

Din acest discurs este lesne de obsevat că Ion Iliescu justifică acţiunea forţelor de ordine din ziua precedentă şi îşi manifestă dezacordul faţă de persoanele care simpatizau cu opozanţii politici. De asemenea, preşedintele ales al ţării a dezavuat atitudinea unor lideri de sindicat, care s-au opus scoaterii muncitorilor în stradă şi a criticat, în acelaşi timp, opiniile exprimate de Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei, care considera nociv interesele politicului în armată.

Tot în Piaţa Victoriei s-au aflat şi minerii de la mina Şotânga, jud. Dâmboviţa, care erau coordonaţi de către (…).

În ziua de 14 iunie 1990, minerii au fost folosiţi pentru atacarea sediilor unor asociaţii, a unor publicaţii, locuinţa unor personalităţi, aşa cum vom expune în continuare.

Sediul Asociaţiei ,,21 Decembrie”

În dimineaţa zilei de 14.06.1990, în sediul Asociaţiei 21 Decembrie, se aflau numai (…). La un moment dat a venit numitul (…), care i-a informat că minerii au ocupat Piaţa Universităţii şi că ar fi bine să evacueze clădirea. (…) a apucat să plece, iar la scurt timp, respectiv în jurul orei 06:15 minerii au început să forțeze ușa. Cel care le-a deschis a fost (…), după care minerii s-au năpustit şi i-au lovit cu furtunuri de cauciuc şi bâte pe (…). Cei careau reuşit să se ascundă pe acoperiş au fost numiţii (…), dar şi aceştia au fost găsiţi şi bătuţi de mineri.

Astfel, în urma atacului minerilor, au fost suferit vătămări fizice: (…).

După ce au fost agresaţi, numiţii (…) fost duşi de mineri la sediul organelor de poliţie, iar numiţii (…) au fost duşi la sediul Guvernului.

Sediul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România

Potrivit declaraţiei martorului (…), când a ajuns la sediul Asociaţiei Deţinuţilor Politici, a văzut că juristul (…) era ţinut de mineri. Minerii au devastat cabinetul medical al asociaţiei şi au sustras medicamentele. Aceştia îl cautau pe Ticu Dimitrescu.

Din declaraţia persoanei vătămate (…) rezultă că, la data de 14.06.1990, în jurul orei 08:15, se afla la sediul AFDPR din Bucureşti, moment în care au intrat mai mulţi mineri care au facut percheziţie, l-au luat şi l-au dus la sediul organelor de poliţie, fără a-l agresa fizic.

Sediul Societăţii Scriitorilor Români

Persoane vătămate (…).

Sediul Revistei Actualitatea Românească

Persoană vătămată (…) (neidentificat).

Din declaraţia persoanei vătămate (…), dată în faţa Comisiei parlamentare de anchetă, rezultă că la data de 14.06.1990 se afla la sediul Revistei Actualitatea Românească şi a fost bătut de mineri.

Sediul ziarului „România Liberă”

În ziua de 14 iunie 1990, în jurul prânzului, câteva zeci de mineri au plecat din Piaţa Universităţii, cu camioane, cu destinaţia Casa Presei. Scopul acestora era acela de a se răzbuna pe ziariştii care aveau alte orientări politice decât cele ale persoanelor care câştigaseră alegerile din 20 mai 1990 şi a de interzice apariţia ziarelor, care criticau puterea politică. Cel care s-a ocupat de organizarea minerilor, pentru îndeplinirea acestei misiuni a fost (…), şi care din 1986, până la data de 2 mai 1990, fusese ofiţer de securitate. A fost vizată, în mod special, redacţia ziarului „România Liberă”.

După ce au ajuns la Casa Presei, în frunte cu (…), au pătruns în redacţia ziarului „ România Liberă”, circa 35-40 de mineri înarmaţi cu bâte, târnăcoape, furtunuri de presiune. Cel care s-a adresat minerilor a fost (…), membru în comitetul director al ziarului „România Liberă”. Printre cererile minerilor au fost ca ziariştii din conducerea ziarului să-şi dea demisia, iar ziarul „România Liberă” să nu mai apară. La un moment dat, au mai sosit la Casa Presei, alte 3 – 4 camioane pline cu mineri, la fel înarmaţi şi care erau violenţi în exprimare. Dându-şi seama de pericolul pe care-l reprezentau acestia, ziariştii care au apărut între timp, i-au cerut lui (…) să intervină, pentru a-i linişti. (…), întrucât avea autoritate asupra minerilor, a reuşit să îi calmeze. După vizita minerilor la redacţia ziarului „România Liberă”, acesta nu a mai apărut în ziua de 15 iunie 1990 (…).

(…).

Persoană vătămată (…)

În aceeaşi zi, minerii au mers şi la apartamentul în care locuia Petre Băcanu, redactor şef al ziarului „România Liberă”, pentru a se răzbuna pe acesta, datorită poziţiei pe care şi-o exprimase, în mod deschis, după decembrie 1989. Trebuie subliniat faptul că, minerii care l-au căutat pe acesta îi ştiau adresa şi configuraţia blocului. Aceste amănunte nu puteau fi ştiute de persoane din provincie, decât dacă ele le fuseseră comunicate de către autorităţi, în mod special de către cele cu atribuţii privind securitatea statului şi apărarea ordinii şi liniştii publice. Petre Băcanu nu a fost găsit acasă deoarece, încă din 12 iunie 1990, plecase la Congresul Academiei Româno-Americane, în Canada: (…)

Locuinţa lui Ion Raţiu

În ziua de 14 iunie 1990, după amiaza, mai mulţi mineri au mers la locuinţa lui Ion Raţiu, unde au distrus bunuri şi au sustras o sumă considerabilă de bani. Cei care au sustras bani au fost lt. Col. (…)  şi minerul (…). Lt. col. (…) era ofiţer la U.M.(…), împreună cu el şi cu minerii au mai fost la locuinţa lui Ion Raţiu şi plt. adj. (…), subofiţer la U.M.(…). Atât (…), cât şi (…) au fost prezentanţi minerilor, de către (…), ca fiind foştii săi colegi de la securitate:

Minerii care au pătruns în locuinţa lui Ion Raţiu, au vrut să-l lovească iar, la un moment dat, a apărut (…) şi alte două persoane, care l-au luat pe Ion Raţiu şi l-au dus la sediul guvernului.

(…).

Locuinţa lui Corneliu Coposu

În noaptea de 13 spre 14 iunie 1990, în jurul orelor 01:00, dintr-o maşină marca Dacia, de culoare gri deschis, s-a aruncat cu o substanţă inflamabilă în peretele casei lui Corneliu Coposu. Focul a fost stins de către acesta, împreună cu sora sa (…). În ziua de 14 iunie 1990, în jurul orelor 09.00, mai mulţi mineri au încercat să intre în locuinţa preşedintelui partidului P.N.Ţ.-C.D. dar, la un moment dat, s-au retras. La ora 11:00, la aceeaşi locuinţă, au venit mai mulţi mineri şi persoane îmbrăcate în salopete de muncitori şi forţând uşile au pătruns în interior, de unde au luat mai multe bunuri pe care le-au încărcat într-o dubă (…).

Locuinţa lui (…)

În ziua de 14 iunie 1990, (…), secretarul personal al lui Corneliu Coposu, preşedintele P.N.Ţ.-C.D., a mers la sediul P.N.Ţ – C.D., pentru a lua nişte documente. Când a ajuns în Piaţa Rosetti a fost recunoscut de mineri, care au vrut să îl agreseze fizic. Dând dovadă de prezenţă de spirit, s-a urcat în maşina cu care venise, moment în care unul dintre mineri i-a spart luneta cu o bâtă. (…) a mers, apoi, la locuinţa lui Corneliu Coposu, constatând că şi aceasta fusese devastată. (…)

Locuinţa lui Dumitru Mazilu

În 14 iunie 1990, minerii au descins şi la imobilul în care locuia Dumitru Mazilu care, începând cu evenimentele din 12 ianuarie 1990, era perceput în rândul maselor populare, ca un opozant al lui Ion Iliescu. Minerii nu au pătruns în locuinţa lui Dumitru Mazilu, datorită intervenţiei hotărâte a soţiei acestuia şi a telefoanelor pe care le-a dat, ministrului de externe – Sergiu Celac, ministrului justiţiei – Pop Teofil, care la rândul său l-a informat pe Ion Iliescu, iar acesta l-a trimis la faţa locului, pentru a rezolva situaţia, pe inculpatul Dumitrescu Emil: (…).

Editura Humanitas

În ziua de 14 iunie 1990, muncitorii tipografi din Casa Presei l-au căutat, la Editura Humanitas, la biroul său, pe Gabriel Liiceanu, strigându-i lozinci care incitau la crimă. Pentru a scăpa de furia muncitorilor, Gabriel Liiceanu a ieşit din clădire cu ajutorul secretarei sale. (…)

În cursul zilei de 14 iunie 1990, g-ral.col. Mihai Chiţac a fost revocat din funcţia de ministru de interne, în locul său, fiind numit judecătorul militar (…), al cărui decret de numire a fost publicat în Monitorul Oficial din 16 iunie 1990. Motivul oficial al revocării lui Mihai Chiţac l-a constituit modul în care a gestionat situaţia din zilele de 13 şi 14 iunie 1990. Prin această revocare, însă, s-a dorit, oarecum şi o calmare a foştilor manifestanţi din Piaţa Universităţii, întrucât demisia ministrului de interne reprezenta una dintre revendicările lor.

În noaptea de 14 spre 15 iunie 1990, a fost petrecută, de către minerii aduşi în Bucureşti, la Sala Polivalentă, la Pavilionul Expoziţional din Piaţa Scânteii, precum şi sub cerul liber, pe spaţiul verde din Piaţa Victoriei. Spaţiile de cazare au fost asigurate, prin grija persoanelor cu funcţii de conducere în F.S.N., iar hrana le-a fost asigurată prin grija conducerii centrale a F.S.N., în special a lui (…) şi alţii, de către sindicatele din componenţa Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere Independente şi Ministerul Apărării Naţionale. Li s-a pus la dispoziţia minerilor hrană, atât caldă, cât şi rece, în special, preparate din carne, precum şi apă plată şi minerală, sucuri, în cantităţi mai mult decât îndestulătoare.

După ce minerii au fost duşi, pentru a înopta, la Sala Polivalentă şi la Pavilionul Expoziţional din Piaţa Scânteii, unii dintre ei erau solicitaţi să meargă, în diferite camioane, în anumite puncte din oraş, pentru a acţiona împotriva unor persoane. Cei care coordonau această activitate făceau parte tot din conducerea F.S.N.

În ziua de 15 iunie 1990, minerii au continuat agresiunile asupra populaţiei civile din Bucureşti, precum şi reţinerea acestora, aşa cum au procedat şi în ziua de 14 iunie 1990.

În aceeaşi zi, inculpatul Miron Cozma l-a contactat pe martorul (…), preşedintele Sindicatului Şoferilor din România şi Confederaţiei Sindicatelor Independente Frăţia, căruia i-a propus să-l ajute să facă ordine în Bucureşti. Poziţia Confederaţiei Sindicatelor Independente Frăţia era, însă, total opusă Ligii Sindicatelor Miniere şi Federaţiei Naţionale a Sindicatelor Miniere, în sensul că dorea ca minerii să părăsească Bucureştiul, motiv pentru care şoferii începuseră să se organizeze pentru a riposta. Datorită acestei poziţii martorul  (…) Tudor i-a comunicat lui Miron Cozma că nu este de acord, motiv pentru care, inculpatul a devenit agresiv verbal, ameninţând ca va veni cu minerii la sediul Confederaţiei Sindicatelor Independente Frăţia.

(…)

Tot în data de 15 iunie 1990, inculpatul Ion Iliescu l-a contactat telefonic pe liderul Confederaţiei Sindicatelor Independente Frăţia, întrucât aflase că au început să se mobilizeze şoferii şi dorea ca minerii să nu fie trataţi cu violenţă. Pentru clarificarea poziţiei Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia, preşedintele ales al României, l-a invitat pe (…) Tudor, în aceeaşi zi, la ora 15.00, la sediul F.S.N., din str. Varşoviei nr.4. Aproape imediat după această discuţie telefonică, la sediul C.S.I. Fraţia, a venit un reprezentant al C.P.U.N. Bucureşti, care a ţinut să transmită că inculpatul Petre Roman este supărat pe (…) Tudor, deoarece nu înţelege poziţia minerilor, care sunt patrioţi adevăraţi şi care au venit în Bucureşti să facă un bine.

(…)

La întâlnirea de la sediul F.S.N., nu a venit inculpatul Ion Iliescu, în schimb au venit inculpaţii Dumitru S. Nicolae şi Miron Cozma, alături de alte persoane din conducerea F.S.N. şi a altor organizaţii sindicale. În timpul acestor discuţii, Dumitru S. Nicolae i-a propus lui (…) Tudor, ca după plecarea minerilor şoferii să asigure ordinea în Bucureşti, în situaţia în care populaţia capitalei ar ieşi din nou în stradă, propunere care a fost refuzată.

(…)

În jurul orei 17.00, minerii care veniseră în Bucureşti cu trenurile, au fost Adunaţi la Pavilionul Expoziţional din Piaţa Scânteii. Facem precizarea că, între timp, minerii şi muncitorii sossiţi în capitală cu mijloace de transport auto, plecaseră în zonele de provenienţă. La Pavilionul Expoziţional inculpatul Ion Iliescu, le-a ţinut un discurs, spunându-le:

“Vă mulțumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce ați demonstrat și în aceste zile: că sunteți o forță puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde și la bine, dar mai ales la greu.

Aici sunt reprezentanții Guvernului, ai Ministerului Transporturilor, în mod organizat, eșalonat, să asigurăm această deplasare ordonată a tuturor spre locurile dumneavoastră.

Vă rog să transmiteți salutările noastre călduroase colegilor dumneavoastră de muncă, pentru că știu că toți au fost cu inima alături de noi, să urez dumneavoastră, familiilor dumneavoastră multă sănătate. Să ne vedem cu bine!”(…).

După ce inculpatul Ion Iliescu s-a adresat minerilor, liderii acestora li s-a transmis că, la inițiativa inc. Dumitru S. Nicolae, Burlec Plăieş Cornel, s-au luat o serie de măsuri pentru formarea unei așa-zise „Gărzi naționale”, formată din aproximativ 1000 de mineri dar și din alți muncitori din țară, care trebuiau să mai rămână în București pentru a acționa în cazul în care ar fi apărut noi forme de protest faţă de puterea politică existentă.

Pentru formarea acestei gărzi naţionale, s-a solicitat liderilor de sindicat, de la exploatările miniere prezente, să desemneze câteva zeci de mineri, dintre ceia căror situaţie familiar, le permitea să lipsească mai multe vreme de acasă şi care erau cunoscuţi cu o conduită mai adecvată.

Astfel, din probe rezultă că au fost cazați în două unități militare din București un nr. de 958 de persoane civile, mineri, care au fost echipate cu uniforme și salopete militare, au fost alocate la drepturi de hrană și cazate timp de 3 zile.

Comandamentul Serviciilor Armatei a transmis comandantului Armatei 1 adresa nr. (…)/18.09.1990 prin care a comunicat faptul că, în perioada 16-19.06.1990, au fost cazate și hrănite la Regimentele 1 și 2 Mecanizate un nr. total de 958 de persoane civile. Pe timpul staționării în aceste unități, efectivele de civili au fost îmbăiate și au avut timp liber la dispoziție, fără a părăsi cazărmile, vizionând programul la televizor și practicând diferite jocuri sportive.

Situația materialelor distribuite forțelor civile este prezentată în anexa la această adresă, unde se mai menționează și că beneficiarii au refuzat să înapoieze materialele și, ca urmare, au fost aprobate la scădere cu nr. (…) din 19.06.1990 (…).

(…)

Pe toată perioada în care minerii, muncitori şi alte categorii de persoane, care s-au aflat la Bucureşti, la chemarea puterii politice, şi-au primit, în totalitate, drepturile salariale de la locurile de muncă, drepturi ce le-au fost achitate de către Statul Român. Contravaloarea transportului pentru persoanele care au venit şi au plecat din Bucureşti, a fost suportată, fie de către stat, fie de către sindicate sau de către organizaţiile locale F.S.N.

***

Trebuie arătat faptul că, în cauză s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de civil Ionescu Cazemir Benedict, civil Sârbu Adrian, civil Cozma Miron, civil Drella Matei şi civil Burlec Plăieș Cornel, sub aspectul infracţiunii prev. de art. 439 alin. 1 lit. g din Codul penal, reţinându-se în sarcina acestora faptul că, în cursul evenimentelor din zilele de 14 şi 15 iunie 1990, în urma acţiunii minerilor, un număr total de 875 persoane au suferit vătămari fizice și psihice.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit însă că dintre aceştia, un număr de 18 persoane, nu au suferit vreo vătămare fizică sau psihică în urma acţiunii minerilor, urmând ca în ce priveşte aceste persoane vătămate, în temeiul art. 16 alin. 1 lit a din C.p.p. să se dispună clasarea, după cum urmează: (…).

Astfel, în cursul acţiunii minerilor din zilele de 14-15 iunie 1990, au fost vătămaţi fizic şi psihic un număr de 856 persoane: (…).

Astfel, în urma acţiunii minerilor din zilele de 14-15.06.1990, au fost private de dreptul fundamental la libertate un număr de 748 persoane: (…).

***

În cursul zilei de 14 iunie 1990, alături de mineri au acţionat, în mod organizat şi alte categorii de muncitori din capitală, înregistrându-se victime şi ca urmare a agresiunilor comise de aceştia. Astfel, din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă că, la data  de 14 iunie 1990, în timp ce numitul (…) se deplasa către facultate, acesta a fost acostat de mai mulţi manifestanţi ce purtau o pancartă cu inscripţia „Metaloglobus”, care, după ce l-au lovit cu pumnii şi cu diverse obiecte contondente, l-au condus la U.M. Băneasa.

De asemenea, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, s-au înregistrat victime în rândul civililor, mai multe persoane fiind agresate fizic de forţele de ordine, în timp ce acestea se deplasau prin zona centrală: (…).

(va urma)

Urmărește evoluțiile de pînă acum în dosarul mineriadei:
– Rezoluţia din 17 iunie 2009 de scoatere de sub urmărire penală
Hotărîrile judecătorești ale ÎCCJ prin care s-au respins contestațiile împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală:
– Sentinţa penală nr. 37 din 18 ianuarie 2010. Dosar 7440/1/2009. Petent Negru Vasile. Rămasă definitivă prin decizia 468/28.11.2011 a ÎCCJ, prin care s-a respins recursul lui Negru Vasile ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 1702 din 5 noiembrie 2010. Dosar 9792/1/2009. Petenţi Cuza Constantin şi Dima Nicolae. Rămasă definitivă prin nerecurare.
– Sentinţa penală nr. 1953 din 29 noiembrie 2010. Dosar nr. 4118/1/2010. Petent Enache Mituş Ionel. Rămasă definitivă fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea nr. 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 985 din 8 iunie 2010. Dosar 186.1/1/2010. Petent Lazăr Nicolae. Rămasă definitivă prin decizia 337 din 20 iunie 2011 a ÎCCJ prin care s-a respins recursul ca neîntemeiat.
– Sentinţa penală nr. 368 din 7 martie 2011. Dosar 9172/1/2009. Petent Teodor Mărieş. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului prin Legea 202/2010.
– Sentinţa penală nr. 383 din 9 martie 2011. Dosar nr. 9723/1/2009. Petent Stoica Marin. Hotărîre definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Sentinţa nr. 969 din 30 iunie 2011. Dosar 8952/1/2010. Petentă Crăciun (fostă Buia) Doina. Definitivă, fiind pronunţată după abrogarea recursului.
– Hotărîre CEDO despre mineriada din iunie 1990
– Marea Cameră CEDO – cauza Mocanu și alții împotriva României (saitul CEDO, limba engleză)
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN, puși sub acuzare în dosarul mineriadei din 1990
– Ion Iliescu, Petre Roman și alți șefi FSN trimiși în judecată în dosarul mineriadei din 1990 (video din 13 iunie 1990)
– Dosarul Mineriadei, restituit către Parchetul Militar

Mai citește:
– Agenturili străine, acum şi la mineriada din iunie 1990
– 13 iunie 1990. Ion Iliescu: Sînt momente dramatice pentru ţara noastră. Avem de-a face cu o încercare de rebeliune de tip legionar. Este nevoie de unirea întregului popor pentru a da riposta necesară (video)
– 14 iunie 1990. “Am găsit la PNŢCD droguri, armament, muniţie, maşină de scris automată (video)
– Teodor Mărieş în dialog cu Angela Băcescu (iunie 1991)
– Speranţa, un film de Sorin Ilieşiu
– Revoluţia trădată
– Teodor Mărieş: Cînd echipa lui Voinea a predat dosarul mineriada, au plîns acei copii după munca lor (video)

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.